Meşterul Manole construind Turnul Babel
30 martie 2009 at 12:12 noradamian 186 comentarii
E cunoscut experimentul în care unor studenţi li s-a cerut să recunoască figura ascunsă într-un desen. În timp ce unii dintre ei au susţinut cu convingere că au văzut o tânără graţioasă, ceilalţi erau siguri că desenul reprezintă o babă. Ulterior imagistica asta de cercetare experimentală s-a îmbogăţit cu o mulţime de asemenea reprezentări. Multe din ele circulă pe internet.
Cu vederea reglată pe o singură figură omniprezentă în toate cele, imagistica colectivă autohtonă preluată de media imediat după decembrie 1989, cu instrumentele propagandei cu tot, a constituit un mediu de aplicare ideal pentru experimente de dirijare a unei percepţii de masă deloc antrenate în exerciţiul distingerii clare a reprezentărilor oferite. Acelaşi lucru şi cu limbajul. Limbajul de lemn a murit, dar nu înainte de a se încrucişa şi de a face pui cu alte limbaje compatibile inclusiv cu tehnologii de comunicare pe domenii de reforme. Monocolor şi standardizat în comunism, a intrat rapid în laboratoarele media pentru reconfigurare, reproducere şi folosire în noile condiţii. Confiscat şi băgat la presă în totalitarism, în postdictatură, limbajul, singura sursă de energie pentru reformarea spiritului comunitar, a fost preluat „democratic” pentru (re)cucerirea poziţiilor de putere. Ambalat prin tehnici de marketing, diversificat inovator mai-nainte să devină liber şi natural, promotorul reînnoirii individuale şi comunitare a fost trecut în prelucrare privată cu profit pe seama consumului public. Numai că limbajul liber, articulat, inteligibil, divers, viu, nu trăieşte în captivitate. În loc de ţesătura nevăzută a unei societăţi viabile şi sănătoase, se întinde o lucrătură. Iar când firele se distrug şi se încâlcesc, societatea e în suferinţă. Este ceea ce s-a întâmplat şi continuă să se întâmple sub ochii şi uneori cu participarea noastră. Aşa se explică abundenţa de ziare, posturi media, analişti şi consilieri care au dat năvală în spaţiul nostru comunicaţional acaparând această resursă în scopuri private, anti-democratice, egoiste. În loc ca diversitatea de limbaje să concureze şi să conlucreze pentru un model societal al comunicării şi construcţiei, asistăm la un fragmentarism comunicaţional tipic pentru o societate lipsită de o minimă solidarizare în jurul unor valori. Pe o astfel de structură de rezistenţă e greu să se dezvolte cultura. Să nici nu pomenim de patriotism. Limbajul băşcăliei erodează orice construcţie, chiar mai-nainte de a fi gândită. Aşa stând lucrurile, cine să contribuie la realizarea unui mediu de comunicare cultural-socială într-o diversitate articulată liber şi durabil? Cartea scrisă? Arta? Bine ar fi. Numai că sunt firave, nu destul de preţuite şi adesea încurcate în încâlcelile de care vorbeam. Limbajul religios? Ţesătură purtată cu folos de slujitorii bisericii în dauna celor ce ar trebui îmbrăcaţi. Roadele aşteptate se văd tot mai rar. In schimb, alunecarea în bigotism şi hibridarea politico-religioasă n-au câtuşi de puţin însuşiri ziditoare. Limbajul livresc ar fi un filon bogat dar prea adesea, în loc să fie un desluşitor şi un ajutor, preferă construcţiile cu turnuleţe şi garduri elitiste. Comunicarea electronică, blogosfera pare o resursă constructivă serioasă cu condiţia să facă faţă intifadei prezente adesea în peisaj. Aş vrea să cred ca unii pot să dea bocancii pe papuci. Dacă nu de dans, măcar de circulat în piaţă. Am impresia uneori că limbajul violenţei e mai reformabil decât cel ipocrit care parazitează-n voie canalele de comunicare oricare ar fi ele. Sau decât limbajul steril al lui „eu, numai eu şi mereu eu” din spiţa celui elitist şi elitizant. Poate exagerez, dar ori de câte ori limbajele se încâlcesc ireversibil în câte un turn Babel, de undeva dintr-un centru de putere e de aşteptat să apară constrângerea, uneori brutală, alteori căptuşită cu izolaţie fină, democratică, aşa cum e politicaly corectness. Un mijloc de a produce o coeziune artificială a unor societăţi mai mult sau mai puţin dezarticulate. Cu sacrificarea societăţii însăşi.
Entry filed under: 7301634. Tags: încâlceala limbajelor, fragmentarism comunicaţional, imagistică, Meşterul Manole, Turnul Babel.
186 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
bibliophyle | 30 martie 2009 la 14:29
@nora salut,
explicatia teologica a Turnului din Babel, consta in experienta Divinitati de propune oamenilor un dialog (cam fortat) de intelegere reciproca, inainte de o eventuala intalnire cu El. Adica, „daca nu vreti sa va intelegeti intr-o singura limba, primiti 100 si incercati acum”. Cred ca metafora ta este edificatoare, vorbim multe limbi de sorginte comuna, dar nu ne intelegem pentru ca fiecare doreste o impunere a punctului de vedere propriu.
Primul lucru de facut este inlaturarea imediata si radicala a mediatorilor, analistior, analizatorilor, specialistilor, expertilor, etc. Este foarte simplu de facut. Incetati sa vizionati televiziunile de „nisha”, care nu au fost niciodata pentru NOI, ci pentru Ei. Incetati sa le mai cititi ziarelele. In 6 luni „mor” toate analizele, stirile ne-stiri si diversiunile si toti analisti trebuie sa se reprofileze intr-o munca cinstita si productiva.
A, nu puteti, trebuie musai sa fiti dezinformati, nici o problema suportatii 🙂 .
ApreciazăApreciază
2.
fini | 30 martie 2009 la 16:26
Bibliophyle ne dă o soluţie-scut. Cum să ne apărăm de limbajele care ne supără.
Eu cred că trebuie să umblăm la izvorul care generează aiureala limbajelor: educaţia. Mă refer atât la educaţia în familie cât şi la cea instituţionalizată. Educaţia a fost pervertită,de-a lungul anilor de linia în zig-zag urmată de învâţământul românesc.
Altfel mă voi confrunta în continuare cu limbajul impertinent dus până la insolenţă pe stradă, în parlament, în şcoală, în familie şi chiar şi în biserică.
