Leapşă de la Theophyle: generaţii, valori si repere

24 ianuarie 2010 at 00:23 52 comentarii

Oare ce personalităţi contemporane sunt capabile să influenţeze aspiraţiile generaţiei prezentului, să le inducă respectul pentru valorile fundamentale, îndrăzneala de a produce cultură autentică? Sigur că am o serie de nume şi de argumente pentru o listă personală de acest fel. Dar, de fapt, pe ce se bazează criteriile noastre de alegere când vorbim de repere?… Mai întâi, în condiţiile speciale ale vieţii din România, reperele reale s-au găsit mai degrabă în preajmă, în familie, şcoală, prieteni sau apropiaţi. Apoi în lecturi şi autori. Spuneam că am preferinţe pentru personalităţi cu care mă asociez în ceea ce gândesc eu că ar fi bine pentru  societatea noastră. În afară de Nicu Steinhardt, însă şi de Richard Wurmbrand, oameni cu totul deosebiţi a căror influenţă, nu generalizată dar puternică, asupra unor segmente umane, vine din unicitatea lor spirituală legată de martiriu şi convertire,nu îndrăznesc să numesc alte repere, deşi, spre  surprinderea mea,  am găsit nu puţine! Mă feresc să nominalizez, nu pentrucă m-aş îndoi de  calităţile şi capacitatea lor de influenţă  ci de relativitatea aprecierii mele. Apoi, pentrucă societatea noastră actuală încă în (re)formare, nu e pregătită să le ofere ascultarea şi poziţiile meritate. De fapt, fiecare din noi poartă cu el, chiar inconstient, valori primite de la cei din generaţia dinainte şi de la mediul prin care a trecut. Numai că trebuie să le conştientizeze, să le principializeze, să le facă active, generatoare de roade. Aici e miezul problemei…

Up-date
Orientarea spre reperele creştine şi familiale, chiar înaintea celor legate de cultură, observată cu prilejul acestei provocări bine venite din partea lui Theophyle, spune mult despre priorităţile nevoilor noastre spirituale. Pe parcursul a zeci de ani, războiul comunist împotriva valorilor s-a desfăşurat pe  două fronturi: cel  vizibil, „tovărăşesc”, de suprafaţă şi celălalt, invizibil, frontul conştiinţelor. Conştiinţele multora au ales să reziste, chiar dacă au plătit pentru asta, cu viaţa, cu libertatea,  sau, în cazurile fericite, cu neajunsuri de tot felul. Altele, numeroase, însă, au cedat, mai devreme sau mai târziu, trecând, pline de zel,  de partea distrugătorilor. Şi-au redus la tăcere vocea interioară şi au optat pentru favorurile minciunii, vicleniei, cultivând cu sârg acea trăsătură  prolifică şi anesteziantă numită duplicitate sau ipocrizie, transferând-o, ca „bază ideologică”  şi în regimul actual. Acolo unde rezistenţa interioară a învins, acolo sunt de găsit şi reperele de care vorbim, adică cele care n-au schimbat aurul pe tinichea, şi-au apărat valorile, de multe ori cu preţul unor sacrificii prea puţin cunoscute şi luate-n seamă azi. Necunoscute pentru noi înainte de ’89, sunt încă marginalizate, departe de a deveni subiectul unei preocupări oficiale de a reclădi, prin readucerea lor în centrul spiritual al naţiei, conştiinţa socială. Şansa recuperării valorilor, de aceea, vine în mare parte de la cei din familie, părinţi, bunici, anonimi, care au păstrat tezaurul de spirit, aşa cum s-au priceput şi, prin ei, de la reperele lor. Destul de puţin cunoscute nouă atunci, le suntem datori să nu renunţăm, să dăruim ceea ce am moştenit sau ni s-a dăruit.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Criterii sănătoase în societate sănătoasă Patria de dincolo de Cuvinte

52 comentarii Add your own

  • 1. Camil Stoenescu  |  24 ianuarie 2010 la 01:26

    cred că fiecare dintre noi a întâlnit, de-a lungul existenței sale, repere/persoane ce ne-au influențat și al căror model l-am asumat într-o măsură mai mică sau mai mare, conștient sau nu. oameni pe care-i admirăm și de care ne-am apropiat, într-un moment sau altul al vieții…cert este că avem nevoie de valori, de modele, de speranțe și de sens.
    Nicolae Steinhardt e o alegere foarte potrivită. aș mai nominaliza aici și pe Corneliu Coposu, unul dintre puținii oameni politici – în adevăratul sens al cuvântului – ai României postdecembriste.

    Apreciază

  • 2. maya  |  24 ianuarie 2010 la 09:17

    Buna dimineata si buna sa va fie inima!
    😆

    Apreciază

  • 3. maya  |  24 ianuarie 2010 la 09:25

    Repere? Au existat si vor exista! E vremea iar, sa le scoatem la lumina!

