Lanţul pro-criză
26 aprilie 2010 at 13:43 noradamian 55 comentarii
Una din regulile respectate în scenariul unui policier de succes, este “pista ocolitoare” Spectatorul, căruia i se livrează date, informaţii, probe, devine „avant la lettre” cel care dezleagă iţele intrigii. Mai precis, îşi imaginează lucrul ăsta. Nu pentru mult timp, însă, pentrucă după timpul cuvenit, raportul între percepţia consumatorului şi povestea livrată se schimbă şi, la momentul “adevărului”, criminalul este dezvăluit împreună cu lucrătura sa, cu pistele false sau colaterale pe care s-a desfăşurat, până aici, intriga.
Mondializarea crizei, cu acutizările ei în zonele vulnerabile, are rădăcini adânci în corupţia la nivelele cele mai înalte, aparent intangibile, ale planetei. Ţările sărace cu deosebire cele conduse de structuri lipsite de scrupule, avide de bani şi putere, sunt, nu de acuma, ţinte ideale pentru rechinii planetei. “…SEC, comisia de valori mobiliare a bursei de la New York, a acuzat Goldman Sachs de fraudă pentru că nu a anunţat clienţii care au investit într-un pachet sintetic de titluri garantate cu derivate pe credite ipotecare subprime (synthetic collateralized debt obligation – CDO) că derivatele ipotecare erau alese de fondul Paulson & Co. al emblematicului hedge fund manager John Paulson, care în acelaşi timp paria pe deprecierea instrumentelor” (Valentin Vioreanu,19 aprilie, 2010, Capital.ro) “Printr-un program pus la punct de Goldman Sachs, guvernul elen al socialistului Costas Simitis se împrumută în 2001, anul intrării în UE, cu sume de ordinul miliardelor nedeclarate în deficitul bugetar. Manevra e aranjată printr-o societate anglo-greacă cu sediul la Londra, expertă în produse financiare complexe, așa numitele „credite derivative swaps”. A stiut organismul european de supraveghere a contabilităților statelor membre de aranjament? Avea cum să-l stopeze? Goldman Sachs susține c-a informat Eurostat. Michel Van Den Abeele, directorul Eurostat din 2001, neagă. O șarlatanie care a dus la o tragedie.
Nu pentru prima dată numele băncii de investiţii respective este legat de o fraudă. Jurnalistul de investigaţie Matt Taibibi declară fără rezerve că “banca Goldman Sachs este o adevărată maşinărie de creat crize financiare “(Agenţia Reuters) Ca şi în cazul fraudei realizate de Bernard Madoff, unde s-a constatat cu uimire că erau implicate mari instituţii financiare, primele rapoarte preliminare indică faptul că principalii investitori în aceste produse ar fi Merrill Lynch, Deutsche Bank, Citigroup sau JPMorgan, care ar putea fi nevoite să se apere la rândul lor de acuzaţii similare.
Se conturează limpede aşadar, lanţul defecțiunilor la capătul căruia se află ţările vulnerabile economico-financiar şi politic (Grecia, Italia, Spania, Portugalia etc. ale UE) Nici o uniune politică nu rezistă până la urmă dacă nu e fundamentată pe o uniune financiară riguroasă, controlabilă și responsabilă. În așa fel încât manevrele oneroase ale unor decidenți corupți din interiorul statelor membre, în cârdășie cu sistemul financiar în componentele lui mafiotizate internaţional să fie depistate și stopate rapid.
Entry filed under: 7301634. Tags: "maşinărie de produs crize", "pista ocolitoare", Golden Sachs, lanţul pro-criză.
55 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Fini | 26 aprilie 2010 la 15:15
VISELE
Marin Sorescu
Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai văd visele şi e grav.
Ca să ştiu unde-am rămas,
Şterg globii ochilor c-un postav.
O hemoragie de-ncurcături
Şi pe plan internaţional.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasă duşi, duşi de val.
Ah, cum mă ustură de la ficaţi,
Ah, cum mă doare
Aceasta tristă alunecare!
Această atmosferă de eşuare,
Această lume de nevropaţi!
ApreciazăApreciază
2.
Fini | 26 aprilie 2010 la 15:16
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 15:31
fini, servus! Phiii, ce potriveala cu visul lui Marin Sorescu. Geniul poetului… 🙂
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 15:34
… Foarte interesant si clipul(2), muzica si imaginile deopotriva 🙂
ApreciazăApreciază
5.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 18:38
Buna seara, buna seara.
@fini, versurile lui Sorescu dar si muzica sunt o minunatie.
