Aventuri în grădina de hârtie

(Mai) nimic nou pe frontul de presă.

1 februarie 2009 at 23:13 noradamian 17 comentarii

Privind la lucrăturile ciudate lăsate în urmă de mercenarii politici trădaţi de propriile lor strategii.

Rezultatul referendumului din primăvara lui 2007 avea să-i ducă în colţul învinşilor, laolaltă cu puciştii, şi pe tainicii lor sfetnici. Într-un articol de atunci, Cristian Pătrăşconiu aprecia că „Victoria spectaculoasa de la referendumul din 19 mai obtinuta de Traian Basescu le apartine si celor trei consilieri-minune cu care PNL a incercat sa revina: Dan Andronic, Tal Silberstein si Arthur Finkelstein.” O chestiune pe care nu cred ca a negat-o oricine a fost martor la cum s-a desfăşurat acel război anti-naţiune.

Se amintea în articol şi faptul că de numele a doi dintre cei trei se mai leagă şi victoria din 2004 a aceluiaşi Traian Băsescu, atunci când, „in fata unui PSD faraonic si discretionar si a unui Adrian Nastase arogant si inspaimintator, Traian Basescu a avut, in doua rinduri, finisuri memorabile si victorioase.”…„Pentru cine nu isi mai aminteste, mai spunea CP, ” Dan Andronic si Tal Silberstein erau printre cei care turnau in urechile pesedistilor tactici si strategii de campanie. Cu rezultatele pe care le cunoastem foarte bine cu totii.”

Pentru cine nu îşi mai aminteşte, spun şi eu, cei trei au reuşit până la urmă ceva: să-l transforme pe „moliceanu” în…„trădiceanu„. și atât! Nu poţi să nu te-ntrebi, prin urmare, de ce politicienii români antrenaţi de Silberstein&Comp nu figurează alături de Yehud Olmert, Bill Clinton, primarul Vienei etc. în palmaresul reuşitelor celebrilor consultanţi din alte locuri ale lumii? De ce, antrenaţi din greu în meciuri de kix box cu Cotroceniul, au fost făcuţi k.o.?… Adică au dat kix? Mai mult decât rezultatele, oarecum hazlii, cauzele acestora merită analizate. Contactat încă din 2002 de actualul preşedinte (pe atunci primar al Capitalei) celebrul Tal Silberstein n-a reuşit să intre în graţiile lui Traian Băsescu tocmai pe motivele costurilor uriaşe pretinse (după cum recunoştea chiar consultantul într-un interviu). A găsit însă, repede, încredere şi bani, la ceilalţi, menţionaţi mai sus. Doar că în ţara asta de căpăţânoşi, nici promovarea din ce în ce mai agresivă prin media n-a ajutat! Şi asta în ciuda faptului că faimoşii consultanţi au analizat profesionist terenul (cultural, religios, istoric etc) mai-nainte de a demara operaţiunile. (Ba chiar şi palinca d-lui Blaga cu care au rămas în relaţii mai bune decât cu d-l Blaga însuşi, cum spune chiar onorabilul Silberstein). Dar poate ne lămurim mai bine urmărind câteva din aprecierile consultantului Tal Silberstein făcute asupra consiliaţilor şi neconsiliaţilor săi, în interviul Monicăi Iordache publicat în Jurnalul Naţional din 23 iunie 2008.

Tal Silberstein despre Ion Iliescu:„…Chiar dacă au fost cîteva incidente triste în istoria României, şi nu spun că nu au fost, totuşi a trecut mult timp de atunci, iar Ion Iliescu a fost preşedinte pentru mult timp după ele. I-am urmărit mandatul pe parcursul cîtorva ani, cît am fost în România, şi cred că a fost un preşedinte al consensului. Nu s-a implicat prea mult în politică şi a avut imaginea unui preşedinte apropiat de oameni, lucru care în România este foarte important.

„Tal Silberstein despre Traian Basescu (cel care l-a respins din pricina pretenţiilor financiare exagerate): „… din nefericire pentru el, cota lui în sondaje scade pe măsură ce retorica lui devine din ce în ce mai politicianistă şi foarte des conflictuală. În ultimul sondaj naţional pe care l-am făcut în urmă cu două săptămîni, o majoritate de 48% dintre respondenţi au fost de acord cu următoarea afirmaţie: „Concepţia lui Traian Băsescu asupra mandatului prezidenţial a adus haos în politica din România şi a îngreunat activitatea guvernului”.

Tal Silberstein despre Tăriceanu: „Premierul Tăriceanu este, poate, persoana cu care îmi place cel mai mult să lucrez… Are calităţi rare pentru un politician şi o personalitate unică, ascultă mereu cu multă atenţie, ia în serios şi funcţia pe care o deţine şi contractul pe care îl avem, şi nu îşi pierde niciodată cumpătul în situaţii de criză, ceea ce este foarte rar în România. Sînt convins că premierul Tăriceanu, dacă ar fi fost preşedinte, ar fi fost unul foarte bun”.

Tal Silberstein despre Adrian Năstase:  „…o personalitate excepţională. Dacă ar fi cîştigat alegerile, Adrian Năstase ar fi fost un preşedinte bun”

Tal Silberstein despre şansele PNL în alegeri: „Fără îndoială, în mintea mea, PNL are şanse să cîştige alegerile. Cred că premierul Tăriceanu face o treabă impresionantă în dezvoltarea economică şi în rezolvarea problemelor sociale. Cred că lumea începe să înţeleagă rolul PNL, mîna forte cu care premierul conduce ţara şi faptul că acesta are o calitate necesară în România: competenţa economică. De aceea cred că PNL are şanse să devină primul partid din România”

Strategia mercenarilor, cum se vede privind în urmă, nu-i decât o colecţie de roluri dintr-o piesă jucată strident, ridicol şi costisitor, de nişte manechine uzate, pe o scenă de carton vopsită în culori ireale. După stilul adoptat, presupun că ne-au luat drept o naţie de tâmpiţi. Doar creditul de 3 % pe care-l obţine fostul premier din partea electoratului conform ultimului sondaj (Insomar) şi ar fi suficient ca argument.

Totuşi trebuie să le recunoaştem şi un succes. Singurul, de altfel. Uzând de o gălăgie infernală, de provocări joase, au reuşit să-i scârbească pe români de teatrul politic. Un succes de loc de neglijat care stă la baza deschiderii în forţă a stagiunii post alegeri, a acelei presei „angajate” cu aceeaşi piesă, într-un nou aranjament de manipulări indigeste. Un succes devenit şi el indigest, după cum se vede, însă, mai mult pentru ofertanţi decât pentru adresanţi.

Entry filed under: 7301634. Tags: costisitor., frontul de presă, indigest, ridicol, stagiune, strident, tal silberstein.