Martie în Israel. Breaking news, permanent news.

7 ianuarie 2009 at 15:04 17 comentarii

Ora şapte dimineaţa, ştirile în limba română: masacru în Hebron, terorişti arabi au atacat în cursul nopţii nopţii… Cu aparatul de radio deschis Sara pregăteşte micul dejun: salată de avocado cu ceapă, ulei de măsline, ouă fierte şi lămâie. Încep să-mi dau seama că Miriam e ceea ce se cheamă, nu prea elegant, „speriată de bombe”. În general ştiu ce se petrece aici, îi spun. Asta e situaţia. Dacă stai permanent cu spaima-n suflet fără să poţi interveni cumva pozitiv, nu-ţi faci doar rău?… Poate-l şi atragi!  Miriam îmi întinde o felioară de pâine gata unsă. „Asta e teorie”. Şi ea ar gândi la fel dacă ar fi în locul meu. Realitatea de zi cu zi, însă, te face … – Ohhh, spune Yael, dând buzna şi îndreptând spre maică-sa un tir torenţial într-o limbă zgrunţuroasă care pare a fi cu totul alta decât cea vorbită de părinţii ei. Am înţeles mai-nainte să-mi traducă. Dacă o să fac imprudenţa să o ascult pe maică-sa, mă avertizează Yael, o să-mi fac praf toată vacanţa. E mai rău ca o bombă. „Aşa-i” zâmbeşte  Miriam cu un fel de haz resemnat. „Astea-s discuţiile obişnuite de la noi în casă. Când îşi dă ea drumul…” – O să te ţină-n casă, toată ziua, la radio şi la televizor, continuă Yael. Îşi soarbe cafeaua şi dispare. „Exagerează” se-ncruntă puţintel jignită Miriam. „Uite azi o să ne plimbăm pe aici, prin Kiriat Bialik, o să te duc pe la magazine, pe nişte străduţe liniştite şi-n parc…”  Miriam se opreşte şi dă radioul mai tare. Ora opt. Alte ştiri. De data asta în ivrit. Pe faţa ei citesc că sunt tot „breaking”. Nu mai spune nimic, însă. Dacă vine  Leon mai repede acasă cum a promis, o să mergem la mall, la Kirion. „Doar n-o să stăm tot timpul în casă”.

Palmierii sunt feminini şi masculini, îmi explică Leon, într-o românească greoaie cu multe „asta nu ştiu cum se spune”.  Leon are un fel special de a glumi, mai rar întâlnit: cu bunătate. Dacă n-aş şti că e microbiolog specializat în prepararea de membrane pentru filtrarea virusurilor şi în general bun cunoscător al ştiinţelor naturii şi istoriei, aş fi zis că şi asta e o glumă. Şi aşa nu sunt sigură că nu e vorba de o poantă. Aici, în „kiria”, orăşelele  satelit de lîngă Haifa, s-au transplantat doar palmieri feminini peste tot: pe marginile şoselelor, în interiorul fiecărui rond cu flori, parcuri, grădini. Motivul e că palmierii masculini sunt alergeni. Niciun un şantier din Israel nu sacrifică vreun arbore, mai aflu de la Leon. La nevoie e scos şi transplantat în altă parte. Roşcovi, acaccia, foioase cu ace lungi ca nişte sălcioare pline de ciorchini cu globuri gălbui, pomi complet desfrunziţi cu ramurile albicioase încărcate cu flori de un roşu aprins. Primarului din Kiriat Bialik îi plac tare florile, adaugă  Miriam. Era sigură că luase-n seamă rugămintea ei de anul trecut de a pune şi panseluţe. Pentrucă ici colo, încă de la începutul lui februarie, le zărise, catifelate, multicolore şi vesele prin ronduri ori pe marginea aleilor.

O să mergem şi la Haifa, mă asigură  Miriam cu un oftat. Nu de mult când făcuse un drum mai lung cu treburi acolo, nimerise într-o piaţă plină de ambulanţe şi maşini ale poliţiei. Băiatul unor prieteni de familie, student la Tehnion, ieşise de la cursuri şi îşi găsise sfârşitul atunci în piaţă. Aflase mai târziu, după ce ajunsese acasă. De atunci şi splendida Haifa îşi pierdu farmecul pentru  Miriam. Se iluzionase că oraşul ăsta e mai protejat de atentate decât restul ţării, poate din pricina mulţimii de localnici arabi. Muriseră şi dintre ei atunci. Acum trebuia să meargă la Haifa, avea o problemă legată de nişte acte. Ceva ce nu mai putea fi amânat.

va urma…

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: .

