Prima şi ultima putere în stat(1)
29 aprilie 2009 at 19:05 noradamian 30 comentarii
Imaginaţi-vă ce s-ar petrece dacă, la un moment dat, logistica birocratică s-ar dărâma! Dacă s-ar petrece un eveniment, o invazie, un torent pustiitor care ar prăpădi toată uriaşa structură de rezistenţă, în cea mai mare parte o piatră de moară pentru funcţionalitatea normală a societăţii! Imaginaţi-vă funcţionărimea debusolată bulucindu-se să mai salveze ceva din arhive. Birocraţi năuci pe toate drumurile urmăriţi de nori groşi de hârţoage. Funcţionare înalte sau mai mici, cu cafelele în poală si trusele de farduri risipite pe tastatură. Ordonanţele vărsându-şi legile înghiţite. Legi forţate de situaţie să recunoască constituţia. Hotărâri, recenzii, referate, umilite. Procese verbale reduse la tăcere. Circulare, revocări, avize, rătăcite. Revizuiri şi completări aiurite. Registre şi cereri luate de vânt. Regulamente şi proceduri fără rost. Formulare şi mandate debusolate. Foi de vărsământ, cecuri şi carduri fără obiect. Bonuri de casă, bonuri de masă şi bonuri de ordine într-o dezordine totală. Recipise, chitanţe, foi de comandă, plutind ca frunzele uscate. Birourile prăbuşindu-se sub greutatea dosarelor! Ghişee fără cozi, abandonate în grabă! Vraişte! Panică!
O…fantezie, v-ati prins! Una răutacioasă, recunosc.
De fapt, nici nu e nevoie de evenimente accidentale! Un sistem birocratic supradimensionat, până la urmă se sufocă sub propria birocraţie! Crescând monstruos, devine un sistem în sistem. Anchilozant, împovărător. Gonflat, căzut în derizoriu, perceput ca un rău fatal de cei mai mulţi, susţinut ca un rău necesar de alţii, continuă „neabătut” să-şi exercite tirania în forme tot mai obtuze.
Să fim serioși, nu-şi imaginează nimeni că am putea trăi fără birocraţie. Ca sistem indispensabil de organizare şi administrare a serviciilor şi resurselor aparţinând statului de drept birocraţia se reformează, se perfecţionează permanent în toată lumea civilizată prin analize, studii, teorii şi modele specializate. Managementul sistemului birocratic înseamnă adaptarea şi reformarea lui continuă pe principiile diviziunii muncii, a ordinii ierarhice şi a regulilor impersonale(de la Max Weber pornind) pentru a asigura buna funcţionare şi reglare a societăţii. Asta presupune: specializare, competenţe, responsabilitate, cooperare! Nu auzim vorbele astea toată ziulica?…
Ce se-ntâmplă, însă, cu mecanismul gigantic acţionat de oameni mărunţi (cum definea Balzac, birocraţia) dacă mare parte din ei sunt, nu numai mărunţi ci, cum e la noi, incompetenţi, corupţi şi mult, mult prea mulţi?
„Deoarece guvernul nu produce nimic de preţ în termenii estimărilor sociale el nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse(atunci când nu le înstrăinează de tot) distrugând resurse pe care se întemeiază bunăstarea altora. Tentativele de remediere a efectelor distructive imputabile politicilor sale precedente, conduc statul asistenţial sapre comiterea altor acte distructive izolate” … (Joseph Salerno, Institutul Mises: Birocraţia şi imposibilitatea planificării raţionale în regim socialist)
Entry filed under: 7301634. Tags: birocraţie, funcţionari năuci, funcţionărime debusolată, Joseph Salerno, Max Weber, mecanism gigantic.
30 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
luminita | 29 aprilie 2009 la 22:25
nora,
unde sunt cele 183 de comentarii de la tema „Anotimpul florilor mutante” ?
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 29 aprilie 2009 la 22:53
luminita, servus! 🙂
Dupa episodul 2 al acestei postari, dai click pe „anotimpul florilor mutante” apoi pe „183 comments” si in josul paginii pe „older comments”. Sunt absolut toate, minunate, la locul lor, dar risipite pe cateva pagini. 😀
ApreciazăApreciază
3.
elena agachi | 30 aprilie 2009 la 13:43
Daca toata logistica birocratica ar lua-o la vale, am fi pustiitor de normali, de firesti, de cumsecade. Si asta ar fi, cel putin in Romania, IMPOTRIVA FIRII! Asa ca, norocul nostru ca nu e asa, ca fardurile si cafelutele sunt la locul lor, ca vocea de copii -fara-evolutie a secretarelor isi exercita dreptul constitutional la a ne zgaria urechile, noroc de toate astea, de praful de prin arhive, de mirosul greu al tabacului prost… Suntem o natie plina de noroc, totusi…
ApreciazăApreciază
4.
nora damian | 30 aprilie 2009 la 14:33
elena agachi,
uneori si eu cred ca dincolo de cele ce ne supara, ne infurie, ne dezamăgeste, exista „un ceva” care ne mai tine,care ne face sa speram, sa avem nevoie de firesc, de cumsecadenie…
„vocea de copii -fara-evolutie a secretarelor isi exercita dreptul constitutional la a ne zgaria urechile” … O apreciere cat se poate de potrivita!
😀
ApreciazăApreciază
5.
dumitruagachi | 1 mai 2009 la 19:06
Eu lucrez cu „aparatul” B.! M-am intrebat mereu, care e cauza pentru care, desi sunt constientizate tarele ei, ca si raul ei necesar, si ca desi managementul B. se studiaza in universitati (cum si care ar fi caile administrarii „eficiente” pentru societate a B., fiind un proces/produs al ei), prin urmare care e cauza si cum de nu reuseste sistemul sa atraga „resurse umane” de calitate… Acum spre exemplu, tot ce este „recrutat” in aparatul birocratic este de mai slaba calitate decit cei adusi in guvernarea precedenta, care a adus la rindul ei in sistem persoane de mai slaba calitate decit anteriorii… Asta nu pot sa-mi explic, de ce atita indiferenta la aparatul politic in ce priveste oamenii pe care ii implica in aparatul birocratic!
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 1 mai 2009 la 19:41
Dumitru,salut!
Intr-un fel sau altul toti avem de-aface cu aparatul B!
De aceea l-am si numit „putere”.O putere retrograda tot mai greu de suportat.
În loc sa devina o structura flexibila si utila, adaptandu-se din mers la dinamica societăţii, in mare, se perpetueaza acelasi cadru birocratic proiectat cu zeci de ani in urma,ca fundament al societatii totalitare pe model sovietic. Acum, controlat de cercuri politico-financiare, e chiar mai stufos!
Pentru asta, bine ai observat, nu e nevoie sa fie oameni de calitate, ci, mai curand de functionarime marunta şi obedienta.
Indiferenta pe care o constatam la politicieni privind aceasta povara devine cu fiecare zi o inconstienta păguboasa din partea lor. Daca mai durează, e posibil sa-i afecteze şi pe ei, nu numai pe noi, prin costurile insuportabile si ineficienta.
ApreciazăApreciază
7.
fini | 1 mai 2009 la 22:09
ApreciazăApreciază
8.
fini | 1 mai 2009 la 22:13
Sunt foarte obosită.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 1 mai 2009 la 22:39
fini,
noapte buna!
Nici eu nu ma simt tocmai fresh.
Asa e in sarbatori.
Vorbim maine!
Acum ascult… 😀
ApreciazăApreciază
10.
tibi | 1 mai 2009 la 23:56
fini
Tzi-am promis un Joe Dolan : iata un Joe capabil sa ‘antreneze’ publicul cam la fel cum a facut-o Lara Fabian.
🙂
Licu 🙂
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 2 mai 2009 la 00:10
tibi,
multzam si de la mine si pentru fini!
Noapte buna!
😀
ApreciazăApreciază
12.
tibi | 2 mai 2009 la 01:04
Noapte buna nora 🙂
Nu m-am invrednicit sa-mi dau cu parerea la ‘tema’ ; am preferat sa postez o melodie. 🙂
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 2 mai 2009 la 10:43
Salut, tibi!
o zi frumoasa si insorita! La propriu, dar mai ales in suflet!
😀
ApreciazăApreciază
14.
fini | 2 mai 2009 la 11:23
Tibi,
„să fie primit” , mulţumesc.
ApreciazăApreciază
15.
tibi | 2 mai 2009 la 11:26
Hei, you ! 🙂
Ia’ luatzi d’aci o leaca de optimism … :
N’asha ca viatza e frumoasa ? 🙂
TKS @ nora, a lot !
