O piramidă retrogradată la o turtă cu ţepi
10 februarie 2009 at 18:45 noradamian 11 comentarii
Cum sociologia e acuma una din profesiile mai căutate decât ingineria construcţiilor civile şi a drumurilor, am avea de unde să aflăm foarte multe lucruri despre noi ca societate. Despre piramida lui Maslow nici nu e nevoie să fii sociolog ca să afli că evoluţia unui om are loc în cinci trepte, la bază fiind nevoile fiziologice, apoi cele de securitate(locuinţă, traiul zilnic) următoarea referindu-se la dragoste şi apartenenţă, mai sus respectul de sine şi ultima, cea din vârf, împlinirea personală prin ceea ce faci pentru societate, pentru semeni, în general. Mai sunt şi alte modele sociologice, mai detaliate, mai subtile, totuşi piramida lui Maslow rămâne cea mai cunoscută. Cam greu de asimilat, modelul lui Maslow, de către indivizii unei societăţi supuşi la o nivelare ştiinţifică şi programată pe parcursul câtorva decenii! În evoluţia individului aparţinând societăţii totalitare, piramida urma să fie, mai degrabă, o turtă. Pentru unii la care ultimele nivele erau nu numai anesteziate ci şi transformate în negativul lor, evoluţia era şi mai stranie. Un model sociologic asemănător cu o ciupercă, una otrăvitoare pe măsura activismului peceristo-securist din vremi nu prea îndepărtate. Model caracteristic celor din structurile politico-ideologice conducătoare ale unei mase de turte. Nu ştiu ce ar fi spus domnul Maslow dacă ar fi vieţuit aici în perioada post decembristă. Înclin să cred că nu şi-ar fi recunoscut, în evoluţia celor mai mulţi români, modelul care l-a consacrat. Să recunoaştem din capul locului că o remodelare interioară a conduitei, veleităţilor şi idealurilor nu era de aşteptat prea repede. Dar măcar semnele unei regenerări tot ar trebui să-nceapă să se facă simţite. N-o să reiau istoria acuma, am să iau în considerare doar un detaliu, util, poate, de descifrat: acel „toţi sunt la fel” devenit un refren al dezamăgirii şi lehamitei lansat insistent dinspre politicieni, prin analişti, prin media şi însuşit de o bună parte din români.
…Un procedeu caracteristic tehnicilor marca Silberstein care a descoperit în punctele slabe ale unei populaţii nu de mult ieşite din comunism, calea pentru a înlesni succesul personajelor politice aflate în instrucţie. Concret, nivelând percepţia publică prin inducerea ideii că „toţi competitorii sunt la fel” i se crea celui incompetent şi imoral, oportunitatea să fie perceput la fel cu inamicul aflat mult mai sus în topul încrederii. Acest lucru devenind posibil însă doar în asociere cu efectul pervers al aceleiaşi idei inoculate în percepţia publică a unei societăţi încă lipsită de încredere în sine. Pentru că acel „toţi sunt la fel” cu referire la actorii politici se traduce la nivel comun cu „şi noi toţi suntem la fel”. Adică o regresie la complexul egalitarist de inferioritate. Urmarea logică, pentru mulţi, ar fi că n-are nici un rost să ne gândim că ei, cei pe care-i alegem să ne conducă, ar putea fi altfel. Ori că noi am putea schimba ceva. Sau că avem, fiecare, o zestre personală care ne-ar permite să urcăm până-n vârful piramidei lui Maslow. Aşa stând lucrurile, evoluţia noastră interioară arată şi acum, probabil, tot ca o turtă. Eventual una cu ţepi. Excepţiile de pe ici pe colo sunt nesemnificative. Exact de asta era nevoie pentru ca mulţi din cei ce ajung din patru-n patru ani în vârful, nu al piramidei lui Maslow, ci al unei geometrii obtuze de tip ciupercă, să-şi vadă liniştiţi de fiziologia şi securitatea lor. Eventual să mai turtească lumea cu confuzii cum ar fi aceea că lipsa de moralitate e totuna cu respectul de sine. Mai ales când se-ntrec în a ne promite o troacă umplută cu vârf. Ca o piramidă. Şi multă linişte.