ApreciazăApreciază
3.
bibliophyle | 30 martie 2009 la 16:34
@fini draga,
teoretic ai dreptate. Intrebarea este cam cum arata astazi o familie functionala in Romania, cum arata scoala Romaneasca, cat despre politicieni, sa o lasam balta 😦
ApreciazăApreciază
4.
hultanul | 30 martie 2009 la 17:46
Eu cred ca influenta „mediatorilor” este supraapreciata. Individul mediu, asa cum il cunosc eu prin natura profesiei, are dificultati serioase in a urmari o discutie in contradictoriu, indiferent de tema sau a intelege subtilitatile argumentative in exces ale „analistilor”. Prin temele abordate si prin supraexpunerea acestora, mass-media se indeparteaza din ce in ce mai mult de adevaratele preocupari ale oamenilor iar consecintele sunt deja manifeste: scaderea tirajelor si a audientelor. Actualitatea politica a devenit subiectul principal al stirilor de tot felul, capatand in felul acesta o inconsistenta ignorata de majoritatea jurnalistilor. Va propun un exercitiu: ascultati despre ce vorbesc oamenii in tramvai sau autobuz. Sau si mai bine, ascultati despre ce vorbesc oamenii intr-o statie, asteptand microbuzul sau autobuzul, undeva la tara. Cuvantul cheie este „ascultati”. Indiferent cat de prozaice sau frivole sunt conversatiile, reprezinta de fapt adevaratele interese ale oamenilor obisnuiti. Apoi deschideti televizorul.
ApreciazăApreciază
5.
fini | 30 martie 2009 la 17:55
Bună Bibliophyle,
Părinţii unei familii funcţionale din România ,în majoritate, transferă în totalitate sarcina educaţiei copiilor lor către şcoală.
Şcoala ,la rândul ei, a avut din totdeauna probleme. Chiar şi înainte de venirea comuniştilor, şcoala s-a caracterizat, s-ar putea spune prin instabilitate. Unul din intelectualii de frunte a vremii se plângea că „nu este ministru de instrucţie publică în România care să nu fi voit să reformeze şcoala. Chiar şi un ministru chemat să fie o lună la guvern a voit să-şi aibă proiectul său”. Uite, istoria se repetă la indigo şi după loviluţie.
ApreciazăApreciază
6.
fini | 30 martie 2009 la 18:10
Hultanule,
interesele şi ca să fiu în topic , limbajul este aproape „identic-la fel”.
Televiziunile caută audienţa care le aduce banul. Ele şi-au pierdut şi ultimul dram de rol educativ. Procesul este invers: de la cere spre ofertă.
Este firesc ca Biblio-Phyle să propună soluţia boicotului.
Eu una, nu mai urmăresc canalele de ştiri de peste un an.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 30 martie 2009 la 18:25
fini, bibliophyle, hultanul,
salut!
🙂
Uite am ajuns si eu!
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 30 martie 2009 la 18:35
Bibliophyle,
preiau ideea ta:
o societate galagioasa in care nu se aud, nu se asculta si nu se-nteleg unii pe ceilalti! 😦
Cat despre vocile publice, politice, am impresia ca inainte sa-i boicotam noi, se boicotează singuri!
Inainte de’89, nimeni nu-l asculta pe ceausescu la tv, decat eventual , ca sa- injure.
Mai mult tragic decat comic, ca puzderia de „vorbe-goale” prezenti pe la tv, si in presa, au ajuns dupa 20 de ani sa se bucure cam de aceeasi consideratie.
Evident, subscriu la boicotul asta, mai ales ca am ajuns la „performanta” de a aprecia, dintr-o stire ori un comentariu, auzit pe undeva, cam tot ce se va spune in continuare.
Criza presei in Romania a inceput de mult, provocata, fara sa se ia in calcul urmările, de „focul” distrugator al antibasescismului. Si-au facut singuri rau. Criza din exterior vine doar sa mai puna niste”gaz” pe focul asta.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 30 martie 2009 la 18:43
fini,
si tu ca si mine si multi altii care au de a face sau au avut de a face cu scoala, au simtit, dureros, ca sistemul e incapabil sa genereze valori! Ca si acolo limbajul oficial e departe de a produce comunicare si formare de calitate. Reformele ( poate cu exceptia celei a lui Marga pe care n-a apucat, insa, s-o aduca in stadiul de functionare efectiva) au fost preluari dupa modele straine bune, dar adaptate mecanic, fara har, adesea fara intelegerea minima privind exigentele unei asemenea metamorfozări. Am ajuns, intr-un fel de unde am plecat, daca nu si mai rau in unele aspecte… 😦
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 30 martie 2009 la 19:01
hultanul,
n-am mai facut exercitiul asta, din perioada premergatoare ref. pentru suspendare! Pe strada, in magazine, la piata, se discuta peste tot atunci despre subiect, am stiut ca oamenii au vederi complet opuse celor care se rupeau in figuri sa-l suspende pe presedinte. Am inteles atunci ca omul mediu, cu toate problemele si necazurile, ocupat si plin de griji are totusi „senzori” care-l protejează, in buna parte, de excesele de manipulare.
E un lucru bun, cel putin stim, in continuare, ca functioneaza.
Problema este ca de prea mult timp lipsesc vocile publice de calitate si daca exista sunt marginalizate si lipsite de sustinere. In schimb sunt promovate in exces acelea care ne-au produs mari dezamagiri.
Continua sa lipseasca rezonarea, relationarea cu idei inoitoare de care societatea are nevoie.
ApreciazăApreciază
11.
Riddick | 30 martie 2009 la 19:56
Odata, pe timpul lui Ceausescu, cred ca prin 1988, mergeam cu autobuzul, prin zona Bd. 1 Mai, din Bucuresti. Un individ, care sunt sigur acum ca simula betia, perora diverse chestii, aluzii politice. ,,Ce-ati mancat, ba, de dimineata ? Baa, io nu-s ca voi, ba, iepure !” , ,,Baaa, azi – ori iepure, ori Sebastian !” , ,,ce taceti, ba ?”. Se referea spunand ,,Sebastian” la securisti, desigur. Sunt convins ca era agent provocator, nu neaparat al Securitatii. Cazuri similare de asemenea ,,testari” s-au mai semnalat.
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 30 martie 2009 la 20:35
Riddick,
Erau multi, erau peste tot, asa e! Dupa’89, cand am aflat ca eram „impanati” cu soptitori mi-am amintit de scene din colectivul unde lucram si de diversi „colegi” si mi s-au clarificat niste lucruri.
Socotesc ca e bine, insa, sa lasam justitiei si istoriei, dreptul de a limpezi lucrurile si de a face dreptate unde se mai poate, fără sa cultivam in continuare suspiciuni si dusmanii.
Cred mai degraba, trebuie sa scapam de mentalitatea delatiunii, a manipularii si contrafacerii care s-a transferat si „a facut pui” pe terenul rafuielilor politice.
Asta e cel mai rau lucru mostenit, care, dupa cum se vede lucrează si continua sa ne desolidarizeze… 🙂
ApreciazăApreciază
13.
fini | 30 martie 2009 la 22:19
De astăzi mă fac cuminte până după Sfintele Paşti.
Astăzi avem o piesă plină de prospeţime(doar înfloresc pomii) trasmisă de nişte muzicieni tineri, entuziaşti şi frumoşi
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 30 martie 2009 la 22:23
fini,
e bine venita si potrivita!
Multumesc!
Noapte buna!
😆
ApreciazăApreciază
15.
fini | 30 martie 2009 la 22:27
Nora,
ai pus degetul pe rană! Preluarea modelelor străine fără discernământ ne-a omorât învăţământul.
Reforma lui Marga a exterminat-o acestă muscă fără cap, Abramburica.
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 30 martie 2009 la 22:34
fini,
am lucrat la proiectul de reforma pe vremea lui Marga. Am facut curriculum-uri si diverse materiale. Marga a ridicat constructia „in rosu” iar cei care au venit, Abramburica si nastase, in loc sa faca finisarile, au daramat-o!
😦
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 30 martie 2009 la 22:38
Marea pierdere a fost ca dupa acest „esec” adica dupa ce au stricat ce facuse Marga, totul a luat-o la vale si a ajuns mai rau decat inainte!
Plus ca societatea si-a pierdut orice incredere in cuvantul” reforma” asociindu-l cu experimente nereusite si
cu luarea de fiecare data a lucrurilor de la inceput si in alt fel, mai prost decat inainte! 😦
ApreciazăApreciază
18.
robin | 30 martie 2009 la 22:53
Nora, chiar daca e tirziu, iti predau lectii emo 🙂
mrgreen cu doi de „e”
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 30 martie 2009 la 22:56
robin, multumesc!
!
(proba)
😆
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
20.
orangeskorpion | 31 martie 2009 la 06:21
– solidaritatea pe aceste paminturi cam lipseste de decenii sau poate nici nu a existat niciodata; si cred ca si religia ortodoxa are partea ei de vina;
– televiziunile si anumite ziare in ritmul de acum ushor ushor vor da faliment; sper ca statul sa nu se implice in salvarea lor;
🙂
ApreciazăApreciază
21.
orangeskorpion | 31 martie 2009 la 06:22
🙂
ApreciazăApreciază
22.
fini | 31 martie 2009 la 06:54
Skorpi neaţa, neaţa!
Deocamdată tu eşti unul dintre cei care, cam de mult nu se mai uită pe canalele de ştiri. Asta este !! Să le fie de bine.
O zi bună!
ApreciazăApreciază
23.
fini | 31 martie 2009 la 21:05
Frumoasa din Grădina adormită a fost la cules de viorele
Eu am adus rădăcini de dalii . In iunie vom avea flori minunate.
CLAUDIO MONTEVERDI – RAPHAELO BOTTICELLI
„Imnul bucuriei”primăvăratice în Renaştere. Se întoarce Zefirul.
ApreciazăApreciază
24.
orangeskorpion | 31 martie 2009 la 21:19
Vad ca Nora n-a trecut prin gradina ei cu cele 116 trepte…..
sper ca……
fini,
multumesc penru Monteverdi.
Asa este, nu ma mai pot uita la tv….
ApreciazăApreciază
25.
tibi | 31 martie 2009 la 21:49
servus
La tema asta nu prea am ce zice. Imi place sa cred ca manipulatorii n’au prea mare succes in fatza mea. Dar, mai stii ?
@fini
multzumesc pentru frumoasa melodie … 🙂
O seara buna va urez TUTUROR !
ApreciazăApreciază
26.
fini | 31 martie 2009 la 22:56
Skorpi,
Nora are treabă muuuultă. Sper să ştie măsura.
Monteverdi ,după scurgerea veacurilor, are o muzică plină de prospeţime.
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 31 martie 2009 la 23:03
fini, o’ skorpion, tibi,
va multumesc!
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
28.
fini | 31 martie 2009 la 23:04
Tibi,
ce faci? Pici aşa ca meteoritul şi dispari ca licuriciul? Bine că apucai să te zăresc.
Am promis Norei că nu las Grădina adormită.
L-am adus pe Monteverdi cu drag.
ApreciazăApreciază
29.
fini | 31 martie 2009 la 23:07
Hei, Nora,
bine că ai ajuns. M-am înviorat.
Odihneşte-te.
Somn uşor!
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 31 martie 2009 la 23:16
fini,
multumesc pentr Monteverdi.
O surpriza tare placuta!
Somn usor!
ApreciazăApreciază
31.
tibi | 31 martie 2009 la 23:17
@fini
Am avut dezbateri cu Teofil despre Eliade 🙂
ce crezi ? merge la tema :
Hebrew Slaves Chorus
Oare noi,romanii, cind vom iesi din ‘exilul’ gindirii noastre inguste ? 🙄
Gradina are magia sa, cu sau fara mine…
ApreciazăApreciază
32.
tibi | 31 martie 2009 la 23:20
Noapte buna 🙂
Va mai citesc si miine.
ApreciazăApreciază
33.
fini | 1 aprilie 2009 la 00:49
Tibi,
când este vorba să comunic cu tine, parcă înot contra curentului. Ori faci tu pe licuriciul, ori îmi iau ăştia curentul, exact în momentul în care aproape am terminat să-ţi postez un bilet.
Corul merge, mai ales că arată bine personajele pe scenă. Dar……dacă vrei să te şi emoţioneze, ascultă şi varianta asta:
Are nerv şi vigoare.
Eu cred că vom ieşi la Paştele cailor din exilul de care vorbeşti.
Aia cu magia Grădinii, cu sau fără tine, sună ca dracu 👿 la ora când scriu.
Mâine trec şi eu pe la Biblyophil, să dau perdeaua la o parte şi să trag cu ochiul la stenograma conversaţiei voastre.
ApreciazăApreciază
34.
tibi | 1 aprilie 2009 la 06:45
fini
Daca o fi sa fie, ne vom conversa noi pina la urma … 🙂
Si unde ai mai vazut tu gradina frumoasa fara ‘licurici’ ?
Nu cred ca am intzeles chestia cu mister 👿 da’ ramine in studiu 😈
TKS pentru varianta emotzionanta a lui mister Verdi … 🙂
ApreciazăApreciază
35.
fini | 1 aprilie 2009 la 08:05
Bună dimineaţa!
E urât afară. Astăzi voi sta cu spatele la geam, este perocol de mohorală.
E 1 APRILIE!
Primăvara asta nu-i decât o copie?! 🙄
Cine doreşte ceai?
Nora ne-a lăsat şi o cafea bună.
ApreciazăApreciază
36.
orangeskorpion | 1 aprilie 2009 la 18:58
trecui si eu pe aici,
……….
am gasit cafeaua rece, dar imi place si asa, iar ceaiul de iasomie..nu mai era,
fini, l-ai baut tu?
gradina este pustie, dar sa speram pentru putin timp…
Nora…………
ApreciazăApreciază
37.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:07
Veniţi, plecaţi , ca nălucile. Nu vă văd, nu vă mai aud. Cugetaţi cu voce tare, să vă audă omu’.
ApreciazăApreciază
38.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:17
Skorpi,
te-am rugat să-mi dai de veste, ca smeul din poveste. În poartă n-a fost bubuitură.
Ceaiul de iasomie l-au băut nălucile. Pe cuvântul meu de pionier, cu nu am băut decât un bol. Pun mâna şi pe cravată, numai să mă crezi.
Poate pe înserat ne lasă Nora un bileţel.
ApreciazăApreciază
39.
orangeskorpion | 1 aprilie 2009 la 19:19
Fini,
s-ar putea ca nici diseara Nora sa nu ne lase nici un biletel…
dar vine ea, nu lasa gradina sa fie napadita de buruieni si pe noi
haladuind in voia noastra…
ApreciazăApreciază
40.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:19
Eu voi reveni înainte de „cântatul cocoşilor”.
ApreciazăApreciază
41.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:19
seara buna
TUTUROR
@fini.