ApreciazăApreciază
16.
tibi | 2 mai 2009 la 11:31
Platforma asta ma saboteaza 🙂
una am pus io’ si alta APARU’ 🙂
mai incerc o data
ApreciazăApreciază
17.
tibi | 2 mai 2009 la 11:32
idem !
mai incerc … 🙂
ApreciazăApreciază
18.
tibi | 2 mai 2009 la 11:35
Multzumesc # fini, multzumesc ! 🙂
Tooot incerc sa pun o melo optimista iar plarforma ma face papagal al sixtinei 🙂
ApreciazăApreciază
19.
tibi | 2 mai 2009 la 11:37
incerc sa va ofer un alt soi de Dolan. 🙂
ApreciazăApreciază
20.
tibi | 2 mai 2009 la 11:39
E limpede : NU !
O zi buna si tzie ‘platformatorule’ 🙂
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 2 mai 2009 la 11:58
fini, tibi,
servus!
Ca sa ne avem bine cu platforma am lasat doar un exemplar din „Vaticano e Capela Sixtina”!
Superb!
TKS,tibi,
😀
ApreciazăApreciază
22.
tibi | 2 mai 2009 la 12:25
nora
asa dupa cum musulmanii ca sa se poata simtzi implinitzi, TREBUIE sa mearga macar! o data! in viatza la Mecca, asa dupa cum nu exista evreu care sa nu vrea sa sa inchine la ‘zidul plingerii’ din Jerusalim, TOT asa orice crestin ar trebui sa mearga macar o data in viatza, la Vatican.
Numai acolo – cred eu – se poate intzelege diferentza dintre ‘ vazute’ si ‘ nevazute’ .
Acolo – cred eu – potzi sa intzelegi, ca nimic nu este intimplator pe lumea asta …
Cred eu, ca doar acolo potzi sa intzelegi, – ma refer impersonal desigur – sintagma ‘omul este creat dupa chipul si asemanarea lui DUMNEZEU !
Nimic nu poate sa suplineasca o astfel de experientza traita ‘pe viu’ ! N I M I C.
ApreciazăApreciază
23.
tibi | 2 mai 2009 la 12:27
Gata ! cred ca v-am plicitisit indeajuns … 🙂
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 2 mai 2009 la 13:35
tibi,
asta e o vorba „tibicentrista”! Tu nu poti plictisi si daca ai vrea! 🙂
Arta de acolo o gasesc sublima si Dumnezeiasca, chiar daca am admirat-o doar in albume si filme.
Făptuiri minunate ale omului creator, după chipul Dumnezeului Creator!
Pe de alta parte, crestinismul, ca mod de viata de data asta, presupune multa smerenie si simplitate.
😀
ApreciazăApreciază
25.
tibi | 2 mai 2009 la 13:52
nora, nora
vad ca m-a ‘botezat’ Teofil cu un soi de ‘porecla’ care tinde sa faca ‘prozelitism’ … 🙂 . In fine, passons ! 🙂
Imi pare tare rau ca te contrazic dar, ‘crestinismul’ nu presupune in mod preponderent ‘smerenie si … simplitate’ .
Eu cred ca esentza doctrinei cristianice este IUBIREA !
Iubirea este – cred eu – cel mai complex simtzamint de care o fiintza poate sa dea DOVADA !
Nu vad cum ‘simplitatea’ ar putea fi sublimata in intensitatea unei iubiri autentice, si nu ma refer aici la iubirea strict paminteana dintre o ea si un el.
Ma refer la iubirea cristianica dintre om si om ( ptiu drace ! nu ma refer la chestia aia sodomica 🙂 ) , indiferent daca unul 🙂 sau altul dintre ei, are porniri vrasmase.
Chiar si ‘smerenia’ poate fi ‘tradusa’ in tot felul de chipuri … 🙂
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 2 mai 2009 la 14:20
tibi,
nu ne contrazicem deloc! Iubirea „Agape” de Dumnezeu si de semeni sunt primele doua porunci”! Ferice de cine le traieste ca atare! Fara asta, nimic nu e!
Smerenia de care vorbesc e in acest inteles!
In comentariul precedent facusem doar o referire, in context, la diferenta dintre sublimul artei, fast si bogatie si viata obisnuita, de zi cu zi.
😀
ApreciazăApreciază
27.
fini | 2 mai 2009 la 22:17
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 2 mai 2009 la 22:48
fini,
Multzam!
Nu cunosteam nici piesa, nici interpretul!
Muizica e incarcata de tristete, dar are atata armonie…
ApreciazăApreciază
29.
fini | 3 mai 2009 la 07:29
Nora,
e melancolia slavă, aici cu specific rusesc. Mai lipsesc mestecenii.
Perlman are har.
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 3 mai 2009 la 11:32
fini,
servus!
Da, vioara lui vorbeste din suflet, sufletului…
Sa-nteleg ca e vorba de…muzica kletzmer?
ApreciazăApreciază