ApreciazăApreciază
6.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 19:41
@nora, salut. Tocmai ma pregateam sa inchid calculatorul si sa fug la scoala. Ne citim mai tarziu, in pauza 🙂
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 19:51
clemy, fugi! 😆
ApreciazăApreciază
8.
dora | 26 aprilie 2010 la 20:16
Servusztok din nou!
interesanta postare,putin prea de specialitate si acum mintea mea este mai ingustissima! 🙂
@Fini,
ei,ce sa fac daca guguloaiele se aseamana.
@Creanga,tot cu ochi de viezure?Sorry daca n-am nimerit animalul
ApreciazăApreciază
9.
dora | 26 aprilie 2010 la 20:17
Sunt mai laconica din cauza de Teo la B1.
ApreciazăApreciază
10.
Fini | 26 aprilie 2010 la 20:19
Curtea Constituţională ne poate desfiinţa cam toate instituţiile cu atribuţii de control din România, urmând logica argumentării din decizia pronunţată în cazul ANI. Pe baza ei, Poliţia Rutieră, controlorii de tren, fiscul, Consiliul Concurenţei şi cam oricine face anchete şi aplică amenzi în ţara asta riscă să dispară. Oricine va putea pretinde că sunt neconstituţionale, invocând exact argumentele utilizate de judecători în motivarea deciziei pronunţate în data de 14 aprilie în cazul ANI.
Judecătorii Curţii susţin că ANI funcţionează ca un organism jurisdicţional, deşi nu face parte din sistemul de justiţie descris în Constituţie, fiind organ administrativ. În motivarea Curţii, judecătorii susţin că inspectorii de integritate se poartă pe alocuri ca procurorii şi ca judecătorii. Spune CC „ANI decide că o parte din avere este nejustificată şi, prin urmare, dă un verdict, activitate permisă numai instanţelor de judecată“. Procedând astfel, Agenţia s-ar plasa în afara legii fundamentale, potrivit căreia justiţia se realizează doar în instanţă.
Pe logica asta, nici Poliţia Rutieră n-ar mai avea dreptul să aplice amenzi. Ce face poliţistul? Întocmeşte şi el un mic dosar, ia declaraţii de la martori, mâzgăleşte un mic rechizitoriu (procesul-verbal) şi pronunţă un verdict (amendă). Altfel spus, şi Poliţia Rutieră, tot organ administrativ, la fel ca ANI, se poartă după mintea judecătorilor Curţii Constituţionale, ca un organ jurisdicţional. Urmând cuvânt cu cuvânt argumentaţia Curţii, nici controlorii de tren nu par foarte constituţionali. Nişte mici procurori cu aere de judecători şi ei!
Extinzând acest raţionament absurd, de acum, ne putem aştepta ca judecătorii să declare orice şi pe oricine ca fiind neconstituţional: un copac, o traversă de cale ferată sau o roată de bicicletă. Şi noi am putea ajunge într-o bună zi neconstituţionali. Judecătorii Curţii au dovedit că pot argumenta orice şi nu-şi fac mari probleme dacă pronunţă decizii ridicole sau care se bat cap în cap.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 20:24
Salut dora! Informaţii de presă serioase( agentie Reuters) care puse cap la cap ofera o „harta de satelit” pe care pot fi reperate verigi ale lantului, sau trasee ale coruptiei la nivel global si local 🙄
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 20:29
fini, EXACT SI COMPLET! Astea ar fi consecintele posibile ale unei asemenea iresponsabilitati! Dar faptul ca au intins prea mult coarda, ca au mers prea departe, pana la urma iar o sa aibe efecte inverse, o sa se-ntoarca impotriva celor care ar fi favorizati de hotararea CCR de a scapa de ANI.
ApreciazăApreciază
13.
Theophyle | 26 aprilie 2010 la 21:03
salut pe toata lumea 🙂
Nora, problema este mult mai mare, mai veche si mai adanca. Sper in cateva zile sa o deslusesc si sa o aduc la cunostinta cititorilor.
Despre PIIGS, si-au facut-o cu mana lor, asa ca nici o mila pentru conducatorii lor si nici pentru sindicatele lor.
Lucrurile au ajuns rapid pana sus de tot. Suficient sa vezi cine este Paulson, si care sunt relatii lui cu Obama ca sa intelegi dimensiunile problemei.