Pentru cafea este putzin cam tirzior. Dar un ceai (verde) ar merge; mai ales asa cum m-invatzat Teofil : amestecat cu Arak ( merge si Uzo ) 🙂 !
ApreciazăApreciază
42.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:31
Servus Tibi,
cafeaua am făcut-o azi dimineaţă. Acum şi să mă rogi şi nu ţi-aş mai face. Că la noapte ar trebui să mă ţin de „conforbiri literare” cu tine şi nu am nici destule scobitori ca să mi le pun la ochi, ca să nu mi se închidă pleoapele. Eu noaptea dorm, puţin da bine.
Uite ce te învaţă Teofil! Ceai cu Uzo. Ăsta te ia de neuroni şi nu-i a bună Tibi.Arakul ce este o aromă sau o tărie?
ApreciazăApreciază
43.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:32
E rindul meu csa bintui singur p’acilisa ? 😛 . Asa-mi trebuie !
ApreciazăApreciază
44.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:34
oops
servus fini 🙂
Arak este o bautura arabeasca – cred- facuta din struguri. Are o calitate rara : desi este incolora, amestecata cu putzina apa, devine alburie cam ca laptele 🙂 .
ApreciazăApreciază
45.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:35
Pileala ataca neuronu’ , numa’ daca este in excesssss. Altfel ….. 🙂
ApreciazăApreciază
46.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:39
Am intzeles ca lui nora, ii place vinul rosu. In vederea meciului, am luat o sticla de ” Los Senores” spaniol. Foarte ieftin si foarte bun ! 🙂
ApreciazăApreciază
47.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:42
Tibi, Tibi,
am fost pe la prânz şi am tras cu ochiul la ce aţi vorbit. Mi-a plăcut.
Eu când mă îndrept spre Theo-Phyl am nevoie de un Schwung(un impuls). Când ajung acolo mi-e bine. Mai ales că mă trezesc cu surprize nebănuite.
ApreciazăApreciază
48.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:47
fini
eu de-abia dupa ce l-am cunoscut pe Teofil, am intzeles ce nu intzelesem pina atunci … Pur si simplu, m-am redimensionat. 🙂
O mare parte dintre lecturile mele, au capatat cu totul si cu totul, ALTE valentze ! Alta perspectiva.
ApreciazăApreciază
49.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:48
Tibi,
ia mai toarn-un păhărel şi pentru mine. Doar unu’ şi-atât! Trebuie să-l beu din pahar de cristal sau e bun servit în olcuţă de pământ?
Io nu mă uit la meci. Pas.
ApreciazăApreciază
50.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:50
Tibi,
la 48
FRUMOS.
ApreciazăApreciază
51.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:56
fini
vinul de la buturuga merge PERFECT in olcutza. Vinurile cu o leaca de staif, musai cer pahar. Daca nu de cristal, macar un pahar frumos de sticla. Neaparat cu picior si neaparat borcanat. Cam ca alea pentru cognac.
Un astfel de pahar, retzine aroma mai bine. Si vinul se asezoneaza cu citeva feliutze de brinza (dupa gust) si cu citeva feliutze de mar. 🙂
ApreciazăApreciază
52.
tibi | 1 aprilie 2009 la 19:57
fini
MULTZUMESC !
Si cind ma gindesc cit de violent il contram pe teme de teologie pe blog la domnul Patrasconiu, ma umfla risu’-plinsu’ !
ApreciazăApreciază
53.
fini | 1 aprilie 2009 la 19:58
Tibi,
cu Arakul ăsta ce să spun? Mie îmi plac lucrurile limpezi. Dacă tulbureala aia este numai pentru ochi, să spunem că m-aş obişnui. Dacă este pentru „minte, inimă şi litaratură”, ca Foaia aceea de la Braşov?
ApreciazăApreciază
54.
tibi | 1 aprilie 2009 la 20:02
fini
crede-ma ca Arak-ul amestecat cu putzin ceai verde si asezonat cu peste sarat-afumat, cu masline si cu o leaca de brinza de burduf afumata, este pur si simplu, DIVIN ! 🙂 . Ai naibii araboi abstinentzi ! Arakul se tulbura la culoare si seamna cu laptele de ochii asistentzei 😀 😛 😆 !
ApreciazăApreciază
55.
fini | 1 aprilie 2009 la 20:10
Tibi,
am să încerc şi Arak. Dar de unde îl iau?! 🙄
M-ai făcut curioasă. De, femeie!
ApreciazăApreciază
56.
fini | 1 aprilie 2009 la 20:14
Tibi,
am să încerc şi Arak. Dar de unde-l iau?! 🙄
M-ai făcut curioasă. De, femeie!
Platforma Norei mi-a înghiţit un comentariu.
Revin mai târziu.
ApreciazăApreciază
57.
tibi | 1 aprilie 2009 la 20:16
OK 🙂
Daca nu gasesti Arak, incearca Uzo in aceeasi formula. E cam acelasi lucru.
ApreciazăApreciază
58.
fini | 1 aprilie 2009 la 20:19
Tibi,
eu vreau Arak! Spune de unde-l iau. Mă făcuşi curioasă şi acum mă laşi cu Uzo?
ApreciazăApreciază
59.
tibi | 1 aprilie 2009 la 20:29
fini
acum daca ma iei repede nu stiu sa-tzi spun. Ultima data eu l-am luat de la Carrefour. Miine tot am de gind sa merg la Cora si daca vad ceva te anunt.
bine ? 🙄
ApreciazăApreciază
60.
tibi | 1 aprilie 2009 la 20:53
fini
L-am intrebat si pe Teofil – ca el a fost capul rautatzilor in cazul acesta 🙂 –
si mi-a promis si el ca se intereseaza si-mi ( ne da ) raspuns. Eu cred ca ‘chestia’ e ca si rezolvata 🙂 !
ApreciazăApreciază
61.
fini | 1 aprilie 2009 la 21:11
„Orfeu” – prima lucrare care se poate numi OPERA:
ApreciazăApreciază
62.
fini | 1 aprilie 2009 la 21:14
„Orfeu ne emoţionează pentru că este om” – Claudio Monteverdi
ApreciazăApreciază
63.
fini | 1 aprilie 2009 la 21:22
Tibi,
eu trăiesc unde bate inima Olteniei.
Mulţumesc mult.
Sâmbătă dimineaţa am să iscodesc magazinele Craiovei.
Până una-alta în seara asta am pregătit paharul potrivit pentru un vin roşu virtual.
ApreciazăApreciază
64.
tibi | 1 aprilie 2009 la 21:30
fini
daca itzi place vinul rosu, recomand cu mina pe inima „Fleours des Baronnies”. 🙂 E un vin sec, are o aroma subtila si o culoare de zile mari.
In plus, nici pretzul nu e cine stie ce. Insist pe pretzuri pentru ca daca nu stii cum trebuie sa fie vinul cel mai bun itzi spune eu : Trebuie sa fie RECE, MULT si GRATIS 🙂
Acum trec la ascultat ! Dupa citit, muzica este cel de-al doilea mare viciu al meu. Si calatoriile , dar astea sint ceva mai rare…
ApreciazăApreciază
65.
tibi | 1 aprilie 2009 la 21:43
fini
Presupun ca si in inima Olteniei se gasesc ceva araboi betzivani. Asa ca teoretic, n’ar trebui sa fie o problema prea mare cu Arak-ul. 🙂 .
