Morgana,reality-show
13 martie 2009 at 12:00 noradamian 29 comentarii
Imaginea a câştigat.A trecut pe poziţia întâia, înaintea subiectului şi predicatului. Suntem pe punctul de a ne dezbrăca de ce suntem si de a ne muta definitiv în lumea ei.O lume în care nici măcar cele cinci procente active din creierul nostru nu mai sunt puse la treabă.Sau, mă rog, se ocupă cu altele.
De când cuvântul a fost retrogradat, însă, se petrece ceva ciudat! Aţi observat? Se ţipă mult,se urlă tot mai tare, se râde si se plânge isteric. Intensitatea creşte odată cu temperatura. Încălzirea globală creşte odată cu hăbăuceala globală. Hăbăuceala globală creşte direct proporţional cu numărul de zerouri din câteva topuri glorificate ca nişte altare. Aspiranţi la canonizare sfârşesc expropriaţi de propriile visuri. De altfel valorificarea tragediilor devine tot mai profitabilă. Pare-se că ăsta e rostul lor. Comediile, pe de altă parte, sunt tot mai de plâns. Mai şocante şi mai grosiere. Mai rele şi mai triste. Viaţa pe pământ, de fapt, se transformă cu repeziciune într-un reality-show care-i pune până şi pe regizori în situaţii neprevăzute şi în roluri groteşti.
Experimentul Icar s-a mutat din laborator în realitate. Ca într-un joc de societate generalizat, în fiecare zi tensiunea mai creşte cu o linie. O suportăm. Nu e iluzie. Cu bună stiinţă si de bună voie ne lăsăm,ca o turmă, în seama leadershipului pe care-l slujim: imaginea!…
Imaginea care ne locuieşte, ne înlocuieşte.
Toamna si primăvara. Blândeţea si tandreţea. Pastelul. Spontaneitatea şi voioşia. Bucuriile mărunte. Ploile luminoase de vară. Entuziasmul copilăresc, emoţia sinceră. Dăruirea. Sacrificiul. Comuniunea prin Cuvânt. Comuniunea cu Cuvântul. Dragostea. Înţelepciunea. Pacea.
Când au dispărut? Unde sunt? La ce bancă, concurs cu premii,ori bursă?… Poate la vreun muzeu?
Ce-i drept muzeele, colecţiile, enciclopediile, sunt tot mai multe. Să fie la mijloc sentimentul, din ce în ce mai pregnant, al pierderii? Să se simtă preeminenţa unei mutări?…
Cerul se vede tot mai greu prin zidul întunecat al norilor. Văzduhul ceţos,suprasaturat de noxe seamănă cu cel din diaporamele cu păduri de ferigi si dinozauri.
Pare-se ca această civilizaţie a entertainmentului globalizat, a brutalităţii şi plictiselii, a exceselor şi a lipsei de nuanţe, nu mai are ce pierde. E propria ei prizonieră. Pe zi ce trece, însă, se vede a fi tot mai mult şi propria ei victimă.
Entry filed under: 7301634. Tags: globalizare., Icar, Imagine, reality-show, tensiune, turmă.
29 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
fini | 13 martie 2009 la 14:11
Ne vorbeşti despre „Imaginea care ne locuieşte şi ne înlocuieşte” ca întruchipare a „urâtului”. Urâtul care întotdeauna este o negare.
Spui că au dispărut blândeţea,tandreţea, dăruirea,sacrificiul, comuniunea prin cuvânt etc. datorită insinuării imaginii. Nu ştiu dacă este chiar aşa. Priveşte pe blogurile pe care le frcventezi, unde sunt mulţi cei care au început să refuze implicarea aceastei „imagini”în viaţa lor. Cu siguranţă că tineretul, în întregul lui, nu o îmbrăţişează fără rezerve.
Pentru că din postarea ta răzbate o notă de pesimism, mă gândesc să-ţi fac următoarea propunere: ce-ar fi dacă am privi „urâtul” ca pe un condiment al frumosului ?!
