La conquista rumena.
8 februarie 2009 at 21:09 noradamian 23 comentarii
Nu vă faceţi griji, românii n-au trecut prin foc şi sabie locuitorii altor ostroave. Românii nu fac parte din naţiile care au cucerit pământuri şi au supus alte neamuri. Noi am fost blânzi, n-am poftit la zestrea altora… Nu ni s-a spus de atatea ori? Istoria e martoră la asta!… că am respectat cele zece porunci în spiritul lui Marx. cu perfecţionările ceauşiste cu tot; că românii, în general, au stat în banca lor. Sau, poate că au vrut, dar n-a fost cazul. Indiferent de cauze, ce contează e că ne-am întins doar cât e plapuma. La nevoie, am şi scurtat-o. Conquista română există, totuşi. Doar că acţionează atipic, spre interior. O expansiune în însăşi adăpostul şi fundamentul naţiei- ca şi luna care se-nvârte-n jurul terei dar în sens invers planetelor. E ca ciudat, dar fii liniștită, lume! Mareele politice şi somnambulismul popular sunt doar treburile noastre interne. Noi n-am fondat imperii, nici vreun commonwealth, nici o uniune de republici. N-am participat la masa colonială şi nici n-am trecut Europa prin vâltoarea zvasticilor naziste. Dimpotrivă, am denunţat apartheid-ul, fascismul, bolsevismul. și desigur, ceauşismul. Am semnalat orice formă de năpăstuire din orice parte a lumii. Am vituperat excesele de lăcomie, lipsa de scrupule şi afacerile oneroase ale ţărilor civilizate care le-au spoliat pe cele marginalizate şi făr’de noroc; care le-au luat petrolul, aurul şi diamantele; și le-au lăsat pradă bolilor, foametei şi războaielor. Cine citeşte „revoluţie şi reformă” o să priceapă mai bine asta, direct de la autorul şi conducătorul cu faţă umană al expediţiei române, cu condiţia s-o citească de-andoaselea. La fel şi cine citeşte opera grea cât un kil de plumb a ex-preşedintelui milică. Iar cine a fost martor la istoria noastră modernă şi contemporană n-are cum să nu-şi cunoască eroii. Cu un curaj mai presus de al conquistadorilor Cortez şi Pizzaro, o mână de temerari aduşi de expediţia din decembrie ’89 pe continentul român renumit pentru forma lui de pâine, l-au făcut dumicaţi. Pe băştinaşi i-au băgat în televizor şi le-au dat să mănânce ziare. Pe urmă totul a decurs simplu. Cu legi şi ordonanţe au pus la adăpost obligaţiile plebei şi drepturile la rapt ale conquistadorilor. Au nivelat niţel sărăcia şi haosul, cât să rezolve împărţeli frăţeşti, bată-n cuie contracte, inventeze anexe, contracte la anexe, legi la contracte, secrete adiţionale la legi etc. Invincibila conquista romena.
Şi pentru că producţiile citate ca şi altele sunt departe de a acoperi nevoia de literatura SF pe această temă, nu-i exclus să apară şi un studiu privind rezervele de petrol şi gaze încredințat lui Patriciu the Conqueror pentru a le salva de lăcomia naţiunii flămânde. Mai departe las cititorului plăcerea sau neplăcerea de a evoca personajele principale şi rolul lor în această epopee eroică.
In legătura cu acelaşi subiect se poate citi şi aici
update: aici şi aici
Entry filed under: 7301634. Tags: împărţeală, conquista, expediţie, foc, plapumă, sabie, sens invers, spoliere, temerari, zestre.
23 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
fini | 9 februarie 2009 la 08:42
Dezamăgită Nora?
Cred că în ce ai scris îi idealizezi pe români.
Blânzi? Nu ştiu. Dacă mă gândesc că figuri ale istoriei româneşti,cu care ne mândrim,numai blânde nu au fost.Uite,Ştefan cel iute vărsătoriu de sânge,Ţepeş care este ,putem spune,un caz patologic.Totuşi ei au făcut ordine,au reformat.Eu să înţeleg că aşa se poate face treabă la români?
Românii au apucături urâte care trebuiesc îndepărtate.
Privind în prezent ce vedem? Vedem o indiferenţă dusă până la nesimţire,vedem privirea fixată pe capra vecinului,epatarea mârlăniei,cupiditate ,”lume”in aşteptarea lui „statul să-mi dea!”.Astea toate împreună înseamnă,cum am mai vorbit, lipsa respectului de sine.
Pe lipsa respectului de sine a românilor îşi bazează conquista şi activităţile scandaloase VIP-urile mioritice,fie că sunt din politică,din media,din cultură, etc.
Reconquista nu se întrevede deocamdată.
ApreciazăApreciază
2.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 11:43
Nu sunt sigur dacă virtutea de a nu rîvni la bunul altor popoare nu e cumva o neputinţă.
O pulsiune agresivă care (pentru că) nu se poate manifesta în afară distruge înăuntru.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 9 februarie 2009 la 11:57
fini,
intentia mea a fost sa scriu intr-o nota ironica.