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 21:20
Theophyle, salut, 🙂 da, ar fi bine sa fie dezvaluita toata problema cu istoricul si efectele ei cu tot. Eu am prezentat doar ce se vede acum. Evident cei ce se lasa corupti, ori se complac absolvindu-se de orice responsabilitate, nu merita mila. Dar cei care trag ponoasele fara a avea o vina aceia merita sa fie altfel priviti ( stim din propria noastra nefericire aceasta trista povara pe care o purtam ca natie)
Intrebarea pe care nu putem sa nu ne-o punem: de ce au fost lasati atata vreme sa zburde? Ca doar nu chiar ieri, asa cum zici si tu, s-au pus la cale toate astea 🙄
ApreciazăApreciază
15.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 21:53
@nora, salut din nou. problemele Greciei nu sunt singulare ci sunt problemele UE ajunse la paroxism. Ce se intampla acum in Grecia se poate intampla maine in Spania si Portugalia iar Franta si Italia nu sunt nici ele prea departe de aceeasi situatie. Problemele cheie sunt aceleasi: suprataxare, personal birocratic de stat ultranumeros (dar extrem de generos salarizat si cu pensii uriase), sindicate care au facut aproape imposibila productia de bunuri materiale in spatiul UE. Ca sa nu mai vorbim ca Germania, de la care asteapta toata lumea sa ajute „purcelusii”, nu prea poate sa o faca din ratiuni interne. Opinia publica este vehement impotriva oricaror ajutoare financiare catre „fratii” greci. Madam merkel are foarte putin spatiu de manevra.
@fini, ma bucur mult ca ti-a placut clipul.
ApreciazăApreciază
16.
Turnofftheglory | 26 aprilie 2010 la 21:54
Nora, lacomia vine de la permisivitate. In SUA erau legi ce nu ar fi lasat asa ceva sa se intample. Plus demagogia ce a impins oameni sa sara scara sociala chiar daca nu si-o permiteau. Rezultatul e ca cei cu mai putine venituri sunt mult mai afectati decat cei ce au bagat carbuni in criza.
O alta chestie infioratoare este lacomia consiliilor de administratie, a actionarilor ce au impins managerii la riscuri extreme. In SUA un top manager nu supravietuia 2 ani datorita presiunilor uriase pentru profit. Se dorea crestere continua si nu de un procent. Actionarii vroiau si mai multe profituri impingand la extrem riscuri asumate, presiuni pe piata si achizitionarea de produse derivate. Nu mai era nimic de fuzionat, asa ca s-au inventat busniessul supraevaluarii si a speculei pe viitorul profit.
ApreciazăApreciază
17.
Fini | 26 aprilie 2010 la 21:59
Haiku – Basho
„Măturând grădina
mătura uită
zăpada.”
Întâi stejarului
mă ăncredinţez –
pădure vara.”
În spirit de haiku – Nichita Stănescu
Întunecând întunericul
iată
porţile luminii.”
„Dacă timpul ar avea frunze
ce toamnă!”
ApreciazăApreciază
18.
Fini | 26 aprilie 2010 la 22:01
ApreciazăApreciază
19.
luminita | 26 aprilie 2010 la 22:01
Va salut pe toti si imi cer scuze ca nu am timp sa citesc postarea cu atentia cuvenita.
Referitor la pasajul cu privire la sistemul bancar care a indatorat nu doar persoane ci chiar tari pot spune ca am simtit asta si pe pielea mea , cativa ani -vreo 15- am lucrat cu credite bancare pentru a-mi sustine si dezvolta afacerile.
N-am reusit decat sa le sustin, dobanzile lor sunt extraordinar de mari si sistemul de garantare pe care ti-l impun te pot lasa fara case si utilaje, fara tot chiar.
Eu m-am oprit la timp, altii au pierdut insa tot .
ApreciazăApreciază
20.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 22:04
ApreciazăApreciază
21.
luminita | 26 aprilie 2010 la 22:07
Auditii placute !
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:08
Tog, corecta evaluare! Problema e ca de pe pozitia de suprematie, aceste masinarii bancare produc crize in lume, cu precadere in tarile slabe politico-economic si coruptibile.
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:10
fini, haiku-urile puse de tine merita o atentie deosebita, sunt ca niste picturi… 🙂
ApreciazăApreciază
24.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 22:11
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:13
luminita, servus! Nesiguranta ii paste tot timpul pe cei care vor sa intreprinda ceva. Felicitari ca ai reusit sa iesi din zona primejdioasa. 🙂
ApreciazăApreciază
26.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 22:20
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:22
fini, frumusete calma si linistitoare în clipurile cu muzica japoneza
🙂
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:24
clemy, cred ca e o experienta muzicala deosebita sa treci de muzica japoneza traditionala, la tumultoasele simfonii ale lui Beetohoven. O sa vad asta acusica 🙂
ApreciazăApreciază
29.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 22:27
ApreciazăApreciază
30.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 22:28
@nora, am ales Pastorala ptr ca este considerata cea mai descriptiva dintre simfoniile Bheetoveniene. Se potriveste cu haikiurile lui fini.
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:31
clemy, da, Pastorala e in ton 🙂
ApreciazăApreciază
32.
clemycali | 26 aprilie 2010 la 22:35
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:39
Dar nu-i lipsita de patosul specific romanticului Beethoven 🙂
ApreciazăApreciază
34.
Fini | 26 aprilie 2010 la 22:45
Clemy, 🙂
pentru că este atâta de descriptivă, deci cu program, poate fi considerată o lucrare romantică scrisă de cel mai clasic dintre compozitori. Nu este unică, B. recidivează.
„Furtuna” lui Beethoven este cea mai plastică descriere a unei furtuni din toată literatura muzicală.
Ce interpretări ai adus ! Toscanini cu o imprimare antologică. Bernard Haitink directorul artistic de la Chicago Symphony Orchestra dirijând London Symphony Orchestra.
ApreciazăApreciază
35.
Fini | 26 aprilie 2010 la 22:47
Nora, 😆
iar îmi cântă păsărelele în japoneză.
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 22:49
fini, am observat 😆
ApreciazăApreciază
37.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 23:09
Prieteni gradinari si vizitatori,
noapte buna,
tuturor, somn usor!
🙂
ApreciazăApreciază
38.
rahoveanu | 26 aprilie 2010 la 23:09
Nora
ori cat ar fi altii de smecheri, nimeni nu se mai prabuseste azi singur. Mai ales in UE. Exista o interdependenta care afecteaza cu pondere diferita, e adevarat, pe toti.
Mai marii lumii au realizat asta si in anii urmatori se va produce o schimbare de sistem, de la un capitalism salbatic, la unul social, cu redistribuiri de resurse de la bogati la saraci. Altfel, nu va fi bine ptr nimeni.
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 26 aprilie 2010 la 23:13
Alex, schimbarea la care te referi, ar fi singura iesire dintr-o situatie a naibii de incurcata la care si-au adus contributia direct sau indirect o multime de inalte personaje.
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 27 aprilie 2010 la 00:00
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 00:05
fini, ma bucur ca inca n-amadormit si mai dând o raita pe aici l-am regasit pe mereu surprinzatorul Cicero 🙂
ApreciazăApreciază
42.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 00:06
Noapte buna , fini,
pe maine ( adica azi mai incolo :))
🙂
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 27 aprilie 2010 la 06:46
NEAŢA ! 🙂
APRIL
Tudor Arghezi
Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.
Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.
O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.
Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?
ApreciazăApreciază
44.
Fini | 27 aprilie 2010 la 06:47
ApreciazăApreciază
45.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 10:06
Neaţa prieteni!
fini, aprilie cu Arghezi e tare frumos!
Iar dupa ce vezi clipul, iti vine sa lasi toate treburile si sa hoinaresti. Ceeace se va si intampla, dar nu chiar acuma !
🙂
ApreciazăApreciază
46.
Creanga | 27 aprilie 2010 la 10:15
Neatza gradina!
Cam tarzior si eu, GS a dat de greu, Besica o sa se sparga,
Lantul de datorii se dezleaga.
PS Stiti ca doar 10% di bani sunt tipariti? restul…. electronic.
ApreciazăApreciază
47.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 10:45
Creanga, salut! N-am stiut asta cu 10%! Ca sa vezi la ce duce progresul într-ale electronicii! Criza din ’29 de pe wall street era doar o mica agitatie pe langa ce-i acum 🙄
ApreciazăApreciază
48.
Fini | 27 aprilie 2010 la 11:08
Nora, Creangă, salut ! 🙂
ApreciazăApreciază
49.
Fini | 27 aprilie 2010 la 11:11
Nora,
@ 54
„Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!”
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 11:14
fini, chiar ca-mi vine sa le las! M-a apucat si nostalgia după vremea „mondialului”
lumi, unde esti? Uite ce ne aduse fini 🙂
ApreciazăApreciază
51.
Creanga | 27 aprilie 2010 la 11:21
Salutare Fini & Nora
In gradina acuma salta
Doua fete vesele
Lumi este in poiata
Numara gainile
ApreciazăApreciază
52.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 12:06
creanga,
ghiersul tau de primavara
prin gradina salta iara
🙂
ApreciazăApreciază
53.
noradamian | 27 aprilie 2010 la 12:07
Postare noua 🙂
ApreciazăApreciază
54.
Verigi de aur din lanţul pro-criză « Gradina de hartie | 18 noiembrie 2011 la 11:15
[…] În aprilie, când chestiunea răzbise-n presă,cam timid, atunci, am scris despre subiect aici: (https://noradamian.wordpress.com/2010/04/26/lantul-pro-criza-2/) Da, guvernul lumii de mâine pare deja copt la microundele francmasoneriei ai cărei slujbaşi […]
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 12 iulie 2015 la 18:49
Reblogged this on Gradina de hartie.
ApreciazăApreciază