Sebi şi Serena (2) Impresie în zori
11 septembrie 2008 at 15:39 noradamian Un comentariu
Ca prin vis zăresc o geană roşie unduind printr-un fald al perdelei. Văd şi soarele mai apoi, rotunjindu-se şi suind printre dealuri, înălţându-se maiestuos peste acoperişurile cafenii ale caselor. Ramura înflorită de vişin din dreptul ferestrei întredeschise se colorează, deodată, în trandafiriu. O pală de aer proaspăt, răcoros, năvăleşte în cameră. Puzderie de triluri se împletesc, se ţes într-o dantelă sonoră care umple văzduhul de însufleţire. Încă o jumătate de oră, poate mai puţin şi armonia lor va fi înghiţită de zgomotul difuz al zilei. Încă puţin şi picăturile scânteietoare uitate de ploaie în iarbă şi pe frunze vor dispărea. Din clipă-n clipă se va risipi şi mireasma aburului care se ridică abia simţit din pământul reavăn. Iar aleea argintată dintre cele două rânduri de vile şi case vechi întinerite pentru câteva clipe îşi va pierde strălucirea sub paşii nepăsători ai trecătorilor grăbiţi. Acum, de sus de la fereastră, aleea pare un pârâu care coboară abrupt din dealul de la miazănoapte şi lunecă molcom mai la vale printre maluri înverzite de tufe şi arbuşti- ca să dispară, brusc, undeva mai departe, în geometria cenuşie şi tristă a unui cartier de blocuri.
Vocile lui Sebi şi ale Serenei se intersectează cu lătratul Lindei. “Trebe să ung uşa asta, că scârţâie”, strigă Sebi. “Toată lumea aude cum scârţâie, numa’ tu, dragă, n-auzi.”
O bufnitură, vocile se îndepărtează şi apoi, linişte.
Va urma….
Entry filed under: Grădina de Hârtie. Tags: Alte povestiri: Sebi şi Serena..
Un comentariu Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
Case de lemn | 21 aprilie 2011 la 19:13
Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.
ApreciazăApreciază