Intr-un mod care sa invite la reflectie.
Citind raspunsul tau inseamna ca am reusit.
Cand esti păcalit odata, e ticalos cel ce te pacaleste.
Cand te lasi pacalit de mai multe ori, inseamna ca hotul si-a gasit omul potrivit.
Stie cu cine are de a face. Cum se zice, sacul si petecul.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 9 februarie 2009 la 12:18
Gabhry,
nu cred nici eu ca e vorba de o virtute nativa, nationala, ci mai curand de o auto-perceptie rezultata din indoctrinare. Ca suntem o natie ospitaliera si care nu poftim la mai mult decat ni s-a dat.
Avea si Ana Blandiana o poezie pe asemenea idee.Nu ma-ndoiesc ca de buna credinta. Nu ma-ndoiesc ca multi au crezut asta. Si eu ma numar printre ei. Nu ma-ndoiesc ca multi chiar sunt astfel. Dar cand vezi ca esti jefuit de ai tai,intr-un serial al jafurilor dincolo de orice limita, nu poti sa nu te intrebi ce rol au „cei multi si blanzi” in treaba asta. De ce accepta si mai ales, ce fel de oameni sunt aceia, multi care iau parte acelora??
Psihologic cred ca e vorba si de pulsiunea de care spui. Dar nu numai atat. Dacă mi-aduc bine aminte, celebrul pirat Drake, pe cat de jefuitor pe mare, pe atat era de devotat Angliei si reginei. Iar aventurierii conquistei, cruzi si lacomi,in special Pizzaro, au dus Spania in topul tarilor bogate din Europa medievala.
Nici unul din acestia nu e demn de admirat. Dimpotriva. Dar cel putin si-au respectat tara.
ApreciazăApreciază
5.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 12:29
Nora
Eu nu-nţeleg: cum poţi fi bun, blînd, primitor faţă de străini, dar rău, viclean şi hoţ faţă de vecini?
Ori avem de-a face cu un comportament schizoid, ori nu e vorba de nici o virtute.
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 9 februarie 2009 la 13:03
Asta e, Gabhry, un comportament schizoid la nivel de naţie!
Partea aia de „buni, blanzi, ospitalieri”…nu stiu cat a mai ramas din ea.
Acuma nu mai e e vorba de a fi adeptul unei doctrine sau a alteia,
ci de partea prădătorilor sau a celor care incearca, cat de cat, sa stopeze amploarea jafului. Iar faptul ca au reusit sa devalizeze in asa hal tara asta spune cat de multi sunt de partea lor.
Tocmai solidaritatea cu pradatorii nationali, a facut din conquista lor un „succes”.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 9 februarie 2009 la 13:05
Un succes cat un dezastru. Mai mare decat daca dadeau peste noi, turcii si tatarii, la un loc.
ApreciazăApreciază
8.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 13:35
Nora
🙂
Şi noi ne tot retragem în munţi…
pe bloguri…
pe unde putem…
ne descurcăm noi cumva, cum ne-am decurcat de 2000 de ani…
😉
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 9 februarie 2009 la 13:39
Da, Gabhry,
avem „muntii” nostri!
Dar ce pacat de atata relief surpat prin jur… 😦
ApreciazăApreciază
10.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 14:36
iată de ce
munţii noştri (marea, rîul, ramul) aur poartă (petrol, gaz, păduri)
noi cerşim din poartă-n poartă
hoţia: greu viciu pentru un popor…
ApreciazăApreciază
11.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 14:44
Nu putem construi nimic pentru că furăm (prea mult).
În zilele noastre – autostrăzi, de pildă.
Poate de aceea n-am putut ridica nici catedrale în alte vremuri.
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 9 februarie 2009 la 15:16
Distructiv viciu, din pacate, pentru noi toti.
Se vorbeste in termeni de „competenta” si „coruptie”, sau „iresponsabilitate”.
Nu văd cum un corupt,un iresponsabil,să fie si competent in acelasi timp, vorbind prin prisma interesului public.
Cat despre cei ce se solidarizează cu tagma lor sunt din aceeasi plamada.
Numai ca „furandu-si singuri caciula”, noua, astorlalti ne cam ingheata capul.
Iar tara nu mai scapa de gripa.
Suntem un singur popor, nu?
ApreciazăApreciază
13.
DAN | 9 februarie 2009 la 15:27
de unde poti trage concluzia ca zicala romaneasca, populara „capul plecat sabia nu-l taie” a facut din noi niste eroi mioritici, moi si derizorii. La arme, pana nu e prea tarziu… de ce n-om fi incercat noi sa cucerim lumea, atunci cand trebuia?
ApreciazăApreciază
14.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 15:52
Nora & Dan
grecii, vikingii, spaniolii, englezii, francezii ş.a. n-au fost purtaţi de intenţii criminale cînd au plecat în expediţii
ei plecau în necunoscut, nu la hăcuit de popoare
noi n-am avut această genă, a dorului de ducă, a explorării, a „colonialismului”
n-am fost curioşi, nu ne-a interesat depărtările
ci am aşteptat să se apropie capra vecinului
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 9 februarie 2009 la 15:54
Ei, ce ne mai ajuta si geografia asta! Macar cu explicatiile!
Noi, care am dainuit la intersectie de imperii.
Noi, care am rezistat la navalirile strainilor(sic)
Care am stat de straja marginea Europei tinand piept hoardelor barbare si permitand, astfel, ca vesticii sa huzureasca.
Sa-si construiasca civilizatia. Catedralele!
Bun, asa o fi. Nu neg toate astea.
Dar după atatea sacrificii istorice, acuma…sa ne predam…”conchistadorilor autohtoni”?
Precum mistretii din tarcul de la Balc??
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 9 februarie 2009 la 16:05
Lasand piratii, conchistadorii, invincibila armada, razboiul burilor, etc.etc.,
putem arunca o privire si in jur, asa, de curiozitate. Pana la urma si razboaiele balcanice, (balcanii, butoiul de pulbere al Europei, nu asa se spune?) au pornit tot din impulsuri expansioniste.Dar si aici, a primat un orgoliu national.
Nu e vorba de a pune o natiune deasupra alteia, pana la urma ci de a vedea, din toate astea, pur si simplu ce ne poate duce spre mai bine. Mai ales ca arareori istoria ne-a permis sa ne hotaram cat de cat soarta.
Si acum, cand ne-a facut favorul asta… ????
ApreciazăApreciază
17.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 16:10
Istoria ca şi viaţa ţi-o faci cam cum vrei.
Dar eu nu ştiu să fi VRUT să construim vreo catedrală şi să ne întrerupă un singur barbar din construcţia ei.
Nici cartea nu ne-a prea plăcut.
Sau tot barbarii ne tulburau lecturile?
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 9 februarie 2009 la 16:21
Gabyry,
nu cred ca o catedrala uriasa, vorbind de rostul acestor constructii, e mai folositoare decat o bisericuta din lemn, din Maramures.
Apetenta pentru carte, nu stiu, e de discutat. Ceeace mi se pare pagubos acuma, ca atatea cate au fost isprăvile in materie de construit cultura de orice fel(de la arhitectura la literatura) nu sunt suficient respectate si puse in valoare. Adaugata la celelalte porniri, asta e in masura sa ne ofere niste explicatii…
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 9 februarie 2009 la 16:22
Scuze, te-am botezat, din greseala!
ApreciazăApreciază
20.
gabhry_el | 9 februarie 2009 la 16:59
Nora
De rugat te poţi ruga şi sub o cetină şi chiar sub cerul liber.
Dar nu e vorba de asta.
Ci de ceea ce face putinţă catedrala.
Ştiinţa, cultura, cariera de piatră, transportul, drumurile, arhitecţii, meşterii, pictorii, breslele etc., adică tot ceea ce noi n-am avut.
Şi n-am avut nu pentru că nu ne-au lăsat alţii.
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 9 februarie 2009 la 19:50
gabhry,
(iti raspund cam tarziu, din motive de defectiune tehnica).
Spui:
„Ştiinţa, cultura, cariera de piatră, transportul, drumurile, arhitecţii, meşterii, pictorii, breslele etc., adică tot ceea ce noi n-am avut.
Şi n-am avut nu pentru că nu ne-au lăsat alţii.”
Nu contest, doar adaug:
…stiinta, cultura, arhitectii, mesterii etc., atatia cati am avut şi avem, le-au facut si le fac in mare parte, din pacate, daruri altora, in alte parti si nu pentruca n-ar fi vrut sa faca si aici.
Motive?
Fie n-au putut sa faca, fie n-au fost lasati sa faca, dar cel mai deprimant, mi se pare faptul ca si daca au ajuns sa faca, fie au fost minimalizati, fie au fost catalogati după cine stie ce alte interese si criterii.
Iar asta in general, nu s-a datorat si nu se datoreaza omului de rand.
E vorba nu numai de nerespectarea valorilor ci de o frecventa si nociva adversitate fata de valoare.
ApreciazăApreciază
22.
orangeskorpion | 10 februarie 2009 la 22:03
Interesanta postare,
interesante comentariile voastre…
dar ati omis un lucru. O singura VOINTA este suficient sa se repare enorm de multe: VOINTA DE A FACE JUSTITIE SI DE A SE APLICA LEGEA!
SI-atunci s-ar schimba fantastic de multe lucruri spre bine:
de la disparitia gunoaielor de pe strada pina la aparitia autostrazilor,
a oamenilor cit de cit multumiti in propria lor tara….
justitie si lege,
aplicarea lor@
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 10 februarie 2009 la 22:45
O’Skorpion,
ai dreptate. Deocamdata, insa, n-am trecut de:
„Cu legi şi ordonanţe au pus la adăpost obligaţiile plebei şi drepturile la rapt ale parvenitsociety” :(.
ApreciazăApreciază