Si evreii il apreciaza, asa ca …
TKS pentru piese.
ApreciazăApreciază
66.
tibi | 1 aprilie 2009 la 21:56
Uite ce ascult eu acum
GIUSEPPE SINOPOLI-TRIUMPHAL MARCH FROM VERDI´S „AIDA” PART 1
ApreciazăApreciază
67.
tibi | 1 aprilie 2009 la 22:33
OK
noapte buna ! 🙂
Ne mai citim si miine !
nora
sper sa itzi rezolvi problemele cu bine !
ApreciazăApreciază
68.
fini | 1 aprilie 2009 la 23:11
Tibi,
un pahar de vin roşu pe zi , spun doctorii, este medicament şi aliment.
Apreciez cabernet şi shiraz de Recaş. Este foarte bun şi Shiraz de Chile. Le beau la temperatura camerei.
ApreciazăApreciază
69.
fini | 1 aprilie 2009 la 23:27
Tibi,
Păstorel Teodoreanu are catrenul:
Sfrijită ca o Sfântă Vineri,
Mi-a spus o babă: „La români,
Băbeasca place mult la tineri,
Pe când feteasca, la….bătrâni.”
ApreciazăApreciază
70.
fini | 1 aprilie 2009 la 23:32
Tibi,
piesele sunt interesante.
Da fapt ele sunt o punte între Milonga şi muzica sacră, care urmează de săptămâna viitoare. Nu se putea trece brusc la muzică sacră, parcă nu este nici decent.
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
71.
tibi | 2 aprilie 2009 la 17:11
servus
una/doua din fuga 🙂
Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!
Si alta scrisa cand era internat cu probleme de ficat (sau de plamani,
nu mai stiu), in Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua
Viilor (in Bucuresti). Cica asta a fost ultima lui epigrama.
Culmea ironiilor
Si rasul copiilor
Sa pun punct betiilor
Pe Soseaua Viilor!
ApreciazăApreciază
72.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 19:02
aici in continuare liniste si pace,
florile infloresc in gradina Norei…
noi umblam prin casuta cu 116 de trepte, dar nu ravasim nimic, Nora,
cind vei reveni vei gasi un ceai de iasomie foarte aromat…
🙂
te asteptam…
ApreciazăApreciază
73.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 19:24
fini, tibi, o’skorpion,
va salut!
Surpriză placuta imi faceti ca mai treceti pe aici si ca va simtiti bine!
Cu tot defazajul ma bucur de tot ce am gasit:
comentarii savuroase, bauturi una si una, ceaiuri aromate
şi muzica, o incantare!
🙂
Revin.
ApreciazăApreciază
74.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 19:30
te-am prins, O’Nora,
stateam in spatele capitzei de fin si asteptam sa apari…
🙂
ApreciazăApreciază
75.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 19:45
O’Skorpion,
sa fie vorba de căpitzele alea pe care le-am făcut impreună?
🙂
ApreciazăApreciază
76.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 19:48
exact, capitza aia din spatele casei, linga nucul acela batrin…
🙂
ApreciazăApreciază
77.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 19:49
Aha! Aia de pe platoul de deasupra curtii din spate!
🙂
ApreciazăApreciază
78.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 19:52
Si
unde s-au aciuiat niste veverite obraznice..
🙂
ApreciazăApreciază
79.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:16
Salut Grădinarii!
Hop şi eu de la Dudău! Nu, eu nu am treabă cu căpiţele, unde joacă mâţele.
ApreciazăApreciază
80.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 20:20
fini,
salut!
Acuma e vremea verdelui proaspăt,
🙂
ApreciazăApreciază
81.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:20
dar tu, fini, cu ce ai treaba daca nu cu capitzele???
cu salcimii cumva care curind vor inflori?
ApreciazăApreciază
82.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:23
si cerul albastru splendid…cit de mult imi place cerul fantastic de senin,
soare stralucitor dar numai cel tirziu prin mai….
dupa care vor urma lunile pe care le urasc
….
Nora, faci si tu un fond albastru pe gradina ta de hirtie in loc de verde?
sa vedem cu arata ca cerul albastru?
sper ca nu am fost obraznic..
ApreciazăApreciază
83.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:25
Nora,
mă bucur că te văd. Aştept, aştept…..
La Hultanul este o poză cu muuulte trepte care coboară şi duc spre pavilionul unde ne bem ceaiul. Băieţelul care coboară treptele nu este Mimi.
ApreciazăApreciază
84.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 20:28
O’ Skorpion,
daca as putea , as pune si albastru si , poapte, mai multe nuante de verde. Dar asta e luat „de-a gata” si fata de ce era la „ofertă”, l-am preferat!
🙂
ApreciazăApreciază
85.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:29
Skorpi,
căntecul spune „Au înnebunit salcâmii!”.
Tu şi dacă vrei să fii obraznic, nu-ţi reuşeşte.
ApreciazăApreciază
86.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:31
Nora cred că-i dau drumul la flaşnetă.
Poate apuci şi tu puţin.
ApreciazăApreciază
87.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:32
fini,
multumesc pentru compliment, ti-l voi intoarce cind iti va fi lumea mai draga….
si abia astept sa innebuneasca salcimii….pe bune, este ceva feeric sa treci ptrintr-o padurice de salcimi..
🙂
ApreciazăApreciază
88.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 20:33
fini,
la sfarsitul lui Mai deja trebuie cosit…Apoi in august inca un rand!
Esti invitata!!!
Nu sa cosesti, doar sa povestesti si sa pui muzica… 🙂
Am niste povestioare cu „Casa din Deal”, O’Skorpion le stie,
pana sus sunt peste o suta de trepte, cam ca la Hultanul!
O sa vie si Mimi…
😆
ApreciazăApreciază
89.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:35
Nora,
eu voi cosi finul…
gratis
sint 116 trepte, ai uitat?
le-am numarat intr-o seara pina noaptea tirziu impreuna cu gabriel,
gifiiam amindoi
🙂
ApreciazăApreciază
90.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 20:35
fini,
inca mai am recuperari, dar ce am ascultat pana acum, din ce am gasit de ieri si de alaltaieri, e special!
🙂
ApreciazăApreciază
91.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 20:37
O’skorpion,
o sa-l chemam si pe gabhry_el, sigur ca da!
🙂
ApreciazăApreciază
92.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:41
Henry Purcell şi Georg Fredrich Haendel – mari oganişti la Westminster Abbey.
HENRY PURCELL
ApreciazăApreciază
93.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:43
ApreciazăApreciază
94.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:43
Jesus Maria…
ce muzica…..
🙂
ApreciazăApreciază
95.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 20:44
fini,
o alegere excelenta!
🙂
Ma duc mai devreme sa ascult 🙂
ApreciazăApreciază
96.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:46
HANDEL !!!!!!
ApreciazăApreciază
97.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:50
HANDEL!!!!!!!
(nu ştiu să pun trema pe „a ” de la Handel)
ApreciazăApreciază
98.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:51
Händel
este bine asa?
