Aventuri în grădina de hârtie

V. Cântec din Tera Flores pentru Bel şi Bela

3 mai 2008 at 21:00 noradamian Lasă un comentariu

În care:
Chmenbazarul trăieşte momente de mare bucurie.
Purtzel fuge să o ajute pe Pati.
Spectacolul merge mai departe…
Gemenele ies din anonimat.
Tera Flores rămâne în urmă.
Trili are parte de o întâlnire neaşteptată.
Doco are nevoie de o secretară.

Ceva extraordinar urma să se întâmple în Chmenitera. Dacă te-ai fi luat după tăcerea care se aşternuse în ChmenBazar, ai fi zis că oamenii ăia fuseseră loviţi de muţenie.
Mulţi urcaseră pe tarabe, cu ochii ţintă la Red House, în timp ce alţii intraseră pe Esplanada.

„Ce-i, ce-i,ce-i aici? Ce se petrece?” Se interesară nişte piţigoi care erau în trecere prin Chmenitera
Uşile clădirii roşii se deschiseseră şi după câteva secunde o mulţime de prichindei ieşiră şovăitori la lumină.
Atunci se dezlănţui un adevărat vacarm: strigăte, plânsete, îmbrăţişări. Dani îl urcă pe Prisi pe umeri. Doco îşi privi braţul unde avea o umflătură roşie: abia acum simţea că-l doare!
– Sorry, v-am confundat, sunt tare toantă, bâzâi o albină timidă.Vă rog să nu mă spuneţi, i se adresă ea lui Doco, gata să plângă, voi fi dată afară… Cu puţin pătrunjel, dacă frecaţi, vă trece mai repede…
Chmenitera se umpluse de flori. De unde atâtea flori? Din ce grădini nevăzute? Nici măcar fir de iarbă nu observaseră până atunci să crească prin partea locului!
Mironauţii împărţeau nuci în dreapta şi în stânga.
– Trăiască copiii! Strigă mulţimea. Trăiască Chmenitera! Dani, Doco şi Prisi se treziră purtaţi pe sus de chmenitari. Pongo primi în dar un set de şepcuţe colorate.
– N-ar trebui să găsim un nume mai potrivit pentru frumoasa dumneavoastră ţară? Întrebă Dani. Ce ziceţi de…Tera Flores?
– Trăiască Tera Flores, strigă Prisi cu glas subţirel.
– Trăiască Tera Flores, strigară în cor, copiii şi părinţii.

Ce ar trebui să urmeze? O mare sărbătoare, desigur. Nu numai teraflorienii erau dornici de aşa ceva. Pongo ardea de nerăbdare să-şi prezinte câteva dintre hit-urile lui de mare succes încă necunoscute prin partea locului.
Bazarul era de nerecunoscut. O scenă uriaşă se improvizase la iuţeală în mijlocul pieţei. Voluntari pricepuţi fixaseră scânduri pe câteva tarabe aşezate în cerc. Tufe de grinţia încărcate cu flori, în ghivece mari de jur împrejurul scenei, răspândeau un miros îmbătător. Fericite că le revenise glasul, gemenele făceau vocalize.
– O să speriaţi târgul, bombăni Trililoşca. Iris dădea ture în jurul scenei cu „trotineta lui”, în aplauzele copiilor.
Câteva căţărări şi tumbe acrobatice ale lui Spitz pe scena încă în aranjare, stârniră admiraţia celor care îl priveau, cu deosebire a Graţielei. Baby Domez privea de la distanţă spectacolul, ar fi vrut să participe şi ea, dar nu îndrăznea. În cele din urmă îşi luă avânt, făcu două loopinguri spectaculose în aer şi ateriza la punct fix pe spatele lui Iris.
– Uau, ce panaramă, se minunară chmeniterianii, tineri şi bătrâni deopotrivă.
– Domez, ce surprinzătoare eşti ! Exclamă Doco, cu mândrie neascunsă.
Purtzel plimba copiii, pe rând, cu un cărucior hodorogit de lemn alergând în urma lui Iris.
– Opreste-te Purtzel, strigă Prisi. Se întâmplă ceva important. Haide iute la Trili!
– Ce să fie atât de urgent întrebă Graţiela alarmată, cu Spitz în braţe, că ne-au lăsat aici, şi au luat-o la goană?

