Hai-hui prin păduri si lunci….
13 iulie 2009 at 12:38 noradamian 115 comentarii
Un indreptar util si interesant postat în „biblioteca din chioşc” de Dora.
Pasionatii de natura raman fermecati in fata frumusetilor oferite de padurile,campiile si luncile din tara noastra.Unii cutreiera povarnisurile muntilor, zabovind prin paduri de conifere sau foioase,altii sunt atrasi de imbietoarele pajisti inflorate si cu totii admira bogatia florei si faunei. Printre plimbareti sunt ai aceea care cauta linistea,singuratatea sau repausul intelectual.Eu fac parte din categoria admiratorilor ce imbina placutul cu utilul. Sunt culegatoare de plante medicinale, flori,fructe de padure si in mod special de ciuperci.
Aceste plante cu caracteristici ale regnului vegetal,dar si animal, sunt cunoscute pe tot globul din timpuri stravechi si au constituit hrana multor popoare in ani de restriste. La noi ciupercile, ghinda si jirul erau socotite „painea romanului”. In lume sunt raspandite peste 100000 de specii de ciuperci. Nu exista loc unde ele sa nu-si gaseasca conditii de viata prielnice. Au un important rol in ecosistem datorita procesului metabolic prin care descompun substantele organice cu ajutorul enzimelor specifice si le transforma in substante anorganice, redandu-le circuitului biologic. Spre deosebire de animale,ciupercile au atat rol de consumator al substantelor organice,cat si rol de reducator. Este interesant de retinut exemplul unei micromicete ce traieste (in simbioza)la radacina orhideei si fara de care planta n-ar inflori.
Macromicetele sunt specii ce intereseaza direct alimentatia noastra. E bine de stiut ca ciupercile contin proteina complexa(echivelentul proteinei din carne dar fara grasimi si alti compusi nocivi);saruri minerale -calciu, potasiu, fosfor, siliciu, dar si fier, magneziu, cupru si chiar aur si vitaminele esentiale, acizi organici si enzime cu efect anticancerigen.Valoarea nutritiva a ciupercilor este de 250-400kcal pentru 100gr.s.u Din varietati de ciuperci existente se poate prepara un meniu complet si gustos.
O mostra de meniu:
aperitiv-ciuperci cu sos remoulade-
bors din ciuperci uscate cu zarzavat(radacinoase,varza,sfecla)+unt +smantana si verdeata ;
apoi clatite cu ciuperci(umplutura se face din ciuperci preparate ca pentru papricas.se strecoara de zeama,ciupercile se dau prin masina de tocat,se adauga verdeata ,oua,ceapa,verdeata,piper si boia -se umplu clatitele,se aseaza intr-o tava sau vas termoizolant
si in fine un desert din Suillus grevillei(creste toamna la conifere);ciupercile se fierb 10′ se dau prin masina se adauga miere de albine,zeama de lamaie si coaja rasa si cuisoare.
Pe langa binefacerile oferite de ciuperci si placerea de a le simti gustul aromat, amatorii trebuie sa stie ca-i paste si pericolul otravirii, daca nu sunt precauti si nu respecta un se de principii si reguli atat la culegerea cat si la prepararea ciupercilor.Un culegator trebuie sa respecte principiul ca „orice ciuperca necunoscuta este nebuna”. Trebuie sa cunoasca cel putin 3 caracteristici pentru identificare -forma palariei, culoarea, forma lamelelor sau sporilor, piciorul -habitatul si sa excluda confuzia cu specii otravitoare sau necomestibile. Din aceasta categorie fac parte Amanita phadoides, pantherina si muscaria, Cortinarius orelanus, clytocibe dealbeata(alba creste in locurile cu buretii de roua), inocybe patoulardi(se poate confunda cu nicoretele de mai dar creste toamna) sau tricoloma pardinum ce creste doar in zona Brasovului.
Pentru cules sunt potrivite cosurile, in nici un caz pungi de plastic. Nu se tin ma mult de cateva ore de la recoltare si nici preparate mai mult de 1-2 zile. Exceptie fac conservele pregatite dupa retete verificate.Vreau sa subliniez necesitatea de a elimina acele practici si superstitii, considerate de unii probe sigure pentru comestibilitatea ciupercilor. Schimbarea culorii la atingere nu este indiciu ca sunt necomestibile. Faptul ca melcii le mananca nu e dovada ca sunt bune. Amanita phaloides , raspunzatoare de cele mai multe decese ramane alba la atingere si este mancata de limax si cobai. Inegrirea argintului sau a patrunjeluli nu este indiciu pentru prezenta otravii( sunt alte cauze: ciuperci alterate sau datorita smantanii abundent). Prin fierbere unele toxine se descompun si ciupercile sunt comestibile: este cazul valoroaselor ghebe(Armileria mellea) sau Amanita rubenscens.
In antichitate,evul mediu si pana in zilele noastre otrava din ciuperci a fost ingerata accidental din nestiinta sau a fost administrata cu buna stiinta.Imparatul Claudiu si papa Clement al VII-lea au fost otraviti, iar sotia lui Euripide si cei trei copii au murit intoxicati cu ciuperci. Romanii foloseau o mica cantitate de muscarita drept drog in timpul petrecerilor bahice.
Din cele relatate pana acum sper sa nu devina nimeni prea sceptic si sa renunte la un regim alimentar sanatos si placut ,dar nici prea lacom si sa faca abuz, renuntand la o alimentatie variata. Nici o clipa sa nu se uite zicala veche: „mancam pentru a trai si nu traim pentru a manca”.
Entry filed under: 7301634. Tags: alimentatie sanatoasa, Biblioteca din chioşc., bogăţie naturală, ciuperci, precautii.
115 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
noradamian | 13 iulie 2009 la 12:52
dora,
constat ca subiectul „ciuperci” este nu numai de interes strict alimentar! Dupa cum se vede are legatura cu evenimente care au marcat( nu tocmai fericit) istoria lumii.
Iar felul in care l-ai prezentat, ca hobby legat de drumetii, plus informatiile stiintifice,in privinta valorii lor terapeutice, sunt remarcabile.
ApreciazăApreciază
2.
fini | 13 iulie 2009 la 13:57
Ina,
fara indoiala ca esti o buna cunoscatoare a ciupercilor.
Sunt totusi reticenta fatza de ciupercile de padure,desi imi plac foarte mult.Am crescut la deal si la munte.Nu mai indraznesc sa mananc de cand o cunostinta,buna cunoscatoare de ciuperci, a murit. Un prieten de-al parintilor mei a luat-o razna vreo doua zile. Doar buretii de fag indraznesc sa-i mai culeg.
Ne faci pofta si inghit in sec. 🙂
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 13 iulie 2009 la 17:40
fini,
servus!
Dora prepara tot felul de bunatati din ciuperci culese de ea! Asta pentruca e foarte buna cunoscatoare. Dar tot ea ne spunea ca e cautata de vecinii din cartier pentru a recunoaste diferitele specii. Altfel, desigur e riscant.
😀
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 13 iulie 2009 la 17:42
Revin mai pe seara!
😆
ApreciazăApreciază
5.
luminita | 13 iulie 2009 la 17:44
dora,
foarte interesant !
La faza cu culesul ciupercilor sunt cred mai bata decat Fini , ea macar zice ca i-e frica , eu nici macar nu le cunosc pe cele bune , doar la ghebe ma pricep cat de cat dar si la cules de ghebe merg cu o gasca de priceputi.
In rest -conserve , champinion si pleurotus din supermarket.
Sotul imi mai aduce din padure ce stie el ca e sigur si ma bazez pe el.
Fac si testul cu patrunjelul si pana acum nu ne-am otravit cu ciuperci.
Doar cu alte gogosi necomestibile pe care suntem nevoiti sa le inghitim aproape zilnic fiindca ni le baga unii cu forta pe gat.
Stii tu la ce ma refer.
ApreciazăApreciază
6.
bibliophyle | 13 iulie 2009 la 18:05
Frumoasa si interesanta postare, bravo Dora. Clement al VII-lea a murit ucis de Amanita phalloides – care creste si prin meleagurile noastre. Este o ciuperca foarte inselatoare pentru ca seamana cu „galbiorii” nostri pe care-i iubesc prajiti in unt plus cateva bucati de anshua si putin parmezan ras- sunt formidabili. Cat despre Claudiu (imparatul roman), probabil ca a murit sufocat cu o perna 🙂
ApreciazăApreciază
7.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 18:16
FLECIRARI>/b>, DORA, pentru ciupercile in forme variate, culinare, istorice, atemporale..
🙂
a fost o placere – comme d’habitude – sa te citesc!
pe bune!
ApreciazăApreciază
8.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 18:18
luminita,
gogosi furioase sau gogosi din alea mediatice??
ApreciazăApreciază
9.
luminita | 13 iulie 2009 la 19:28
skorpion,
gogosi furios de mediatice .
Observ ca dora a plecat iar hai-hui dupa ciuperci , ca ne-a lasat singuri pe blog .
ApreciazăApreciază
10.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 19:34
………………….
lumi,
nici nu ma mir la ce excelenta gospodina pare a fi dora, ca la ziua ei vine o groaza de musafiri… mi-aduc aminte ca anul trecut si musafirii dorei au intrat pe blogul Thor..
oare unde mai este „revolutionarul” thor?
s-o fi scirbit in halul asta de blog, de blogarit, de Romania?
cine stie?!
tu cu „muscaturile” de viespi cum mai stai???
ApreciazăApreciază
11.
tibi | 13 iulie 2009 la 20:01
Servus !
In asteptarea vaporului catre Egina, ma plimb prin port. La un moment dat, dintr-o sacosa de umar, doi ochisori adormiti si un botic umed ma fixeaza insistent. Boticul se casca si trage un cascat pe cinste cu o limba care trepideaza in aer, dupa care se retrage prudent la adapost. Duc un deget la boticul micutului chi-wa-wa si limbutza aceea catifelata, imi mingiie degetul cu un gest amical. Zimbesc. Zimbeste si doamna tinara din sacosa careia se itzeste catzelul deja adormit. Vine vaporul si plecam catre o destinatzie mirifica. Daca ajungetzi vreodata pe aici si nu stitzi ce avetzi de facut, intrebatzi de hotelul ERATO. Niste romani de isprava, va vor spune EXACT ce avetzi de facut. Restul, va spun cind ajung acasa. Acum, plec la o sueta in jurul unui pahar bun de vin asezonat cu niste peste miam, miam, ! 🙂 Bine ?
ApreciazăApreciază
12.
dora | 13 iulie 2009 la 20:04
Salut dragii mei!
Scuze ca n-am intrat pana acum;nu eram sigura ca nora imi trece postarea prin proba de foc Sotul meu era liber azi si ne-am hotarat sa cumparam un storcator de legume si fructe.Am unul antedeluvian -rusesc care mananca legumele si fructele,dar stoarce doar cateva picaturi de suc 🙂
ApreciazăApreciază
13.
dora | 13 iulie 2009 la 20:05
Si am fost nevoita sa gatesc pentru maine cand merge doruletu’la socrul meu sa-i duca pranzul si cina.
ApreciazăApreciază
14.
dora | 13 iulie 2009 la 20:09
nora,
mai am si alte lucruri de spus:,stiu multe.Poate mai continuam cu prezentarile bogatiei naturii.M-am referit mai mult la ciupercile periculoase,asa ca avertisment pentru amatori.
ApreciazăApreciază
15.
tibi | 13 iulie 2009 la 20:11
Pe curind
🙂
ApreciazăApreciază
16.
dora | 13 iulie 2009 la 20:16
fini,
iti inteleg ingrijorarea.Dar in multe cazuri nu specia ciupercii este vinovata de intoxicatie ci calitatea ciupercii.Daca e veche si atacata de viermi,preparata in graba si combinata cu alte alimente poate dauna.Eu am aflat nu demult ca unele ciuperci devin toxice in combinatie cu alcolul.Povestea amicului devenit zambaret o cunosc si eu de la o prietena ,amatoare si ea de ciuperci.Sunt specii de bureti ce cresc pe trunchiuri si care dau halucinatii si usor se pot confunda cu cele comestibile in fata tanara.Prietena mea a scapat si acum mananca iar,dar nu culege de pe copaci.
ApreciazăApreciază
17.
dora | 13 iulie 2009 la 20:20
luminita,
deci te lasi pe mana padurarului tau.Inseamna ca si el cunoaste oresce bureti.Intreaba-l ce culege.Sunt curioasa sa stiu ce specii cresc pe la voi.Iar daca e vorba de intoxicari,e clar ca avem toxine tot timpul in jurul nostru.Sunt capabili sa ne scoata din minti. 🙂
ApreciazăApreciază
18.
dora | 13 iulie 2009 la 20:28
skorpion,
ma faci sa rosesc!
Recunosc,imi place gastronomia si imi place sa inventez feluri de mancaruri si de cele mai multe ori imi ies.
Acum la postarea asta a trebuit sa tin cont si de cititori, de pretentiile lor si a trebuit sa imbin ,cum zici tu,forme culinare,istorice si atemporale….ei ,nobletea obliga.
Am scis totul in mare graba si regret ca n-am facut corecturile la sfarsit.Ma scuzati!
ApreciazăApreciază
19.
dora | 13 iulie 2009 la 20:31
Bine,tibi,dar tot n-am inteles:a zambit doamna din sacosa sau miau-miau …..care era la tine pe umar. hi,hi.hi 🙂
ApreciazăApreciază
20.
clemycali | 13 iulie 2009 la 20:40
Buna seara, buna seara.
@tibi, sper sa-ti placa Grecia si insulele ei.
@dora, felicitari ptr post. 🙂
ApreciazăApreciază
21.
dora | 13 iulie 2009 la 20:50
bibliophile,
mersi pentru apreciere.Amanita phaloides este cea mai parsiva ciuperca.Seamana cu unele ciuperci comestibile,mai ales aceea alba.Are si doua variante de primavara si toamna Amanita viroza si verna,mai rare.De aceea trebuie evitate ciupercile albe de padure.La conifere creste Agaricus campestris,silvycola si bisporus,care au insa un miros de anason si la rupere isi schimba culoarea in roz sau galben.
Nu seamana cu galbiorii.Urechiusele cum se mai numesc se pot confunda doar cu Omphalotus olearius ,care creste pe trunchiuri si are pulpa galben aprins nu alburie ca galbiorii.
ApreciazăApreciază
22.
dora | 13 iulie 2009 la 21:02
clemy,
m-a imbrobodit nora si mi-a cerut detalii in legatura cu darurile padurii.
Sti ce e interesant?Toate cartile cu povesti au ilustratii cu Scufita Rosie care duce un cos cu ciupercute -frumoase,rosii cu buline albe -dar sunt otravitoare(Amanita muscarita).Oare sciitori nu stiu asta?Multi copii vor fi tentati sa le culeaga cum a facut si eroina din poveste.
ApreciazăApreciază
23.
clemycali | 13 iulie 2009 la 21:20
@dora, nu scriitorii sunt vinovati ci ilustratorii. Iar nora a facut bine ca te-a imbrobodit sa scri. 🙂
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 13 iulie 2009 la 21:23
servus tok!
Tocmai m-am intors de la comemorarea a 100 de ani de la nasterea lui C. Noica.
Au fost tot fellul de momente culturale cu ocazia asta, destul de dragute. Si insufletite. O surpriza placuta.
ApreciazăApreciază
25.
dora | 13 iulie 2009 la 21:24
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 13 iulie 2009 la 21:24
dora,
sunt mandra ca te-am imbrobodit, sper sa te mai imbrobodesc in continuare si sa mai imbrobodesc, sau, mai bine zis, sa mai imbrobodim si alti prieteni. Cu alte cuvinte o sa marim broboada! 😆
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 13 iulie 2009 la 21:26
he,he,he,
culegem pe muzica! 😆
ApreciazăApreciază
28.
dora | 13 iulie 2009 la 21:33
ApreciazăApreciază
29.
dora | 13 iulie 2009 la 21:41
nora,
e buna treba asta cu imbrobodeala.Ne zgaltzaie neuronii si ne excita bulbul rahidian. 😆
ApreciazăApreciază
30.
dora | 13 iulie 2009 la 21:44
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 13 iulie 2009 la 21:46
dora,
cum se vede asta devine un curs de-adevaratelea, cu mijloace audio-vizuale moderne si tare placute… 😆
ApreciazăApreciază
32.
dora | 13 iulie 2009 la 21:50
In ultimul linck este una din cele mai aspectuoase si mai cautate ciuperci:Macrolepiota procera sau parasol sau palaria sarpelui.Denumirea populara n-are nimic de a face cu veninul sarpelui.Palaria este doar comestibila,piciorul este atzos.Preparata snitel are gust de pui si poate ajunge la un diametru de 35-40 cm.Acum doi ani am gasit de dimensiunea asta si n-a incaput in cosulet.L-am adus in mana ca pe un trofeu si lumea intorcea capul pe strada la asa minunatie.Am mancat 3 persoane pe saturate.
ApreciazăApreciază
33.
dora | 13 iulie 2009 la 21:52
Este un exercitiu experimentat ani de zile in fata puiutilor -elevi.Asa m-am obisnuit.
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 13 iulie 2009 la 21:57
dora,
cred ca putine persoane stiu atatea lucruri despre ciuperci, atat teoretic cat si practic! Marturisesc sincer ca pentru mine esti o surpriza… 🙂
ApreciazăApreciază
35.
dora | 13 iulie 2009 la 21:58
ApreciazăApreciază
36.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:00
tot voiam s-o intreb pe Dora:
cind a scris postarea si apoi comentariile ulterioare in cite dictionare sau linkuri s-a uitat
sau efectiv stie din minte toate acele denumiri stiintifice sau populare?!
🙂
ca eu in afara de ghebe si champillon nu stiu nimic…
sint mic si prost
🙂
ApreciazăApreciază
37.
Stely | 13 iulie 2009 la 22:02
Dora,
Gind la gind ..Astazi am cumparat ciuperci.Sunt f.mari si carnoase .Nu fac ciulama ptru ca este prea consistenta.Vreu sa le fac inabusite la cuptor ,cu mujdei de usturoi ..ca un fel de garnitura. Am sa fac si cu putina maioneza..
Despre alte tipuri de ciuperci pot sa va spun ca le cunosc doar din carti ,ptru ca aici la noi ,la cimpie, nu sunt decit citeva feluri :ciuperca de balegar(psalliotla campestris),Manatirca,Ciuperca alba de padure (psalliota silvestri)ruda celei de cimpie.Sunt f.multe ciuperci comestibile care au si forme si culori deosebite.EX.:buretele serpesc care are dungi maronii si pe palarie si pe piciorus,Buretele peruca ,este exact ca o peruca blondina spre grizonat,sau Creasta cocosului,la fel ,seamana perfect ca o creasta de cocos..
Dintre cele otravitoare pot sa va denumesc citeva dintre cele mai intilnite :i
Buretii pestriti(cul .rosie cu punctisoare albe),burete puturos ( o maciulie pestrita ,pete maronii)..Atentie ,la buretele panterei care seamana aproape perfect cu buretele serpesc (comestibil),buretele de lamiie (imita perfect coaja galbena a lamiiei).Dupa cum vedeti ,ciupercile au primit denumiri f.sugestive spre a fi mai bine cunoscute.
Eu va recomand ptru linistea voastra si a fam .,ciupercile din ciupercarii. 😀
Sunt cultivate pe sustraturi f.asemanatoare cu cele din padure si cimpie ..Pe deasupra nu au nematozi si nIci alti daunatori minusculi care le strica gustul.
hai,pa ..si mai dati si pe dincolo …
ApreciazăApreciază
38.
dora | 13 iulie 2009 la 22:05
Am gasit aceasta ilustratie pentru a va convinge ca se poate combina carnea cu ciupercile.Si eu v-am dat retete in care folosesc untul si uleiul de masline.De curand am facut iutari la gratar cu cas proaspat de oaie de la stana.
E interesant cum numai romanii consuma iutari.Lactarius piperatus(iuti) si pergamemus mai putin iuti .In tratatele cu ciuperci europene se aminteste ca iutarul nu este comestibil ,dar se prepara in Romania.Si nu stiu europenii ce gustos este.
ApreciazăApreciază
39.
Stely | 13 iulie 2009 la 22:05
erata :”substraturi” in loc de” sustraturi”..
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 13 iulie 2009 la 22:08
Poate sunt varietati, dora! Acelea de la ei or fi mai putin comestibile. Zic si eu. 🙂
ApreciazăApreciază
41.
dora | 13 iulie 2009 la 22:14
skorpion,
e bine ca ma intrebi.Ceea ce am scris e bine intiparit in mintea mea.Am consultat in 30 de ani foarte multe carti de specialitate,tratate universitare,carti in engleza(desi nu cunosc limba,doar termenii micologici),in germana si maghiara.Cunosc mai bine denumirea in latina decat termenii populari.Le-am invatat de la alti ciupercari ca eu le ziceam in latina si ei in romana.Daca e hoby ,musai sa fie cu tot tacamul.
ApreciazăApreciază
42.
maya | 13 iulie 2009 la 22:15
Buna seara si buna sa va fie inima!
🙂
La multi ani – Arizonianul! Astazi este aniversarea zilei tale de nastere!
Arizonianul – un bun si vechi priten de pe blog! Prietenii sint prieteni,chiar si “in virtual”!Multa,multa sanatate si tot binele din lume!
pentru Arizonianul! Sa auzim numai de bine!
Marcel Iures – Doamne,niciodata!
http://www.trilulilu.ro/kor3cvi/091c36cd316329
ApreciazăApreciază
43.
maya | 13 iulie 2009 la 22:16
scuze:
Arizonianul – un bun si vechi prieten de pe blog
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 13 iulie 2009 la 22:19
servus, maya!
Ma alatur urarilor tale pentru Nick din Arizona:
La multi ani cu sanatate! 🙂
ApreciazăApreciază
45.
dora | 13 iulie 2009 la 22:21
Stely,
am recunoscut multe din speciile descrise de tine.Agaricele(shampinioanele) le stiu si eu foarte bine,dar culeg doar in trecere, cand trec dintr-o padure in alta si ma desparte o pajiste.Parasolul este raspandit peste tot,iar Amanita pantherina cu care s-ar putea confunda este mult mai mica si din cate stiu creste in padure si in lunci.
ApreciazăApreciază
46.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:22
Dora,
pe bune, ca am fost convins ca le stii pe dinafara…
flecirari inca o data…
esti mare!!
ApreciazăApreciază
47.
dora | 13 iulie 2009 la 22:24
Nu stiu care-i buretele peruca.Mi se pare ca e Coprinus comatus,ea seamana cu o peruca.Nu stiu de aceasta denumire populara.Nici eu nu stiu chiar tot.
ApreciazăApreciază
48.
dora | 13 iulie 2009 la 22:28
Le stiu skorpi,le stiu!Pana si barbatul meu asa le-a invatat.Ce-i drept el n-a studiat ca mine,dar a fost elev silitor si se pricepe.De fapt microbul ne-a fost insuflat de soacra-mea.Si prima carte cu ciuperci si retete tot de la ea am. 🙂
ApreciazăApreciază
49.
dora | 13 iulie 2009 la 22:32
nora,
mi-ai dat ocazia sa uimesc si eu cu ce ma pricep ca,voi ma uimiti zilnic cu literatura pe care o aveti in degetul cel mic. 🙂
ApreciazăApreciază
50.
dora | 13 iulie 2009 la 22:34
Arizona,
iti spun si eu din tot sufletul La multi ani,multa sanatate si bucurie alaturi de cei dragi.
ApreciazăApreciază
51.
noradamian | 13 iulie 2009 la 22:36
dora,
fiecare cu darurile sale… Dar eu zic ca e bine sa continui 🙂
ApreciazăApreciază
52.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:45
dora,
mamaaaaaaaaaaaaaaaa!
m-ai coplesit cu ceea ce stii tu despre ciuperci !!!!
eu nici macar la politica nu ma pricep atat de bine ca tine in privintza ciupercilor !
hihihi!
emoticon cazut pe spate .
Nici nu ma pasioneaza la fel de mult , recunosc .
Imi place insa sa le mananc.
As manca tot ce gatesti tu cu pofta !
Si te-as asculta povestind…….
ApreciazăApreciază
53.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:46
LUMINITQA
suta la suta de acord cu tine,
mai ales sa maninc din cele facute de doraaaaaaaaaaaaaaaa
waooooooooo, ce bunataturi…
ApreciazăApreciază
54.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:48
Salut , tibi !
si concediu frumos pe mai departe !
te astept cu impresii „in direct”.
ApreciazăApreciază
55.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:49
Maya,
pe tine nu te-am mai salutat demult dar esti mereu prezenta in gandurile mele ,
te imbratisez cu dragoste !
ApreciazăApreciază
56.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:50
gata, m-am saturat,
am mincat de am pleznit tot felu de bunataturi ciupercesti…..gatite de Dora
plez-nesc….
gata, beau un pahar de vin alb
si merg la culcare….
traiasca plantatia cit o mai fi, ca vine criza prin septembrie octombrie
(atunci va fi virful, cica, in Romania)
si
atunci s-ar putea sa ma vedeti non stop pe blog,
fereasca sfintuuu!
🙂
ApreciazăApreciază
57.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:52
waoooooooo, NORAAAAAAAAAAAAAAA,
citeste aici:
Rebeliunea din Ciad, pusă la cale în Mediaş
bietul orasel -> ajunge vedeta mondiala
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858989/Rebeliunea-din-Ciad-pusa-la-cale-in-Medias/
ApreciazăApreciază
58.
noradamian | 13 iulie 2009 la 22:53
dora, lumi, tibi, skorpion,
ma retrag ca-s cam frânta
Noapte buna si somn usor!
Pe maine!( zi cu soare, am auzit 🙂
ApreciazăApreciază
59.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:54
skorpion,
draqa aia de viespe -una din cele doua- m-a intepat tare , bre !
Am si acum bratul umflat si o portiune rosie care a inceput sa ma manance si asta ma inerveaza.
Dar ma simt razbunata ,
sotul meu s-a inarmat cu o matura cu o coada de un metru jumate si le-a distrus cuiburile .
I-a fost mila de mine – ecologistul de el – mai mult decat de ele .
ApreciazăApreciază
60.
noradamian | 13 iulie 2009 la 22:54
skorpion,
ce onoare pe Medias, ce sa spun… 😆
ApreciazăApreciază
61.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:56
….aaaaaa….si a zis ca cica sunt „un pic alergica la viespi „.
hihihi!!!!!!!!!!!
mare pishicher si sotul meu !
ApreciazăApreciază
62.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:56
Nora,
sa te prind pina fugi la culcare
sa ne povestesti cum a fost cu sarbatorirea lui NOica
o suta de ani
ApreciazăApreciază
63.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 22:58
Luminita,
🙂
haioasa ca-n totdeauna
pai, eu cred ca daca sotul tau nu distrugea cuiburile de viespi,
te inarmai tu cu aceeasi matura si directia spre ……..el, spre el!
🙂
hai, pa!
adica mai politicos: noapte buna!!!
ApreciazăApreciază
64.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:58
skorpion,
poate ma prinzi si pe mine , ca si eu plec.
ApreciazăApreciază
65.
luminita | 13 iulie 2009 la 22:59
Noapte buna , copii !
ApreciazăApreciază
66.
orangeskorpion | 13 iulie 2009 la 23:00
v-am prins pe amindoua….
adica v-am rapsuns
🙂
ApreciazăApreciază
67.
noradamian | 13 iulie 2009 la 23:09
skorpion,
mâine spun tot! (ahaaaaaaah: am cascat :lol:)
ApreciazăApreciază
68.
noradamian | 13 iulie 2009 la 23:10
Gute Nacht! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
69.
maya | 13 iulie 2009 la 23:13
luminita
🙂
Servus! Nici „mai Ardeal,Ardeal” nu te-a uitat! Sa ai grija de tine!i
ApreciazăApreciază
70.
maya | 13 iulie 2009 la 23:14
Nu pot sa nu va ofer o frumoasa melodie! 🙂
>b> Casa parinteasca
ApreciazăApreciază
71.
maya | 13 iulie 2009 la 23:17
Noapte buna,vise frumoase si colorate!
Ingerasii sa va aiba in paza! 🙂
nora
🙂
dora
🙂
fini
🙂
skorpion
🙂
tibi – aflat acum sub razele greceshtei luni!
🙂
ApreciazăApreciază
72.
dora | 13 iulie 2009 la 23:39
http://www.youtube.com/view_play_list?p=02A5419283538806&playnext=1&playnext_from=PL&v=Film9G_4_U8
ApreciazăApreciază
73.
dora | 13 iulie 2009 la 23:45
N-ati mai prins tangaul meu.
Noapte buna! 🙂
ApreciazăApreciază
74.
dora | 14 iulie 2009 la 09:45
Buna dimineata gradinari si gradinarese!
Poftiti si gustati o salata de fructe proaspete.are pere,piersici ,ananas si cateve piscoturi inmuiate in sirop de mure.Cine doreste am si o canita cu frisca. 🙂
ApreciazăApreciază
75.
dora | 14 iulie 2009 la 09:59
ApreciazăApreciază
76.
dora | 14 iulie 2009 la 10:03
ApreciazăApreciază
77.
noradamian | 14 iulie 2009 la 10:18
dora,
servus!
am prins tangoul, dar numai acuma cand am deschis calculatorul. E una din cele mai agreate piese pe acest blog, se pare. Cum am mai povestit noi, exista si afinitati muzicale in Gradina.
🙂
ApreciazăApreciază
78.
noradamian | 14 iulie 2009 la 10:23
Acuma, cu salata de fructe atat de apetisant garnisita alaturi, mai ascult si macar una din celelate doua, ca ma preseaza timpul!
Restul, mai tarziu!
O zi minunata, dora,
gradinari si vizitatori.
🙂
ApreciazăApreciază
79.
dora | 14 iulie 2009 la 12:37
nora,
spor la treaba si sa vii cat mai repede.
Eu plec pe la ora 3 dupa ciupi.Am primit un telefon de la vecina de vis a vis ca vine sotul ei sa ma ia cu masina.Mergem dupa Boletusi(adica hribi) in padurea Feleacului ,mai departisor,acolo unde n-am ajuns cu piciorusele.Va spun daca am avut noroc,au ba. 🙂
ApreciazăApreciază
80.
fini | 14 iulie 2009 la 12:45
Un trandafir se stinge
Adaugata de: mihella Octavian Goga Cu trupul biruit de jale
Un trandafir se stinge-n glastra,
Stropindu-si plansul de petale
Pe perinita din fereastra…
Se zbuciuma sarmana floare
Si moare-n patima ei muta,
Ca-n inima de fata mare
O dragoste nepriceputa.
Se zbuciuma si pana maine
Isi scutura podoaba-ntreaga,
Iar mana gingasei stapane
Alt trandafir o sa-si culeaga.
Si rand pe rand au sa mai vie
Tot alte flori in vechea glastra,
Asemeni viselor ce-nvie
Si mor zambind in calea noastra.
Servus fetelor! 🙂
ApreciazăApreciază
81.
dora | 14 iulie 2009 la 13:10
servus fini!
Te lupti cu ceata?Sau e doar un mit inventat de cavalerii lui Arthur?
Frumoasa poezie!Sa stii ca trandafirii chiar mor sub privirile noastre.Eu in fiecare dimineata indepartez trandafirul japonez vestejit si las sa-si arate podoaba alt boboc inflorit.Si asa in efemera lor viata ma incanta,dar si ma intristeaza. 🙂
ApreciazăApreciază
82.
dora | 14 iulie 2009 la 13:13
nora,
tu sa ma ierti,am scris intentionat tan-gau,cum se spune prin popor.Sper ca stiu,n-o dau iar in bara cu popularele,la care nu ma prea pricep. 🙂
ApreciazăApreciază
83.
fini | 14 iulie 2009 la 15:15
Platforma mi-a inghitit un comentariu.
Ina,
acum cred ca esti in padure. Abia acum amputut sa revin 🙂
Cultivand flori este ca si cand ai creste un copil.Le indragesti si ele simt oferindu-ti frumusetea lor. Oare ce fac florile mele de acasa? Ma gandesc mult la ele.
Englezii au un cult pentru flori. In fata fiecarei case este un spatiu verde cu flori frumoase.Hortenzii frumoase ca aici nu am mai vazut.
Ceata de care amintesti nu am vazut-o.Imi plac ploile de aici,m-as tot plimba prin ploaie.
ApreciazăApreciază
84.
noradamian | 14 iulie 2009 la 16:26
fini, dora,
salut!
🙂
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 14 iulie 2009 la 16:29
fini,
multumim pentru florile culese pe ploaie din gradinile Londrei.
🙂
ApreciazăApreciază
86.
maya | 14 iulie 2009 la 18:11
Buna ziua si buna sa va fie inima!
😆
ApreciazăApreciază
87.
maya | 14 iulie 2009 la 18:18
dora
🙂
Felicitari pentru material;aseara nu am avut timp sa il citesc!
Cu bucurie constat ca ai foarte multe cunostinte despre ciuperci,pe care de altfel le ador! Hribe,(papricash) ghebe (chiar si muraturi, inclusiv zacusca) bureti usturoi
(cu brinza de burduf).
Trebuie sa recunosc insa faptul ca din cauza multelor intoxicatii cu ciuperci din zona,
in ultimii ani am evitat sa mai consum ciuperci din padure.
Asa ca,traiasca ciupercile din magazin!
Inca o data felicitari pentru frumosul si utilul material,”asezonat” cu asa de frumoase „filmulete”! Mi-ai facut o pofta………
ApreciazăApreciază
88.
maya | 14 iulie 2009 la 18:22
tibi
🙂
Servus!
Vacanta placuta in continuare; „sa o traiesti” cu mintea,cu ochii si cu inima!
Relatarea impresiilor tale de calatorie este o adevarata incintare prin capacitatea cu care reusesc sa „ma transpuna” in atmosfera.
ApreciazăApreciază
89.
maya | 14 iulie 2009 la 18:29
Lavinia Raducanu – Da Ljuba!
ApreciazăApreciază
90.
maya | 14 iulie 2009 la 18:30
Damian Draghici si orchestra simfonica din Londra!
ApreciazăApreciază
91.
maya | 14 iulie 2009 la 18:36
Raul – Egoist
ApreciazăApreciază
92.
maya | 14 iulie 2009 la 18:46
In padurea cu alune! Se „asorteaza” cu minunatele ciuperci ale dorei! 🙂
ApreciazăApreciază
93.
noradamian | 14 iulie 2009 la 18:49
Servus Maya!
Buna inimioara ta dăruitoare!
Multzam de bunatatile toate!
😆
ApreciazăApreciază
94.
angel | 27 august 2009 la 20:32
Buna seara,
Trebuie sa recunosc, pana sa citesc aici, nu stiam prea multe despre ciuperci, mai bine zis, stiam cate ceva, dar nu le ”organizasem” in minte aceste notiuni..Merci, foarte placute si instructive postarile.
Ce as avea eu de completat(in cazul ca ar mai trebui…hm…)? La o bucata de peste(prajit sau la cuptor), alaturi de salata verde (musai), e recomandat un pic de orez -bahmati, fiert doar si pus un strop de unt….alaturi cu ciuperci in sos alb. Eu,orasean, de ! , ”culeg” champinioanele mele din..raftul supermarkewtului.!! Ce sa-i faci, amintiri vagi din copilarie, cind mergeam cu bunica si alti copii la cules de..orice(ciuperci, fragi, mure, afine…) la Putna, ma inspaimanta inca.Mare cunoascatoare bunica, de multe soiuri si multe retete de gatit. A fost suficient o singura data, o singura ciuperca sa nu fie in regula…imi aduc aminte de frisoane, greata si lapte baut cu ulcica…
Asa ca , hotarat,cu regret, mananc cel putin o data pe saptamana ciuperci…de magazin! Si plimbarea in natura este o vanatoare de poze de flori si vietuitoare!
ApreciazăApreciază
95.
nora damian | 27 august 2009 la 20:43
angel,
salut!
Daca as avea o padure aproape PE aici pe care s-o colind ca Dora, probabil as culege si eu( evident, dupa ce as studia observaţiile ei cu multa atentie la descrierea soiurilor)
Dar cum nu am, tot champinioane de supermarket mancam si nnoi, destul de des.
Reteta ta pare savuroasa. Musai de incercat.
🙂
ApreciazăApreciază
96.
angel | 27 august 2009 la 21:32
Eee! uitasem sa amintesc: admiratia mea pentru Dora-fara limite !
Eu, intamplator, locuiesc mai mereu in ”buricul” orasului…Avem o casa de vacanta insa (la mare, firesc, aici) si o casa parinteasca, la 2000 m inaltime-ca orice grec ce se respecta (hi, hi).
Fac gemuri, peltele, dulceturi, visinate..pe care apoi le impart prietenilor.In fiecare sambata si duminica (weekend ca europenii..) ne luam catelusa Inga si , in cotetul ei pe patru roti, mergem in cate o hoinareala: la muntele din apropiere(Atena e construita azi, ca si Roma, pe 7 coline-dealuri f inalte. Pe unul din ele, numit ”Imitou o trelos” (Imitou nebunul…)locuim si noi.Avantaj noi: o jumatate de ora distanta de mare si 3/4 ora de Sounio si un sfert de ceas de la padure…Ca le-au cam ars…avantaj ”ei”! Din iarna trecuta tot particip la actiuni de impadurire in Attika si antreprenorii fara scrupule asteapta vanturi de august (meltemia), pentru a actiona..Groaznica priveliste , cea a animalelor ranite sau moarte chiar si cenusiul crestelor acum plesuve unde erau mii de acri de paduri…In clipa aceasta , ca tot e o tragedie greceasca ce se intimpla, as dori si un final pe masura: ploi repezi si cu debit mare, sa ne arunce pe toti in mare!
Scuze, am dat in melodrama si exact ca doresc sa uit ce este in jur.
ApreciazăApreciază
97.
nora damian | 27 august 2009 la 21:49
angel,
cand o sa dea Dora de comentariul tau o sa se bucure tare!
Cred ca ai o viata interesanta acolo. Iar cand ai si o „Inga” prin hoinarelile acelea trebuie ca e minunat!
Eu inca n-am ajuns in Grecia desi după tata sunt grecoaica.(Bunicii lui erau dintr-un sat din Kefalonia pe care sper sa-l vizitez. :))
ApreciazăApreciază
98.
angel | 27 august 2009 la 21:59
Hmmm! si se mai zice ca totul este o intimplare…sau totul este predestinat? Ce caut eu pe blogul tau? de ce mi-a placut asa de mult ca m-a facut, intr-un tarziu, sa si scriu??
Esti bine venita aici.Oricind.
Despre cei originari din Kefalonia se zice ca sint ”nebuni”: destepti, originali si nelinistiti, in cautare de nou. Asa este si la tine?
Ai contacte cu comunitatea geaca din Romania ?
Ha! ce m-am gasit sa te intreb, eu, romanca get-beget( imi place sa cred ) , dar indragostita iremediabil de tara de adoptie?!
ApreciazăApreciază
99.
angel | 27 august 2009 la 21:59
Am vrut sa spun-aici, in Grecia.
ApreciazăApreciază
100.
nora damian | 27 august 2009 la 22:12
angel,
asa e! Nimic nu-i intamplator. 🙂
Locuiesc in Sibiu si pe aici chiar nu stiu sa fie greci. Fratii şi verii mei din Bucuresti, au relatii cu comunitatea elena.
Suna frumos ” tara de adoptie”. Daca o sa am drum intr-acolo iti dau de stire.
ApreciazăApreciază
101.
angel | 27 august 2009 la 22:53
Deci stiu de festivalul elenismului din Romania din octombrie…la Ploiesti.
Cred ca vin( personalitate dedublata ce am ajuns!) . Te invit si te gazduiesc.
ApreciazăApreciază
102.
nora damian | 27 august 2009 la 23:00
angel,
multzam!
tu spune-mi ce si cand si mai vorbim. Eu am o existenta cu destul de multe responsabilitati si nu totdeauna-mi ies planurile de evadare… 🙂
Felul asta de dedublare e sanatos si benefic 🙂
ApreciazăApreciază
103.
dora | 28 august 2009 la 21:59
angel,
acum am primit semnalul ca ,mai este cineva interesat de hoinareli prin paduri,lunci,povarnisuri si inaltimi deasupra marii.
Si eu sunt oraseanca,din capitala ardealului- Cluj-Napoca-.Stau intr-un cartier de la periferia vestica,inspre Oradea.Orasul este inconjurat de paduri si dealuri,avem si apa curgatoare,Somesul.da’ parca imi lipseste uneori briza marii si ca sa ajung s-o simt ,trebuie sa ma deplasez 800km.
Si eu spun ca nimic nu este intamplator.Cum ai dat tocmai peste blogul norei si mi-ai citit povestea?Aceste pelegrinari dureaza in familia mea de multi ani.Pasiunea pentru cules ciuperci am mostenit-o de la socrii mei.Totul este planificat pe sezon,din primavara pana toamna,sa fie numai timpul prielnic,caldura si umiditate.Placerea excursiilor noastre are si alta explicatie.Avem o catelusa -Kino_mare amatoare de plimbari si bai printre frunzele cazute din padure.
Inca odata tare ma bucur ca te-am cunoscut si astept sa ne vizitezi cat mai des. 🙂
ApreciazăApreciază
104.
angel | 30 august 2009 la 23:12
Multumesc, Dora, de ”atentia” data.
Nu stiu ce cautam pe net-si mi-a iesit in cale un titlu-Gradina de hartie…eu ”mananc , de o viata, rafturi de carti, asa ca nu se putea sa nu deschid si sa vad ce este…
Cautand cuprinsul blogului, nu putea sa-mi scape titlul tau-ma reprezinta si pe mine 100%.
Acum, ce sa-ti spun, cu natura am o relatie speciala: oraseanca get-beget, tanjesc dupa ea si o caut.Cand sunt afara, ma uit atent la tot-gaze, flori, iarba, pasari, copaci.Le memorez si singurul trofel admis de la vanatorile noastre-ca avem si un catel specializat-brak german, fetita, pe nume Inga-sint foto…
Am spus pe scurt motivul reticentei la cules de ciuperci, dar placerea de a le manca este enorma si trufele in ciocolata sunt foarte apreciate de noi.
Am uitat sa ma prezint: economist, din Ploiesti. Plecata de mult, prin repatrierea sotului, in Grecia.Preocuparile mele sint variate-treptat-treptat le veti afla.Am o afinitate , ocupandu-ma multi ani cu traduceri specializate(pe langa meseria de baza-finante si contabilitate, am facut si asigurari si traduceri) in domeniul istoriei artei, arhitectura bisericeasca si iconografie.Am sansa deosebita de a avea prieteni fin lumea artelor, a scriitorilor, a pictorilor, tocmai eu, cea fara talente.Dar in viata mi-a placut mereu sa fiu EU cea mai proasta din grup-sa am de invatat…
ApreciazăApreciază
105.
angel | 30 august 2009 la 23:33
Tocmai citesc ”Vechiul oras imperial” de Yasunari Kawabata.-premiul Nobel pentru literatura. Imi place si o recomand.
ApreciazăApreciază
106.
noradamian | 30 august 2009 la 23:41
…Si eu am inceput „Dansatoarea din Izu” povestiri de acelasi Yasunari Kawabata…
Are ceva poetic in felul de a scrie, deosebit de atractiv…
Noapte buna, inca odata.
🙂
ApreciazăApreciază
107.
angel | 27 septembrie 2009 la 12:06
Nora & comp, buna ziua!
Tocmai ne-am intors din ”inspectia” de pe Imitou: maslinele aproape s-au copt, ghinda pica pe sub arbusti, numai buna de insamantat, iarba a dat (asa ca nu exagerez si nici nu e licenta poetica atunci cind spun ca mergem cu catelul Inga la pascut!!) si pinii sunt de un verde deschis-deschis, plini de apa din micile ploi de acum cateva zile. Sa nu va duca gandul la altceva: e vorba de mici picurari, cel mult juma’ de ora, dupa care iar soare..ajunge insa pentru ca totul sa prinda viata. E buna natura.Noi suntem cei rai…
Saptamana viitoare mergem la tara-avem cam 30 de nuci-poate mi-au mai lasat veveritele ceva si mie…Eu lor le-am facut si casuta , aproape de ”gourna”-rezervorul de piatra pentru apa adunata din izvor, am facut si gard trainic la livada, sa nu dea ursii peste ele…Sa vedem, ele ce au facut?! Cert este insa ca noi, cel mai des, cozonacii ii facem cu nuca cumparata….hi, hi
ApreciazăApreciază
108.
noradamian | 28 septembrie 2009 la 21:42
angel,
buna seara!
Frumos locul! Aveti masline din gradina proprie? Treizeci de nuci, o livada de nuci! Superb! Am si eu vreo doi, dar ca si tine, cozonacii ii fac cu nuca cumparata 🙂
ApreciazăApreciază
109.
noradamian | 28 septembrie 2009 la 21:45
trebuie sa fie minunata livada aceea a veveritelor 🙂
ApreciazăApreciază
110.
angel | 11 octombrie 2009 la 17:25
Buna seara, da, locul este minunat-imi aduce aminte de tara cealalta a mea-e la 1100 metri altitudine…, in apropiere de Lmia, un oras mai mare de aici.
Nu am maslini dar am pe veranda, in ghiveci…si crengi puse in glastra…sa nu uit ca asta este cea mai inalta decoratiune adusa celor MARI cu adevarat in antichitate..saptamana viitoare va scriu de veverite
ApreciazăApreciază
111.
noradamian | 13 octombrie 2009 la 13:44
Angel, salut! Am citit despre prietenele tale din livada cu nuci care te-au făcut sa te simti acasa din primul moment in acele locuri!Deosebit si foarte frumos!
(O sa-ţi trimit un mail) 😀
ApreciazăApreciază
112.
angel | 17 octombrie 2009 la 15:17
Dora, iti simt lipsa de aici-nu te cunosc personal, dar avem afinitati, cred, multe.
Iata ce am gasit: poate te inspira..
”Magiunul natural de prune Topoloveni, fabricat după o reţetă tradiţională atestată din anul 1914, va deveni anul viitor primul produs tradiţional românesc atestat în Uniunea Europeană. ‘Magiunul de Topoloveni va fi primul produs românesc care va avea indicaţie geografică protejată, ceea ce înseamnă că niciun alt fabricant din lume nu va avea voie să fabrice sub această denumire. Fabrica din Topoloveni a produs anul trecut în jur de 150-200 de tone de magiun, dar în acest an, deşi a fost modernizată şi pemite o capacitate mai mare, lipsa prunelor a făcut ca producţia să nu depăşească 160 de tone. Institutele de specilitate au certificat faptul că magiunul natural de prune Topoloveni este atât un aliment funcţional – are capacităţi antioxidante foarte mari, iar prunele îşi păstrează calităţile nutritive, datorită procesului de fabricaţie unic – pentru toate categoriile de vârstă şi indiferent de activitatea desfăşurată, cât şi un ,,medicament ‘ natural folosit în alimentaţia persoanelor cu diferite afecţiuni (diabet, boli nervoase). De asemenea, magiunul natural de prune Topoloveni este indicat în dieta diabeticilor, având un indice glicemic foarte scăzut, fiind singurul produs de acest tip de pe piaţă. La Indagra, magiunul de Topoloveni poate fi cumpărat cu opt lei un borcan de 350 de grame, dar în marile lanţuri de magazine în care produsul este prezent se vinde cu circa 10 lei.
”
Sursa RomExpo
ApreciazăApreciază
113.
angel | 17 octombrie 2009 la 15:44
Dora, sagetator si tu…eu insa, de decembrie-dar nu-mi place iarna decat in poze si filme..
ApreciazăApreciază
114.
angel | 18 octombrie 2009 la 11:39
A venit toamna și suntem condamnați la ea, fie ca vrem, fie ca nu vrem.
E timpul revoltelor, al schimbarilor și al opțiunilor.
Toamna e prilejul unui noi inceput și al unui sfarșit.
Preconizez voința, rabdare, perseverența, consecvența, curiozitați și ambiții.
Caci fie ca vrem, fie ca nu vrem suntem condamnați la toamna, condamnați la un nou inceput.
ApreciazăApreciază
115. Elektrische Zahnbuerste | 2 decembrie 2011 la 12:54
… [Trackback]…
[…] Read More: noradamian.wordpress.com/2009/07/13/hai-hui-prin-paduri-si-lunci/ […]…
ApreciazăApreciază