    Prea le-am uitat, prea am lasat „mai putin binele” cotidian sa ne inunde inimile si am uitat (poate) frumosul din noi si de linga noi!

    Si totusi… lotusul creste in noroi,iar prin „crapatura noptii” patrunde Lumina! Trebuie numai sa vrem sa le vedem!

    Apreciază

  • 4. maya  |  24 ianuarie 2010 la 09:31

    Nicolae Steinhard, Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Carol I, Regina Maria, I.Bratianu….miile de persoane anonime care pentru crezul lor au murit in puscariile comuniste!

    Apreciază

  • 5. maya  |  24 ianuarie 2010 la 09:31

    „Hai sa dam mina cu mina”
    🙂
    sa iubim natia romana!
    🙂
    Haideti toti cei ce iubesc
    🙂
    frumosul plai,cel romanesc!!!
    🙂

    Apreciază

  • 6. Creanga  |  24 ianuarie 2010 la 09:52

    Buna dimineata!
    Dimineata pe racoare
    Maya noastra somn nu are
    Reperele sunt de mult uitate
    Valorile-s doar regretate
    Ce e bine, ce e rau?
    Pentru poporul meu?

    Apreciază

  • 7. orangeskorpion  |  24 ianuarie 2010 la 10:47

    buna dimineata,

    nora, nu trebuie sa te feresti sa-i nominalizezi,
    chiar asteptam ceva concret…

    Apreciază

  • 8. Theophyle  |  24 ianuarie 2010 la 11:12

    @nora, salut!
    Multumesc 🙂

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 11:49

    Salut grădina, salut camil, maya, creangă, scorpion, theophyle, prieteni!
    🙂

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 11:49

    camil, da, asa este! Iar aceasta nevoie de valori şi repere este chiar energia care ne ghidează spre reconstructia societătii. 🙂

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 11:50

    maya, toate reperele numite de tine sunt si ale mele si,cred, ale multor dintre noi. Intr-adevăr, lotusii răsar din noroi, nici o societate nu trebuie considerata neroditoare, oricat de înjosita ar fi fost de istorie si politica 🙂

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 11:52

    creanga, aceasta e intrebarea:
    „Ce e bine, ce e rau?
    Pentru poporul meu?”

    🙂

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 11:54

    skorpion, prin rezonanta dintre gandirile noastre găsim si concretul, când facem legătura dintre valori si repere 🙂

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 11:55

    theophyle, multumesc si eu, simt nevoia sa mai adaug ceva acestei postari… 🙂

    Apreciază

  • 15. orangeskorpion  |  24 ianuarie 2010 la 12:00

    Grecia se afla intr-o situatie crunta

    ..datorie externă de peste 300 de miliarde de euro şi un deficit bugetar de 12,7% din produsul intern brut , guvernul de la Atena nu are resurse pentru pretenţiile financiare ale diferitelor grupuri sociale sau profesionale.

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883899/Tragedia-greaca-ameninta-cu-un-bis-in-Romania–MULTIMEDIA/

    Apreciază

  • 16. dora  |  24 ianuarie 2010 la 12:02

    Salut gradinari!

    Este binevenita postarea lui theophil aici.Ne da prilej de meditatie si readucere aminte a oamenilor pe care i-am pretuit si am invatat de la ei sa ne comportam si sa dam sens vietii noastre.Si n-au fost departe de noi; parintii,dascalii,prietenii ,conducatorii laici sau bisericesti.Istoria abunda de asemenea personalitati,noi nu putem avea asemenea aspiratii,de aceea pentru mine raman modele in primul rand contemporanii mei si martirii care si-au daruit viata unui crez.

    Apreciază

  • 17. dora  |  24 ianuarie 2010 la 12:04

    Apreciază

  • 18. dora  |  24 ianuarie 2010 la 12:11

    Imaginea de sus este recenta si da masura daruirii unor oameni pentru binele colectivitatii.Bijuteria arhitectonica Salina de la Turda(judetul Cluj) prilej de mandrie si speranta in viitor,replica la scepticii care vad doar demolare si spaima in cotidianul nostru. 🙂

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 12:11

    skorpion, da, tot politicienii i-au adus in starea asta si pe greci 😉

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 12:13

    dora, servus, theophyle a initiat leapsa, asa ca am raspuns provocarii, nu numai eu, venind cu aceasta postare pe subiectul propus.