Trili încerca să fie calmă. Lui Pati îi venise sorocul! Pongo tocmai proba costumul de mătase aurie şi lavaliera albastră, aduse adineaori de un teraflorian de la Casa de Modă Gariani, pentru concertul care peste puţin timp urma să înceapă.

„Ei, aşa-i viaţa”, îşi spuse el emoţionat, „nici n-aş putea să cânt acum, simt că-mi tremură vocea şi picioarele”.
– Am nişte dureri de stomac, se plânse Pongo lui Trili, mari, din ce în ce mai mari. Purtzel, complet insensibil la văicărelile lui, îşi vedea de treabă. Prisi privea cu ochii mari: ce doctor priceput e Purtzel!
– Doi pui, Pongo, numai doi, de data asta, dar ce frumoşi sunt! Spuse Purtzel bucuros. Un căţeluş şi o căţeluşă: uite-i! Pati, cum te simţi? Arăţi mai bine ca niciodată.
…Pongo simţea o sfârşeală. Ce greu îi fusese! Zăcea obosit lângă Pati şi cei doi puişori, în timp ce în el sunetele se adunau într-o dulce armonie:

Tera Flores, Tera Verde
Ce copiii nu şi-i pierde
Floritera-primavară
Puişorii zburdă iară.

Prisi o înveli pe Pati cu vechiul lui pulover. „Am pierdut concertul”, se gândi Pongo, „ da’ nu-mi pare rău… Oare or fi apărut Norocki şi Black Cake ?”… Pongo oftă . „Incă de la amiază se zvonise că vor veni împreună cu celebra lor formaţie de Brill Rock…” O mângâie pe Pati.
– Frumoasa mea, îi şopti, ce subţire eşti ! Pati era fericită. Bel şi Bela! Ce pereche! O frumuseţe! Bel, ciocolatiu cu pete albe şi Bela, albă cu pete ciocolatii!
„Oare o să vină şi The Balance, trupa de surf-pop din Dorezia de Sud?” Pongo se foia tot mai neliniştit, ba chiar i se păru că aude lumea scandând „Pongo!Pongo!”…
– Ce ar fi să te duci şi tu acolo să cânţi? Zâmbi Pati aproape adormită. Te rog! Show must go on…
Pongo mârâi puţin a protest şi, înainte să-i mai răspundă Pati, în costumul lui auriu puţin şifonat, îşi făcea loc prin mulţimea care umpluse piaţa.

Bine că s-au rezolvat toate problemele, îşi spuse Trili privind-o pe Pati adormită cu puişorii alături, cu excepţia problemelor mele!.. Ultimele zile au fost infernale! Măcar de-aş fi făcut o cură de dezintoxicare, ceva, cât am zăbovit pe aici! Dar cine să se intereseze de mine?

…Cu siguranţă teraflorienii nu vor uita noaptea aceea. Nici ei, nici copiii lor; şi le vor povesti, desigur si nepoţilor. Pe scena luminată şi plină de flori urcară şi mulţi tineri localnici. Nimeni n-ar fi bănuit, până acum, câte talente sunt în Tera Flores! Cu unii dintre ei impresarul Norocki semnă pe loc contracte pentru concerte viitoare. Pentru Black Cake şi Pongo, Norocki compusese, special pentru acest concert, o piesă superbă.

În pauză, Pongo dădu fugă să vadă ce face Pati. Dormeau zâmbind, toti trei, vegheaţi în linişte de Trili, căreia îi ţinea de urât Baby Domez.

…Mulţimea fredona noile melodii, devenite încă din noaptea aceea şlagăre. Pe scenă urcase Gener Roza, „O mare cântăreaţă de pe vremuri; cine nu auzise de mis Şterpelici, cum se numea artista atunci?”, le aminti Norocki celor de acolo. Corpolentă şi înfoiată, doamna Roza interpretă cu dăruire o arie din Opera de Trei Alune, arie de mare succes la public.