🙂
ApreciazăApreciază
99.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:55
Nora,
vin, vin!
Vin cu flaşneta.
Vin şi cu ulciorul de apă rece, ca să mă duc voioasă(ca în cântec) pe la junii cositori.
ApreciazăApreciază
100.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:56
Nora,
dacă vine şi Mimi , mă voi juca de-a Do central cu el.
ApreciazăApreciază
101.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:57
Perfect Skorpi. Cum pui trema?
ApreciazăApreciază
102.
fini | 2 aprilie 2009 la 20:59
Uite că am pocnit suta, cu ringa-ringa-raia mea.
ApreciazăApreciază
103.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 20:59
fini,
fiul meu mi-a aranjat pe computer posibilitatea de a posta in 4 limbi,
germana fiind printre ele.. cind scriu in germana, atunci setez ca literele nemtesti sa imi fie la indemina….
alles klar?
🙂
ApreciazăApreciază
104.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:01
fini,
mi-am facut „baia de muzică” !
Dupa armoniile celeste din Westminster Abbey” as fi in stare si sa cosesc!
Mimi invata repede… 🙂
ApreciazăApreciază
105.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:02
Klar. 😥 Al meu mi-a setat numai pentru engleză şi română.
ApreciazăApreciază
106.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:06
si al meu la fel, fini!
Dar e bine si asa 🙂
ApreciazăApreciază
107.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:06
da, se poate seta si germana, dureaza un timp pina te obisnuiesti,
pina gasesti locul fiecarei litere cu Umlaut…
Omuletul este primul care va incepe sa coseasca, nu-i asa, NOra?
ApreciazăApreciază
108.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:06
Handel este monumental. Nu degeaba l-au înmormântat englezii pe neamţ la Westminster .
ApreciazăApreciază
109.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:08
fini, 99,
„Vin cu flaşneta.
Vin şi cu ulciorul de apă rece, ca să mă duc voioasă(ca în cântec) pe la junii cositori”
Pare o scena cunoscuta dintr-un tablou…. 🙂
ApreciazăApreciază
110.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:09
Skori, îi spune umlaut?
ApreciazăApreciază
111.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:09
Van Gogh?
la asta te duce citatul finiei?
pictorul preferat al fiicei mele…
ApreciazăApreciază
112.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:10
da,
a cu Umlaut = ä
si
asa mai departe!
ApreciazăApreciază
113.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:10
Nora, ai uitat de poezie, tocmai tu?
ApreciazăApreciază
114.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:12
O’skorpion,
e o tema cunoscuta! Poate din Van Gogh, poate din Millet, sau dintr-o pictura flamanda…Poate a unui pictor roman…
ApreciazăApreciază
115.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:13
Skorpi, poţi să te gândeşti şi la Milet.
ApreciazăApreciază
116.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:14
fini,
cred ca m-a-ncurcat putin si chestia cu flasneta!… Nu sunt sigura: Alexandri?
ApreciazăApreciază
117.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:18
Skorpi, mai pune un „l”. Jean Francois Millet
ApreciazăApreciază
118.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:19
Nora, bien sur.
ApreciazăApreciază
119.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:20
„Seceratoarele” (J.F. Millet)
🙂
ApreciazăApreciază
120.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:23
poate cunosc tabloul cu seceratoarele, dar Millet….am un lapsus sau pur si simplu nu stiu de el…
ApreciazăApreciază
121.
robin | 2 aprilie 2009 la 21:23
Nora, poate iti foloseste 🙂
http://www.ziarulcopiilor.com/
ApreciazăApreciază
122.
robin | 2 aprilie 2009 la 21:24
A, nu s-a schimbat ora pe blog. E inca devreme, voiam sa ma duc la nani 🙂
ApreciazăApreciază
123.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:26
Nora, în poezie este vorba de semănători. La tine este vorba de cosit.Poate cosit „iarba rea”. Mi se mai spune şi „iarba rea” pe bloguri.
http://www.trilulilu.ro/Cezara/1fa122fa74f5a9
ApreciazăApreciază
124.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:30
salut, robin!
ca de obicei vii cu chestii inedite…Sunt curioasa!
😀
ApreciazăApreciază
125.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:31
Iar am ramas in urma cu setarea! 🙂
ApreciazăApreciază
126.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:33
fini,
faina piesa, nu stiu cum le afli, e secretul tau!
Cat despre „cosasi” si „seceratori”, m-ai cam prins. Acuma iti pot spune diferenta, dar multa vreme am crezut ca acelasi lucru!
😆
ApreciazăApreciază
127.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:34
Skorpi,
mergi pe Wikipedia la Jean Francois Millet şi ai să vezi că sti tabloul „Culegătoarele de spice”
ApreciazăApreciază
128.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:34
pai, nu =i acelasi lucru?
🙂
a secera
a cosi
care este diferenta?
ApreciazăApreciază
129.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:37
Skorpi,
nu secera! Nici „secera şi ciocanul” că devenim dracu’ nostalgici.
A cosi e cu coasa, ca aia a lu’ Dinţoasa.
ApreciazăApreciază
130.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:38
O’skorpion,citadinule,
tocmai ascult Tudor Gheorghe care are probleme cu mandra si cu cositul(ea fiind iarba rea) 🙂
Asadar cand vorbim de secera ne gandim la spice…
🙂
ApreciazăApreciază
131.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:38
Greu e cu orăşenii ăştia, încurcă sculele agricole.
ApreciazăApreciază
132.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:40
rusine sa-mi fie!
asa este!
🙂
deh, se mai imbirliga in cap si multele limbi pe care le stiam cindva
🙂
ApreciazăApreciază
133.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:41
un cadou:
rugaciunea de seara
ApreciazăApreciază
134.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:43
si iata si seceratoarele
minunat!
ApreciazăApreciază
135.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:49
Asta este!
Nici mie nu cred că mi-ar fi trecut prin minte că voi ajunge să alătur postare cu Handel cu „iarbă rea”.
ApreciazăApreciază
136.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:49
O’Skorpion,
superbe reproducerile! Pe primul (In original „Angelus”) il am si intr-o copie pe perete!
Millet imi place mai mult decat unii dintre impresionisti
(el fiind daca nu gresesc, un precursor)
ApreciazăApreciază
137.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 21:51
fini,
sa stii ca diversitatea, muzicala, ca si cea literara, de altfel(doar sa fie de calitate, desigur) e foarte necesara! 😀
ApreciazăApreciază
138.
fini | 2 aprilie 2009 la 21:58
Skorpi,
Millet este un „cuminte”.
Impresioniştii au venit schimbările. Mie-mi place Paul Gauguin.
ApreciazăApreciază
139.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 21:58
fetelor, va las
mi-a facut placere sa stau cu voi linga capitza de fin..
si ca l-am cunoscut pe Millet
si doua tablouri superbe…
sa mai zica A.Plesu ca blogul strica mintile…
🙂
gute Nacht!
ApreciazăApreciază
140.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 22:00
Noapte buna O’ skorpion!
