Preşedinte pentru soacră
11 noiembrie 2009 at 14:46 noradamian 80 comentarii
Din stânga drumului, un nene cu o fizionomie uşor crispată care se vrea relaxată şi încrezătoare priveşte ţeapăn de pe peretele unui cort de unde pare să primească ghionturi dure ascunse-n zâmbete amicale. Parcă mi se face milă. Ai zice că e un elev terorizat că n-o să poată niciodată spune bine lecţia cu care e îndopat. Mentori de elită apreciaţi oriunde-n lume pentru rezultatele celor preparaţi pentru astfel de încercări, îl instruiesc non-stop. Iar seara, înainte de culcare, o rubedenie severă din familie îl pune să mai recite odată lecţia pe care o repetă de luni de zile. Ascultător, o turuie cu voce supărată şi precipitată de megafon. Aşa-i când lucrezi sub presiune! Vai de ea viaţă: să visezi noapte de noapte, lozinci, slogane, ameninţări, căderi!… Şi mai ales pe omul ăla rău, care-i umileşte şi când nu spune nimic! Chiar şi când îl fac zoaie găştile reunite pe sticlă. Sau îşi inchipuie că-l fac. Dictatorul nemilos cu privirea uşor saşie care-l urmăreşte acum, şi dintr-un panou! Până şi-n somn!… Şi-n vizite private! Chiar aşa! Pe cine şi de ce interesează asta? Ar trebui reclamaţi parlamentului! Şi CSAT-ului! Şi sindicatelor! Şi lui nea nicu văcăroiu. De ce atâta curiozitate pentru discuţia lui de la Moscova cu un membru GRU, fost spion sovietic, prieten vechi, garantat de Guşă? Puţin respect! Ce, n-are el cui să dea socoteală? (Of, ce lehamite i se face câteodată, de atâta hărţuială! Vanghelie, hrebe, felix şi, cu voia găştii, ultimul pe listă, nea nelu, nu-l lasă din gheare nici în concediu. Sule-n coaste!) Parcă tot patriciu e mai cumsecade. Ăsta s-ar fi dus singur la negustorul de energie din capitala ţării vecine şi prietene de nădejde, cum se ştie, de mult, de la istorie. Ori l-ar fi trimis direct pe D.I.P cu câţiva băieţi deştepţi. …Uneori i-ar plăcea să fie liber!! Ce bine ar trăi într-un cort ca ăsta, undeva departe de ispitele politicii, doar cu familia lui modestă. Cu nevasta şi copiii. Sigur, şi cu ceva parale. Dar fără… „Aoleu, iar vine seara şi m-ascultă!”
Entry filed under: 7301634. Tags: D.I.P, Moscova, preşedinte, soacră, sule-n coaste.
80 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
DulceDeea | 11 noiembrie 2009 la 17:35
Hihihihi, hihihihihiiiiiiiiiiiiii… scumpa Nora! Ştii care-i culmea? Şi eu am un chioşc, cort sau ce-o fi fiind, chiar aproape de casa mea. Îl văd din balcon. Şi mă întâmpină aceeaşi privire crispată, nevoindu-se cu aerul de seducţie electorală.
E comică peste măsură descrierea pe care o faci, grozavă ironia care musteşte printre litere, nu printre rânduri 🙂
Magna cum laudae pentru: „Ai zice că e un elev terorizat că n-o să poată niciodată spune bine lecţia cu care e îndopat. Mentori de elită apreciaţi oriunde-n lume pentru rezultatele celor preparaţi pentru astfel de încercări, îl instruiesc non-stop. Iar seara, înainte de culcare, o rubedenie severă din familie îl pune să mai recite odată lecţia pe care o repetă de luni de zile.” Şi magna cum râsete, râsete, râsete.
Ştiu că e mai mult râsul-plânsul, dar vorbesc şi eu ca cititor şi ca omul mai puţin dedat într-ale politicii. Nu din fiţe sau nepăsare, ci din sastisire… căci a fost odată demult, când orice minuţel pe care nu-l petreceam la cursuri, chiar şi multe nopţi unele după altele, orice moment liber era liber consacrat zonei libere de comunism, în Golaniada… acolo unde am trăit prima oară ceva mai mult decât politica, decât iluziile pe care le hrăneşte şi le batjocoreşte ea…
Acolo unde eu am avut sentimentul solidarităţii întru lucruri bune, sentimentul că oamenii pot să se unească, pot să-şi reverse inimile într-o singură inimă atunci când au un crez comun, un crez înalt… era într-un timp când ştiam, acceptasem în mintea mea rebelă şi neştiutoare că Dumnezeu există, dar nu-l simţisem încă în pieptul meu, în respiraţia mea, în existenţa mea… acolo, când cei din Piaţă cântau „Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni”, acolo am trăit eu pentru prima oară în viaţa asta sentimentul mistic de comuniune.