Baby Domez se întorsese devreme acasă. Toată seara un porumbel alb n-o slăbise din ochi. Venise foarte aproape de ea. Din cauza aglomeraţiei se şi atinseseră la un moment dat. „Fernando” se prezentase porumbelul. Observase că avea moţ şi pinteni, că era alb, strălucitor de alb, cum nu văzuse altul! Fernando îi zâmbise, încercă să-i spună ceva, dar ea era prea emoţionată ca să înţeleaga ce. Pur şi simplu îşi luase zborul şi încercă să-l uite. Nu era pregătită pentru o nouă relaţie. Prefera să-i ţină de urât lui Trili. Povestiră câtva timp cu voce scăzută, de una, de alta…
– E cineva afară! îi şopti Domez lui Trili. Nu te speria, simt că nu vine cu gânduri rele.
Trililoşca tresări. Becurile începură să i se aprindă şi să i se stingă fără nici o noimă.
Domez se sperie: „ce-o fi cu Trili?” Ieşi afară. Un domn cu plete şi cu o pălărie cu boruri largi o salută ceremonios şi se prezentă: „Domnul TonTon din Avignon”. Pe domnul TonTon îl interesau cele două gemene. Le auzise mai devreme pe scenă, nu cântaseră decât foarte puţin, însă îl impresionaseră puternic. Atât de puternic, încât compusese pe loc, pentru ele, o admirabilă piesă: „Madmoiselles chante blues”! Unde ar putea să stea de vorbă cu talentatele cântăreţe? Vrea neapărat să le audă cântând bluesul compus de el! „Poate mă ajutaţi dumneavoastră”.
Domez nu putea să-l ajute. Era încântată de ce auzise, dar nu le văzuse de ieri pe gemene. Era sigură că sunt acolo, în piaţă. Mai curând domnul Norocki trebuie să ştie…
Trili tăcea cu toate beculeţele stinse. Auzise toată convorbirea dar pur şi simplu n-o interesa subiectul. Domez îi şopti „somn uşor” şi urcă fără zgomot în apartamentul ei.

– Ia uite, pe cine vedem aici! Îi arătă Dani lui Doco, în mulţime, nu foarte departe de scenă. Sincopa! Ţopăia şi aplauda plină de elan, azvârlind săgeţi colorate din pietricele de diferite culori cu care-şi împodobise numai sprâncenele şi dantura, ci şi nasul şi desigur, urechile.
– E cam roşie la faţă şi umflată, remarcă Doco.
– Efectul tratamentului de şoc, râse Dani. Ar trebui să o rugăm să ne facă o demonstraţie de Jarza…

Despre membrii fostei Asociaţii Comerciale din Red House în frunte cu Idol, nu ştiau decât că sunt internaţi la spitalul închisorii. Auziseră vorbindu-se de un tribunal special înfiinţat pentru… Se opriră din povestit din cauza aplauzelor şi chiuiturilor. Norocki tocmai prezenta legendara trupă „Balance”, abia sosită din Dorezia de Sud, care vor cânta împreună cuu…,cuuu…
– Cu Pongoooo! Strigă mulţimea.
– Va urma o piesă deosebită, mai anunţă Norocki. Acest cântec este compus special pentru Bel şi Bela, născuti în Tera Flores, de „Ziua Libertaţii”, mai spuse cu emoţie în glas.

…Concertul se încheie târziu, spre dimineaţă, cu piesa „Madmoiselles chante blues”, o compoziţie de ultimă oră a compozitorului TonTon din Avignon, interpretată în premieră de Gordalina şi Ţipera, două cântăreţe gemene absolut senzaţionale.

Jurnalul de Drum
Săptămâna cincea
Ziua cincea
Consemnează Doco

Suntem din nou pe drum. Trecem printr-o pădure tânără şi luminoasă. Printre crengile înverzite ale copacilor se zăreşte cerul albastru. Prin iarbă, strălucesc, ca nişte picături roşii, frăguţe. Au adormit toţi. Observ că nimeni nu e deranjat, nici de sforăitul gemenelor, nici de sughiţatul lui Don O’Clock. Nici măcar Trili nu bombăne, deşi se vede clar că nu-i merge bine. Suntem foarte îngrijoraţi. Cred că am neglijat-o prea mult.
Dani e hotărât să punem în functie sistemul energetic de rezervă. Trili nu se împotriveşte. Spune că a visat zăpadă azi noapte şi ne întreabă dacă avem de gând s-o echipăm şi cu schiuri. La prima oprire vom vedea ce e de făcut. Abia aşteptăm s-o scotem din impas. Va trebui să intre într-un program special de refacere. Purtzel e de parere că are nevoie şi de nişte senzori de reglare fină. E vorba de simţul umorului, ne explicase el. Uneori funcţionează în exces, alteori îi lipseşte cu desăvârşire. Destul de delicată chestie! În ultimul timp Trili s-a ataşat foarte mult de Purtzel, dar să vedem cum va reacţiona la propunerea asta….