    Superba salina, cred ca e un unicat 🙂

    Apreciază

  • 21. Creanga  |  24 ianuarie 2010 la 14:16

    Ce sa spun, as fi trist
    C-am fost si eu pesedist
    Mi-am revenit de ani buni
    Se mai intampla minuni
    De fapt, e un lucru normal
    Avansam din vale-n deal
    Societatea se va schimba
    Repere noi va cauta
    Valorile se vor cerne
    Vom uita si noi de lene
    Vom ACTIONA negresit
    Tara se va fi urnit

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 14:24

    creanga, negresit se va urni, de vor deveni firesti, repere noi şi noi minuni şi vesti de acest fel 🙂

    Apreciază

  • 23. dora  |  24 ianuarie 2010 la 15:48

    nora,

    raspunsul meu nu vizeza personalitati din lumea culturala,ganditori,filosofi sau personalitati istorice.Trebuie sa-i cunosti f.bine nu numai ce au spus in cuvinte frumoase,dar cu ce au contribuit ei la urnirea carutei sociale.Cunoastem multi creatori genii pe care-i admiram,dar care in viata personala au fost ursuzi,egoisti si lipsiti de relationare cu semenii.

    ps. Ma gandesc sa dau mai multe detalii cu o postare.Scaunele din amfiteatrul cu 200 de locuri sunt incalzite,realizare unica in Europa.Si acest fapt concret ma face sa fiu nu numai realista ,ci si optimista. 😆

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 16:34

    dora, de acord! Si in ce spui si in ideea unei postari!

    E demonstratia finala a campionilor la skating championships, stiai?

    🙂

    Apreciază

  • 25. clemycali  |  24 ianuarie 2010 la 18:16

    Buna seara, buna seara.
    Nu stiu daca am intalnit personalitati care m-au transformat dar cu siguranta am intalnit persoane fascinante. Nu am avut niciodata idoli. Valorile si reperele mele au venit intotdeauna din familie.
    @skorpion, Angel ar putea sa spuna multe despre situatia in care se afla Grecia acum. Eu pot doar sa afirm ca dezastrul de acum a inceput cu mult timp in urma si este rodul acelorasi reforme amanate in permanenta atat de guvernele socialiste (cele mai numeroase) cat si de cele ale dreptei. Iar in momentul in care UE a refuzat sa mai pompeze bani situatia a devenit catastrofala. Sa ne uitam bine la ce se intampla la Atena ptr ca intr-o mare masura asta ne paste si pe noi.

    Apreciază

  • 26. Un tanar de stanga  |  24 ianuarie 2010 la 18:42

    Grecii au crezut ca vor primi tot timpul fara sa puna osul la munca. Sunt foarte draguti la chef, la cintat la baut vin toata noaptea, dar mai greu cu ei la munca. Au iesit in strada cu pietre si ciomage atunci cind guvernele le-au cerut sacrificii. Nu au fost solidari social. Guvernele au dat inapoi si rezultatul se vede….
    Doamne fereste sa nu patim la fel

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 19:36

    clemy, servus! In multe chestiuni ne asemanam, observ 🙂

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 19:41

    tds, servus, îmi pare rau de Grecia, trece printr-o perioada grea, dar sper sa se redreseze! Altfel arata cauzele unei situatii dificile in interior si altfel de afara
    Au trecut prin atâtea in istoria lor incat vor depasi si necazul asta.
    🙂

    Apreciază

  • 29. dora  |  24 ianuarie 2010 la 19:44

    clemy,

    nici nu ma mir ca ai aceeasi parere ca mine .Te pot fascina personalitatile,dar nu fac parte din trairile si vremea ta. Cauta-le mai aproape de tine! 🙂

    Apreciază

  • 30. dora  |  24 ianuarie 2010 la 19:49

    nora,

    am coborat un pic in lumea copilariei si am urmarit d00 episoade din serialul Robinson Crusoe.Cunoscutul roman a lui Daniel Defoe este plin de lectii de viata si e vorba de fictiune. Atinge acel coltisor intim din noi care da farmec vietii. 🙂

    Apreciază

  • 32. Un tanar de stanga  |  24 ianuarie 2010 la 19:51

    Buna nora , ai dreptate 🙂
    Personal cred ca sunt subiectiv cu grecii. Ei au fost fortati de Churchill sa fie capitalisti cind ei in majoritate erau socialisti, iar noi romanii in majoritate anticomunisti ne-au fortat sa fim comunisti.

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 19:57

    dora, esti o exploratoare neobosita de lucruri interesante pentru noi toti. Daca te duci pe blogul lui tds, o sa găsesti niste lucruri remarcabile 🙂

    Apreciază

  • […] cateva din intrebarile mele, impreuna cu alte trei articole foarte bune cu care m-au gratificat Nora, tibi si TOG, a venit momentul concluziilor de ordin general si cateva particularitati, pe care le […]

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 20:08

    tds- eugene, subiectiva sunt si eu. Stiu ca in insule nu prea are statul treaba cu viata oamenilor. Toate activitatile de acolo sunt particulare.Fac turism de multa vreme si le merge bine
    Mai stiam ca ocupatia engleza post franceză(napoleoniana) din insulele ionice, de pilda, a fost cumplita pentru insulari. Desi trecusera destule rânduri de ocupanti de diferite natii pe acolo, pe englezi nu i-au putut suferi. Asta a generat unul din cele mai mari valuri de emigratie in toata lumea.

    Apreciază

  • 36. Fini  |  24 ianuarie 2010 la 22:11

    SILVIA MARCOVICI

    violonistă română a emigrat în 1976 în Israel, acum trăieşte la Strasbourg. A câştigat numeroase premii internaţionale de prestigiu. A colaborat cu mari dirijori ca Eugen Ormany, Bernard Haiting,Claudio Abado, Ricardo Muti, Kurt Manzur Daniel Baremboim, Zubin Mehta. Interpretările ei sunt dominate de o tehnică impecabilă şi o sonoritate caldă. London’s Daily Telegraph descrie interpretările ei astfel „Beautiful, perfect, with genuine eloquence and feelin.”
    A studiat vioara de la 12 ani cu violonistul Ştefan Gheorghiu, care la rândul lui a fost studentul preferat al lui David Oistrah, care…………. Generaţii, generaţii.

    Apreciază

  • 37. Fini  |  24 ianuarie 2010 la 22:16

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 22:21

    fini, servus! E faimoasa Silvia Marcovici si are de ce! Cred ca a mai venit la Festivalul Enescu in anii trecuti 🙄

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 22:24

    Sibelius, o muzica placuta, usor nostalgica, asemanatoare cu a lui Grieg… De fapt si Ceaikovski din seara asta, e tot nostalgic, luminos…. 🙂

    Apreciază

  • 40. clemycali  |  24 ianuarie 2010 la 22:47

    Hec, am revenit.
    @dora, trebuie sa recunosc ca nu am inteles raspunsul tau 😦
    @UTS, si eu am oarece nostalgie cand ma gandesc la greci. Dar problemele pe care le au acum erau oarecum previzibile. Practic Grecia a trait in ultimii 20-30 de ani doar din turism si banii veniti de la UE. Plus ceva agricultura. In rest cam nimic. Sectorul manufacturier, ala care era, a migrat catre Asia de Sud-Est. Adauga la asta un aparat de stat greoi si ineficient, o buna parte a populatiei care traieste stipendiata de la guvern, mediul de afaceri incorsetat si ai dezastrul gata.
    @fini, chiar ma gandeam zilele trecute la Silvia Marcovici. Am ascultat-o ultima oara acum cativa ani la un Festival Enescu.

    Apreciază

  • 41. Fini  |  24 ianuarie 2010 la 22:51

    Nora,

    servus!
    Da, Silvia Marcovici a revenit în ţară cu ocazia Festivalului „George Enescu”. Mâine seara voi posta Concertul pentru vioară şi orchestră de Beethoven cu ea la Ateneu.
    Sibelius este sufletul Finlandei. El şi Grieg sunt nordici şi din muzica lor răzbate nostalgia întinderilor albe.
    Stai puţin, să caut o pisă frumoasă scrisă de Sibelius.

    Apreciază

  • 42. Fini  |  24 ianuarie 2010 la 22:58

    Apreciază

  • 43. Fini  |  24 ianuarie 2010 la 22:59

    Clemy,

    servus! 🙂

    Apreciază

  • 44. Fini  |  24 ianuarie 2010 la 23:09

    Clemy,

    întreprinde turnee împreună cu cei doi copii ai ei – Aimo Pagin (pianist) şi Sarah (soprană).

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  24 ianuarie 2010 la 23:15

    fini, frumoasa familie 🙂

    Apreciază

  • 46. Fini  |  25 ianuarie 2010 la 00:06

    NOAPTE BUNĂ!

    Apreciază

  • 47. Fini  |  25 ianuarie 2010 la 00:09

    Apreciază

  • 48. Fini  |  25 ianuarie 2010 la 00:12

    Apreciază

  • 49. Fini  |  25 ianuarie 2010 la 00:15

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  25 ianuarie 2010 la 00:23

    fini, mutzam pentru clipuri! Imi plac 🙂

    noapte buna!

    Noapte buna si o zi frumoasa, prieteni

    🙂

    Apreciază

  • 51. Fini  |  25 ianuarie 2010 la 00:36

    DIRE STRAITS & ERIC CLAPTON

    Apreciază

  • 52. Ginette  |  7 decembrie 2010 la 16:14

    Have you ever considered adding more videos to your web site posts to keep the readers more interested? I mean I just read through the entire article of yours and it was quite great but since I’m more of a visual learner,I found that to be more helpful well let me know how it turns out! Regards, Ginette.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.020 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.020 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: