VLADIMIR SOLOVIOV: Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale (2/3)
1 februarie 2010 at 16:27 noradamian 36 comentarii
Dacă trăia în epoca noastră, grădina vilei de pe malul francez al Mediteranei unde Soloviov şi-a plasat dialogurile ar fi fost, poate, un site, iar turiştii invitaţi să discute, de ce nu, nişte bloggeri. „Generalul, Politicianul, Prinţul, Doamna şi Domnul Z”, cinci vilegiaturişti din înalta societate rusă dezbat vreme de trei zile, în concepţia şi regia literară a autorului, soarta omului şi a umanităţii. Literatura interesează mai puţin aici, e mai mult pretextul pentru ca Soloviov să arunce în luptă, prin personaje reprezentative pentru rostul şi sensul dezbaterii, idei, concepte şi atitudini. Imaginat pe modelul dialogurilor platoniciene, temeiul confruntării fiind istoria, iar nucleul ei, conservarea răului, Soloviov urmărește ca dezbaterea să demonstreze nevoia de luciditate în credinţă, indispensabilă în aceest război perpetuu cu forța negativității. În bătălia de idei imaginată în acel cadru natural dominat de albastrul Mediteranei şi semeţia strălucitoare a Alpilor, se confruntă tradiţionalismul întruchipat de General, progresismul pragmatic-liberal al Politicianului, pseudo-creştinismul pozitivist al Prinţului, apologia lucidă a marşului victorios al răului prin istoria lumii adusă în discuţie de domnul Z, reprezentantul opiniilor autorului. Firele dezbaterii sunt ţesute prin intervenţiile celui de al cincilea personaj, Doamna, care reprezintă un fel de feed-back al societăţii- care în vremea noastră ar include și rețelele de socializare- de care aparţin convivii. Dacă Generalul, un personaj comun, naiv, tradiţional, apărător al rânduielilor şi moralităţii creştine, al cauzei războiului patriotic, nu contrariază opiniile domnului Z, Politicianul reprezintă purtătorul unui nihilism predestinat căderii iminente. Înrudit spiritual cu nihiliştii întunecaţi ai lui Dostoievski, personajul din „talk-show”-ul solovian discută relaxat cu gândul la escapadele la cazinoul din Monte Carlo, convins că progresismul surclasează orice credinţă iar plăcerile vieţii se confundă cu rostul ei. Dar pentru domnul Z, politicianul e un inamic mult mai uşor de combătut comparativ cu tolstoismul…
va urma…
(Vladimir Soloviov: Trei dialoguri despre sfârşitul istorie universale – editura Humanitas, 1992, prefaţat de un Studiu introductiv din colecţia Gânditori Ruşi coordonată de Ion IANOŞI)
Entry filed under: 7301634. Tags: doamna, domnul z, generalul, politicianul, prinţul.
36 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
tibi | 1 februarie 2010 la 19:58
buna seara !
Personalitatea lui Soloviov este de vina : intimideaza.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 1 februarie 2010 la 20:03
skorpion, servus, pustie, dar plină de suflet! 😆
Subiectul asta nu e prea atractiv, stiam, dar nu vreau sa vand nimic… 🙂
Treptat, intr-un mod sau altul, oricum o sa mă indepartez de tematica politica, sunt altii care o fac mai bine. Intenţionez sa schimb registrul, chiar daca şi postarile şi comentariile se vor rări… 🙂
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 1 februarie 2010 la 20:03
tibi, servus, ai ghicit! 🙂
ApreciazăApreciază
4.
tibi | 1 februarie 2010 la 20:14
servus nora !
Bine, e clar ca postarile celelalte vor prevala, dar din cind in cind cite un perdaf a la nora, tot trebuie sa le mai tragi musiilor ! 🙂
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 1 februarie 2010 la 20:18
tibi, da, mai rar dar cu bataie mare 🙂
ApreciazăApreciază
6.
tibi | 1 februarie 2010 la 20:29
apropo de pustiu. cam asa este pe toate bloagele. isi trage lumea sufletul. 🙂
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 1 februarie 2010 la 20:46
tibi, dupa o perioada de gradinarit intensiv ar fi absolut normal un an sabatic! Sau macar o luna… 🙂
ApreciazăApreciază
8.
tibi | 1 februarie 2010 la 20:54
Nu ne lasa inima sa stam asa de multa vreme departe de gradina ! 🙂
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 1 februarie 2010 la 21:02
tibi, timpul trece repede, da iarba, se-ntorc pasarile la cuiburi, se mareste ziua, se trezeste tiriplici… 🙂
ApreciazăApreciază
10.
orangeskorpion | 1 februarie 2010 la 21:05
Nora,
vad ca ti-e dor de primavara.
Iti ofer primavara si iubire la………….PARIS
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 1 februarie 2010 la 21:21
skorpion, multumesc si pentru primavara si pentru Paris… 🙂
ApreciazăApreciază
12.
Fini | 1 februarie 2010 la 21:52
Skorpi,
când e vorba de primăvară până şi întunericitul Rammstein devine blând.
Eu îl cunosc altfel. Ca să ajungem la Paris trebuie să călătorim.
ApreciazăApreciază
13.
Fini | 1 februarie 2010 la 21:54
Asta-i muzică de ascultat când eşti la volan noaptea, sigur îţi sare somnul. Dar e cu tâlc.
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 1 februarie 2010 la 21:57
fini, servus, cam sumbru 🙂
ApreciazăApreciază
15.
Fini | 1 februarie 2010 la 22:03
Maya Pliseţkaia
ApreciazăApreciază
16.
Fini | 1 februarie 2010 la 22:06
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 1 februarie 2010 la 22:06
fini, asta e o bijuterie 🙂
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 1 februarie 2010 la 22:07
si urmatoarea 🙂
ApreciazăApreciază
19.
Fini | 1 februarie 2010 la 22:07
ApreciazăApreciază
20.
Fini | 1 februarie 2010 la 22:08
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 1 februarie 2010 la 22:16
Impresionanta, unica interpretare!
Oare cand a aparut in ultimul rol? 🙄
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 1 februarie 2010 la 22:40
Nora,
eu ascult Rammstein. 🙂
„Fruhling in Paris”, cadoul oferit de Skorpi, este diferit. O surpriză însorită.
Mai este fe-martie.Aduceţi primăvara cu sila.
Apropo de „sila”. Dacă e să fac pe translaturoul constat că la ruşi munca = trud(ă), robot şi putere = sila.
ApreciazăApreciază
23.
Belle de Jour | 1 februarie 2010 la 22:42
🙂
multumesc pentru post
astept si continuarea
🙂
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 1 februarie 2010 la 22:46
fini, munca = trud(ă), robot şi putere = sila! spasiba! 🙂
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 1 februarie 2010 la 22:47
Belle de Jour, iti multumesc si eu!
Urmează… 🙂
ApreciazăApreciază
26.
Fini | 1 februarie 2010 la 23:05
Nora,
la 65 de ani s-a retras de la Balşoi.
La aniversarea a 70 de ani de viaţă a Mayei Pliseţkaia, Bejart a omagiat-o semnând coregrafia pentru „Ave Maria”. ( e ultimul clip pe care l-am dat).
ApreciazăApreciază
27.
tibi | 1 februarie 2010 la 23:09
Bon ! 🙂
servus !
Am vorbit in direct pe mess, cu Robi o ora si jumatate. 🙂
Acum pot si eu sa ascult, cadourile muzicale.
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 1 februarie 2010 la 23:10
fini, 65 de ani? O varsta neobisnuita pentru o balerina!
Ce cadou frumos! Pentru ea dar si pentru toti cei care au văzut-o si o mai vad, fie si in clipuri 🙂
ApreciazăApreciază
29.
noradamian | 1 februarie 2010 la 23:11
tibi, comunicati ca si cum ar fi in casa, atunci 🙂
ApreciazăApreciază
30.
tibi | 1 februarie 2010 la 23:31
Da nora, DA ! 🙂
Oricum va urez cuviincios ca intotdeauna, Noapte Buna, Tuturor ! 🙂
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 1 februarie 2010 la 23:36
tibi, noapte buna! 🙂
ApreciazăApreciază
32.
Fini | 2 februarie 2010 la 00:02
NOAPTE BUNĂ! vă doresc
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 2 februarie 2010 la 00:05
fini, multzam pentru Larisa, inca o russian artist de exceptie! 🙂
Noapte buna!
🙂
Noapte şi zi buna prietenllor si vizitatorilor 🙂
ApreciazăApreciază
34.
DulceDeea | 2 februarie 2010 la 01:46
Draga mea Nora,
Sper să vezi în zori de ziua vestea. Ai un dar în paginile mele.
Te îmbrăţişez acum şi mereu.
ApreciazăApreciază
35.
noradamian | 2 februarie 2010 la 12:16
Un dar care ma bucura!
Multumesc, draga Deea! 🙂
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 2 februarie 2010 la 12:16
Postare noua!
ApreciazăApreciază