Entry filed under: 7301634. Tags: piramida lui Maslow, toţi sunt la fel, toţi suntem la fel., turtă, ţepi.
11 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
fini | 11 februarie 2009 la 08:30
Interesantă piramida lui Maslow.Nu am ştiut de ea.Trebuie s-o memorez.
Turta de care ne vorbeşti este reală.
Dacă vrei să te băşici şi să te ridici,poţi? Sunt convinsă că ai încercat.Nu-i aşa că a venit acul,a înţepat băşica şi totul s-a reluat da Capo al fine?
Eu sper în tenacitatea celor care au puterea s-o ia da Capo.Modelul Sisif, puţin modificat la finalizare, ar putea fi o soluţie.Asta ar trebui inoculat în capul românesc. Poate modelul german ar fi şi mai bun.
Fantezii în plină dimineaţă.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 11 februarie 2009 la 11:21
fini,
„turta” adica stoparea evolutiei la nivelele inferioare, e modelul sociologic al existentei centrate pe bucata de paine si acoperisul deasupra capului. Un model deformat produs de comunism, perpetuat de cei care ne-au impiedicat evolutia ca tara in acesti 20 de ani. E Romania asistaţilor, a acelora care-si dau votul pentru o punga de faina, un litru de ulei, o bere. Cu o gramada de turte nu se poate construi o societate bazată pe solidaritarea in jurul unor valori, dar se poate perpetua puterea bazată pe minciuna si furaciuni legale a structurilor mafiote.
ApreciazăApreciază
3.
Tio | 11 februarie 2009 la 12:59
Confuzie si un paradox-imposibilitatea de a defini un viitor, aliati si dusmani-e explicatia mea de ce sintem acolo unde sintem…si unde vom ramine.
Cum te impotrivesti la ceva care este asa de greu de definit, descris, identificat, cazut de acord etc? In contrast la o dictatura de ex.
In imprejurari exceptionale e nevoie de oameni exceptionali. Eu nu cred ca ei exista in generatiile care traiesc astazi.
Nu poate fi vorba de nicio turta. Poate un aluat f usor de modelat in cel mai bun caz… 😉
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 11 februarie 2009 la 13:22
Tio,
daca am exagerat, n-am facut-o ca sa accentuez latura usor fatalista a natiei din care facem parte, ci pentru a-mi spune un punct de vedere privind cauzele lipsei de participare activa si a lipsei de incredere in sine(selfesteem) de care ai pomenit si tu.
Nu vad solutia nici in revolutii, nici in personalitati mesianice.In imprejurari deosebite, pe langa uzurpatori si fauna de pescuitori in ape tulburi, apar si oameni deosebiti, mai greu dintr-o societate moale ca un aluat numai bun pentru turte.De asta am apelat la modelul propus de Maslow.
Si pentruca aflandu-l cu ani in urma, m-am evaluat si pe mine prin el. E un exercitiu care nu face rau…
ApreciazăApreciază
5.
maria | 11 februarie 2009 la 16:06
Buna Nora,
In perioada comunista e clar ca majoritatea populatiei a luptata si a atins doar ninelul unu si doi din piramida lui Maslow.Satisfacerea nevoilor de hrana si siguranta locului de munca erau telurile multora.
Trist este ca dupa douazeci de ani nu s-a evoluat prea mult. Multi dintre cei formati in comunism s-au dus , cei care erau copii in 89 ar fi trebuit sa se formeze social pe parcurs intr-un mod diferit de cel al parintilor.Dar probabil ca educatia primita in familie in copilarie a lasat urme adanci .Daca n-ar fi fost si toate neajunsuriele si gradul mare de saracie din zonele de provincie in special , poate ca s-ar fi schimbat mentalitaile .Dar asa am ramas la nevoia de hrana si siguranta locului de munca.Vor mai trece poate generatii pana vom rezolva problema cu coloana vertebrala.
Aprtenenta la grup , nevoia de comunicare,participarea la viata cetatii in loc sa creasca am senzatia ca o ia invers.E pericolos is pentru indivizi si pentru societate in general.Uneori am senzatia ca santem o natiune de autisti cu grave probleme comportamentale sociale.
Nu cred ca a fost premeditata tinerea romanilor in intuneric, nu cred pe nimeni capabil de atata inteligenta si forta sa puna asta in aplicare.Pur si simplu a evolutia economica a Romaniei cumulata cu tarele educatiei carate din comunism si transmise generatiilor urmatoaer au favorizat degradarea simtului social si civic.
Au contribuit si manipularile media din ultima perioada dar ele nu ar fi avut nici un efect daca constructia interioara a societatii ar fi fost alta.
ApreciazăApreciază
6.
maria | 11 februarie 2009 la 16:23
Daca ai observat , cei care nu voteaza isi explica gestul spunand: de ce sa-i votez , ii votez pentru ei nu pentru mine, mie nu-mi da nimeni nimic, pentru mine nu face nimeni nimic.
Ce inteleg eu din explicatia asta :ca ei nu simt ca apartin unui grup , unei societati , nu ca se simt exclusi , pur si simplu nu realizeaza ca exista si asa ceva si ca e inevitabil sa le atinga interesul si lor.Chiar daca nu le da nimeni nimic le poate lua mai mult prin impozite si taxe , nici asta nu pare sa-i intereseze.
Eu asa cred , nu se simt ca ar face parte dintr-o societate , au rama la limitele proprietatii lor.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 11 februarie 2009 la 16:23
Salut, Maria,
.”Dar asa am ramas la nevoia de hrana si siguranta locului de munca.Vor mai trece poate generatii pana vom rezolva problema cu coloana vertebrala.”
Da, din pacate cam asa arata lucrurile acuma.
Stationarea pe nivelele astea face foarte dificila constituirea societatii civile.
Coruptia, de fapt, a produs aceasta turtire.
Trebuintele multora dintre romani de a urca pe treptele superioare lovindu-se de nevoile elementare, nu-si gasesc implinirea.
Si fiind prea multi romani in situatia asta, nu reusim sa ne impunem ca societate.
Mai ales ca media isi trădează pe fata rolul…
Ca si o buna parte din cei ce ar fi putut cu usurinta sa acceada pe ultimele nivele , daca ar fi vrut…Doar ca nevoile lor nu coincid cu modelul lui Maslow 😦
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 11 februarie 2009 la 16:29
Maria,
cumva ne invartim in acelasi cerc al neputintei. Si fiindca lucrezi in invatamant si cunosti sistemul din interior, probabil stii ca asa cum e acum, e incapabil sa schimbe modul de a fi al generatiei tinere. Un mod care in unele privinte e mai jos decat al parintilor( vezi modelele lor de viata. Strict pe baza piramidei)
ApreciazăApreciază
9.
maria | 11 februarie 2009 la 16:34
Nora ,
Nu lucrez in invatamant .Cred ca in scoala se pot acumula informatii si s-ar putea face si educatie civica .Depinde insa si cine e dascalul .Dar oricum , primordiala e educatia din familie asa ca sperante nu prea intrevad.
ApreciazăApreciază
10.
maria | 11 februarie 2009 la 16:38
TRU spunea ca strange material sa scrie o carte despre prostia publica la romani .Ar trebuie scrise carti si despre rautatea si cinismul la romani.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 11 februarie 2009 la 16:50
Scuze,Maria, nu stiu de ce am retinut asa!
Ai dreptate. Faptul ca romanii au un stil „care pe care”, ca n-au loc unul de altul, ne taie craca la toti, ca sa zic asa.
Şi asta n-o fac doar mediocrităţile ci si persoane recunoscute ca inteligente ale natiei.
Daca nu-ncapi de altul, daca nu-l lasi pe cel de langa tine să se afirme, sa creasca si sa se dezvolte, de fapt pana la urma nu te lasi nici pe tine!
Nu degeaba avem ” vorbe de duh” si bancuri pe tema asta.
O prostie publica, are perfecta dreptate TRU, greu de vindecat.
ApreciazăApreciază