Printre tufe şi copaci se ivi, în plin soare, o pajişte verde. Fără să întrebe pe nimeni, Trili opri.
– Aici puteţi dormi toata ziulica, în iarbă, la soare sau la umbră, cum vă place.
…Cum să mai dormi? Un aer proaspăt, cu miros de ierburi parfumate, se simţea peste tot. Câteva mierle îi întâmpinară pe mironauţi cu frumosul cântec:

Bine aţi venit, bine aţi venit
V-aşteptam de multă vreme
Pe tărâmul însorit
Aici nimeni nu se teme…

Cine să ştie de ei pe pajiştea asta? Erau departe de toată lumea! „Ce loc plin de viaţă”, oftă Trililoşca şi deodată simţi o energie neobişnuită. Se coloră brusc, mai întâi în Roşu Veneţian, apoi trecu la Albastru de Voroneţ şi, în sfârşit, se stabiliză la Verde de Mirhinia: în faţa ei se oprise nimeni altul, decât domnul Green Hill. Îşi scoase pălăria verde şi salută zâmbind pe toată lumea.
– Ce frumoasă eşti , se întoarse el spre Trililoşca….
La soare te puteai uita, da’ la beculeţele aprinse ale lui Trili, ba!
Pajiştea unde opriseră, era locul preferat al domnului Green, aflară. Ierburi de leac ierburi bune de mâncat, ciuperci, fructe de pădure, nuci, faguri cu miere, ce nu găseai aici!

Începură să curgă mesajele! VeraVera, Norocki, TonTon din Avignon, membrii formaţiei „Balance”…Doco simţea nevoia de puţină rânduială!
– Poţi să mă ajuti puţin? O rugă pe Domez. Adună-le pe toate şi spune-mi-le pe rând. Pe unele o să le menţionez în jurnal.
…De la cine erau?
– Uite ce i-a transmis Bufi lui Prisi aseară, spuse Domez: că Piţi Cati şi o prietenă de a ei, Sincopa, au deschis o şcoală de JARZA, un dans foarte modern. Prin pădurice se vorbeşte, însă, că dau lecţii de vrăjitorie pentru începători şi avansaţi şi că fac nuci bune cu asta!
– Mai avem şi un mesaj de la Gheo. De data asta, se plânge că n-a mai închis un ochi de când am lăsat-o singură. Măcar, să i-l fi lăsat pe Don O’Clock!
Domez mai veni cu câteva mesaje:
– Domnul Brutcanis ne salută şi vrea să ştie dacă avem succes cu spectacolul de circ. Ar vrea să vină cu o echipă de buldogi zburători pregătită de el!…A, era să uit! Domez zâmbi: mai avem un TPM, un paznic din Mintocania care invită toată echipa să participe la concursul de patinaj organizat de el la patinoarul din Dark Plaza! Aici Baby Domez avu un moment de slăbiciune, dar îşi reveni repede si continuă sa-i dicteze lui Doco conţinutul mesajului:

“În Dark Plaza, în fiecare an se organizează aniversarea salvării Mintocaniei de către mironauţi, eveniment care a intrat de acum în manualele de istorie. După parada militară si depunerea de coroane de flori în cimitirul de maşini, se intonează cântecul -Hei, Hei, Trililoşca vrei- care a devenit imnul de stat al ţării, iar seara are loc un concurs de patinaj artistic.”
– Mintocanul, continuă Domez, ne mai spune că el însuşi a devenit patinator pasionat: la un antrenament i-au reusit două sărituri triplu Purtzel una după alta!
– Uite, şi un TPM care pare o glumă, râse Doco. L-a primit Prisi azi dimineaţă. Auzi, ce zice, Domez:

„S-au copt nucile. Toata plantaţia din taiga e plină de rod. De alune nu m-am ocupat, că nu e nevoie. Sunt la discreţie. Vă invit, Alteţă, să petreceţi un sejur pe domeniile mele. P.S.: invitaţi-vă şi prietenii…S-au copt şi citricele: garine, svetlane, caroline. Semnează… Valentin Vasilievici Verenski!..”
– Nu cred că e pentru noi pentru noi! Tu ce crezi? O întrebă Doco. O fi un mesaj rătăcit? Sau, poate, vreun virus care bântuie reţeaua telepatică!?
– Nu ştiu, dar e tare simpatic! Râse porumbiţa.
– Domez, cred că eşti căutată! O anunţă Doco. Porumbiţa ridică ochii şi tresări: la doi paşi de ea, era… Fernando! Se fâstâci, încercă să schiţeze un refuz…
– Hai, Domez, du-te! Uite, e aproape gata si jurnalul nostru. Uau, m-am prins! Sări Doco bucuros! Ştiu pentru cine e mesajul!… Ehei, Vever, Vever, bucurie!!…