Sper sa-ti fie de folos „pastoralele astea” si maine , pe „plantatie” 🙂
ApreciazăApreciază
141.
orangeskorpion | 2 aprilie 2009 la 22:02
imi place VAn Gogh foarte mult,
dar probabil pentru ca ii place fiicei mele,
imi mai place si Repin,
si….altii
dar vorbim miine, ca trebuie sa fiu fresh pe plantatie,
de la ora 7..30 dimineata sint gogu de pe plantatie..
🙂
ApreciazăApreciază
142.
fini | 2 aprilie 2009 la 22:03
Nora, ai dreptate cu diversitatea. Parcă ne-a mai înviorat „iarba rea”.
Postările mele de seară vor fi mai mult din muzica sacră. Ne pregătesc şi ele puţin de Paşti.
Săptămâna viitoare este Săptămâna Mare la catolici. În săptămâna următoare vine şi rândul nostru.
ApreciazăApreciază
143.
fini | 2 aprilie 2009 la 22:06
Repin este aproape monumental, dar are ceva parcă de plumb în tablourile lui.
ApreciazăApreciază
144.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 22:06
fini,
e si asta o arta, sa selectezi ce se potriveste si cum se pot asocia piese diverse!
😀
ApreciazăApreciază
145.
fini | 2 aprilie 2009 la 22:08
Să dormi bine! Skorpi.
ApreciazăApreciază
146.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 22:09
Repin e complet! Probabil scenele grele de viata , dau senzatia asta, fini.
In tablourile lui simti spiritul rusesc!
ApreciazăApreciază
147.
fini | 2 aprilie 2009 la 22:13
Nora,
nu eşti obosită? N-ar fi bine să mergi şi să te odihneşti?
Oare vii mâine?
ApreciazăApreciază
148.
noradamian | 2 aprilie 2009 la 22:18
fini, uite acuma am venit ca sa-ti spun
Noapte buna!
Sper sa vin.
😀
ApreciazăApreciază
149.
fini | 2 aprilie 2009 la 22:20
Somn uşor,Nora!
Te aştept mâine. Eu mai rămân, că mai am o vorbă cu Tibi.
ApreciazăApreciază
150.
fini | 2 aprilie 2009 la 22:36
Tibi, Tibi,
servus. A venit Nora în Grădină .
Ultimul catren al lui Păstorel nu-l ştiam. Are multă lumină şi drag de viaţă în ce a scris.
Cred că eşti la Bibliophyl. Eu mă duc mâine dimineaţă să-l vizitez. Acum sunt obosită.
Când vii pe aici trânteşte şi tu nişte cuneiforme.
Până una-alta îţi zic „Noapte bună!”
ApreciazăApreciază
151.
tibi | 3 aprilie 2009 la 00:47
servus
TUTUROR
Am ajuns tirziu, la spartul tirgului, dar, va ofer :
au innebunit salcamii!!!!
Odihna placuta 🙂
ApreciazăApreciază
152.
tibi | 3 aprilie 2009 la 00:51
inca una si ma duc… 🙂
Tudor Gheorghe – Of, ce dor , ce chin, ce jale
ne mai citim si miine !
ApreciazăApreciază
153.
tibi | 3 aprilie 2009 la 00:59
Si totusi …
Tudor Gheorghe – Primavara
🙂
ApreciazăApreciază
154.
tibi | 3 aprilie 2009 la 01:09
fini, fini
N-am fost nici la Teofil … Azi (ieri) am avut alte comandamente :
Colind pentru cei departe de tara
Multzumesc pentru invitatzia de a mai pune cuneiforme.
nora …
ApreciazăApreciază
155.
tibi | 3 aprilie 2009 la 01:14
skorpion
iarba se coseste … grîul este secerat … 🙂
ApreciazăApreciază
156.
fini | 3 aprilie 2009 la 09:25
Grădinarilor, o zi bună! vă doresc.
ApreciazăApreciază
157.
fini | 3 aprilie 2009 la 09:51
Tibi servus.
Ai postat la 152 o melodie lăutărească, pieptenată puţin de Tudor Gheorghe.
Ascult cu mult drag muzică lăutărească, dar din cea veche. Uite ai aici un eşantion:
Ascultă-l cum cântă. Ăsta habar n-are de note şi alea,alea. Rămâi mut.
Mă duce gândul la Arghezi care scria:
„Cum îşi purta el ghiersul, din fluier desfăcându-l.
„Când graurul, când mierla, când cucul, când prigorul
” Şi zvonul ciocârliei îşi luau din fluier zborul,
„Şi parcă o pădure întreagă, la răspânte,
„Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cânte”
Tot Arghezi:
„Eu cânt, să am iertare, cum cântă pitpalacul.
„Îmi vine cum îi vine să dea din cioc şi lui.”
ApreciazăApreciază
158.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 15:58
fini, tibi, O’ skorpion,
salut!
🙂
ApreciazăApreciază
159.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 16:02
tibi,
Îmi plac piesele lui Tudor Gheorghe!
Poate cel mai mult, desi e greu de ales „Au inebunit salcamii” (versuri, muzica, imagini) minunata!…
😀
ApreciazăApreciază
160.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 16:07
fini,
esti mereu surprinzatoare!
Muzica, pictura, poezie!…
„Cum îşi purta el ghiersul, din fluier desfăcându-l.
“Când graurul, când mierla, când cucul, când prigorul
” Şi zvonul ciocârliei îşi luau din fluier zborul,
“Şi parcă o pădure întreagă, la răspânte,
“Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cânte”
Dupa versurile astea, nu ma-ndoiesc ca lui Arghezi i-ar fi placut si piesa lautareasca dar si celelalte…
😀
ApreciazăApreciază
161.
fini | 3 aprilie 2009 la 16:49
Nora,
cu poezia este o altă poveste. Jumătatea mea este cu poezia. Recită, recită, recită…..şi eu ascult. De atâţia amar de ani, am dat şi eu de frumosul în poezie.
Arghezi este unic şi-mi este drag. El a preţuit cântecul popular.
Tudor Gheorghe îşi alege cu grijă poeziile pe care le recită sau le cântă. Scoate la iveală poezii de mult uitate, pe nedrept. Mă refer atât la poezia cultă cât şi la cea populară.
ApreciazăApreciază
162.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:00
fini,
ma bucur!
E mare nevoie acum de oameni care sa scoata din uitare comori nepretuite!
😀
ApreciazăApreciază
163.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:04
servus
doamnelor
ziua buna
domnilor
🙂
ApreciazăApreciază
164.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:05
tibi, servus,
😀
ApreciazăApreciază
165.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:05
am fost tot in contratimp…
😀
ApreciazăApreciază
166.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:08
nora
Multzumesc mult pentru aprecieri ! Pentru mine T. Gheorghe este cumva special. Ii iubesc muzica de mai bine de … eNspe ani 🙂 ! E singurul artist care ma binedispune apelind la aleanul din sufletul meu.
Cind concerteaza in Bucuresti, fac tot posibilul sa nu-l ratez ..,.
ApreciazăApreciază
167.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:11
fini
Stiam cite ceva despre taraful din Clejani, despre 10 prajini etcetera dar, melodia pusa de tine respira autenticul prin fiecare nota ! E mare omul acela. Pacat ca teleleurile sint pline de nulitatzi. Oricum, vad ca ai inceput sa ne rasfetzi … 🙂
ApreciazăApreciază
168.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:12
tibi,
sa stii ca si la Sibiu, un oras mai…”sasesc” in felul lui, sau, sa zic multicultural, concertele lui Tudor Gheorghe, sunt luate cu asalt!