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 13 martie 2009 la 15:38
fini,
e o reluare modificata putin a unei insemnari mai vechi ale mele,dintr-o vreme in care, ca si acum, nu aveam o stare prea buna.
Desigur, ca si atunci, se va estompa, dar nu dispare.
Blogurile pe care le frecventez apartin binelui si frumosului.
Se lupta, fiecare in felul lui, pentru bine si frumos.
Cand vorbesc de imagine(nu ma refer nicidecum la imaginea ca fotografie!) ma refer la faptul că societatea noastra tinde sa se decupleze de realitate, de ea insasi, de ce ar trebui sa construiasca si sa creeze.Un om e nefericit cand nu face ceva si pentru semeni, chiar daca nu-si da seama.Si o societate , la fel.
Societatea noastra prefera consumul in exces al multor produse nocive ale civilizatiei, in loc sa se construiasca pe sine.
ps. Uratul, condiment al frumosului? O propunere de artist.!… Ai dreptate.
Eu as spune ceva de care e nevoie pentru a infirma negarea…
ApreciazăApreciază
3.
fini | 13 martie 2009 la 16:55
Nora,
de obicei eşti ca apa lină. Astăzi eşti radicală. Pentru ce să infirmi negarea? Ea este totuşi necesară.
Frumosul trebuie să-l cauţi. Să trudeşti pentru a-l găsi. E al naibii şi ăsta, stă pitit. Dacă nu-l găseşti, nu-i nimic, ţi-l faci cu mânuţele tale.
Lasă, nu te mai uita la negare. Las-o că stă bine unde este.
Oooooo, sufletul meu! Ce mă fac eu cu tine?! 🙄
ApreciazăApreciază
4.
fini | 13 martie 2009 la 17:49
Hei, Nora!
Tot m-ai întrebat tu cum se exersează Bach. Uite ,pe viu. Împiliţatul de Glen Gould exersează în draci. Are o tehnică briliantă. El de fapt asta exersează, plus formulele ritmice. Fomulele ritmice le fac cu copii la fel, dar când ajung acasă sunt terminată.
Mâine îţi dau un link cu un altfel de lecţie cu Bach.
Înseara asta,dacă nu se prosteşte computerul, vine şi link-ul cu „somn uşor”.
ApreciazăApreciază
5.
fini | 13 martie 2009 la 17:57
erata: Impieliţatul de Glen…..
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 13 martie 2009 la 18:16
servus, fini,
azi am nimerit intr-un vartej 🙂
l-am ascultat pe Glen Gould, excelent!
Cred ca e foarte obositor sa-i inveti pe copii o tehnica buna.
Probabil ca ai multa rabdare şi perseverenta si îi deprinzi si pe ei cu asta.
Multumesc pentru linkuri.
Il astept si pe cel de diseara, nu ma cuulc pana nu vine 🙂
ApreciazăApreciază
7.
bibliophyle | 13 martie 2009 la 18:55
@Nora, salut
Interesant „micro-eseu”. Raspuns la cateva posibilitati alternative: (1) suntem avatarurile unei culturi scapate de sub control; (2) in occident au ajuns la conducere copii alterati mental de drogurile generatiei „Hippie”, in orient cei ce nu au avut parte de contact cultural normal cu occidentul; (3) Instant-culture ne produce exaltari de supra-dozaj continuu; (4) o perceptie gresita dupa o zi nasoala 🙂
P.S. Pierdut un comentariu de ieri cu „moguli” 🙂
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 13 martie 2009 la 19:08
biblipphyle,
toate patru! 😦 🙂
E deprimant sa vezi ce se-ntampla la noi,
sa auzi ca si in America si in Europa, centrele civilizatiei planetare, sunt oameni care nu mor din accidente sau boli ci fiindca sunt impuscati asa, dintr-o toana.
(si acum se face apologia perioadei hippie a minunatului festival woodstock, etc)
si…altele.
Sa stii, insa, ca am si perioade de serenitate… 🙂
ApreciazăApreciază
9.
fini | 13 martie 2009 la 19:09
Nora,
mi-e teamă că tembelul(computerul) iar face pe nebunul. Primele semne au apărut. Îmi vine să-i dau un picior. Acum fac mărunt din buze!!
Mâine dupămasă am chemat „doctorul de computer”, să văd ce pisici are.
Tehnica trebuie pilită la sânge. Repeţi până te tâmpeşti cu el îmreună. Ritmica de metronom „tita-rita,tita-rita” mă implică fizic şi mă oboseşte(dar abia când ajung acasă simt).
Grea este frazarea(care aici lipseşte) şi mai ales să-l faci să-i tremure sufleţelul. La cei mici paleta este mai restânsă. La cei mai mari corzile sunt mai multe şi vibrează cum le atingi.
Mă duc să caut link-ul, că mi-e teamă că iar se înţepeneşte.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 13 martie 2009 la 19:10
fini,
multumesc,
sper sa-i vii de hac!
🙂
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 13 martie 2009 la 19:13
bibliophyle,
n-am gasit comentariul tau.
Mi s-a-ntamplat si mie la „Teophil” asta odata,
dar acolo cred ca a intervenit „finlandeza” 🙂
ApreciazăApreciază
12.
fini | 13 martie 2009 la 19:57
Link pentru Miezonoptica:
http://wwww.youtube.com/watch?v=qOVwokQnV4M&feature=related
Uite şi tu la „gălbejita” asta , cum i se prelinge inima prin vârful degetelor, apoi pe corzi şi la sfârşit în ureche ta.
Este un petec de frumos? „Gălbejita” este negarea .Privindu-i chipul când cântă,vezi că este expresiv şi frumos.
Ascultă „Aria” o dată, poate de două ori şi vei vedea că „imaginea care te locuieşte” nu mai are negare.
Bach când a compus aria a fost „dăruit”.
Noapte bună.
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 13 martie 2009 la 20:05
fini,
E tipul de link care la mine nu se deschide 😦
Mergem la Glen Gould, daca nu.
Noapte buna.
🙂
ApreciazăApreciază
14.
gabhry_el | 13 martie 2009 la 20:06
Excelentă postare, Nora!
Felicitări!
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 13 martie 2009 la 20:26
Multumesc, gabhry_el 🙂
ApreciazăApreciază
16.
tibi | 13 martie 2009 la 21:57
“Cerul se vede tot mai greu prin zidul întunecat al norilor. Văzduhul ceţos,suprasaturat de noxe seamănă cu cel din diaporamele cu păduri de ferigi si dinozauri.”
Ai perfecta dreptate !
Ne-am secularizat! si prin ‘dezvrajirea’ lumii careia ii apartzinem- prezentul nostru precar- semanam din ce in ce mai mult cu inceputurile vietzii noastre de hominizi; am devenit proprii nostri ‘dinozauri’ disparutzi, pe care ii resuscitam inconstientzi !
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 13 martie 2009 la 22:09
tibi,
ne tehnologizăm pana si spiritul…. 😦 🙂
Am văzut mai demult un film cu experimentul Icar, facut intr-un laborator de la o Universitate americana. Era vorba de de supunere voluntara la un fel de tortura, din care reiesea o extrem de scazuta dezvoltare a personalitatii in ciuda inteligentei( voluntarii erau studenti)
ApreciazăApreciază
18.
tibi | 13 martie 2009 la 22:20
nora
„Imaginea a câştigat.A trecut pe poziţia întâia, înaintea subiectului şi predicatului. Suntem pe punctul de a ne dezbrăca de ce suntem si de a ne muta definitiv în lumea ei.O lume în care nici măcar cele cinci procente active din creierul nostru nu mai sunt puse la treabă.Sau, mă rog, se ocupă cu altele.”
Din pacate, ai dreptate. Din fericire, NU tozti oamenii se supun unor astfel de comandamente. Pina la urma, NU gloata decide. TOT la capetele luminate se apeleaza in momentele de criza profunda.
Iar in cursul istoriei, se poate vedea ca pina la urma, omenirea a gasit intotdeauna o iesire din FUNDATURILE istorice.
Noi oamenii, gindim in cicluri temporale eventual egale cu durata propriei noastre vietzi, plus o generatzie maxim doua, inainte. Dar istoria are totusi un curs mult superior si o logica net superioara noua, vremelnicii. 🙂
Parerea mea.
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 13 martie 2009 la 22:33
tibi,
vedem lucrurile din interiorul tabloului! A „dioramei” ! L-am descris ca o impresie care, cum spuneam, unori e mai puternica, alteori se estompează.
Dar aceste constatari sumbre nu ne opresc, din fericire, pe multi dintre noi sa cautam mereu cerul de deasupra…
Asta fiind, de fapt, singura iesire care exista de cand e lumea. 🙂
ApreciazăApreciază
20.
orangekorpion | 13 martie 2009 la 22:49
salve, O’Nora
eu ma consider un outsider din imaginea descrisa de tine,
parca as trai (partial) in alta lume….
a mea, desigur!
miine te voi saluta de la………………Sirnea!
🙂
ApreciazăApreciază
21.
orangekorpion | 13 martie 2009 la 22:50
Pierdut postare.
N-o declar nula!
🙂
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 13 martie 2009 la 22:55
O’ Skorpion,
e normal! Numai gandul ca o sa urci la Sirnea te duce intr-o lume mult mai aerisita, ma normala, mai blanda si mai aproape de cer.
Simt putina invidie, totusi 😀
ApreciazăApreciază
23.
tibi | 13 martie 2009 la 23:03
noapte buna
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 13 martie 2009 la 23:08
Noapte buna, tibi!
Ti-am raspuns si la bibliophyle.
🙂
ApreciazăApreciază
25.
orangekorpion | 13 martie 2009 la 23:10
O’Nora,
nu ma invidia, ai muntii mult, mult mai aproape de tine decit ii am eu…
numai ca eu avindu-i departe ca distanta, dar si ca posibilitate de a-i „atinge” cu privirea (din varii motive),
bucuria revederii este fantastica si asta le creste „valoarea”!
stii, cind ai ceva aproape de tine, te obisnuiesti cu acel ceva,
omul doreste ce nu are!
🙂
+
incerc si cred ca reusesc sa fiu outsider si zi de zi, refuzind practic sa ma implic in viata falsa indusa de televiziuni, de politicieni, de manipulatori, de diversionisti, nici macar nu mai intru sa analizez ce porcarii mai fac sau spun..
ps.
tibi este cel de la c.p.?
🙂
ApreciazăApreciază
26.
tibi | 13 martie 2009 la 23:51
orangekorpion
Nu am plecat de aici din cauza ta. Te consider un om perfect respectabil.
Pur si simplu, la aceasta postare, eu am epuizat ceea ce aveam de spus.
Atita tot. Bine ?
ApreciazăApreciază
27.
fini | 14 martie 2009 la 00:25
Nora,
îmi pare rău, mie mi se deschide. Chiar îmi pare rău. Nu asculta Gould seara.
ApreciazăApreciază
28.
fini | 14 martie 2009 la 13:17
Nora salve!
mă grăbesc să postez acum. Nu ştiu cât voi fi disponibilă în restul zilei.
Aici ai ceva frumos şi corect:
harpsicordul este precursorul pianului, folosit ]n perioada Bach
ApreciazăApreciază
29.
noradamian | 14 martie 2009 la 22:31
Servus, fini,
🙂
abia acum ajung săţi raspund. Si sa ma bucur de Bach cantat la harpsicord.
Multumesc!
🙂
ApreciazăApreciază