Şi după nebunia din 13-15 iunie, când am văzut oameni rupţi în bătaie, loviţi în spate cu ranga de fier în timp ce alţii de pe margine aplaudau secvenţa , iar eu îmi muşcam buzele până la sânge şi plângeam şi mi-era frică să mă duc şi să-i opresc pe minerii aceia, să opresc mâinile care iar şi iar se ridicau şi loveau cu ranga, în timp ce omul, oamenii loviţi iar şi iar cădeau în genunchi…
…după acele zile când am ajuns acasă bolnavă de neputinţă şi umilinţă şi durere că noi, oamenii, putem fi uneori atât de sălbatici şi cruzi, iar eu, cea care mă crezusem om până atunci, puteam să fiu atât de laşă, încât să nu intervin când în faţa mea sunt bătuţi alţi oameni… ei bine, mie în zilele de cenuşă de după mi s-a luat încrederea că politica mai merită sângele timpului şi al energiei şi al crezurilor mele.
Sigur, am fost la vot de fiecare dată. Sigur, am citit mai pe diagonală despre actualitatea unei perioade, unei campanii sau a alteia, sigur, am mai participat la câte un miting, dar n-am mai avut niciodată frenezia şi încrederea pe care le trăisem în Piaţa Universităţii.
Citesc strălucitul tău condei, mai citesc pe ici pe colo şi alte scriituri redutabile care îşi au ca temă, ca preocupare ce se petrece la porţile orientale de politică românească. Şi mereu am un sentiment al zădărniciei. Mă uit în timp şi văd repetiţiile, eterna reîntoarcere la minciuni şi violenţă a negaţiei. Îmi sar în ochi clişeele gen cine-nu-ne-convine-nouă-azi-deşi-l-am-votat-cândva este pentru noi Ceauşescu doi! iar numele e schimbat după galeria care-şi alege acest slogan şi multe altele de râs, dacă nu ar fi de plâns. Uf…
Te citesc, Nora, pentru că tu transformi în aur şi o bucată de plumb. Dar îmi doresc, uite că nu în secret, pentru că o spun acum cu voce tare… îmi doresc mai tare, mai mult, mai copilăreşte probabil, să îţi citesc scrierile care vor rămâne să palpite luminos în literatura universului mult după ce cortul de pe care ne zâmbeşte crispat elevul înghiontit de rubedenii va fi fost uitat până şi ca nume…
Iertare pentru acest comentariu-fluviu… 🙂 Şterge-l, rogu-te, dacă e prea lung, prea patetic, prea stânjenitor. Poate că pare trist, poate că are cu adevărat accentele lui de tristeţe, dar surâd, chiar surâd şi chiar mă bucur că tu scrii şi împărtăşeşti harul primit cu noi. Indiferent despre ce simţi tu să scrii.
Te aşteaptă în paginile mele, mai demultişor, dar nu te-am tulburat, mă gândeam că îl vei vedea tu, nu ştiu însă dacă ai prins de veste despre el… te aşteaptă un semn de preţuire. E ca un joc, e ca o altă copilăreală. E în postarea despre surorile Marx. Dar e în sufletul meu ceea ce am spus acolo şi multe altele nespuse în paginile mele, dar rostite aici despre tine.
Scrie, Nora, scrie-te, scrie-L, scrie-ne. Scrie, Împărăteasă a Grădinilor de Hârtie. Mă înclin. Şi inima mea adâncă îţi mulţumeşte .
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 18:39
Dulce Deea, iti multumesc cu drag! Nu stiu daca merit aceste cuvinte minunate. Găsesc comentariul tau mai autentic si mai puternic decat postarea mea. Ai trait nemijlocit nebunia aceea frumoasa ingropata-n brutalitate, minciuna si sperante frânte dar visele frumoase nu pier nicicând ca si cum n-ar fi existat! Ma bucur pentru tot ce ai scris si pentru cum scrii. Si-ti multumesc.
🙂
ApreciazăApreciază
3.
orangeskorpion | 11 noiembrie 2009 la 18:44
Super postarea Norei,
super comentariul Dulcei Deei
2 ginduri frumoase!
🙂
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 18:45
skorpion, servus, gandurile frumoase atrag ganduri frumoase!
Multzam! 😀
ApreciazăApreciază
5.