Sper sa ne mai viziteze… 🙂
ApreciazăApreciază
169.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:13
servus nora
Am cam fost in contratimp, dar, nu-i nimic. 🙂
Sper ca nu mai ai probleme.
ApreciazăApreciază
170.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:14
merge, tibi, merge… 😀
ApreciazăApreciază
171.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:15
va rasfat, cum sa nu, ati imbogatit gradina!…
😆
ApreciazăApreciază
172.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:17
nora
Eu si tiberiusa mea, parca am fi fost nascutzi in carutza calatoare … 🙂
Una – doua, p’aci tzie drumul … Am vazut cam toata tzara asta… Dar Sibiul are un parfum special. Am fost anul trecut in timpul verii, am vrut sa vad si eu o capitala europena culturala la lucru si am ramas incintat.
ApreciazăApreciază
173.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:22
tibi,
s-au facut multe lucruri bune si frumoase, au aparut si unele mai putin bune si frumoase( constructii cam nepotrivite in unele zone, mai ales in ultimul an)
a crescut si aglomeratia ( prea multe masini pentru un oras nu prea mare), lipseste centura ocolitoare… In rest e bine si frumos!
Ce-i drept nu ducem lipsa de evenimente culturale, unele unice( Astra film- fest,festivalul de teatru care o sa fie la sfarsitul lui mai, concerte de tot felul pentru toate gusturile, etc)
ApreciazăApreciază
174.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:28
nora
Anul trecut am facut un tur de vis cu autocarul prin Europa. Cu 70 de km inainte de Salzburg, am fost cazatzi intr-o mica localitate denumita parca Vocklabruck (nu stiu daca am ortagrafiat corect ). Ei bine dupa ce ne-am instalat, am iesit La Strasse 🙂 si mai sa cad jos de uimire : strada semana perfect cu strada principala din centrul vechi al sibiului 🙂
Case, terase, magazine, TOT !
ApreciazăApreciază
175.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:38
tibi,
Sibiul( centrul istoric) fiind construit in stilul vechilor burguri medievale, mai ales a celor germane si austriece, are astfel de asemanari! De orasul de langa Salsburg n-am auzit. La ei sunt multe asemenea burguri, la noi doar cateva, intre care Sibiul e cel mai reusit, mai ales acuma ca s-a refacut inclusiv cu infrastructura. 🙂
ApreciazăApreciază
176.
tibi | 3 aprilie 2009 la 17:45
nora
Vocklabruck nu este propriu-zis un orasel; este o localitate micutza si intinsa mai mult de-alungul soselei, cu casutze de tzarani instaritzi, care fiecare are un soi de gradinitza in fatza, unde sint cultivate cu precadere flori. Ei bine cind vine vremea culesului, fiecare localnic pune o masa, pe masa un foarfece si pretzul florilor si o cutie pentru bani. AUTOSERVIRE nora, itzi vine sa crezi 🙂 ???
ApreciazăApreciază
177.
noradamian | 3 aprilie 2009 la 17:59
Am auzit de satele-statiuni din Austria! De vazut nu le-am vazut!
Cat despre auto servire… 🙂
ApreciazăApreciază
178.
tibi | 3 aprilie 2009 la 18:13
ok
Te rog sa ma crezi ca a fost superb. Ca sa nu mai povestesc faptul ca, la cerere, hotelul unde am fost cazatzi (in centrul statziunii sint citeva hoteluri de doua , trei si patru stele ) ne-a oferit o cina cu doua feluri plus desert, la 8 euro ! Ieftin si foarte bun ! Si dupa cina, pe terasa, pe racoare am baut o mirifica bere austriaca productzie de prin partea locului, o minune, ce mai …
Poate povestim si mai pe seara … Bine ? 🙂
ApreciazăApreciază
179.
fini | 3 aprilie 2009 la 23:18
V-am citit. Unde vreţi să mai povestiţi, în pavilionul ăsta sau dincolo? Vin şi eu să ascult.
ApreciazăApreciază
180.
fini | 4 aprilie 2009 la 00:21
Nora, Tibi,
am văzut că aţi vorbit de Clejani. Mie-mi plac „cei bătrâni” sau Haiducii din Clejani,nu cei de acum.Viorica şi banda ei sunt jalnici.
Când vom sta odată liniştiţi de vorbă, o să vă pun o baladă cântată cu tot dichisul cerut . Baladele se cântau cu parte instrumentală, parte recitată, interpretate alternativ. Aşa ceva nu se mai aude de mult de tot. Merită.
În ce priveşte Tudor Gheorghe, v-am spus ce-mi place la el dar……activitatea pe scena politică m-a scos din ţâţâni. Este finul lui Păunescu şi după loviluţie a fost portdrapelul Vetrei Româneşti si dă-i si luptă necusorule…. Un fel de prăjitură „non plus ultra”.
ApreciazăApreciază
181.
noradamian | 4 aprilie 2009 la 00:33
fini,
N-ai somn? 🙂
Pana si muzica lautareasca s-a…clejanizat! Asa e! Au talent dar nu si l-au respectat!…
Nu stiam de aventurile de politician ale lui Tudor Gheorghe! Sper sa-si vada de muzica… 😀
Acuma chiar ca ma duc la culcare :
Inca odata,
NOAPTE BUNA!
😆
ApreciazăApreciază
182.
fini | 4 aprilie 2009 la 12:21
Eiiiii Nora!
„Până şi muzica lăutărească s-a….. clejanizat”.
Cei bătrâni au rămas cât au trăit în albia veche, cei de acum au luat-o pe arătură.
Imi aduc aminte de Theo-Phyl când ne-a redat convorbirea cu profesor Angelicus. Spune profesorului că au dispărut şi lăutarii din România. Din nefericire are dreptate.
Erau şi lăutarii un reper românesc. Nu degeaba a întrebat Profesorul. Imediat după Paşti am pregătite postări care vor fi un argument la ce-ţi spun.
ApreciazăApreciază
183.
noradamian | 4 aprilie 2009 la 13:55
Servus fini!
daca pe langa studii ai si pasiune simti imediat calitatea si autenticitatea muzicii de oriunde si de orice fel ar fi ea….
Argumentele tale muzicale si pana acuma au fost deosebite, asa ca le asteptam pe urmăroarele… 😀
ApreciazăApreciază
184.
AnnaCorrinna | 1 decembrie 2009 la 03:52
Hello,
I’m Ann, I’m 36 old, I work in a medicalised french rest house. it’s great to share with you and I’d want to talk in english
best regards,
Ann :: maison de retraite
ApreciazăApreciază
185.
noradamian | 1 decembrie 2009 la 22:00
You welcome, AnnaCorrina!
ApreciazăApreciază
186.
Ringhișpil | Gradina de hartie | 17 decembrie 2015 la 16:21
[…] postare din 2009 dedicată încâlcelii limbajelor în postdecembrism și efectelor lor, pornisem de la […]
ApreciazăApreciază