Martie în Israel. O vizită. Martie în Israel. Vreme rea.(1)

17 comentarii Add your own

  • 1. Dan Iancu  |  7 ianuarie 2009 la 20:06

    sper ca nu esti acolo acum…

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  7 ianuarie 2009 la 21:18

    Nu, Dane,acuma sunt acasă. La adăpost de iarna noastră cea geroasă.
    Imi aduc aminte, doar, de luna martie 1997. O lună greu de uitat.
    Şi mai tin legătura cu prietenii mei de acolo.

    Apreciază

  • 3. orangeskorpion  |  7 ianuarie 2009 la 21:36

    La nevoie e scos şi transplantat în altă parte despre arbori vorbeai, O’Nora…..

    oare cind vom respecta si noi arborii si implicit pe noi???

    avem nevoie de pomi, copaci, arbori ca de aer….

    O inteleg pe Sara, chiar daca eu – numai „intrauterin” – am trait razboiul pe care l-am detestat din frageda pruncie….m-am nascut cu teama de razboi….

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  7 ianuarie 2009 la 21:46

    O’skorpion,
    Sa povestesti despre locurile acelea e placut.
    Mai dificil e sa redai starea lor sufleteasca si in general, atmosfera de acolo.
    Dar si mai greu decat asta e sa traiesti ca ei, aproape permanent,în război.

    Apreciază

  • 5. orangeskorpion  |  8 ianuarie 2009 la 19:37

    In urma cu 20 de minute am primit acest email din Israel:

    …………..
    Noi suntem bine aici in centrul tarii,rau este de cei care
    locuiesc in nord si in sud’ acolo cad rachetele
    Rau este si de cine are copii in armata sau chiar barbati
    care au fost chemati in concentrari.
    Asta este situatia deocamdata, dar sunt ingrijorat de cum
    poate evolua in viitor caci vad cum nemernicii se inarmeaza
    din ce in ce mai bine si ajung cu rachetele lor din ce in ce
    mai spre centrul tarii
    Ce faceti voi?
    Sarutari tuturor
    Cu dor de voi……………..

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  8 ianuarie 2009 la 19:54

    Ce coincidenta!
    „Sotia prietenului meu din Israel are cca 60 de ani, este plecata de la virsta de 18 ani din Romania, iubeste la nebunie Romania si traieste un dor nebun dupa Ro de decenii….va dori sa-si cumpere o casa la bucuresti si sa moara unde s-a nascut. Tipa este foarte culta, delicata, pe undeva un fel de loser in lumea asta nebuna, nebuna, nebuna si ahtiata dupa bani. Este o visatoare…”.

    Despre ea e vorba, O’skorpion ?

    Apreciază

  • 7. Dan Iancu  |  8 ianuarie 2009 la 21:15

    eu am stat in askkelon unde e fosta mea sotie si fosta mea soacra. pe 30 ianuarie am vorbit cu ea si mi-a povestit cum e acum ;i mi-a spus unde au cazut rachete. locuri care le stiu foarte bine.

    Apreciază

  • 8. orangeskorpion  |  8 ianuarie 2009 la 21:21

    O’Nora,

    da, despre ea este vorba…..

    am citit comentariul lui @lucid la articolul lui TRU din Cotidianul;
    tipul asta (lucid) mi s-a parut cult, erudit, foarte umblat prin lume, dar sa se adreseze lui TRU, adica doar jumatatii romanesti, mi se pare o infamie….
    indiferent daca tru ar fi sau nu ar fi evreu, neamt, rus, grec, arab…orice…

    uneori un intelectual este mai periculos, ce vorbesc, nu uneori, ci adeseori, cit 100.000 de bizoni…..nescoliti…

    pacat, aveam o parere buna…..

    ce conteaza natia?
    OM sa fii!

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  8 ianuarie 2009 la 21:27

    Dane, si eu am mers atunci pe urma rachetelor Skud, dar in nord. Azi am vrut sa continui cu scrisul,dar am avut un fel de inertie…In fine, poate o sa reiau.
    Ani la rand n-am simtit nevoia sa relatez despre luna mea de viată-n Israel.
    Astept si eu, vesti de la Sara…

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  8 ianuarie 2009 la 22:19

    O’Skorpion,

    cred ca e indoctrinat cu teoriile alea „iudeo-masonice” producatoare de anti semitism! Pacat!
    Zilele astea m-am documentat putin, am cercetat, fara ochelari, istoria, evenimentele sangeroase de la reinfiintarea statului evreu le-am confruntat mental cu ce stiam si ce am vazut. In fine, vreau sa spun ca si evreii au actionat sub impulsul mâniei, dar nu stiu cine ar mai fi avut puterea sa se detaseze sub presiunea permanenta a provocarilor si atentatelor!
    Nu s-au coborat insa, la a sustine, vrodata, o grupare terorista.Au existat doar cazuri izolate dintre ai lor,pe care i-au si condamnat, de altfel.Dar au ripostat ferm cand „vecinii” au incalcat acordurile si promisiunile.
    Terorismul arab nu pretuieste viata! Nici pe a lor si nici pe a pruncilor lor!
    Ce sa le mai ceri, pentru ceilalti! Pentru dusmani.
    Cu asa un fel de a vedea lumea si viata e cumplit de greu sa te lupti.

    Apreciază

  • 11. orangeskorpion  |  8 ianuarie 2009 la 23:38

    Cu asa un fel de a vedea lumea si viata e cumplit de greu sa te lupti.

    ==> aproape imposibil!

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  8 ianuarie 2009 la 23:50

    Cam asa e, O’Skorpion.

    Gutte Nacht.

    Apreciază

  • 13. filadel  |  9 ianuarie 2009 la 09:56

    Cei care învinuiesc Israelul în războiul din Gaza habar n-au cine este Hamas şi ce vrea ei. Este îngrozitor să trăieşti în fiecare zi cu ameninţarea spînzurînd deasupra capului. Asta produce reacţii de violenţă excesivă. Morţii din Gaza sînt reali. Hamas e o realitate care nu vine din Palestina. Israelul nu e în război cu Palestina ci cu o forţă tenebroasă şi atît de neagră încît inchiziţia pare strălucitoare.

    La argumentul lui Lucid care condamnă Israelul pentru „genocidul pruncilor” contraargumentez: Israelul nu doreşte şi nu provoacă voluntar moartea copiilor palestinieni pe cînd Hamasul îi educă şi-i programează pentru asta din momentul în care se nasc. Israelienilor le pasă de aceşti copii şi oameni fiindcă alminteri ar fi ales o variantă chirurgicală de curăţare a Gazei fără să fie nevoie să-şi murdărească măcar mîinile. Hamas nu dă pe ei nici o ceapă degerată.

    În final, cu siguranţă există şi o altă cale de rezolvare a conflictului care nu e simplă, nu e ieftină şi nici plăcută: intervenţia comunităţii internaţionale. Deocamdată majoritatea loveşte în Israel fiindcă Israelul e real, ai cu cine discuta. Hamas e virtual pînă în momentul în care apasă pe trăgaci.

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  9 ianuarie 2009 la 11:30

    „Israelul nu doreşte şi nu provoacă voluntar moartea copiilor palestinieni pe cînd Hamasul îi educă şi-i programează pentru asta din momentul în care se nasc.”

    Numai cine nu vrea, nu stie lucrul asta, sau spune cu buna stiinta altceva decat stie!…

    Oare de ce nu reactionează mai marii lumii de la prima racheta, ori de la primul atentat revendicat de teroristi dupa semnarea unui nou acord de pace?
    In fiecare acord nou semnat sunt prevazute masuri pentru cei ce le incalca. Atunci de ce niciodata nu se iau masurile prevazute in tratat de catre diriguitorii securitatii lumii?
    De ce nu e informat mapamondul imediat si corect, informatiile, de regula fiind prezentate prin „lentila” prietenilor arabi si nearabi, stiuti si nestiuti, ai gruparii HAMAS?
    „Prieteni” pentru care, asa cum spui,
    viata palestinienilor nu face nici cat o ceapa degerată?

    Apreciază

  • 15. Dan Iancu  |  11 ianuarie 2009 la 11:43

    mai e ceva. citi vorbesc de faptul ca hamas foloseste copii ca scut. ii baga in fata exact pentru a fi omoriti si a fi subiecte de presa.

    nora, lumea reactioneaza asa pentru petrol.

    Apreciază

  • 16. Dan Iancu  |  11 ianuarie 2009 la 11:45

    uitase, am vazut programe tv la televiziunea palestiniana destinate copiilor. nu sunt desene animate ci cum sa lupte contra israelului prin terorism. asta nu se vede la stiri. in schimb vin handicapati sa protesteze.

    eu am fost in trupele de ocupatie din gaza si stiu cum procedeaza. femeiile si copii nu au valoare pentru ei decit propagandistica.

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  11 ianuarie 2009 la 12:42

    Stiu, Dane. Stiu de atunci. Si tot de atunci sunt atentă la ce se petrece acolo si la ce spune si cum spune presa.
    La unii jurnalisti si la unele posturi contrafacerile, mai mult decat informarea precară, sunt o politica.
    De fapt cam la fel se petrec lucrurile si in realitatea romaneasca cu mare parte din jurnalism arondat unor interese particulare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 934.222 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.454 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 934.222 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: