Doina, acasă şi-n lume
8 octombrie 2009 at 21:33 noradamian 79 comentarii
Doina românească a intrat săptămâna trecută în patrimoniul UNESCO, unde se alătură Dansului Căluşului, prezent şi el pe lista organizaţiei din 2008 ca urmare a unei decizii luate la 30 septembrie de membrii Comitetului Interguvernamental al organizaţiei, reuniţi la Abu Dhabi. Potrivit portalului UNESCO, pe lângă doină au mai intrat în lista intangibilă a patrimoniului alte 75 de elemente, între care tangoul din Argentina şi Uruguay, dansul tradiţional ainu din Japonia şi tapiseriile de Aubusson. Existenţa Doinei, cum bine se ştie, este strâns legată de aceea a Dorului despre care se spune că e intraductibil. Dorul care-i dă forţa şi expresivitatea unică „dulce-amară” de evocare a fiinţei iubite şi durerea absenţei acesteia. Stări înrudite dorului există desigur şi în alte părţi, fiecare exprimând un specific anume. Germanii au găsit un echivalent al românescului „dor” în termenul „Benkschaft”, dintr-un dialect din sudul ţării. Iar persanii numesc acea strângere dureroasă a inimii în absenţa cuiva drag „deltangi”. Apropiat ca sens e şi termenul „saudade” din nostalgicul şi tulburătorul fado al lusitanilor. „Dorul”, se pare, le întrece-n bogăţie, Constantin Noica găsind că sensul său profund exprimă o stare existenţială specifică firii poporului român, de nelinişte şi tensiune interioară care rezonează cu participarea alinătoare a naturii.
…Când pe strazile New-York-ului a început să se audă doina românească, americanii au văzut în ea un bluess ancestral, purtând în armoniile acelea încă neauzite acolo o forţă tulburătoare. Asta se-ntâmpla la începutul secolului XX şi mai târziu, după holocaust. Împreună cu mulţi alţi evrei refugiaţi din Europa terorii naziste în Israel şi, în mai mare măsură, peste ocean, muzicanţii klezmorim au dus cu ei şi sufletul doinei împletit cu rădăcinile muzicii liturgice evreieşti ca şi ritmuri folclorice cu precădere din Maramureş, Bucovina. „Oy Rumenye, Rumenye/ Geveyn amol a land a ziser a fayner!” – Am fost plăcut surprinsă ascultând, în Octombrie 2006 la Astra Fest Sibiu, muzica răscolitoare a unui film de Radu Gabrea! Era „klezmer”, un gen muzical despre care mai auzisem câte ceva în decursul vizitei pe care o făcusem cu câţiva ani în urmă în Israel. Prezentat în premieră mondială la Sibiu, filmul regizorului-scenarist Radu Gabrea reconstituie istoria muzicii klezmer, izvoarele ei, peregrinările, uitarea şi apoi renaşterea ei în anii 1970, 1980. Mă încântase filmul, o inspirată celebrare a legăturii inseparabile între cultura evreiască şi cea românească. Răspândită pe străzile marilor oraşe americane, ajunsă-n săli de concerte dar şi prin baruri obişnuite cu jazzul, muzica populară românească împletită cu elemente muzicale şi ritmice hasidice din diferite zone ale ţării, fusese adoptată cu entuziasm de Charlie Parker şi Miles Davis şi alţi cântăreţi de legendă ai muzicii americane. Dacă am reţinut bine ” nici o altă ţară nu a avut un impact atât de puternic asupra muzicii klezmer cum l-a avut România„, aprecierea aparţinând unui cercetător american. Firul filmului lui Radu Gabrea este klezmer-ul interpretat de Elisabeth Schwartz, o fascinantă cântăreaţă de muzică idiş ai cărei strămoşi provin din Târgu Frumos…”În Maramureş, klezmorinii, cântăreţii de klezmer de la nunţi şi sărbători, vorbeau română, maghiară şi idiş. Klezmer înseamnă muzica pe care o ascultau în toate cafenelele şi restaurantele din Sighet, Borşa şi Sătmar, era muzica pe care, alături de cea populară şi lăutărească, petreceau, dansau şi sătenii văilor din Maramureşul Istoric, Galiţia învecinată şi Bucovina, era muzica cântată de klezmorim împreună cu ceteraşii români, primaşii maghiari şi ţigani. O muzică care şi-a făcut loc în patrimoniul de comori al lumii.
…În fiecare an, într-un oras antic din nordul Israelului, Zfat, are loc un festival de muzică klezmer. Concertele se ţin în aer liber şi la fiecare ediţie vin muzicieni din toate colturile globului, participă mii de persoane. Cheltuielile sunt, în întregime, acoperite de catre ministerul culturii.
… Cred că există şi o altă explicaţie a comuniunii deosebite, naturale, ale klezmerului evreiesc cu doina românească: ambele exprimă forme de supravieţuire, de transcendere a suferinţei prin muzică.
Entry filed under: 7301634. Tags: doina, dor, klezmorin, muzica klezmer, UNESCO.
79 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
fini | 8 octombrie 2009 la 22:29
ITZHAK PERLMAN este violonistul meu „de suflet”.
Mare violonist în domeniul muzicii clasice.
Pot să nu-l îndrăgesc ascultându-l cum cântă româneşte:
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 22:31
fini, daca mai avea cineva indoieli! Superb! 😀
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 22:32
L-am mai ascultat si cu muzica clasica, tot găsită de tine… 🙂
ApreciazăApreciază
4.
orangeskorpion | 8 octombrie 2009 la 23:12
foarte interesant!
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 23:17
skorpion, pentru mine a fost chiar un soc! Cultural, vorbind! E uimitor ce putin stim despre noi! Este trist ca traim intr-un prezent in care politicul ne invadează si ne ocupa complet. Ca nu ne interesam mai mult de cine am fost, cine suntem si ce vrem sa fim… 😉
ApreciazăApreciază
6.
fini | 8 octombrie 2009 la 23:18
Erată: pot să nu-l îndrăgesc ascultându-l cum cântă româneşte?
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 23:23
am inteles, fini 🙂
ApreciazăApreciază
8.
angel | 8 octombrie 2009 la 23:39
Buna seara, flori rare,
FAina tema de gandit si de simtit.
Va doresc , celor de acasa, sa nu stiti nici o data ce inseaman dorul…de casa.
Sigur nu spun ceva original, dar, dupa multi ani de pribegire, termenul acesta e valabil la mine, indiferent la care tara ma refer: cea veche sau cea noua…si abia acum sunt sigura ca stiu un lucru: mereu imi va fi dor..
Grecii aici au un termen(putea sa le scape?)-kaimo..dar nu au doina! .
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 23:42
angel,servus, multumim! Nu e o tema usoara, cred ca vine cu niste aspecte destul de putin stiute…
kaimo! Am retinut 🙂
ApreciazăApreciază
10.
robin | 8 octombrie 2009 la 23:43
Sara buna, gradinari! Obositi, somnorosi? 🙂
Am semnalat si eu acum vreo saptamina evenimentul asta special la Copac. Am dat si clipul de promovare. Sa vad daca il regasesc.
Ce ziceti de o seara irlandeza? Consolare pt O’Sullivan care a fost eliminat. 😦
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 23:47
robin, of course, dansam si irish, dar sa nu sculam vecinii ca acus bate miezonoptica… 😆
Sorry pentru O’sullivan!
ApreciazăApreciază
12.
robin | 8 octombrie 2009 la 23:51
Ok, Nora.
Grozava vestea de azi, cu Herta Muller.Ar fi tb ca tonomatele sa acorde mai multa atentie acestui eveniment. Asa ceva se intimpla o data la citiva zeci de ani.
ApreciazăApreciază
13.
robin | 8 octombrie 2009 la 23:51
Originea şi studiile
Tatăl ei a fost un şvab şi, ca mulţi alţi cetăţeni români de naţionalitate germană, a servit în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS. După venirea la putere a comunismului în România, a fost expropriat de autorităţile statului comunist român.
Mama scriitoarei, ca multe femei de germane din România, după accederea comuniştilor la putere, în 1945, a fost deportată într-un lagăr de muncă din Uniunea Sovietică, unde a vieţuit cinci ani. Astăzi, fostul lagăr se află pe teritoriul Ucrainei.
În ultimul său roman, Atemschaukel, publicat în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte din acest exil al germanilor români în Uniunea Sovietică.
Herta Müller a studiat germanistica la Universitatea din Timişoara.
[modifică] Persecuţia în România comunistă
Prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat („Grupul de Acţiune Banat”), format din studenţi şi scriitori de etnie germană din România, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, a adus-o în atenţia Securităţii. [1] Ca urmare a refuzului ei de a colabora cu Securitatea, Herta Müller a fost concediată şi expediată pentru reeducare într-un „mediu muncitoresc sănătos” la întreprinderea „Tehnometal”. Herta Müller a lucrat apoi ca traducătoare. Ulterior, şi-a câştigat traiul lucrând la câteva grădiniţe şi acordând ore particulare de germană. Biografia sa este prezentată în volumul „Regele se înclină şi ucide”.
Volumul de debut, „Niederungen” – „Ţinuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura, care i-a defrişat simţitor manuscrisul. Peste doi ani, cartea a fost publicată şi în Republica Federală Germania, exact aşa cum fusese scrisă de autoare. Reacţia autorităţilor din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Herta_M%C3%BCller
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 23:54
Multzam robin, chiar bine venita informarea! 🙂
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 8 octombrie 2009 la 23:56
Eu stiu ca are, probabil in secundar, si studii de Romana.
ApreciazăApreciază
16.
fini | 9 octombrie 2009 la 00:00
Cei „plecaţi”,mulţi dintre ei, abia acolo devin şi români în gânduri şi simţire.
Acum două săptămâni am participat la agapa unei promoţii de absolvenţi de acum mulţi,mulţi ani . Cum să nu-l respect pe Bebe Rosenthal,vieţuitor de 35 de ani în Beer Sheva, când s-a prins într-o sârbă oltenescă îndrăcită. Juca cu foc!
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:05
fini, in povetirile mele despre luna petrecuta in Israel am amintit si de faptul ca dădusem peste o multime de locuri, localauri cu nume romanesti neaose! Si reclame la fel! Mi se parea curios, fiindca pe aici deja toate aveau „Y” in coada! 🙂
ApreciazăApreciază
18.
robin | 9 octombrie 2009 la 00:06
Am gasit clipul :
ApreciazăApreciază
19.
robin | 9 octombrie 2009 la 00:07
Fini, dar unde e clipul de la ora 24.00 ? 🙂
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:10
dincolo, robin la vechea postare! 😀
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:13
robin, asta-i arhaica, arhaica! ! Foarte interesanta, insa 🙂
Nu stiu daca se mai canta azi asa ceva
ApreciazăApreciază
22.
robin | 9 octombrie 2009 la 00:18
Arhaica sau nu, a fost inscrisa in patrimoniul UNESCO. Inca o veste buna pe ziua de azi :
Echipa României a câştigat, joi, medalia de aur în proba masculină de sabie din cadrul Campionatelor Mondiale de scrimă din Antalya, după ce a învins Italia în finală, cu scorul de 45-44, informează site-ul oficial al competiţiei.
Acesta este primul titlu mondial cucerit de România la un sport olimpic, în anul 2009.
http://www.mediafax.ro/sport/romania-medalie-de-aur-in-proba-masculina-de-sabie-la-cm-4972036
ApreciazăApreciază
23.
robin | 9 octombrie 2009 la 00:19
Voi puteti sa va duceti la nani. Ramin eu de paza pe aici. Mai fac un rond prin Gradina sa vad ca totul e in ordine si gata. 🙂
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:20
robin, treptat, parca se aduna ceva si pe la „pozitive” 😀
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:21
robin, te las cu toata increderea 😆
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
26.
robin | 9 octombrie 2009 la 00:35
Noapte buna! Seara irlandeza ramine pe alta data!
ApreciazăApreciază
27.
robin | 9 octombrie 2009 la 00:37
Mda, noapte buna! 🙂
ApreciazăApreciază
28.
fini | 9 octombrie 2009 la 00:38
Robin,
aici sunt!
ApreciazăApreciază
29.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:38
robin, ultima tura 😆
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 00:42
fini, vaz ca s-a retras toata lumea! Si toate animalutele dorm! Si florile!
Pe maine 🙂
ApreciazăApreciază
31.
fini | 9 octombrie 2009 la 00:46
Robin,
nu am ştiut că eşti aici. Îmi pare rău.
pentru tine:
ApreciazăApreciază
32.
robin | 9 octombrie 2009 la 08:50
Bineinteles, micul dejun la Copac! 😀
ApreciazăApreciază
33.
fini | 9 octombrie 2009 la 08:58
Salve Robin!
ApreciazăApreciază
34.
robin | 9 octombrie 2009 la 09:25
Salve, Fini!
Cum ai dormit? 😀
ApreciazăApreciază
35.
maya | 9 octombrie 2009 la 09:29
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
Servusztok!
In fuga tastaturii va daruiesc citeva superbe doine!
O zi buna tuturor si ingerasii sa ne aiba in paza! 🙂
ApreciazăApreciază
36.
maya | 9 octombrie 2009 la 09:32
Casandra Maria Hausi – Doina cu noduri
ApreciazăApreciază
37.
maya | 9 octombrie 2009 la 09:36
Grigore Lese – Batrinit-am da’ nu-i modru’
ApreciazăApreciază
38.
maya | 9 octombrie 2009 la 09:37
Anuta Tite – Moartea lui Pintea
ApreciazăApreciază
39.
maya | 9 octombrie 2009 la 09:40
Gheorghe Zamfir – Doina de jale!
ApreciazăApreciază
40.
maya | 9 octombrie 2009 la 09:49
Sava Negrean Brudascu – Apa trece pietrele ramin! 🙂 🙂 🙂
http://www.you-tube.ro/sava-negrean-brudascu-apa-trece-pietrele-raman-v109648.html
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 09:57
salut gradinai, servus fini, robin, maia!
🙂
maia, multzam pentru selectia minunata de doine, o sa avem ce asculta, mai mult spre dupa amiaza, seara. 😀
ApreciazăApreciază
42.
fini | 9 octombrie 2009 la 10:39
Robin,
OK.
ApreciazăApreciază
43.
fini | 9 octombrie 2009 la 10:47
Maya te salut.
Un mănunchi de doine mai emoţionante nu se poate! Doina cu noduri scoasă la iveală de Grigore Leşe din lada de zestre răspândeşte o adiere de cântec proaspăt şi curat românesc.
Doina de jale a lui Zamfir te demolează.
ApreciazăApreciază
44.
fini | 9 octombrie 2009 la 11:28
Ascult rar doinele noastre din Banatul de munte, pentru că îmi stârnesc dorul de acasă şi este tare greu când „tot te-ai duce şi n-ai unde”.
Doina noastră este împănată cu înflorituri(melisme) şi întotdeauna însoţită de torogoată(aşa-i spunem noi).
http://www.trilulilu.ro/protap/0c94f2cdc91be1
ApreciazăApreciază
45.
fini | 9 octombrie 2009 la 11:31
STÂNJENARIU, MUNCA ŞI BANII.
ApreciazăApreciază
46.
dora | 9 octombrie 2009 la 14:25
Salut gradina fermecata!
🙂 nora,
la subiect ca asa-i frumos,vorba lui viq.
Felicitari! -mereu prinzi pulsul momentului.Dorul(de unde izvoreste si prenumele meu) exprima o indelungata istorie romaneasca.Numai si amintirea fratiei dintre roman si codru, ne indreptateaste identificarea cu doina,cu starea de nostalgie,de jinduire a existentei noastre.
Doina-expresie muzicala a dorului,creatie specific romaneasca asa cum alte popoare au cantat in stil propriu tezaurul lor sufletesc.
Romanii se definesc mai mult prin sentimente si mandrie ( muzica,literatura,arta )asa cum alte popoare au alte determinari:putere,rigurozitate,spirit razboinic….
Daca doina noastra e stramosul klezmerului nici nu are importanta.Pentru mine conteaza vibratia pe care am simtit-o totdeauna la muzica evreiasca.Regret ca am uitat titlul unui film vizionat pe o caseta in anii /92 – de mai multe ori datorita muzicii,pe care am asociat-o cu muzica romaneasca. 🙂
ApreciazăApreciază
47.
dora | 9 octombrie 2009 la 14:26
fini,
violonistul tau este senzational.Vioara parca ii ia foc. 🙂
ApreciazăApreciază
48.
fini | 9 octombrie 2009 la 15:13
Ina,
cântă cu patimă,indiferent ce cântă.
ApreciazăApreciază
49.
dora | 9 octombrie 2009 la 17:15
fini,
am simtit si eu asta.Si cum spuneam in coment ceva din muzica evreiasca parca mi-e familiara,la fel si un interpret de reala valoare ma face sa vibrez. 🙂
ApreciazăApreciază
50.
dora | 9 octombrie 2009 la 17:22
ApreciazăApreciază
51.
dora | 9 octombrie 2009 la 17:22
ApreciazăApreciază
52.
tibi | 9 octombrie 2009 la 17:48
servus gradinarite si gradinari 🙂
Vad cu bucurie ca gradina e plina de armonii care mai de care mai rafinate ! 🙂
Din pacate, nu pot asculta decit fugitiv, citeva …
ApreciazăApreciază
53.
StrongIndependentWoman | 9 octombrie 2009 la 18:04
Huh… asta e o veste buna. 🙂
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 18:25
salut gradinarite si gradinari,
maya,robin, fini, dora, tibi,SIW, all
sufletul doinei se simte in gradina, toate au ceva special, toate poarta emotii unice, niciuna nu seamana cu cealalta 🙂
ApreciazăApreciază
55.
dora | 9 octombrie 2009 la 18:35
tibi,
ma grabesc sa te salut personal ca,cine stie cand te mai prind.Unde-s acordurile noastre comune? 🙂
ApreciazăApreciază
56.
dora | 9 octombrie 2009 la 18:42
Tuturor gradinarilor ,din partea mea,doina si dorul…..cu Ion Cristoreanu.
ApreciazăApreciază
57.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 18:52
dora, salut, buna piesa 😀
ApreciazăApreciază
58.
tibi | 9 octombrie 2009 la 18:59
servus nora ! 🙂
salve doraaa ! 🙂
ApreciazăApreciază
59.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 19:47
Buna seara, buna seara.:)
ApreciazăApreciază
60.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 19:50
clemy,buna dimineata! 🙂
ApreciazăApreciază
61.
tibi | 9 octombrie 2009 la 19:52
seara buna clemycali 🙂
nora
Mail ! 🙂
ApreciazăApreciază
62.
tibi | 9 octombrie 2009 la 19:53
of! erata : ZIUA BUNA ! clemycali 🙂
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 19:59
tibi, rezolvat! 🙂
clemy, ce ora e acum la tine? 🙂
ApreciazăApreciază
64.
tibi | 9 octombrie 2009 la 20:05
nora vazut ! 🙂 TKS
ApreciazăApreciază
65.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 20:10
@nora, la mine acum este 10.10 am 🙂
ApreciazăApreciază
66.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 20:18
clemy, inca putin si e amiaza 🙂
ApreciazăApreciază
67.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 20:19
@nora, mai e ceva vreme pana la amaiza. Nu ma grabesc sa incep sa pregatesc cina. 🙂
ApreciazăApreciază
68.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 20:23
clemy,cateva ore-n plus, peste cele 24, n-ar strica 🙂
ApreciazăApreciază
69.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 20:28
Stiu nora, stiu. Si mie mi se pare uneori ca ziua e prea scurta. Mai ales cand nu imi mai vad capul de treburi.
In fine. Acum mai fac niste exercitii de algebra, beau o cafeluta ( a doua pe dimineata asta) si il ascult pe preferatul meu. 🙂 Nici nu cred ca mai trebuie sa ii spun numele. 🙂
ApreciazăApreciază
70.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 20:31
clemy, ni l-ai transferat si noua! E un plus cultural, nu numai pentru mine… 🙂
ApreciazăApreciază
71.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 20:37
@nora, vad ca microbii mei sunt contagiosi rau. 🙂 Serios vorbind, cand il ascult cantand Rossini parca imi da o doza de vitamine si buna dispozitie ptr intreaga zi.
Dar depinde si de chef. Caeodata pun muzica rock. Sotul meu are o colectie buna de cd-uri sau chiar country music. Ptr mine a fost o surpriza cand am ajuns in SUA si am descoperit ca muzica country nu e reprezentata in exclusivitate de Dolly parton si Kenny Rogers. Omul cat traieste invata. 🙂
Dar fac ce fac si tot la boala mea cea mare ajung.
ApreciazăApreciază
72.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 20:48
O boala nobila, clemy, e bine daca e contagioasa… 🙂
ApreciazăApreciază
73.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 20:52
@nora, si in plus, in zilele astea triste in care coalitia 322 isi face de cap, avem nevoie si de lucruri care sa ne innobileze si sa ne inalte sufletul si gandurile. Poate ca e un refugiu. Dar un refugiu minunat.
ApreciazăApreciază
74.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 20:57
clemy, crede-ma ca exact asta simt! de asta e nevoie! Macar la sfarsit de saptamana
😀
ApreciazăApreciază
75.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 21:02
@nora, atunci, ca sa ne luminam putin seara, am sa caut cum iau o pauza de exercitii si am sa postez cateva bucati frumoase. Nitica rabdare 🙂
ApreciazăApreciază
76.
noradamian | 9 octombrie 2009 la 21:03
ok, clemy 😀
ApreciazăApreciază
77.
dora | 9 octombrie 2009 la 21:52
clemy,servus!
si eu sunt pe faza si astept. 🙂
ApreciazăApreciază
78.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 22:00
Buna dora. Tocmai am intrebat-o pe nora daca sa pun videourile aici aici sau la postul cu biblioteca.
ApreciazăApreciază
79.
clemycali | 9 octombrie 2009 la 22:21
@dora, am pus videourile la postul cu Eco si biblioteca. 🙂
ApreciazăApreciază