Duhuri blânde pe dealuri
12 iulie 2009 at 13:20 noradamian 109 comentarii
Copil fiind, în serile calde de august coboram scările cu mama, după cină, şi dădeam ocol casei. Adică ne plimbam, desculţe, prin întunerecul luminat doar de lună şi de stele, simţind căldura plăcută a pământului intrându-ne-n tălpi. În faţă, de după gard, vedeam o stea roşie, părea foarte aproape (Aia-i planeta Marte, îmi spunea mama). Gardul era spre Westen, fostă proprietate a unui vienez bogat, sub dealurile de la marginea oraşului unde locuiam. Naţionalizată, desigur, reşedinţa elegantă şi parcul englezesc care se-ntindea pe o pantă blândă de deal, pentru noi, copiii, era un loc magic. În vila cu terase şi scări, cu saloane de bal şi de muzică unde, odinioară, imi imaginez, se dansa, se ciocneau pahare sau, în serile muzicale, se umplea văzduhul de armonie, fuseseră gazduite temporar câteva familii.
Jos, la demisol, locuia familia Balint. De la tanti Balint, ţin minte, primeam mereu câte o bucăţică de halva (eu credeam că are un depozit secret de halva, acolo).
La etaj locuia familia Panin. Aristocrați ruşi refugiaţi. In afară de Domnul Panin (mama zicea că e conte) şi nevastă-sa, tanti Clava, pe ceilalţi nu-i mai ţin minte. Ea, tanti Clava, mă chemase într-o zi să-mi facă cunoştinţă cu pianul, un Bozendorfer vechi, vienez, de concert.
Imobilul în care locuiam, noi şi încă trei familii (construit, alături de alte două, de fosta societate germană Sonametan pentru cei care lucrau la sondele de gaz metan din Transilvania) era despărţit de Westen de un şir de grădini şi de gardul de care vorbeam, cam sălbatic, care se-ntindea pe toată lungimea domeniului.
Părinţii mei veniseră de la Zlatna, de la minele de aur, trecuseră prin Sibiu, unde mă născusem şi unde locuisem vreo doi ani, şi apoi se fixaseră aici, în cetatea gazului metan.
Dincolo de acest cartier în devenire, pe malul stâng al Târnavei Mari, departe de oraş, nu mai vedeai decât ici-colo, câte o casă izolată pierdută-ntre dealuri şi vreo două-trei ferme modeste în luncă.
După câţiva ani, familiile care locuiau în reşedinţa de la Westen au fost evacuate, şi vila, cu domeniu cu tot, transformată într-o instituţie socialistă. Urmă o involuţie proiectată cu mult zel (asfaltat alei, pus varză, gărduleţe din cărămizi, becuri în pari şi altele) care o întristă tare pe mama, obişnuită cu vederea încântătoare a parcului de la fereastra bucătăriei în care-şi petrecea mai toată ziulica.
Chiar şi aşa urâţit, noi, copiii din vecinătate, îl iubeam şi-l socoteam, în continuare „al nostru”, cu toate că eram alungaţi, ameninţaţi şi chiar bătuţi dacă nimeream în ghearele paznicilor.
Mi-aduc aminte de un vis, de atunci, vreo zece ani să fi avut, nu mai ştiu. Era o serbare noaptea, la Westen. Vila abia se ghicea sus, în întuneric, dar jos, în vale, în deschiderea largă de iarbă între tufe de răsură, lemn câinesc, liliac, mici fântâni ţâşnitoare, în care ne jucasem de atâtea ori, pe un ring în lumină, dansau fetiţe, cam ca mine de mari, îmbrăcate în rochiţe de voal albe şi verzi. La încheierea serbării am plecat toţi în sus pe alee. Apoi rămăsesem numai cu mama, eram îmbrăcate amândouă cu rochii albe lungi, ca nişte cămăşi de noapte. Eu mă opresc lângă zidul casei noastre atrasă de joaca unor iepuri indărătul unei ferestruici, mici, înfundate-n pământ. Vreau să-i arăt mamei, mă-ntorc, n-o văd, era beznă, undeva departe, pe deal, însă, îi zăresc silueta, alerg disperată strigând-o, ceva alb ca un voal mai flutură o clipă în vârful hulei şi dispare. Mă trezesc plângând.
Dacă treci Podul Mare dinspre oraş, începi să urci pe hulă, adică pe şoseaua care duce şerpuind printre dealuri până sus de unde drumurile coboară spre staţiunea Bazna şi spre satul Blăjel. Privind de sus de acolo vezi orașul și cursul Târnavei Mari, vezi dealurile stând unul în altul, cu piepturi largi, arse de soare, pline de vii, pete de pădure, văi şi poieni. De partea cealaltă, spre satele din jur, se-ntind păduri de fagi şi stejari. Prin octombrie, după culesul viilor şi prin martie-aprilie, sus pe dealuri se zăreau căprioare şi vulpi. Toamna târziu coborau ceţurile şi ne-nchideau ca-ntre ziduri. Uneori, soarele izbutea să le învingă şi atunci, brusc, se arătau în plină lumină, ca şi cum s-ar fi întors de departe, dealurile, Târnava, văzându-şi de drum pe sub sălcii şi lunca strălucitoare. Când negurile se agăţau de geamuri, când ardea focul în sobă şi flăcările ne luminau feţele, mai ales atunci, ne puneam a nu ştiu câta oară o întrebare, aceeaşi, care ne stârnea, de fiecare dată, fiori: cine merge, după ce se culcă toată lumea, se sting toate luminile şi e beznă adâncă, la cotul de la Jibji al Târnavei!?
Va urma…
Entry filed under: 7301634. Tags: Alte povestiri: Sebi şi Serena., Duhuri blânde pe dealuri, involuţie socialistă, reşedinţa eleganta, Westen.
109 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 13:36
…………….
cu mare emotie ti-am citit postarea…intelegi de ce….
fiind emotionat, acum nu mai comentez nimic…
tyotya Klava…..
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 12 iulie 2009 la 13:39
skorpion,
m-am asteptat…
E, intr-un fel, si o invitatie la amintiri 🙂
ApreciazăApreciază
3.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 13:44
……….
Nora,
promit sa revin cu amintiri…..
si totusi nu am dat inca de urma tyotyei Klava…..
stii, ca o am in amintire si totusi nu….
si tare mult as vrea sa stiu daca ea, nobila doamna, ne-a vizitat familia in copilaria mea…de pe acele dealuri cu duhuri nu totdeauna blinde…
am amintirile anilor de dupa 58……….cartela de piine neagra, o atmosfera cenusie, neinteleasa de copilul care am fost atunci…acum am gasit si explicatiile…
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 12 iulie 2009 la 13:55
skorpion,
de tanti Clava n-am mai auzit niciodata dupa ce au plecat de acolo. Probabil la varsta aceea retii doar anumite secvente, acelea care se imprima emotional mai puternic. In zilele urmatoare am sa continui exact cu aceste cateva secvente care mi-au ramas din copilaria timpurie din tara dealurilor ocrotitoare( atat cat se putea atunci) 🙂
ApreciazăApreciază
5.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 16:57
off topic, dar prea actual:
Un articol lamuritor si excelent:
http://www.cotidianul.ro/magistratii_dau_o_lovitura_de_stat-91580.html
cam ultimul mohican ramas la Cotidianul – Liviu Avram
ApreciazăApreciază
6.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 17:27
…………..
sterpelit de pe Mount Thor:
CONSTANS Says:
12 iulie, 2009 at 5:16 pm
cititi si asta:
https://noradamian.wordpress.com/2009/07/12/duhuri-blande-pe-dealuri/#comments
eu am citit si este SUPERB…
BRAVO NORA!!!!!!!!!!!!!!!
SINCER.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 12 iulie 2009 la 19:03
skorpion,
TKS! 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
8.
dora | 12 iulie 2009 la 19:45
Salut din coltisorul meu de Ardeal.
nora,
ce descriere minunata a locurilor copilariei tale.Imi place duiosia amintirilor tale unde se ingeamana nobletea oamenilor din vecinatate cu frumusetea locurilor si visele de copil.
Daca iti place ce ti-am trimis pe emailul tau,te rog sa-mi confirmi.Toata ziua m-am stropsit sa ma tin de promisiune. 🙂
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 12 iulie 2009 la 19:46
dora,
receptionat si procesat! Urmează… 🙂
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 12 iulie 2009 la 19:47
Multumesc pentru apreciere, dora!
😀
ApreciazăApreciază
11.
luminita | 12 iulie 2009 la 20:22
nora,
poate n-o sa-ti vina sa crezi dar asa mi-am imaginat cartea ta , cu care sper sa adorm candva avand-o sub perna …..
Maiestria cu care iti alegi cuvintele sau poate darul de a le face sa curga de la sine in alcatuirea fiecarei fraze ma fac sa ma mandresc si eu ca Dora si sa ma-mpaunez ca „am o prietena de blog care este o scriitoare talentata si o femeie sensibila , delicata si frumoasa ca un camp plin de maci intr-un august .
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 12 iulie 2009 la 20:30
luminita,
imi place sa scriu, recunosc 😆
Gandesc scrisul ca pe un dar si tare ma bucur cand le spune ceva celor care citesc!
Multumesc din suflet!
Si eu ma mandresc cu voi. 🙂
ApreciazăApreciază
13.
clemycali | 12 iulie 2009 la 20:32
Buna seara, buna seara.
Nora, foarte frumoasa postarea ta. M-a dus cu gandul la una din casele copilariei mele si la gradina ei.
ApreciazăApreciază
14.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 20:33
salve, Lumi,
si eu am observat demult ca atit pe blogul Thor, cit si aici exista multa lume de calitate, vezi AVP, vezi Nora, reddog (chiar daca uneori este prea patimas), vezi tds, dora, luminita si multi altii….
unii au publicat, dar si altii se disting prin multa inteligenta, forta de analiza,
si
…..ce apreciez eu foarte mult: umorul debordant + inteligent al luminitei…
adeseori cind revin de pe plantatie, obosit + siktirit atit de viata de acolo, cit si de viata politco/sociala din Ro numai citind-o pe doamna ciupita de doua viespi, ma bine dispun…
sa ramii asa, luminita!
🙂
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 12 iulie 2009 la 20:35
clemy,
salut! Multumesc!
Ma bucur ca postarea iti trezeste amintiri legate de locurile dragi ale copilariei 🙂
ApreciazăApreciază
16.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 20:37
am uitat-o pe clemy,
de fapt sint mult mai multi decit cei enumerati de mine…
scuze, a fost fara intentie
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 12 iulie 2009 la 20:38
skorpion,
lumi are stil, un stil original care incanta, nu are, insa curaj, inca sa faca primul pas… 🙂
ApreciazăApreciază
18.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 20:39
IL VA FACE, sigur!
🙂
ApreciazăApreciază
19.
luminita | 12 iulie 2009 la 20:39
Multumesc, skorpion !
Asa raman ca asa am fost dintotdeauna.
Cu efortul unor mici imbunatatiri , of coursse ..ca .imi mai scartaie si mie unele rotitze ….
ApreciazăApreciază
20.
luminita | 12 iulie 2009 la 20:44
Mai , copii,
lasati-ma cu apropourile voastre,
primul pas l-am facut demult , am fost publicata intr-o revista literara , am frecventat un cenaclu literar cativa ani …..am stat cu nasul in cartile din Biblioteca Universitatii si am cunoscut-o personal chiar pe Agatha Grigorescu Bacovia ….si pe altii .
Acum , de cand m-am facut inginera , adica de vreo douazeci si ceva de ani , ma simt un pic stinghera in fata unor talente ca Nora si mi-e ciuda ca nu mi-am urmat vocatia ….asta este !
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 12 iulie 2009 la 20:46
luminita,
vocatia iese intr-un fel sau altul, la suprafata! Fie si in stilul comentariilor. 🙂
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 12 iulie 2009 la 20:47
Clemy,
locurile copilariei au ramas departe, in timp, pentru fiecare din noi intr-un fel unic. Probabil ca traind acum atat de departe de tara amintirile tale au, in plus si ceva legat de departarea in spatiu. 🙂
ApreciazăApreciază
23.
clemycali | 12 iulie 2009 la 20:48
@skorpion, nu trebuie sa te scuzi. E ok ca nu m-ai pus in prima ta enumerare. Ni se intampla tuturor. Chiar nu m-am suparat. 🙂
ApreciazăApreciază
24.
clemycali | 12 iulie 2009 la 20:53
@nora, foarte adevarata observatia ta. Nu doar timpul face ca aminitirile sa devina din ce in ce mai idilice dar si distanta fizica dintre Romania si SUA.
Si nu e cazul doar cand ma gandesc la vremurile copilariei, ci la Bucurestiul natal in general. Asa mizerabil cum il stie toata lumea, mi se face dur de aglomeratia de pe Bvd.Magheru de exemplu sau de „colindatorii” din tramvaie cu al lor obsesiv cantecel „Ascultati crestinilor…”.
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 12 iulie 2009 la 20:57
clemy,
cred ca o multime de aspecte banale, minore, uitate undeva intr-un ungher al memoriei devin importante… Asta mi s-a intamplat si mie cand scriam povestirea asta care e mult mai lunga, dar ar fi putut sa fie si mai plina de detalii…
ApreciazăApreciază
26.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:02
Luminita, mamiko si vocatia,
niciodata nu-i prea tirziu sa-ti urmezi vocatia..
iti dau un exemplu, un tinar al unor prieteni voia sa faca pictura. Parintii oripilati de aceasta dorinta l-au dat la ASE si apoi la Med.Veterinara, dar a renuntat la ambele.
in sfirsit l-au lasat la 29 de ani sa-si urmeze vocatia… a terminat fac. de Arte…cu brio…anul trecut
i-am vazut picturile si am convingerea ca vom auzi de el…deja expune prin tara si in bucuresti, au inceput si comenzile sa curga de la diferite persoane care doresc portretul unui membru de familie…au inceput sa plece portretele spre tari indepartate la rude…
si eu am comandat un tablou cu sora mea si sotul ei, aflati undeva in afara Ro…vreau sa le fac supriza imensa cu acest tablou..
deci, doar sa vrei sa te apuci..
🙂
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:02
all:
Un comentariu de a lui Skorpion s-a evaporat „ca spam”. Era vorba de ceva off-topic, dar important, poate cel mai nefericit eveniment al acestor zile, greva magistratilor…
Scuze skorpion, nu te-am banat! 😦 🙂
ApreciazăApreciază
28.
clemycali | 12 iulie 2009 la 21:03
Nora,
este vorba de un fenomen absolut natural. Nu scapa nimeni de el. Cu cat trece timpul cu atat ne aducem aminte doar aspectele pozitive ale unui anumit timp, ale unei anumite persoane, etc. Este vorba de nostalgia dupa un animit timp din viata noastra, si cu cat de departam de acel moment (copilarie, adolescenta, etc) cu atat tindem sa-l idealizam. Este si constiinta trecerii indubitabile a timplui asupra noastra si a constientizarii tot mai accentuate a faptului ca nu suntem nemuritori.
ApreciazăApreciază
29.
theo | 12 iulie 2009 la 21:06
poate cä , articolul dlui LIVIU AVRAM, ar trebuii salutat si acolo comentat.
mäcar sä vadä haita, cä romanul nu este prost si aprecieazä.cä stiu cine sunt magistratzii.
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:07
clemy,
asta-mi aminteste de o gluma, unul care spunea ca, pentru el cel mai fericit timp din viata lui a fost pe front, fiindca atunci avea 20 de ani si era indragostit… 🙂
ApreciazăApreciază
31.
clemycali | 12 iulie 2009 la 21:08
skorpion, nimic nou iar fenomenul se vede foarte bine in SUA. Nici nu poti sa-ti imaginezi cati oameni veniti din toate colturile lumii, unii deja maturi, se intorc la facultate ptr a urma o specialitate pe care inima le-a cerut-o dintotdeauna si pe care realitatile din tarile de bastina sau familiile nu i-au lasat se le urmeze. Sti, vorba aia:meseria bratara de aur. Asa au ajuns sa urmeze fara pic de entuziasm o multime de oameni ASE-ul, Politehnica sau medicina veterinara. Si le stralucesc ochii de fericire cand studiaza alaturi de copii de 17-18 ani, arta dramatica sau pictura, atsronomia sau cultivarea capsunii. Si nu glumesc cand spun asta. Am astfel de exemple in fiecare zi in fata ochilor in fiecare zi.
ApreciazăApreciază
32.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:08
sint permise amintirile?
si eu am copilarit in orasul cel mai, cel mai, cel mai frumos din lume pentru mine
🙂
am plecat demult inca in adolescenta, fortat de mutarea parintilor la bucuresti,
unde in primul rind imi lipseau dealurile, colinele rotunjite imi lipseau…
dar si oamenii erau destul de diferiti fata de cei pe care i-am lasat, incepind cu noii colegi de clasa pina la profesori..
o amintire duioasa…
iarna in oraselul nostru, fugeam seara de la scoala direct la piata mica,
unde la o soba cu carbuni, se coceau castane….
cumparam cite un cornet (din hirtie de ziar, ohh, ce toxic, suna acum)
de 50 de bani de castane foarte fierbinti, le viram in paltonas si plecam mincind cite o castana pina acasa….
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:09
theo,
salut! Zilele urmatoare se va comenta foarte mult pe subiect! Este un eveniment nenorocit care depaseste cu mult, ca efect, rau, importanta lui ridzi-gate!
ApreciazăApreciază
34.
clemycali | 12 iulie 2009 la 21:11
nora,
omul e exprimat stralucit intr-o fraza ce am incercat eu sa bolborosesc intr-un pasaj sofisticat. Intru totul adevarat. Unchiul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, povestea intamplari crunte din timpul detentiei de la Pitesti, dar o facea cu o detasare pe care am inteles-o doar dupa ce s-a prapadit:constiinta ca totul a trecut si ca timpul nu se mai poate intoarce.
ApreciazăApreciază
35.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:13
theo,
crede-ma ca sint scirbit sa comentez la cotidianul…
ai vazut ca sint doar 2 comentarii, din care unul al vesnicului inima rea plin de ironii de doi bani?
chiar nu merita efortul
in plus, daca televiziunile nu semnaleaza fenomenul descris de catre autor , atunci degeaba pentru ca cei care citim presa fie pe internet, fie pe hirtie, sintem din ce in ce mai putini…
iar mass media condusa de V-V-P nu au interesul sa afle natzia si tratatzia acest fenomen destul de grav…
pentru ca asa cum de 5 ani asistam neputinciosi in fata mineriadei mass-media,
asa magistratii au declansat inca o mineriada, fara bite, dar periculoasa rau….
poate doar ratingul si incasarile sa duca la falimentarea celor din V-V-P
sau
ii va obliga sa schimbe macazul, ceea ce ma indoiesc…
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:13
Clemy,
„Si le stralucesc ochii de fericire cand studiaza alaturi de copii de 17-18 ani, arta dramatica sau pictura, atsronomia sau cultivarea capsunii. Si nu glumesc cand spun asta.”
Mie mi-a povestit o prietena din Canada despre asta! A plecat la aproape 50 de ani si si-a urmat vocatia cu un curaj si o determinare fantastica.
ApreciazăApreciază
37.
theo | 12 iulie 2009 la 21:16
skorpion,
eu doresc tanärului respectiv mult succes, dacä il ajutä chiar „succesuri.”
dar sä träiesti din ARTÄ, este f-greu.
sigur artistii sunt idealisti, dar este greu.nu talentul lipseste,
dar cand vorbesti cu el, intreabäl ce scumpe sunt materialele, vopselele.
cine ii cumpärä tablourile ?
cate ore lucreazä la ele.arta nu va fii plätitä niciodatä.
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:16
Skorpion,
am mancat si eu castane coapte exact in soba aia, nu stiu dacă de aceeasi persoana…
Cat despre dealurile rotunjite si vaile dintre ele, cred ca peisajele astea au un efect asupra felului de a fi al oamenilor
Ii modelează, intr-un fel.
Blaga vorbea despre asta…
ApreciazăApreciază
39.
theo | 12 iulie 2009 la 21:19
cineva de bunä credintzä.MI-A SPUS
evenimentul zilei,
are ordin de a härtzuii pe bäsescu si pd-l. ORDIN:
ApreciazăApreciază
40.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:19
theo,
se pare ca a inceput sa cistige, nu mult, telefonul fara fir a functionat si
de curind a cistigat si un proiect cu o firma de publicitate..
daca el asta si-a dorit, este bine sa isi urmeze vocatia..
altfel va fi distrus….
si probabil ca si parintii il vor sustine…
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:20
clemy,
chiar si cand tinem minte ce a fost rau, intr-adevar, timpul are un anume efect de revizuire, retusare, a ceea ce a fost… Altfel cred am suferi enorm! Ne-am distruge retraind…
ApreciazăApreciază
42.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:20
theo,
daca-i ordin, se executa, nu-i asa?
pe bani grei
dar eu sper ca totusi desfiintarea lui TB si PDL nu le va mai reusi..
incepe degringolada economica…. virful crizei in Ro va fi prin septembrie-octombrie,
mi-e teama si pentru familia mea…dar om trai si om razbi…nu?
ApreciazăApreciază
43.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:24
Nora,
ai fost pe dealul Buzdului?
Noi l-am descoperit abia anul trecut….
dealuri senzuale, in stinga si in dreapt, in departare, orasele mici sau sate tipic ardelenesti…
o plimbare pe virful Buzdului o incintare de neuitat…
ApreciazăApreciază
44.
clemycali | 12 iulie 2009 la 21:24
nora,
vorbesc din experienta proprie ptr ca la varsta frageda de 42 de ani m-am inrolat din nou la colegiu. Americanii nu recunosc oricum diplomele romanesti asa ca ala optiune oricum nu aveam. Am colegi care ar putea sa-mi fie copii. 🙂
ApreciazăApreciază
45.
turnofftheglory | 12 iulie 2009 la 21:32
De ce oare idealizam amintirile? De ce oare locurile din copilarie au o magie care ramane in mite dupa 20 de ani?
Bunica, fiica de chiaburoaica, locuia la campie intro casa modesta dar care pentru 10 ani a fost locul magic al copilariei, locul unde rosiile si prunele mi-au fixat etalonul de gust.
ApreciazăApreciază
46.
dora | 12 iulie 2009 la 21:33
Dragii mei!
Ce bine va sta cand stati la o sueta;relaxati,fara nervi si incrancenare.
Fiecare din noi a fost harazit cu un har de Cel de Sus.Unii au constientizat,altii nu.
@skorpion tu esti un sot si un prieten ideal
@nora,de tine ce sa mai spun ,tu ,atat de talentata si sensibila in ale scrisului?
@theo,tu dai dovata de multe ori de timiditate,dar esti o luptatoare si o sclava a principiilor etice,de comportament
@clemy,tu esti o analista profesionista a tot ce misca in spatiul public romanesc si american,esti darnica ,dar uneori prea exigenta.
@luminita,te-am lasat la urma pentru ca,tu,ma uimesti tot timpul.Ai o vitalitate si dragoste de viata.. incat si cand vrei sa pari suparata ,optimismul si buna ta dispozitie rabufneste si se transforma in izvor de umor si cascada de veselie.
ApreciazăApreciază
47.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:35
clemy,
cred ca ar fi foarte interesant sa ne impastasesti din experienta ta! Eu cred ca mentalitatea antivocationala din comunism in materie de realizare personala si de cariera s-a metamorfozat in perioada post decembrista, dar nu in bine! NU zic ca nu sunt si exceptii! Sau, ca teoretic nu se vorbeste de asta, sau nu exista proiecte si „implementari” in invatamant! Dar, in general, acest parcurs e pervertit de parvenitism si carierism, sau, ramane undeva in zona intamplatorului, a lui „n-am de ales” dar si a…modei. Iar starea asta e generatoare de incompetenta, lipsa de motivatie si performanta.
Am pregatit chiar, o postare pe subiectul asta, acum cateva saptamani, dar mi s-a resetat calculatorul si mi-a disparut impreuna cu mai multe materiale.
ApreciazăApreciază
48.
luminita | 12 iulie 2009 la 21:37
skorpion, @26
apropo de ce ai scris …..aveam o plasade la un geam rupta de catre motanul meu Mishu intr-un coltz , pe acolo intra el si iesea din casa cand avea chef….si am lasat gaura aceea pana ce am observat ca-mi intra in casa niste insecte periculoase ….urechelnitze .
Raul era facut si am decupat la repezeala o coperta galbena din plastic dintr-un dosar , am lipit-o in locul cu pricina ….era spre inserate si trecusera 2 zile de cand Michael murise .
Stand sa-mi admir lipitura dinspre exteriorul casei , am aprins becul si mi-a venit brusc o idee .
Am luat un marker cu negru dintr-un sertar si l-am desenat pe Michael , cu palaria pe cap ….la repezeala.
Eram singura acasa .
M-am gandit ca daca o sa ploua apa o sa-mi stearga pictura mea naiva , dar nu.
A doua zi am avut musafiri de departe , veniti intempestiv.
Am stat sub vie pana tarziu in noapte si la un moment dat unul din ei a observat „pictura ” mea si a tipat :
Asta-i Michael , cum a aparut aici ?
ApreciazăApreciază
49.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:38
tog,
idealizarea e un dar, l-am primit de undeva, special pentru a ne mentine sufletele sanatoase… 😀
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:41
dora,
servus!
Ce bine-ti sta cand poposesti la o sueta cu noi 😀
ApreciazăApreciază
51.
clemycali | 12 iulie 2009 la 21:46
nora,
exista si in SUA tendinta ca parintii sa-si trimita copiii la specialitati de unde ies cu o „meserie”, ca sa spun asa. Ce au americanii insa, iar Romania comunista nu a avut niciodata, sunt consilierii educationali din facultati si care isi dau seama, cei mai multi, cand un student este nefericit si urmeaza o cale doar ptr ca ii va aduce bani in viitor si incearca sa-i aduca pe drumul corect, al unei specialitati care sa ii satisfaca poate mai putin pe plan material dar care sa ii faca sa traiasca facand ce le place. Americanii, desi pretuiesc scuccesul financiar mai mult decat orice, au inteles ca daca nu ai tragere de inimia in meseria pe care o practici nu reusesti aproape niciodata sa ai perfomante deosebite. Asa ca americanului nu ii pasa daca esti frizer de caini sau avocat dar ii pasa daca pui suflet. Si miracolul, miracolelor, succesul financiar vine cumva singur daca iti urmezi chemarea.
Oamenii care traiesc cu constiinta impacata ca si-au gasit chemarea si urmeaza cariera pe care si-au dorit-o sunt in permanenta veseli, cu zambetul pe buze, ceilalti, indiferent de titlu, sunt total nefericiti, imbogatesc psihiatrii si au viata extrem de nefericita.
@dora, exigenta mea isi are originea in faptul ca m-am plicitisit sa tot cautionez imecilitatea si lipsa de performanta, mediocritatea in ceea ce se numeste miscare democratica in Romania. Nu cred ca se poate continua pe aceeasi linie. Daca societatea civila, presa, ar fi fost poate mai critica cu CDR si, in special cu PNTCD, inainte de 1996, marile dezamagiri ale mandatului lui Emil Constantinescu ar fi putut poate fi evitate.
ApreciazăApreciază
52.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 21:47
oare cum a aparut Michael acolo???
cind am citit postarea ta, retinusem ca motanul tau poarta numele de Mishu, apoi citesc ca a murit Michael, ma intrebam: cee, a murit Mishu motanul? abia dupa inca 2 secunde m-am prins ca vorbeai de Michael Jackson
🙂
ApreciazăApreciază
53.
luminita | 12 iulie 2009 la 21:52
skorpion,
exact !
m-ai determinat sa scriu despre asta citind ceea ce ai scris la @26.
Altfel , nu mi se parea ceva ce merita scris pe blog, desenul meu se incapataneaza sa ramana acolo in ciuda ploilor ….e drept ca deasupra am o bolta de vie.
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:56
clemy,
asta este exact motorul care trebuie pus in functiune! Eu am un master in consiliere privind cariera, era ceva de pionierat acum cativa ani, numai ca, in sistem, asa cum se prezenta atunci şi se prezinta si acum, treaba asta e, inca, pur si simplu de forma! O forma fara fond!Am renuntat! Oricum, aveam ce sa fac mai cu folos…
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 12 iulie 2009 la 21:57
luminita,
e mai mult decat un desen atunci! Interesant!
ApreciazăApreciază
56.
luminita | 12 iulie 2009 la 22:00
skorpion,
cand l-am botezat pe motanul meu cu numele de Mishu nu la Michael Jackson ma gandeam ci pur si simplu la un om sarman care-si castiga existentza cosind pe ici pe colo si pe care toti il strigau :
” Mishu , azi vii si la noi cu coasa ?”
Intre timp motanul meu Mishu a implinit doi ani iar sotul meu si-a cumparat motocoasa Honda asa ca nu-l mai cheama pe Mishu sa-i coseasca fanul.
ApreciazăApreciază
57.
clemycali | 12 iulie 2009 la 22:02
nora,
din pacate in Romania postrevoultionara au fost implantate multe specialitati de peste ocean care nu isi gasesc rostul in mecanismul invatamantului romanesc. Ca sa nu mai vorbim de moda specialitatilor. Imi amintesc ca la un moment dat nu exista starleta de televiziune care sa nu afirme ca e studenta la drept la vreo universitate particulara. Si as putea adauga si septelul necontrolat al absolventilor de facultati de jurnalism sau filozofie.
ApreciazăApreciază
58.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:04
lumi,
am inteles, acum merge mishu-motanul la cosit alaturi de honda, nu???
🙂
dar tu stii ca eu am unul din motani care maninca ca oamenii civilizati?
adica intinde labutza spre castronel, extrage de acolo o bucatica de mincare,
apropie labutza spre botic si apoi o maninca tacticos… pe chestia asta raminea flamind, asa ca acum il izolam cind maninca de restul turmei de pisici
p.s. fiica mea este o brigitte bardot in miniatura,adica ne-a procopsit „doar” cu patru pisici spre deosebire de BB care avea par’mi’se sute…
🙂
ApreciazăApreciază
59.
dora | 12 iulie 2009 la 22:05
Niciodata nu-i tarziu sa-ti descoperi inclinatiile,vocatia adevarata.Si cand ai multi anisori in fata chiar merita.Nu stiu de ce mi-a venit in minte Henri Charriere,fost ocnas(marinar in adolescenta)fara pregatire literara ,devenit celebru cu romanul Papillon.In el zacuse talentul pana l-a descoperit. 🙂
ApreciazăApreciază
60.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:08
clemy,
septelurile se pare ca vor disparea daca ministerul educatiei se va tine de treaba…vor sa desfiinteze citeva inst. universitare de doi lei, inclusiv spiru haret condus de un securist, ceva la iasi etc…
era de-a dreptul penibil cum ieseau avocati, economisti pe banda rulanta…
600000 de noi studenti in fiecare an….
si am vazut si cum invata… am citeva perlutze tinere la mine pe plantatie…
lucreaza in mod normal ca ceilalti, apoi intra in sesiune, dar si atunci mai mult vin la birou,
examenul costa xx euro etc..
iar licenta costa yy euroi…
asa sa tot scoti licentiati…si lor (tinerilor) nici macar nu le este rushine,
ma refer la cei care intra boi si ies vaci, indiferent de sex…
ApreciazăApreciază
61.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:08
clemy,
o superficialitate in ton cu societatea… Sa sune bine, sa fie „cool”! Plus CV-uri supraincarcate, parca trecute prin „saloane de infrumusetare”, mult artificiu, gaunosenie si fanfaronada.
Toate in ton cu nerusinarea unor profi-parlamentari, in general( dar nu numai ei) de a sustine facultati private vai de capul lor, de unde iau banet kk fara sa se duca cu lunile la cursuri 😦 😦
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:11
dora,
probabil ca Papillon daca n-ar fi ajuns in Guyana, n-am fi avut nici noi parte de unul din cele mai palpitante romane de aventuri… 🙂
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:13
skorpion,
„examenul costa xx euro etc..
iar licenta costa yy euroi…”
si societatea se obisnuieste din ce in ce cu raul, accepta porcarile, coruptia… 😦 😦
ApreciazăApreciază
64.
clemycali | 12 iulie 2009 la 22:13
@dora,
Henry Charriere nu este singurul. Imi vine in minte Joseph Conrad, care a fugit de acasa si s-a inrolat in marina, care apoi a ajuns unul din stalpii literaturii engleze. Iar ptr cine nu stie, Conrad a fugit de acasa din Polonia natala, a invatat sa scrie si sa vorbeasca englezeste pe mare.
@skorpion, costul examenelor era un fapt cunoscut inca de pe la mijlocul anilor 90. Ce ma mira este ca de abia acum se ia taurul de coarne si se incearca desfiintarea fabricilor de diplome. Un gest salutar si sa speram ca madam Andronescu nu se va opune acestui demers. Nu de alta dar multi dintre colegii ei de la PSD sunt rectori la astfel de asa zise institutii de invatatamant.
ApreciazăApreciază
65.
dora | 12 iulie 2009 la 22:21
skorpion,
daca e sa ne laudam animalutele,afla ca a mea Kino,de obicei seara cand ne asezam si noi ca oamenii la computer sa tv.,se pune pe mancat bobite de ale ei.Si la un moment dat se termina si incepe sa ne atraga atentia, dand cu labutele in bol ca intr-o minge de fotbal cu un zanganit de e musai sa i-l umplem din nou.Apoi cand se satura se intoarce pe spate si pufaie incantata.Chiar acum a trecut la figura de strip tis -cum ii zic io.
ApreciazăApreciază
66.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:22
am postat la tema lui AVP un scurt raport al Comisiei Europene prvind coruptia din 10 tari, inclusiv Ro si Bg.daca va intereseaza puteti sa cititi acolo,
mi-e lene sa fac copy paste
🙂
ApreciazăApreciază
67.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:23
skorpion,
stam bine, NU?
ApreciazăApreciază
68.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:25
Dora,
cind vorbesti de bobite te referi la mincare uscata (biscuiti)???
pentru ca codita al nostru cel ce maninca precum oamenii minca doar bobite, biscuiti uscati, unde nu avea concurenta, celelalte pisici preferind mincarea umeda,
dar ajunsese atit de constipat, incit fiica mea l-a dus la med.veterinar care i-a facut de vreo 3 ori clisma in toata regula…animalul era oripilat,
iar eu uluit ca exista fiinte umane sa faca asa ceva….zau, ca este de admirat…
ApreciazăApreciază
69.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:25
nora, la ce te referi cu stam bine?? ca nu ma prind
ApreciazăApreciază
70.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:26
la coruptie, dragul meu! Suntem tot in frunte nu-i asa?
ApreciazăApreciază
71.
dora | 12 iulie 2009 la 22:27
clemy,
cu siguranta sunt mai multe cazuri de artisti,creatori din diferite domenii care au ajuns prin forta imprejurarilor celebri.Ideea adusa de noi in discutie ramane:talentul exista,trebuie descoperit si daca ai si noroc……..
ApreciazăApreciază
72.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:29
da, Nora, asa este…
dar cu magistratii nostri lovitori de stat, ce sa ne mai miram…
niste patibulari …
primitivi, egoisti ca monstrii din grote…
fereasca sfintu sa ai nevoie de ei, daca esti OM DE RIND, OM SIMPLU
cum cu dispret total se exprima si gagicile din televiziuni…
i’auzi omul de rind….
din care multi ii intrec pe pishmandezii ca cretzuleasca, razvan dumitrescu, etc etc…
ApreciazăApreciază
73.
clemycali | 12 iulie 2009 la 22:32
dora, bunica avea o vorba:”norocul si-l face omul cu mana lui”. Inclin sa cred ca modul de abordare al americanului este cel sanatos si nu cel romanesc unde diploma este sfanta, indiferent daca profesia de face cel mai nefericit om de pe pamant si te bucuri ca s-a terminat ziua de lucru. Trebuie sa-ti placa ce faci. Asta in primul rand. Sigur, exista insa si reversul medaliei:incurajarea lipsei de talent doar ptr a lua banii naivilor. Exista specimene din astea si in SUA, mai ales atunci cand vorbim de puzderia de tinere care incearca sa-si gaseasca un loc sub soare in show business dar care in afara unei infatisari placute nu au talent nici ptr actorie, nici ptr muzica si nici ptr dans. Si vorbesc de infatisare placuta ptr ca americancele sunt in general urate.
ApreciazăApreciază
74.
dora | 12 iulie 2009 la 22:32
skorpion,
nu sunt biscuiti,e hrana uscata pentru caini.Ea nu se constipa ca mananca si supa cu mere sau morcivi rasi si dimineata lapte.Atunci parca am in fata o pisicuta.Si stie cand vine laptarul:luni si vineri ea sta la usa si-l asteapta.Cand iau laptele ea da din coada si merge la farfurie unde stie ca primeste bunatatea de licoare.
ApreciazăApreciază
75.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:32
da, am citit articolul, ce increngaturi, mai frate!… Dar cel mai trist e ca ne obisnuim cu toate astea. Ajungem sa le consideram firesti! 😦 😦
ApreciazăApreciază
76.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:34
„visul american”, nu, clemy?
ApreciazăApreciază
77.
clemycali | 12 iulie 2009 la 22:34
dora, catelusa ta se comporta ca motanul meu, Buddy. El isi asteapta tacticos in fiecare seara portia de ciocolata cu lapte din partea sotului meu. Se trateaza amandoi. E o placere sa-i vezi cum savureaza cacaoa cu lapte impreuna. 🙂
ApreciazăApreciază
78.
clemycali | 12 iulie 2009 la 22:35
nora, te referi la show business?
ApreciazăApreciază
79.
luminita | 12 iulie 2009 la 22:37
skorpion,
dragoste adevarata pt animale eu cred ca nu pot avea decat oamenii buni sufleteste.
Eu am trecut prin multe astfel de experiente , fericite sau nu.
Mishu era sa moara , am fost cu el la medic sio voia sa-i administreze un vaccin antihepatic ,
eu i-am spus ca face pipi galben -maro si nu mai mananca nimic…..dar vaccinat era.
Pana la urma tot sora mea cea mica – mare iubitoare de oameni si animale – m-a salvat sunandu-si propriul medic veterinar si i-am administrat medicamentele prescrise de el iar Mishu si-a revenit .
E mai slabutz dar spre bine.
Si apropo …..
Mishu vine din curte si nu se duce la castronul cu granule inainte de a „vorbi” cu mine ,parca isi cere voie sa manance , iar eu il indemn si-i imbiu sa se apropie de castron.
E un minunat .
Mama lui si cu mamaia lui sunt dOO babe alintate , crescute la bloc ….
ApreciazăApreciază
80.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:37
gute Nacht,
noapte buna,
good night!
🙂
a demain!
ApreciazăApreciază
81.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:42
Da, clemy!
Si in general felul in care e perceputa aceasta expresie ca fiind legata de posibilitatile nelimitate oferite de mediul specific american…
Mai era si „Unchiul Sam din America” 🙂
ApreciazăApreciază
82.
dora | 12 iulie 2009 la 22:43
clemy,
nu toti oamenii si-au ales o meserie pentru ca au avut vocatie si pentru ca le place ceea ce fac.Asa cum ati zis si voi multi au fost fortati sa faca o meserie -de parinti,de prieteni,pentru ca e cool sau aduce bani mai multi.Si cred ca asta nu se va schimba niciodata si mereu va exista momentul de ezitare si oportunism.
ApreciazăApreciază
83.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:43
lumi,
frumos, frumos…..
practic, dupa experienta mea cu atitea pisici, inclusiv una care a murit in bratele mele si ale fiului meu, bolnava de cancer, operata, pansata de zeci de ori…
(si nici un mieunat de durere sau jale)
si
mitza (nu biciclista) zburdalnica saraca a picat de la etajul 6,
am constatat ca fiecare pisica, motan, castrat sau nu,
are propria lui personaliate… este incredibil…
eu personal am urit pisicile pina ce fiica noastra ne-a virit pe git pe prima adusa de la costinesti…
tirziu mi-am dat seama de ce uram pisicile…
in orasul „cu duhuri blinde pe dealuri”, printre zidurile cetatii, in gangurile medievale era adeseori miros de pisici…..mi-au trebuit decenii sa-mi dau seama de ce le detest, era din cauza mirosului, lucru cu care acum nu ne mai confruntam (litiera, nisip curat etc…)
acum, hai pa!
🙂
ApreciazăApreciază
84.
luminita | 12 iulie 2009 la 22:43
clemy,
la asta nu m-am gandit niciodata !
adica sa le dau pisicilor cacao cu lapte !!!!!
ale mele mananca branza si smantana , carnea de orice fel le produce cel mai mare apetit si bobitzele cu gust de peste.
Si sunt si furacioase , daca lasam in farfurii portiile de mancare neterminate retragandu-ne la ale noastre ….fura tot .
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:44
luminita,
imi plac relatarile astea sunt in genul celor din lumea necuvantatoarelor ( formula AS)
ApreciazăApreciază
86.
dora | 12 iulie 2009 la 22:46
noapte buna skorpi! 🙂
ApreciazăApreciază
87.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:47
dora,82,
asa e, doar ca in societatile „destepte” se acorda foarte mare atentie acestui aspect, teoretic si practic, in institutiile de invatamant.
ApreciazăApreciază
88.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:48
Skorpion,
gute Nacht! 🙂
ApreciazăApreciază
89.
dora | 12 iulie 2009 la 22:54
Daca Chinuta mea bea lapte cu atata placere nu vad de ce motanul lui clemy n-ar bea cacao cu lapte.
Sotul meu ii mai da biscuiti cu crema,ca-i mare amator si el,desi il cert mereu ca nu-i fac bine dulciurile nici unuia din ei.
Cand mergem in padure, avem noi o masa construita tot de unul cu caini,facem un popas pentru o gustarica si acolo Kibo se aseaza in fata sotului si incepe sa dea cu labuta dupa desert.
Si e asa de scumpa cand ma asculta si merge sa bea apa,dupa ceva mancare mai uscata.Se uita la mine si parca ma intreaba:”e voie?”
ApreciazăApreciază
90.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:54
va recomand cu caldura asta
TOM GALLAGHER,
http://www.romanialibera.ro/a159580/lectia-bulgarilor.html
l-am citit pe diagonala
ApreciazăApreciază
91.
luminita | 12 iulie 2009 la 22:54
skorpion,
Gute Nacht , prietene !
Maine pleci iar pe plantatie , dar lasa… ca ajungi tu si in raiul copilariei tale pe care eu il banuiesc a fi MEDIASUL.
ApreciazăApreciază
92.
orangeskorpion | 12 iulie 2009 la 22:56
Lumi
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Nora, se vede linkul lui Tom Gallagher???
vezi ca ti-am trimis si un email!
ApreciazăApreciază
93.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:56
dora, luminita,
noapte buna!
🙂
clemy,
o zi luminoasa si nu foarte calda!
🙂
ApreciazăApreciază
94.
dora | 12 iulie 2009 la 22:56
nora,
de asta apar facultati banoase ca ciupercile dupa ploaie.
ApreciazăApreciază
95.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:57
Se vede, skorpion, se vede!
Hai ca fug la E-mail.
O zi buna maine pe plantatie. 🙂
ApreciazăApreciază
96.
noradamian | 12 iulie 2009 la 22:58
dora,
Si cum ploua mult… 😆
ApreciazăApreciază
97.
luminita | 12 iulie 2009 la 22:58
dora,
pisicilor mele laptele le produce o anumita deranjare stomacala….si litiera lor e in baia familiei.
De aceea prefer sa le dau branza in loc de lapte.
ApreciazăApreciază
98.
clemycali | 12 iulie 2009 la 22:59
@skorpion, noapte buna.
@dora, nici mie nu mi-a trecut prin cap dar uite ca sotul meu l-a dedulcit pe unul din motani la chestia asta. Era mic, de abia venise la noi, si se tot invartea pe langa sotul meu cand isi bea cacaoa cu lapte seara. Asa ca sotul meu a inceput sa-i dea cateva picaturi din cana pana cand s-a invatat. Acum e mare si frumos, ditamai motanul, si tot bea ciocolata cu lapte.
@nora, as putea sa scriu pagini intregi despre ceea ce noi cunoastem sub numele de show business. Ar fi si greu sa nu cunosc, ptr ca in california e imposibil sa nu ai neamuri sau prieteni care sa nu lucreze in zona asta. Asa ca am o perspectiva cat se poate de concreta fata de mitologia succesului in industria entertaimentului. Ptr fiecare actor sau canterat care reuseste cat de cat sunt alti 100 care esueaza in mod lamentabil. Nu e chelner in zona Los Angelesului care sa nu fie un actor in devenire si sunt putine fetele care lucreaza in saloanele de infrumusetare care nu au nutrit macar candva speranta ca vor putea sa faca o cariera in fata camerei de filmat. Iar fetele care lucreaza ca coafeze, manicuriste sau cosmeticiene in Beverly Hills sau in Santa Monica sunt pana la urma cele mai inteligente din cele care ajung in fiecare zi in zona marelui LA cu speranta ca vor putea sa acceada in show business.
ApreciazăApreciază
99.
dora | 12 iulie 2009 la 22:59
Va sarut din departare si sa aveti vise frumoase ca in copilarie,dupa ce intrati in scutece.
Noapte buna romanilor si zi frumoasa americanilor. 😆
ApreciazăApreciază
100.
noradamian | 12 iulie 2009 la 23:03
clemy,
California se vede a fi, cel putin de aici, cea mai seducatoare zona din state!
Eu am o fosta vecina, chiar din Medias, care a fost o vreme… bucatareasa la Holywod!
Si, dacă e sa o cred, foarte apreciata 😆
ApreciazăApreciază
101.
noradamian | 12 iulie 2009 la 23:05
Gradinari si gradinarese,
pe maine!
( cand o sa dam ochii cu ceva pregatit de Dora!)
🙂
ApreciazăApreciază
102.
luminita | 12 iulie 2009 la 23:06
Pe maine !
ApreciazăApreciază
103.
luminita | 12 iulie 2009 la 23:20
ApreciazăApreciază
104.
luminita | 12 iulie 2009 la 23:32
ApreciazăApreciază
105.
fini | 13 iulie 2009 la 13:22
Creion
Tudor Arghezi
Fa-te, suflete, copil
Si strecoara-te tiptil
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sa poti sa te mai bucuri.
Strange slove, carti si pana.
Da-le toate de pomana
Unui nou invatacel,
Sa se chinuie si el.
Gandul n-o sa te mai fure
Prin zavoaie si padure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngana si te minte.
Cand tristetile te dor,
Uita tot si talcul lor.
ApreciazăApreciază
106.
noradamian | 13 iulie 2009 la 17:37
lumi,
„Daca ploaia s-ar opri” nu numai ca se potriveste cu vrerile noastre din ultimele zile, dar e o piesa cu totul speciala!
🙂 TKS
ApreciazăApreciază
107.
noradamian | 13 iulie 2009 la 17:37
fini,
ce bine se potrivesc versurile pe care le-ai postat… 🙂
TKS
ApreciazăApreciază
108.
Dulce Deea | 7 octombrie 2009 la 18:46
Nora, că tu existai şi nu ştiam eu… hai mai treacă-meargă :):):):), dar că tu existai şi nu te ştia literatura română şi oamenii care încă ar iubi-o, încă ar citi-o… asta e chiar grav, e grav din cale-afară :):):):) Sau tu existai şi cărţi publicai, iară eu, în necunoaşterea mea nu prinsesem încă de veste că existai?
Oricum ar fi fiind… este o sărbătoare să te citesc. Curgerea istorioarelor tale e aşa firească şi cu miez… ai har de povestitor care te face să uiţi de foame, de sete, de somn, de… duhurile uneori neblânde de prin viaţă, de prin cea lume.
Şi mai ştii ce ai tu, Nora? Un simţ al magicului care se naşte din senin, de fapt este mereu acolo, tu îl pui în valoare. Îl aşezi în lumina atmosferei tale. Aii umor cald, care nuanţează personajele şi naraţiunea fără să mutileze, fără să înjosească. Aii adâncime de viziune, iar nostalgia însăşi lasă loc speranţei şi unei duioşii care salvează, care poate salva.
Personajele tale sunt aşa de vii, încât ai impresia că le vezi, scrii foarte cinematografic şi foarte prezent. Nu am pus lupa de analiză stilistică pe textele tale, m-am bucurat de ele pur şi simplu. Dar au măiestria aceea narativă care îţi face uneltele de scriitor aproape invizibile.
Ce să mai spun despre felul cum palpită în paginile acestea o vârstă despre care nu-i chiar la toată îndemâna de scris. Şi personajele-copii… Citindu-te mi-am adus aminte de un cântec ale cărui versuri nu le pot înţelege. Dar ale cărui imagini îmi par extraordinar de potrivite cu romanul blândelor duhuri.
Să te bucuri, Nora-cea-inspirată… să te bucuri, precum cu adevărat meriţi :):):)
ApreciazăApreciază
109.
noradamian | 7 octombrie 2009 la 22:43
Dulce Deea,
ma simt onorata si incurajata… In ultimul timp am scris mai mult microeseuri si articole politice. Sper sa ma-ntorc la povestit. Nu stiu cand, maine, poimaine, peste cateva luni…
Nu cred ca a mai scris cineva cu atata simtire despre povestioarele mele, ca tine, desi s-au bucurat de atentie si au placut! Multumesc din suflet pentru tot ce ai scris dar si pentru cantec, Dulce Deea, pur si simplu mi-ai facut bine! 🙂
ApreciazăApreciază