Theophyle | 11 noiembrie 2009 la 20:08
Sevus Nora, chiar un amart de prostanac. Garantat coana Margareta, mama ce pedeapsa 😆
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 20:12
theophyle, servus,orice ar face, e „insemnat” 😆
ApreciazăApreciază
7.
orangeskorpion | 11 noiembrie 2009 la 20:15
Nora,
Sa stii ca geolgau are mai multe soacre:
1. soakra soakra madam costea cea cu piciorul in ghips la revolutie;;
2. soakra – vanghelie garantat;
3. soakra – ilici kaghebistul;
4. soakra – bombonel;
5. soakra – nu stiu citi mai sintem….
6. soackra hrebenciuc..
7. soakra gusha cosminovici….
8. or mai fi si alte soakre ca kondyakov, golubov etc..
vai, de capul lui, cam multe soakre…..
si
sper ca dupa 22/6 va ajunge pe linie moarta !!
definitiv!
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 20:22
skorpion, e o marioneta perfecta! Se lasa jucat de toti doar, doar o ajunge!
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 20:25
Dezvăluiri ale mizeriei santajului si afacerilor murdare din presa si politica :
http://badeadan.blogspot.com/2009/11/afacerile-speciale-ale-tonomatului.html
ApreciazăApreciază
10.
orangeskorpion | 11 noiembrie 2009 la 20:27
danke, nora
acum citesc
ApreciazăApreciază
11.
orangeskorpion | 11 noiembrie 2009 la 21:48
Nora,
unde-s fetele?
fini,
robin,
luminita,
angela,
dora,
am scapat vreuna???
🙂
ApreciazăApreciază
12.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:02
SALUT VOIOS! 🙂
ApreciazăApreciază
13.
robin | 11 noiembrie 2009 la 22:04
Buna seara!
Skorpi, robin a sosit si ea acum, dar e frinta. 😦
Cred ca mai mult o sa citesc.
ApreciazăApreciază
14.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:04
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:05
skorpion, or fi avand si ele treaba!
Uite, scena asta ( ai vazut-o probabil pe alte bloguri)
surprinsa la Suceava bate perfect cu una de demult in care la una din adunarile populare de omagiere, coana leana,acră, il zorea pe prea-iubitul si stimatul cu: „Hai, nicule, lasa-i dracului”… Vorbe auzite de toata lumea din piata, difuzoarele fiind deschise!
Ca sa vezi cum se conserva apucaturile de la o generatie la alta…
ApreciazăApreciază
16.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:05
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:06
fini, servus! Tks pentru aerul proaspat! 😀
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:07
robin, salut! Si eu mi-s somnoroasa, banuiesc ca nu-i numa’ oboseala, va veni si ploaia… 🙂
ApreciazăApreciază
19.
robin | 11 noiembrie 2009 la 22:08
Salut, Fini! 🙂
Nora, cum se spune? In spatele unui barbat de succes se afla o femeie puternica? 🙂
Acum nu stiu cum sa parafrazez : „In spatele unui prostanac de succes se afla o soacra….” N-am inspiratie, nu pot sa continui. 🙂
ApreciazăApreciază
20.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:11
Robin te salutez!
Linkul e de milioane.
Un fel de golăneală verbală.
Frântă-nefrântă,eu totuşi aştept. Mi-a plăcut mult clipul de la prânz. De unde le găseşti? 🙄
ApreciazăApreciază
21.
robin | 11 noiembrie 2009 la 22:11
Fini, dau drumul la sonor. Un cintec cu green eyes nu ai ? 🙂
Noo, la Iasi a fost azi superb, peste 17 grade.
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:11
robin, da, in spatele lui se afla si coana mare dar si o cohorta de jupâni, unul si unul… 🙂
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:13
fini, clipuri numai bune pentru seara asta blegoasa… O transforma, o fac magica, ai dreptate 😀
ApreciazăApreciază
24.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:13
Dacă prin absurd ar câştiga Prostănacul,ar trebui să mai poarte un nume: PAPURĂ-VODĂ:
ApreciazăApreciază
25.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:14
Robin, pentru tine voi căuta. 🙂
ApreciazăApreciază
26.
robin | 11 noiembrie 2009 la 22:15
Geoana chiar e tembel :”Ati nenorocit agricultura”
Da’ cine a fost ministrul agriculturii pina acum 1 luna? Cine tb sa dea subventiile si sa se inteleaga cu fermierii? Nu cumva Sirbu, ministru PSD?
Si o lubenita are mai multa minte decit geoana.
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:16
fini, trebuie sa citez din AVP, care se-ntreaba in cazul asta cum s-ar numi tara? 😆
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:19
robin, doar un tembel crede ca toti sunt mai prosti ca el! 😆
ApreciazăApreciază
29.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:19
ApreciazăApreciază
30.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:22
Nora,
Papua?
Cred că iar bat câmpii,cum îi bat de două zile.
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:25
fini, ceva cu radacina de la „Prost” iti vine-n cap, dar pana la urma tot ea e, Românica noastra 😉
ApreciazăApreciază
32.
robin | 11 noiembrie 2009 la 22:25
Txs, Fini 🙂
Clipurile le nimeresc la plesnela , am numai o idee in minte cind incep sa caut; citeodata am noroc, altadata caut minute bune si tot nu gasesc. Pe ala de la prinz nici nu l-am auzit, numai l-am vazut. N-am sonor la job 🙂
Dar mie imi plac tare mult ale tale, sint originale sau hazlii. Pari experta in Youtube. 🙂
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:26
Dar asta nu va fi, oricat ar trage sforile „minerii” 🙂
ApreciazăApreciază
34.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:30
Robin,
uite unul mai puţin leşinat decît cele de mai sus. E hazliu.
ApreciazăApreciază
35.
robin | 11 noiembrie 2009 la 22:33
Nora, sa dea Domnul! Alegerea lui geoana ar insemna intoarcerea RO cu 20 de ani in urma. Ar fi inca un mandat iliescu, al 4-lea. In momente dramatice romanii s-au trezit si au actionat. Nu mereu, dar sa speram ca o vor face si acum.
Ma duc si pe la Copac. 🙂
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:36
fini, ce „delicat” canta uriasa Ramirez! 🙂
Mie mi-au placut si Monti Phyton! 😆
ApreciazăApreciază
37.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:37
Nora,
în capul meu nu vrea să vină rădăcina de la prost! Eu vreau cu „papură”.
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:38
robin, si eu cred in bunul simt al romanilor! Nu ala de care vorbeste crin 🙂
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:40
fini, ar suna ca „tara papurisului”, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
40.
fini | 11 noiembrie 2009 la 22:57
Nora,
caut de cateva minute un clip cu Monty Python-Concertul no.1 de Ceaikovski,dar refuză să mi-l dea.E foate simpatic
Păpuriş Land.
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 22:59
fini,
😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
42.
robin | 11 noiembrie 2009 la 23:00
Ţăpuriş Land 🙂
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 23:03
Aha! ( vorba cantecului!) Ţepeland! De ce le e frica… 😆
ApreciazăApreciază
44.
fini | 11 noiembrie 2009 la 23:21
Nora,
poate-ţi place:
ApreciazăApreciază
45.
fini | 11 noiembrie 2009 la 23:23
Ţepe Land,pentru că va câştiga Popay.
ApreciazăApreciază
46.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 23:27
Sunt aparte! Imi place stilul lor! Muzical, vesel, plin ce spirit!
Multzam, fini!
😆
ApreciazăApreciază
47.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 23:28
fini, desigur! 🙂
ApreciazăApreciază
48.
noradamian | 11 noiembrie 2009 la 23:36
fini,
se apropie miezul noptii asa ca-ti spun si tie si tuturor celor ce vin in Gradina noapte buna! 🙂
clemy, daca treci pe aici, o zi buna iti dorim! 🙂
ApreciazăApreciază
49.
robin | 11 noiembrie 2009 la 23:38
Noapte buna, Nora!
Ai grija sa nu visezi „Soacra cu 3 Geoana”. 😆
ApreciazăApreciază
50.
fini | 11 noiembrie 2009 la 23:53
Robin,
soacra asta sigur are un ochi şi în ceafă!
Prostu când a fugit de dracu, a dat de soacră-sa!
ApreciazăApreciază
51.
fini | 12 noiembrie 2009 la 00:00
Nora,
stai să te adorm!
VISE FRUMOASE,Grădină frumoasă.
Robin,
„numai una”,te rog.
ApreciazăApreciază
52.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:02
robin, in general n-am cosmare! 😆
ApreciazăApreciază
53.
fini | 12 noiembrie 2009 la 00:02
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:04
fini, mai am putin si adorm aici 😆
ApreciazăApreciază
55.
robin | 12 noiembrie 2009 la 00:06
Eee, ia sa va stric eu somnul! Let’s rock! 😀
ApreciazăApreciază
56.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:07
Am descoperit un blog haios:
http://surorilemarx.wordpress.com/
Wow, ce frumos canta Igor Butman! Superba melodie.
Sau nostalgie.
Somn usor, prieteni ai Gradinii! 😀
ApreciazăApreciază
57.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:07
robin!!! 😆
ApreciazăApreciază
58.
robin | 12 noiembrie 2009 la 00:10
Fini, iti ajunge?
ApreciazăApreciază
59.
robin | 12 noiembrie 2009 la 00:11
Nora, acum mai dormi! 😆
Somn usor!
ApreciazăApreciază
60.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:13
fini, se razbuna robin pe noi! Ai observat? 😆
ApreciazăApreciază
61.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:16
Acuma, ce sa zic, robin! Placuta razbunare! 😆
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 00:17
Vise placute, deci!
Pe mâine!
Adica pe azi mai incolo 🙂
ApreciazăApreciază
63.
fini | 12 noiembrie 2009 la 00:17
Robin,
nu ştiu ,mă mai gândesc.
ApreciazăApreciază
64.
robin | 12 noiembrie 2009 la 00:20
Ei, hai, ca nu-s asa de rea
Nani, nani, somn usor !
ApreciazăApreciază
65.
fini | 12 noiembrie 2009 la 00:21
Nora,
pe mine nu reuşeşte să se răzbune. Eu de două zile sunt nu ştiu cum! Cred că nu-mi mai încap în piele şi se pare că toate-mi merg bine. 🙂
ApreciazăApreciază
66.
robin | 12 noiembrie 2009 la 00:22
Fini, la ce sa te mai gindesti la ora asta? Pune capul pe perna, acus cinta cocosii ! 🙂
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
67.
fini | 12 noiembrie 2009 la 00:28
Robin,
mulţumesc mult.
Aseară am primit o dedicaţie pe care ţi-o dau ţie. Dar din dar se face raiul. VISE FRUMOASE!
ApreciazăApreciază
68.
fini | 12 noiembrie 2009 la 00:31
Robin,
la 64
eşti culmea! Nu ştiu ce să zic……….
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
69.
maya | 12 noiembrie 2009 la 07:22
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
ApreciazăApreciază
70.
maya | 12 noiembrie 2009 la 07:23
skorpion
😆
LA MULTI ANI cu SANATATE ca-i mai buna decit toate
😆 😆 😆
ApreciazăApreciază
71.
maya | 12 noiembrie 2009 la 07:23
skorpion
😆
ApreciazăApreciază
72.
maya | 12 noiembrie 2009 la 07:25
@all
😆
O zi buna si frumoasa! 🙂
Sa fiti iubiti! 🙂
Dar si cuminti! 😆
ApreciazăApreciază
73.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 11:09
Salut gradinari, mai cuminti sau mai putin!:..
🙂
„Se Ela Perguntar” superb!
„Geoges Boulanger plays Tokay”, mununat!
ApreciazăApreciază
74.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 11:10
Maya, servus,
o zi voioasa!
😆
ApreciazăApreciază
75.
robin | 12 noiembrie 2009 la 11:58
Salut!
Stiu ca Skorpi se plimba si prin Gradina, asa ca ii las un cadou si aici. 🙂
ApreciazăApreciază
76.
robin | 12 noiembrie 2009 la 12:00
Nora, adica la cine faci aluzie cu „mai putin cuminti?”
Cei din Gradina sint toti oameni seriosi, nu? 😉
ApreciazăApreciază
77.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 12:17
robin,
ca veni vorba de cumintenie:
exista si cumintenii care nu-s tocmai de apreciat, din punctul meu de vedere (nu le incriminez, insa!)
Atitudinile de expectativa, de exemplu, mai ales in momente in care solidaritatea activa, ar trebui sa joace un rol urias, ma mâhnesc un pic… 😉
La „gradinari” nu e cazul, recunosc 😆
ApreciazăApreciază
78.
dora | 12 noiembrie 2009 la 14:42
@ nora,scumpa mea! Esti din nou extraordinara ! L-ai descifrat si caracterizat pe elevul Geonal ca o profa de exceptie,ce esti!
Asa fac tocilarii.Invata pe de rost si reproduc mot-a-mot textul pus in fata ochilor.Si asta chiar provoaca serile cosmaruri.Si cand ai o mama soacra cicalitoare ajungi sa dai in fandaxie…..si pana la ipohondrie nu e decat un singur pas.
Ce usor e manipulat de Gusa si „liga”prorusa.Aici se intalneste stanga socialista cu dreapta patriciana…..in interesul nostru al vulgului,ce deaq !
ApreciazăApreciază
79.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 15:05
dora draga, servus! 🙂
Defect profesional, cum spui! Sau, efect, profesional, nu? 😆
ApreciazăApreciază
80.
noradamian | 12 noiembrie 2009 la 15:05
Postare nouaaaa!! 🙂
ApreciazăApreciază