Maia şi Mimi schimbând două vorbe pe seară
7 februarie 2009 at 14:03 noradamian 11 comentarii
– Azi am luat-o pe cocoaşă, spune Mimi în timp ce-şi încalţă singurel şi cum trebuie, bocănceii: stângu-n stângu’ şi dreptu-n dreptu’. (pe faţă i se citeşte mulţumirea)
– Ooo, da’ de ce? Se interesează Maia privindu-l cu admiraţie neascunsă în timp ce-şi pune căciuliţa roşie cu cănac pe cap.
– Păăi, de ce! Fiindcă am făcut istericale, normal, explică Mimi ridicând uşor din umeri şi din sprâncene. Îşi termină de încălţat şi al doilea bocanc.
– Vrei? Maia îi întinde un pacheţel scos dintr-un buzunar.
Mimi îl desface şi-l examinează pe toate părţile.
– E croasant, de la mine de la grădi, îi spune Maia, atentă să-şi încheie bine nasturii la hăinuţă. Am muşcat şi io din el… Şi pe mine m-a cârpit, îşi aminteşte deodată, bucuroasă. Fiindcă… fiindcă m-am trezit vorbind.
– Şi ce ai spus? Se interesează Mimi, încântat c-a isprăvit cu încălţatul.
Maia nu mai ştie.
– E bun crrroasantul, zice Mimi politicos, dar… Îi dă înapoi bucăţica. E plin de euri. …Şi îngraşă!
Maia se-ncruntă a mirare. Cercetează cu atenţie proba rămasă şi dă din cap. „Aşa e. Plin de euri”. Scoate din alt buzunăraş, ceva mai sănătos: ciocolată cu mentă. Continuă să scotocească şi prin rucsăcel înainte să şi-l pună-n spate. Nu mai găseşte nimic altceva bun de mâncat. Îşi aşează urechile mai bine sub căciuliţă şi pe urma şi-o leagă cu fundă sub bărbie. Îşi împătureşte batistuţa şi o bagă-n buzunar. E gata de plecare.
„Ciocolată?”… Mimi ţopăie încolo şi-ncoace pe hol. Îi place ciocolata. Se mai gândeşte un pic şi i-o dă înapoi Maiei.
– E foarrte bună, da’ nu acuma, că-i seară şi m-agită.
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: Povestioare.
11 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
orangeskorpion | 21 ianuarie 2009 la 20:38
Adorabili princhindeii in bocanci..
auzi, „e plin cu euri!”
sau
„si ingrasa!”
daca nu as fi citit „gradi”, mai ca as fi spus ca este vorba macar de doi adolescenti…
si cit de inculti eram noi pe vremea kindergarten-ului nostru….
🙂
piine cu untura si ceapa taiata marunt deasupra, eventual si niste boia rosu
altii mincau piine cu untura cu zahar (nu am experimentat niciodata asta)
ce euri, ce griji de ingrasare…..
alte vremuri!
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 21 ianuarie 2009 la 20:46
O’ skorpion
erau siguri drăgutii de ei ca le si vad,
ca eurile alea-s vizibile 🙂
Alte vremuri, alt kindergarden, alta lume…
ApreciazăApreciază
3.
orangeskorpion | 21 ianuarie 2009 la 21:34
da, uitasem sa adaug ca Maia era sigura ca vede eurile in croissantul acela…
asa este!
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 21 ianuarie 2009 la 21:37
Fratele meu manca paine cu untura si cu zahăr 🙂
ApreciazăApreciază
5.
orangeskorpion | 22 ianuarie 2009 la 07:22
deci mai exista oameni care manca piine cu untura si zahar…
ce chestie..
dar acum chiar mi-ai facut pofta de o felie de piine de casa, din aia uriasa cit un capac mare de cratita unsa cu untura d’aia adevarat (din bidoane mari) si niste ceapa, ceapa taiata marunt, eventual ceapa rosie…
imi ploua in gura
🙂
ApreciazăApreciază
6.
fini | 22 ianuarie 2009 la 07:24
Pâine de casă cu untură, cu sare si cu boia roşie.Ieşeai pe stradă să te joci,in mâna ţineai delicatesa de fettenBrot şi în câteva clipe dispărea:venea românuţul si spunea „dă-mi şi mie un Beisser”,apoi trecea de la guriţă la guriţă.Se vorbea un fel de esperanto,că eram de toate naţiile.
Skorpi,
ai avut o nelămurire la o postare a mea.Când ai vorbit de gentuţe eu am scris că mama îmi punea câteva bucăţele de Mehlspeiss.În Banat şvabii aşa spun la prăjiturele .După ei s-au luat şi românii care spun „au, ca bun e melşpaisu”.
Mai am o problemă cu tine.Eu nu ştiu să scriu nemţeşte.Am învăţat pe stradă ,la joacă un fel de austriaco-şvăbească.Mă străduiesc cu ajutorul dicţionarelor să scriu cât mai aproape de ce ar trebui să fie.Te rog fii îngătuitor cu nemţeasca mea(poate mă şi corectezi).Mama mea,nemţoaică,avea o bibliotecă serioasă cu clasicii unguri(scria-citea perfect ungureşte). Astea au fost vremurile. Tata- român.
Acum fug repede la Thor să văd ce Mehlspeiss ne-a pregătit Dora.
ApreciazăApreciază
7.
fini | 22 ianuarie 2009 la 07:28
Hei, nu Dora. NORAAAAAAA!!!
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 22 ianuarie 2009 la 12:40
Am inteles!
salut finiiiiiiii,
sunt nora 🙂
ApreciazăApreciază
9.
orangeskorpion | 22 ianuarie 2009 la 19:06
fini,
nu eu te-am intrebat ce-nseamna Mehlspeise, ca le stiam cit sint de gustoase.
si li se mai spun Kuchen, tot prajituri…
dora, nora
nora, dora
🙂
ApreciazăApreciază
10.
Andra | 23 ianuarie 2009 la 17:17
Buna Nora,
Cand ai timp, daca vrei sa asculti ceva incredibil, iata ce-am gasit. E un acatist de multumire lui Dumnezeiu “pentru toate”
e de o frumusete fantastica
http://cutiamedia.cnet.ro/acatist-de-multumire-lui-dumnezeu-pentru-toate/
(dureaza 60 de minute)
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 23 ianuarie 2009 la 17:26
Multumesc Andra. 🙂
ApreciazăApreciază