Soarele se îndrepta spre apus…Dinspre pădure venea o adiere uşoară şi odată cu ea o melodie mângâietoare: un blues…
– Cred că vă cunosc de undeva, îi spuse Fernando lui Domez. Nu cumva aţi urmat gimnaziul din El Calafat? Porumbiţa zâmbi şi dădu sfioasă din cap. Ajunseseră la marginea pădurii, atraşi de boarea răcoroasă şi parfumată, dar şi de cântecul parcă adresat lor ce se auzea dintr-acolo.

„Gemenele”, îşi zise Trili. „Avea dreptate domnul Ton Ton, sunt atât de talentate!

Doco ajunsese la ultimul mesaj. De fapt, era o ofertă venită de la domnul Comis Ion: Un babysitter automat prevăzut cu sistem de avertizare anti-cotoroanţă şi o maşină de numărat nuci! Pe lângă astea, domnul Comis mai are în lucru şi un dispozitiv digital de emis acte şi documente secrete.„Acolo, în Şpagaria, unde e acum”, se plângea domnul Comis, „viaţa e scumpă şi nucile sunt o raritate”…

Strigăte de bucurie se auziră pe întinsul pajistii: sosise VeraVera ! Incognito, fără escortă, doar cu câteva însoţitoare! Îi era dor de mironauţi, nu-i văzuse de o veşnicie!
– Aveţi un mesaj, îi spuse Doco după ce îmbrăţişările şi strigătele de bucurie se mai potoliră. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a venit la noi… O invitaţie în ţinutul poamelor. Undeva, la o plantaţie.
– Aaa! Verenski, bătrânul ştrengar! Râse VeraVera, după ce află despre ce e vorba! Suntem rude, da’ nu ne-am mai văzut de mult. Are livezi în toată taigaua şi s-ar bucura nespus să ne arate ce a reuşit să facă el acolo!…Eu zic să mergem cu toţii!

– Uite, pârâul, se bucură Prisi, ne-a găsit! Pârâiaşul care tocmai ieşise din pădure, se salută prieteneste cu soarele, cântând voios printre arbuşti de vernilia, tufe ţepoase de comideroz şi lăstari cu flori albastre de zormelia.

Un pui de kassur venise foarte aproape şi-l privea cu ochi curioşi pe Prisi. De undeva se auzea un cântec.

– Da’ce-i cu papucul ăsta?… De ce l-ai adus până aici? Poate vrei să ne spui ceva? Întrebă nedumerit, Prisi, cercetând cu luare aminte încălţarea umflată de ape….Aha, cred că ştiu al cui e. I-auziţi, mironauţi, cu ce veşti vine pârâul pe aici!…Tot răscolind păduricea la vânătoare de pui, Piţi Cati si-a frânt un picior, biata de ea!
– Acuma, dacă tot are piciorul în ghips, nici nu-i mai trebuie papucul, medită Purtzel cu voce tare.
– Şi nici Jarza n-o să mai danseze! Se amuză Purtzel.
– Păcat, zâmbi Dani, nici nu ştiţi ce bună dansatoare e…
– …Şi uite, aşa, au scăpat cu viaţă o mulţime de vieţuitoare, adaugă Doco.
– Curând vom fi şi noi pe acolo… socoti bucuros Prisi, aruncând o privire afectuoasă spre Trili.
– …Si vom planifica un meci în nocturnă! Anunţă Purtzel privind curios la steluţele ce tocmai săltau pe capul lui Doco.
– …Cu căşti cu beculeţe tip „Mintocania”! Spuse încântat Dani<care, după cum ştim încă din cartea întâia, nu se entuziasmează cu una cu două!> Te-ai gândit bine, Doco! Ce zici, îl punem ”pe porcul de câine” în poartă?
– Se aprobă, se auzi hămăiala veselă a lui Pongo, reluată pe mai multe voci de jucăuşa lui familie şi susţinută vocal de vocile uşor răguşite ale muzicienelor.
– Avem şi oi cu şoric, în echipă, nu-i aşa Purtzel? Râse Doco.
– Meciuri în nocturnă, ziceţi?…Da’ la Gheo şi insomniile ei v-aţi gândit? Întrebă Prisi.

– Gheo abia aşteaptă s-o deranjăm, se băgă în vorbă don O’Clock ivit nu se ştie când şi de unde. Zice că pot sughiţa cât vreau. Ba chiar va fi încântată să mă audă sughiţând.
– După meci merge şi un concurs de Jarza, continuă Pipicumeta. Pongo, nu te mai zburli aşa, eu cred că tu şi cu Pati a-ţi putea concura…
– Noi am auzit că se va organiza în curând un mare concert în pădurice, anunţară pe două voci gemenele. Norocki se ocupă de asta!

Papucul lui Piţi Cati devenise minge: şi-l pasau unul altuia, trăgeau cu el la poartă. Meciul stârni interesul tuturor celor din poieniţă, ba se iviră, de nu se ştie unde, o capră cu cinci iezi, iar de peste deal îşi făcură apariţia două căprioare însoţite de un cerb. Cu un şut puternic spre poarta fixată între doi stejari, Prisi era cât pe ce să bage un gol, dar Pongo plonjă şi reţinu papucul în entuziasmul spectatorilor. Un pui de kassur venise foarte aproape şi, după câteva momente de ezitare, se băgă şi el in joc. Phiii, ce veselie!

Abia ieşit din pădure pârâiaşul clipoci un salut bucuros de revedere apoi se salută prieteneşte cu soarele, cântând voios printre arbuşti de vernilia, tufe tepoase de comideroz si lăstari cu flori albastre de zormelia şi-şi văzu de drum, nu înainte să le mai spună că în Păduricea lui Pongo toată suflarea îi aşteaptă. Undeva, lângă un gard, la marginea păduricii, s-a aciuit de vreo două zile o escadrilă de albine, le mai spuse pârâiaşul în treacăt. Albinele patrulează prin toate cotloanele cât e ziulica de mare şi spun că le-a trimes regina lor într-o misiune specială de menţinere a bucuriei prin locurile acelea.
Domnul Green povesti câtva timp cu Trili, apoi se apucă de treabă. Înainte să se termine meciul, trofeul ”Mirhinia” îi aştepta pe învingători:

O desagă plină cu bunătăţi pe care o vor lua cu ei la drum.

…Un cântec se auzea tot mai aproape:

…Iar Mirhinia, frăţioare
Pretutindeni e sub soare
Intotdeauna, vezi tu bine
Când o cauţi, e cu tine…

Din Jurnalul de Drum
Săptămâna cincea
Ziua şaptea
Consemnează Doco

Astăzi, VeraVera ne-a decorat cu ordinul de „Cavaleri ai Veverului de Sus şi Nuclandiei, în serviciu credincios”. Ne simţim foarte onoraţi. Domnul Green Hill vrea să deschidă o academie de vară, pentru copii şi prietenii lor. El se va ocupa de bucătărie. Trililoşca e vioaie cum n-a fost vreodată şi pusă pe şotii. Spune că vrea să-şi deschidă un site pe internet: http://www.trili.mirh. Tot astăzi, Domez ni l-a prezentat pe Fernando. Este nepotul de văr al prietenului fratelui bunicului său, din partea mamei, din El Calafat. Pati nu doreşte ca Bel şi Bela să devină cântăreţi, dar, dacă ei vor dori asta, ea, una, n-o să le stea în cale. Don O’Clock stă mai mult prin pădure. Spune că, pentru prima dată, s-a oprit pur şi simplu din sughiţat. Crede ca datorită vibraţiilor energetice primite de la Trililoşca, sistemul lui energetic s-a încărcat pozitiv în ultimele zile. Am trimes o mulţime de TPM-uri. Domnul Green i-a transmis, prin noi, lui Gheo, o reţetă pentru durerile de oase şi pentru somn. Avem şi multe idei noi. Despre unele, Dani spune că sunt excelente. < Aici trebuie să vă aduc aminte că Dani nu se entuziasmeaza cu ună cu două>. Mâine vom face o întrunire şi vom povesti despre toate astea şi despre multe altele…

SFÂRŞIT

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie.