Ei sau noi? Cine dă tonul?

19 iunie 2010 at 18:51 119 comentarii

Cineva care tine la tara in care traieste si vede ca lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui sa spuna ce nu e in ordine. Restul mentalitatilor sunt ramase din dictatura. Orice om care gandeste altfel, in Romania e perceput ca dusman. Nu adversar, ci dusman!” (Herta Muller)

Că  mai toată clasa politică blochează din răsputeri şansele de reformare ale statului  a devenit o realitate de necontestat. Că nouă anonimilor ne vine tot mai greu să sperăm la ieşirea ţării de sub  blocada  politicienilor care au pus  stăpânire pe ţară în folosul lor propriu nu miră pe nimeni.  Cei care au văzut în votul uninominal mijlocul de schimbare a  realităţii de care vorbeam au recăzut în lehamite după ce şi acesta a fost pervertit permiţând chiar şi unora din coada listelor să intre „democratic” în parlament. Incalificabilă manevră! Cu toate astea vina nu le aparţine numai politicienilor ci şi acelora dintre noi, nu puţini, care, deşi spun că vor vot uninominal, gândesc tot „monolit” adică „pe liste”; sau, care se poziţionează, teoretic, de partea celor de  stânga” sau a celor de „dreapta”, nesocotind, practic, frăţiile siameze cu transmisii  la nivel de gheare şi buzunare. Reducţia  gândirii critice  la „calitatea” dată de o culoare, de apartenenţa la un partid, aduce dezamăgitor de mult cu gânditul la comun ştampilat cu roşul ideologic chiar dacă acum a devenit galben, violet sau portocaliu. La fel cum înregimentarea în pecere devenea o garanţie (singura!) a ” înaltelor virtuţi umane”, apartenenţa la o formaţiune (derivată tot de acolo, în  bună măsură) indiferent de culoare, garantează, în mintea  acestor suporteri, valoarea aleşilor. Cu asemenea „fidelitate” de reflex condiţionat în loc de gândire, avem toate şansele să perpetuăm şi  falsele valori şi schismele care distrug  societatea. Nici o şansă ca votul uninominal să schimbe ceva în această societate debusolată dacă  n-o să ajungem să gândim, în termeni individuali, criteriile! Generată de aceeaşi condiţionare, extrema cealaltă, a demobilizatorului „toţi sunt la fel”, dovedeşte, în negativ, acelaşi tipar de gândire. Din  păcate, în loc să scadă, numărul victimelor necontenitei şi ferocei manipulări cărora li s-a accentuat acest pattern mental cu faţă şi dos e în creştere;  sunt şi mai mulţi însă, cei cărora rezistenţa la manipulare le-a ascuţit simţul critic. Apartenenţa doctrinară e indispensabilă într-o alegere politică dar fără a ţine cont de calităţile demonstrate de persoana în cauză nu duce la nimic bun. Să fie atât de greu de ieşit din mentalitatea generalizatoare şi maniheistă? de diferenţiat nuanţe, de distins individul în şi din grup? Cât timp aceste „simţuri” sunt slăbite, alterate sau atrofiate, vorbim exact de genul de vulnerabilitate care face  posibilă manipularea! Evident că dezechilibrul produs de alterarea cu program a vieţii democratice a făcut şi încă mai face necesară o reţinere, o anume  prudenţă în actul critic, pentru a nu contribui la desfiinţarea puţinelor lucruri bune realizate şi a favoriza, indirect, cumplita ofensivă a răului. Dar, pe lângă nevoia imperativă de a stăvili corupţia transpartinică, a le exonera greşelile (şi, implicit, a le nega dreptul de a greşi) celor responsabili, atât de puţini, înscrişi în această luptă, e ea însăşi o greşeală. De ce? Tocmai fiindcă reţinerea peste o limită  de a critica aspecte cu care nu eşti de acord  întreţine maniheismul şi falsul civism. Pentru că şi eu şi tu putem greşi. Pentru că doar din partea unor politicieni ai construcţiei care  înţeleg ca indispensabile astfel de atitudini poate veni normalizarea societăţii;  şi, mai ales, pentru că doar prin raţiunea echilibrului şi conduita lipsită de duplicitate se va ieşi la liman din gropile  acestui stat în derivă.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Testul trandafirului „Poporul”

119 comentarii Add your own

  • 1. skorpion  |  19 iunie 2010 la 20:38

    foarte bun citatul Hertei Mueller!

    aici este problema oamenilor din Ro

    lipsa civismului in primul rind!

    de aceea am si ajuns in 20 de ani unde am ajusn!

    Apreciază

  • 2. skorpion  |  19 iunie 2010 la 20:42

    EI au dat tonul inca din 1989,

    iar NOI stat capra pina de curind.

    O prima spargere a fost victoria lui basescu in 2004,
    victorie efemera, dar totusi

    mergem inainte…

    si sper ca tonul nostru se va auzi tot mai tare!

    🙂

    Apreciază

  • 3. luminita  |  19 iunie 2010 la 21:07

    Abia acum am citit postarea noua.
    Cred ca fara sa vreau am scris dincolo ceea ce se potrivea aici.
    Dar mai vin.

    Apreciază

  • 4. luminita  |  19 iunie 2010 la 21:35

    Acumaaaaa,
    ceea a a spus Herta Muller in citatul pus de Nora drept motto spun si eu de cate ori am prilejul , pe aici si pe-aiurea.
    Depinde de perceptia fiecaruia sa-mi interpreteze mesajul .
    Cine-i intzepenit in incotzopeneala nu pricepe decat ca io–s dusman.
    De clasa, de partid, de ideologie, de blog.
    Iar mie nu-mi ramane altceva de facut decat sa-l trosnesc cu leuca augmentatiei pana pricepe.
    De cele mai multe ori insa nu se prinde.
    Asta-i incotzopenitul de blog.
    Netratabil.

    Apreciază

  • 5. theo  |  19 iunie 2010 la 21:48

    DIN PÄCATE, DNA MÜLLER,

    m-a deceptzionat. a fost influientzatä ca multzi altzii, si

    a fäcut niste declaratzii care nu-i fac cinste..

    asta acum catva timp.

    din päcate cunoastem asta, dela d. cornea-paler,etc

    si a spus mai sus, este adevärat, dar si luminitza are dreptate

    Apreciază

  • 6. luminita  |  19 iunie 2010 la 22:01

    Theo,
    salut !
    Herta Muller a scris multe despre romani si despre Romania.
    Multe adevaruri care ne dor dar sunt adevaruri.
    Tocmai pentru asta o apreciez , ca are curajul de a spune lucrurilor pe nume, chiar daca asta doare.
    Nu ne ajuta cu nimic sa ne ascundem mizeriile sub presh.
    Trebuie sa ne asumam greselile si sa le spunem pe nume.
    Altfel ramanem intzepeniti in incotzopeneala.

    Apreciază

  • 7. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:04

    BUNĂ SEARA !

    Deocamdată nu comentez postarea Norei. Sunt datoare Luminiţei cu un răspuns referitor la Sabin. Nu, nu este Sabin Drăgoi, care ar fi putut fi coleg eventual cu bunicul meu. 😆
    Este Vorba de Sabin Păuţă, care contrar voinţei tatălui său a făcut Conservatorul din Bucureşti şi apoi nu l-a mai oprit profesional nimic. În lumea artistică este cunoscut ca SABIN PĂUTZA.
    Din anul 1984 se stabileste in Statele Unite unde este numit prin concurs Director Artistic si Prim Dirijor al celei mai vechi orchestre simfonice din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra. Dupa o activitate de peste 20 de ani primaria orasului Plainfield il numeste Cetatean de Onoare al orasului si Conductor Emeritus pe viata al aceleasi filarmonici, decretand ziua de 7 Mai 2007 “Ziua Sabin Pautza in Plainfield”.
    Dirijeaza frecvent in StateleUnite, Europa si Australia si este invitat deseori sa predea cursuri de maiestrie la diferite universitati americane si europene ca New York University sau Atlan Institute.
    Activitatea sa internationala de dirijor si compozitor i-a adus titlul onorific de “Doctor in Music” decernat de London Institute for Applied Research si titlul de “Doctor in compozitie” al Academiei “Gh. Dima” din Cluj-Napoca.
    Sabin Pautza a dirijat in cele mai renumite sali de concerte din Statele Unite, Europa sau Australia ( “Carnegie Hall” din New York”, “Santa Cecilia” din Roma, “Fr. Chopin” din Varsovia sau “Philharmonic Hall”din Sydney. Numele sau figureaza alaturi de cei mai mari muzicieni ai lumii in “Who’s Who in Music” publicat la Cambridge -Anglia (editiile 1980-1984-1992-2000) si in volumul “2000 de americani notabili” publicat de American Biographical Institute.

    Apreciază

  • 8. clemycali  |  19 iunie 2010 la 22:09

    Buna seara, buna seara.
    Citatul Hertei Muller surpinde exact situatia Romaniei de azi. Repet ce am spus mai demult: transformarea societatii trebuie sa inceapa cu fiecare individ in parte.

    Apreciază

  • 9. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:10

    Compozitor şi dirijor.

    În lucrările sale prelucrează melodii populare din Banatul de munte.

    Apreciază

  • 10. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:10

    Apreciază

  • 11. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:13

    Dirijor :

    Apreciază

  • 12. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:15

    Ieri şi-a dirijat o lucrare în care a prelucrat muzică americană. S-ar putea spune muzică americană scrisă de un român.

    Apreciază

  • 13. luminita  |  19 iunie 2010 la 22:19

    Fini,
    uau !
    ce gafa am facut !
    Am vrut sa iti deconspir surpriza nestiind ca Sabin Dragoi nu e potrivit deloc cu ceea ce ai scris.
    Dar si tu ai fost zgarcita in detalii,…iar eu ..repezita , ca de obicei.
    M-am bagat unde nu-mi fierbea oala.
    De acum incolo nu ma mai bag, te las cu Clemy, ca ea chiar se pricepe bine la muzica si la artistii ei.
    (dar un clip cu Michael sau cu Freddie Mercury pot sa mai pun , nu ?)
    😆

    Apreciază

  • 14. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:21

    Concertul de ieri a cupris şi Concertul pentru vioară de Max Bruh cu Liviu Prunaru, fost elev al liceului nostru:

    Mr. Prunaru has performed recitals in many of the world’s major cultural centers and has been a featured soloist with orchestras including the Royal Philharmonic, the London Symphony, Belgium National, Bucharest Radio-Symphony, and the Puchon Philharmonic in Korea. His work has also been in demand at renowned festivals including the Menuhin, Brussels, Buenos Aires, Evian, Athens, and Salzburg festivals. Mr. Prunaru can be heard on CD with Camerata Lysy, as well as his own debut CD released by Pavane Records. He recently released a disc on the Swiss label Claves which includes the three violin concertos by Camille Saint-Saëns, accompanied by the Ensemble Orchestral de Paris, directed by Lawrence Foster.

    Born in Craiova, Romania, Mr. Prunaru studied at the renowned Menuhin Academy of Gstaad, Switzerland and completed his professional studies at The Juilliard School where he was an assistant to Dorothy DeLay and actively participated in master classes with Itzhak Perlman. Currently a professor at the Menuhin Academy in Switzerland, Mr. Prunaru performs on a 1676 Guarneri violin graciously loaned to him by Professor M. Muller.

    Apreciază

  • 15. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:23

    Piesa asta a cântat-o la bis:

    Apreciază

  • 16. luminita  |  19 iunie 2010 la 22:25

    Fini,
    sau macar un clip cu ACDC pot sa pun ?
    Nu acum , altadata.
    hmmmm 😉

    Apreciază

  • 17. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:27

    În pauză l-am văzut înconjurat de foştii colegi, puţin timid şi totuşi bucuros. E cumplit de modest.

    Apreciază

  • 18. luminita  |  19 iunie 2010 la 22:30

    Fini,
    mi-a placut .
    Mai exista oameni care traiesc prin muzica.
    Mi-ar fi placut sa intalnesc un astfel de om.
    Ca prieten , bineinteles.

    Apreciază

  • 19. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:35

    Lumi,

    m-a amuzat teribil. Drăgoi s-a născut la 1894, daci ar trebui să fiu puţin matusalemică.
    Draga mea, nici eu nu ştiu matematica ta, sunt cumplit de departe de ea. Am oroare de ea. Ţie măcar, spre deosebire de mine, îţi place muzica.

    Pune ce muzică vrei tu. AC/DC îmi place şi mie.
    Dă-i drumu’ !

    Apreciază

  • 20. luminita  |  19 iunie 2010 la 22:40

    Fini,
    habar n-aveam cand s-a nascut Sabin Dragoi.
    Dar daca tu ai zis ca o sa-l intalnesti. pe Sabin …am cautat si eu pe youtube.
    hihihi!
    Bine macar ca te-ai amuzat.
    A fost o gafa de care mi-e si rusine…..
    Nu mai pun niciun AC/DC .

    Apreciază

  • 21. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:42

    În ce o priveşte pe Herta Muller, a reuşit să-şi supere consătenii cu francheţea ei. Mulţi nu o pot ierta pentru că a îndrăznit să arate şi ce e rău şi urât în colectivitatea lor. S-au văzut în oglidă în toată goliciune lor.

    Apreciază

  • 22. skorpion  |  19 iunie 2010 la 22:48

    adevarul este ca foarte putini oameni se comporta ca herta mueller,

    uitati-va in jurul vostru si veti putea da putine asemenea exemple din viata cotidiana…

    luminita,
    chiar daca sint surd de computer pune si tu ac/dc
    🙂

    Apreciază

  • 23. Fini  |  19 iunie 2010 la 22:50

    Lumi,

    nu-i vorba de gafă. Las-o aşa, că a fost bine venită. Ne-am descreţit frunţile. Drăgoi nu este un nume sonor pentru cei din afara lumii muzicale. Ar fi grav dacă unul „de-ai noştri” ar face confuzia, dar crede-mă că sunt destui care ar comite-o cu nonşalanţă.

    Apreciază

  • 24. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:00

    Simfonia a VII-a ai postat-o admirabil, într-o interpretare faină.
    Pe bune, Lumi, pune ce îţi place. Aş începe eu dar nu ştiu ce-ţi place. Eu te asigur că voi bălăngăni din cap.

    Apreciază

  • 25. skorpion  |  19 iunie 2010 la 23:03

    Apreciază

  • 26. skorpion  |  19 iunie 2010 la 23:03

    🙂

    Apreciază

  • 27. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:08

    Cred că cea mai cunoscută piesă a lor este :

    Apreciază

  • 28. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:11

    Dar aţi văzut că nu le-a mers cu românii la graniţă ?! Îţi pierzi uzul raţiunii.

    Apreciază

  • 29. skorpion  |  19 iunie 2010 la 23:12

    fini,

    uzul ratiunii, granita,

    la ce te referi?

    Apreciază

  • 30. skorpion  |  19 iunie 2010 la 23:17

    frate, ce imaginatie

    http://baricada.wordpress.com/2010/06/11/corina-diva-lui-nea-nelu/

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  19 iunie 2010 la 23:24

    Seara buna, prieteni si aici! Mai iertati ca sunt mai putin prezenta in seara asta, please 🙂

    skorpion, aveam gata articolul cand am dat peste spusele Hertei Muller tocmai potrivite cu ce sustineam eu. Am incercat doar, ( mi-a iesit cam lungă, postarea, recunosc :)) sa arat aspectele specifice vazute din interior. Si revin la intrebare: mai putem influenta in bine mersul lucrurilor? Cum?

    Apreciază

  • 32. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:25

    Skorpi,

    dar pe asta ai văzut-o?

    http://baricada.wordpress.com/2010/06/18/fast-food-teo-3-trandafiri/

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  19 iunie 2010 la 23:25

    theo, nici mie nu-mi plac chiar toate spusele Hertei Muller, dar aici, poate si fiindca face diferenta fata de democratia din Germania, are mare dreptate.
    clemy, multe din „luptele” noastre blogeristice au fost si mai sunt cu conceptia ganditului „la pachet”, si nu de acuma 🙂
    Pentru ca VU sa schimbe lucrurile, e nevoie ca votantul sa se elibereze de prefabricatele mentale

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  19 iunie 2010 la 23:27

    luminita, „Nu ne ajuta cu nimic sa ne ascundem mizeriile sub presh.
    Trebuie sa ne asumam greselile si sa le spunem pe nume.” . Adevarat.

    După Sabin DrAgoi si Sabin Pautza ne cade bine si AC/DC 🙂

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  19 iunie 2010 la 23:30

    fini, Herta Muller e inca tare marcata de lupta cu securitatea. Probabil ca aceasta sensibilitate o face sa fie uneori prea pornita si sa nu sesizeze unele aspecte pozitive( ca mai sunt si de astea). Directetea ei, din aceasta pricina, uneori poate nedreptati. Nu si in ce spune mai sus!

    fini, multzam ca ne-ai facut cunostinta cu Sabin Pautza.. Putem sa ne mandrim cu inca un roman de mare valoare.
    Felicitari si pentru inalta clasa a elevilor pregatiti la Liceul vostru!

    🙂

    Apreciază

  • 36. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:33

    Skorpi,
    la 29

    la ieşirea din ţară, la graniţa din vest, convoiul cu camione al formaţiei AC DC a fost oprit şi li s-au cerut ban pentru întreţinerea drumurilori, au fost „vămuiţi” cu neruşinare. Berceanu a anunţat săpămâna care a trecut că i-a dat afară pe toţi.

    Apreciază

  • 37. skorpion  |  19 iunie 2010 la 23:34

    baricada este excelenta,
    normal ca le-am vazut pe toate!
    🙂

    fini,
    stiam povestea, dar ai scris acum atit de eliptic,
    ca nu m-am prins!

    a demain!

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  19 iunie 2010 la 23:36

    hi, hi, hi, am vazut imaginea asta si la Tog 😆

    Apreciază

  • 39. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:36

    Mie-mi place Herta Muller aşa cum este, poate puţin prea dură pentru o femeie.

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  19 iunie 2010 la 23:39

    fini, si mie. Pacat ca nu i-am dat ceva mai multa atentie si inainte de Nobel 😉

    Apreciază

  • 41. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:55

    Nora,

    au luat-o toţi de ţâcnită.

    Apreciază

  • 42. Fini  |  19 iunie 2010 la 23:56

    VISE FRUMOASE ! tuturor

    Apreciază

  • 43. Fini  |  20 iunie 2010 la 00:00

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  20 iunie 2010 la 01:09

    Noapte buna fini!
    Multzam pentru Jan Garbarek!
    🙂

    Somn usor tuturor!

    Apreciază

  • 45. Fini  |  20 iunie 2010 la 07:03

    NEAŢA ! 🙂

    VARA ÎN CAPITALĂ
    Ion Minulescu

    Au plecat bucureştenii toţi la băi
    Şi cu Vara n-au rămas în capitală
    Decât morţii şi gardiştii…
    Iar pe străzile pustii şi prin odăi –
    Praful ce se-ngroaşă zilnic,
    Şi-n covoare –
    Moliile cu prezenţa lor fatală
    Şi cu veşnica lor poftă de mâncare…
    De urât că n-are ce să vadă
    În monumentala noastră capitală,
    Vara umblă toată ziua-n pielea goală
    Prin apartamente-nchise

    Şi pe stradă –
    De la Parcul Carol la Şosea
    Şi de la Şosea la Cotroceni,
    Însoţită de o droaie de ţigani
    Şi de olteni,
    Care vând cireşi, rahat şi limonadă
    Şi-o poftesc să cumpere şi ea…
    Vara însă-i fata de la ţară –
    Bleagă şi prostuţă ca o oaie –
    Nu ştie că-n capitală
    Este şi-o “Baie centrală”,
    Şi când simte că-i zăduf din cale-afară
    Se răsfaţă-n Dâmboviţa cât îi place,
    Ca Suzana clasică, la baie…

    Iar pe mal, gardiştii – cască-gură –
    O mănâncă cu privirea lor şireată,
    Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
    Şi se-ntreabă:
    Ce să-i facă?…
    Să-i dea pace,
    Sau s-o vâre-n beci la prefectură?…

    Apreciază

  • 46. Fini  |  20 iunie 2010 la 07:04

    Apreciază

  • 47. Fini  |  20 iunie 2010 la 07:32

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  20 iunie 2010 la 10:30

    Prieteni, salut!

    fini, am citit, am ascultat, mi-au placut! (Pe Anda Calugareanu n-am auzit-o pana acum cu piesa asta)
    Cafea de duminica, excelenta

    🙂

    Apreciază

  • 50. skorpion  |  20 iunie 2010 la 10:32

    neata,

    vad ca dati voi tonul !!!
    😉

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  20 iunie 2010 la 10:33

    Duminica frumoasa !
    ( chiar daca e furtunoasa, cum se anunta)

    Ne auzim mai tarziu

    🙂

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  20 iunie 2010 la 10:33

    skorpionule, ne grabim ca vine ploaie mare aici! La voi, se vede e vreme buna 🙂

    Apreciază

  • 53. skorpion  |  20 iunie 2010 la 10:34

    aici este innorat,

    dar astept ploaia

    🙂

    Apreciază

  • 54. noradamian  |  20 iunie 2010 la 10:36

    skorpion, furtunoasa vara, ce sa-i faci 🙄

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  20 iunie 2010 la 10:36

    Macar racoreste locul 🙂

    Apreciază

  • 56. skorpion  |  20 iunie 2010 la 10:38

    desi a plouat frumos azi noapte,
    acum este cam zapuseala…

    Apreciază

  • 57. theo  |  20 iunie 2010 la 10:45

    vä rog sä-mi datzi voie, sä stiu tot la fel de bine ca dna. müller, situatzia din romanie.

    de atunci- de acum, si in comparatzie cu „aici”

    NU AM SPUS CÄ NU ARE DREPTATE; S-AU NU TREBUIE SÄ SPUNÄ.

    era vorba de niste declaratzii fäcute, din päcate

    färä sustzinere–ala doina cornea.–manipulare.

    Apreciază

  • 58. theo  |  20 iunie 2010 la 10:45

    o zi minunatä!

    Apreciază

  • 59. noradamian  |  20 iunie 2010 la 10:51

    theo, servus! Da, stiu, de aceea am spus ca nu totdeauna e in tema cu toate de aici. L-a aparat si pe Marius Oprea:… Probabil a crezut in clevetirile aceluia 🙄 In schimb subiectul postarii e in acord perfect cu ce spune ea.

    O zi frumoasa si tie 🙂

    Apreciază

  • 61. tibi  |  20 iunie 2010 la 11:56

    Pantru TOTI !!!

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  20 iunie 2010 la 13:05

    skorpion, cand barbatii dau gres isi aduc aminte de mama 🙄

    Acum e drept ca societatile avansate au o cultura mai feminina in comparatie cu cele nedezvoltate ( intre care si Romania). Intr-o organizatie, de pilda, se stie ca eficienta creste in prezenta femeilor ( au mai mult tact, imblânzesc mediul, relatiile…) 🙂

    Apreciază

  • 63. noradamian  |  20 iunie 2010 la 13:07

    tibi, superb darul pentru prieteni, adica pentru TOTI 🙂
    TKS!

    Apreciază

  • 64. luminita  |  20 iunie 2010 la 14:25

    Buna ziua si o duminica frumoasa va doresc !
    Am musafiri si o sa intru mai putin azi pe net.
    Vreau sa va intreb daca stiti ceva de Nick Arizonianul.
    N-am mai primit demult (de doua saptamani adica 😆 ) mailuri de la el si nu mi-a raspuns la cel trimis de mine ieri.

    Apreciază

  • 65. angel  |  20 iunie 2010 la 15:48

    Buna ziua ALL!
    Eu acum intru, pentru putin, sper sa pot reveni diseara.
    Aici e caaald…NU PLOUA! Aerele conditionate full…pentru a nu lua foc creerele!
    @ Fini, merci de descrierea orasului tau-e trist ce se intimpla , ma revolta nesimtirea asa zisilor conducatori de …societate, de tara adica.
    Mai vreau, insa, trairi care sigur acum s-au decantat, ca la Sabin Pautza , sau Liviu Prunaru(..”cumplit de modest”)… Traiesc un sentiment dublu-in antiteza- de fiecare data cind aud de romani recunoscuti profesional „afara”: unul, de mare bucurie si mindrie-de parca imi dau si mie un pic din aureola lor. Pe de alta parte insa, mi-e groaza ca traiesc acelasi sentiment de furie si tristete si fata de Grecia: tari care isi alunga copii…
    @ Tibi, cit am scris, am ascultat..multam si eu!
    @ Lumi-fain catsel ai-are fata ta!

    Apreciază

  • 66. clemycali  |  20 iunie 2010 la 18:22

    Buna seara, buna seara. 🙂

    Apreciază

  • 67. tibi  |  20 iunie 2010 la 19:52

    Seara buna !

    Melodia propusa de mine, este frumoasa dar, clipul este subliniat de un poem in proza exceptional. Cred ca merita ascultat acest clip, citind mesajul continut.

    Apreciază

  • 68. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:13

    angel,
    mie-mi spui ca-i fain catzelul ?
    hihihi !
    o cunosc pe Maya de aproape doi ani, e o scumpete.
    Iar recent Irina si-a mai cumparat un bichon maltez din Polonia ca sa aiba Maya companie cat sunt ei plecati de acasa.

    Apreciază

  • 69. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:14

    Cineva imi va raspunde si mie referitor la Nick arizonianul ?
    Chiar nimeni de aici nu tine legatura cu el ?
    Mie nu mi-a mai scris de doua saptamani si asta ma ingrijoreaza la culme.

    Apreciază

  • 70. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:18

    Apreciază

  • 71. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:20

    Apreciază

  • 72. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:21

    Apreciază

  • 73. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:23

    Apreciază

  • 74. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:26

    Apreciază

  • 75. luminita  |  20 iunie 2010 la 20:31

    Apreciază

  • 76. noradamian  |  20 iunie 2010 la 20:32

    Seara buna, dragilor!

    clemy, ziua buna 🙂

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  20 iunie 2010 la 20:33

    angel, adevarat! Cea mai mare pierdere pentru Romania, ca si pentru Grecia, e plecarea tinerilor 😉

    Apreciază

  • 78. noradamian  |  20 iunie 2010 la 20:34

    tibi, rarissim clip, l-am revăzut, adună belsug de frumusete si bunatate, sa-ti mearga la inima 🙂

    Apreciază

  • 79. noradamian  |  20 iunie 2010 la 20:35

    luminita, si la mine au incetat de vreo doua saptamani mesajele lui Nick.Cam ingrijorator, m-am gandit, ca si tine, sa n-aibe iar probleme 🙄

    Placut canta Voltaj

    Irina ta seamana cu blonda din clip?

    🙂

    Apreciază

  • 80. Fini  |  20 iunie 2010 la 20:41

    Angel,
    @ 65

    salut ! 🙂
    Scrii că mai vrei trăiri ca la Sabin Păuţă. Uite încă una, chiar cu el. M-am ferit s-o scriu pe blog, Am trimis-o pe mail lui Skorpi.. O copiz şi ţi-o livrez.

    Mă gândesc să-ţi povestesc despre cum se face artă în România sau „din culisele unui concert”.
    Vineri seara am fost la concertul dirijat de un fost coleg de liceu.
    Desigur că la pauză am fugit în cabină să-l salut. Deschid uşa cabinei şi…………Sabin dezbrăcat până la jumătate stătea prăbuşit într-un fotoliu, era tot asudat. În cabină erau înghesuite o pianină, o măsuţă şi un fotoliu. Mă opresc în uşă puţin amuzată şi-i spun râzând „Uită-te la tine !” El răspunde puţin jenat „Vrâsta !” (pe la noi aşa se zice). Se îngrăşase. Eu îl ştiam subţirel, aproape filiform. Îmbrăcat reuşeşte să mascheze proporţiile. Îmi mărturiseşte imediat, tot stergându-se de sudoare, că îl omoară căldurile. În cabina aia nici aer nu căpătai. Mă roagă, ca un copil neajutorat să-i ţin cămaşa de umeri ca s-o uscăm cu foenul (era fleşcă la guler şi spatele). Săracul, a dirijat două piese simfonice, de proporţii considerabile, pe căldură, într-o sală unde aerul condiţionat era simbolic. Este un chin, o aventură, pentru că efortul fizic al dirijorului este mare. În timp ce uscam cămaşa, printre glume se mai şi văicărea : ” Mai am acum Simfonia a VII-a de Beethoven, ce dracu mă fac?!. În cabină nici vorbă de aer condiţionat. Tot repeta, „Îţi jur că nu mai vin la Craiova vara”. N-am mai vrut să-i spun „Te mănâncă spinarea să dai cabinele marilor săli de concert ale lumii pe carcera de la Craiova”.
    E foarte legat de „locurile noastre”. Mi-a povestit că a renovat casa bunicilor dotând-o cu încălzire prin podea şi tot confortul unui trai civilizat. Casa este într-un sătuc aproape de Reşiţa, într-o zonă pitorescă, aproape în mijlocul pădurii..
    Aşa-i „la vie” în arta românescă !

    Apreciază

  • 81. Fini  |  20 iunie 2010 la 20:45

    Tibi,

    vom lua aminte de înscrisurile clipului tău.

    Apreciază

  • 82. Fini  |  20 iunie 2010 la 20:53

    Lumi,

    nu i-am mai ascultat demult. Bine că i-ai adus.

    Apreciază

  • 83. angel  |  20 iunie 2010 la 20:57

    @ fini, merci si scuza insistenta. eram sigura ca n-ai desertat toata tolba… mai vreau…
    sa stii ca , oricite aere conditionate si ventilatoare ar fi batut pe el, tot ar fi transpirat. Nu fiindca este gras. Ci pentru ca traieste fiecare nota. Am fost si eu , ascunsa, impreuna cu tine, in cabina lui. Nu-l cunosteam, acum ca-l stiu, ii fac „reclama”.

    Apreciază

  • 84. Fini  |  20 iunie 2010 la 21:02

    Angel,

    nu e gras nici acum. Era foarte slab înainte, acum e mai boboloc puţin. 😆

    Apreciază

  • 85. tibi  |  20 iunie 2010 la 21:21

    Mulţumesc nora
    Muţumesc fini
    Mulţumesc ALL

    O seară EXCELENTĂ vă urez în continuare.

    Apreciază

  • 86. luminita  |  20 iunie 2010 la 21:28

    Uau, Nora !
    Irina mea nu seamana cu blonda din clip care este o actrita din Germania.
    Ca si baiatul care alearga dupa catzelul scapat din lesa.
    Tot neamtz si el.
    Numai catzeii sunt din Bucuresti.

    Am trimis poze cu Irina mea tuturor celor care ma saluta pe mail.
    Cum de nu ti-am trimis si tie?
    da-mi un „salut” pe mail si iti trimit poze.

    Apreciază

  • 87. noradamian  |  20 iunie 2010 la 21:35

    tibi, multzam, o seara minunata si tie 🙂

    luminita, OK, acuma abia, pricep de ce mi-ai spus ieri sa-ti dau un salut! Nu stiam de ce n-ai raspuns, asa ca o sa-ţi mai dau unul 🙂

    Apreciază

  • 88. noradamian  |  20 iunie 2010 la 21:37

    Va las acum, mi-au venit baietii de pe drumuri

    seara placuta in continuare 🙂

    Apreciază

  • 89. luminita  |  20 iunie 2010 la 21:49

    Nora,
    n-ai inteles.
    Ieri te rugasem sa-mi dai un „salut” pe mail ca sa il pot deschide.
    Ca a schimbat Alex setarile si nu mai pot intra decat daca cineva imi trimite un mail iar eu sunt atunci pe faza ca sa dau click pe el.
    Pozele despre care-ti ziceam le-am trimis demult catre cei care au intrat in contact cu mine pe mail , iar skorpion este unul dintre cei care pot confirma ca Irina mea nu seamana cu fata din clip .

    Apreciază

  • 90. luminita  |  20 iunie 2010 la 21:51

    Fini,
    esti prea buna cu mine .
    Cred ca te-ai batzait din cap ascultandu-i .
    😆 😛 😛

    Apreciază

  • 91. Fini  |  20 iunie 2010 la 21:58

    ION MINULESCU

    PLASTICĂ MEDIEVALĂ
    Ion Minulescu

    Plouase…
    Şi şoseaua-n vale
    Încercuia ca un inel
    Donjonul vechiului castel,
    Împodobit cu sfinţi de piatră,
    Cu seniori şi cu vasali,
    Cu cerbi goniţi de câini ce latră
    Şi-ntregul fast al vieţii feudale
    Cu castelanii ei medievali…

    Deşi ne cunoaşteam de-atâţia ani,
    Noi, totuşi, parcă nu ne cunoşteam.
    Ca ne priveam (nu ştiu de ce) cu ochi duşmani…

    Dar în donjonul vechiului castel
    În care ne urcasem numai noi,
    Fantoma unui cavaler în zale de oţel
    Ne-a strâns deodată-n braţe pe-amândoi,
    Şi-un zgomot de metal ne-a deşteptat
    Exact în clipa când ne sărutam
    (Ca-ntr-un tablou)
    În rama ferestrei fără geam,
    Dar cu zăbrele strâmbe şi vechi de fier forjat.

    Azi plouă iar la Bran…
    Ce zici?…
    Nu vrei să revedem şoseaua udă,
    Donjonul cu ferestre mici
    Şi cavaleru-n zale de oţel
    Ce-aşteaptă dornic să ne mai audă
    Bătând în poarta vechiului castel?…

    Apreciază

  • 92. luminita  |  20 iunie 2010 la 22:05

    Ion Minulescu Cântec de leagăn

    Nani, nani…
    Dormi în paza nesecatului izvor
    De priviri
    Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,
    Nani, nani…
    Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,
    Şi-scum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,
    Şi parfumurile lor,
    Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor
    Nani, nani…
    Dormi în paza Ursitoarelor,
    Nani, nani…
    Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte
    Ce pătrund printre perdele
    Şi te-ndeamnă:
    Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina –
    Lacul,
    nuferii,
    castanii,
    stângeneii
    şi glicina –
    toate dorm.
    Dorm toate-n paza albelor priviri de stele…
    Dormi şi tu –
    Prin candelabre, iată, adoarme şi lumina,
    Dormi,
    Şi somnul tău să fie mai senin ca infinitul
    Oglindit în necuprinşii ochi albaştri de femee,
    Visul tău să fie visul Insulelor Boromee,
    Visul tău să fie totul,
    Tot, precum e răsăritul,
    Începutul celor bune şi sfârşitul celor rele.
    Şi anii
    Să te-mbrace-n infinitul fericirii.
    Nani… nani…

    Apreciază

  • 93. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:10

    ROMANŢA SOARELUI
    Ion Minulescu

    Răsar,
    Mă-nalţ,
    Cobor
    Şi-apoi dispar,
    Şi-apusul meu e totuşi răsărit…
    Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar –
    Portret unic şi veşnic, expus în infinit.

    Cu magica-mi baghetă uriaşe –
    Stăpâna hotărârilor eterne –
    Deştept măturătorii albelor oraşe
    Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne…

    Dau fluviilor graţii de reptile,
    Dau mărilor priviri fosforescente,
    Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
    Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.

    Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
    Dau bronzului figură omenească,
    Iar Regilor –
    Pe socluri de marmură-nşiraţi –
    Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.

    Iar când cobor,
    Când calda-nfiorare
    Se zbate-n cupa recelui repaos,
    Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
    Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!…

    Apreciază

  • 94. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:11

    Apreciază

  • 95. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:12

    Apreciază

  • 96. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:13

    Apreciază

  • 97. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:17

    Lumi,

    aşa am gândit, aşa am spus.

    Îmi pare rău, dar la „Cântec de leagăn” se pare că încă nu s-a scris muzica.

    Apreciază

  • 98. luminita  |  20 iunie 2010 la 22:29

    Fini,
    nu-i nimic daca la Cantecul de leagan al lui Minulescu nu a scris nimeni muzica.
    Ea rasuna in sufletul fiecaruia , pe tonalitatile potrivite .

    Apreciază

  • 99. luminita  |  20 iunie 2010 la 22:34

    Magda Isanos
    Vis vegetal

    As vrea să fiu copac
    Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
    Te-as auzi,
    Si-n voie te-as privi intreaga zi
    M-as apuca si iarna să-nfloresc,
    Ca să te bucuri!
    Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
    Iar noptile mi-ar da cercei de stele
    Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
    Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
    M-as apleca usoara să-ti sarut
    Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
    Când buzele cu buze moi de flori
    Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
    Si foi de aur rosu prin odaie
    Cu-a ramurilor tanara putere
    Ti-as apara obloanele de ploaie.
    Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
    De primavara, când va fi si luna
    Va trece prin gradina o zana buna,
    Facandu-mă femeie să fiu iara.
    Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
    Genunchiul ud de frunze si pământ,
    Cu roua si cu luna pe obraz,
    Eu ti-as sari în casa si senina,
    Uitind de-atata vreme să vorbesc,
    Cu cate-un cuib în fiecare mana,
    As incepe

    zambesc.

    Apreciază

  • 100. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:39

    Luminiţa,

    frumos. Îţi place Magda Isanos. 🙂

    Apreciază

  • 101. luminita  |  20 iunie 2010 la 22:39

    Două cruci

    Ana Blamdiana .

    Tu ai fost crucea mea
    Înaltă, subţire,
    În stare să mă răstignească
    Grindă pe grindă.
    Eu am fost crucea ta
    Copilărească,
    Răsfrântă-n oglindă.
    Aceeaşi mişcare
    Pentru îmbrăţişare
    Şi răstignire,
    Pentru mire
    Şi pentru mireasă.
    Lasă
    Vremea să curgă de două ori,
    Dinspre seară, şi dinspre zori,
    Pentru unul, şi pentru altul,
    Să ne asemene,
    Şi să ne-acopere sumbră
    Cu flori –
    Printre care să privim spre înaltul
    Desenat cu două cruci gemene:
    Una de umbră.

    Apreciază

  • 102. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:43

    Apreciază

  • 103. luminita  |  20 iunie 2010 la 22:44

    Mircea Cărtărescu
    Tu, Nichita…

    Când am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încât vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.

    „Bătrâne, gata!” mi-a spus până la urmă. „Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni.” „Dar dimpotrivă”, i-am răspuns, „am tăcut fiindcă vă respect prea mult…” „Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrâne!” „Iertaţi-mă, dar nu pot…” Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. „Ascultă, tu eşti credincios?” „Da, bineînţeles.” „Şi te rogi câteodată lui Dumnezeu?” „Da, uneori.” „Şi cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?” „Tu”, i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. „Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita, şi să fim sănătoşi…”

    De-atunci, în puţinele momente în care ne-am mai văzut, m-am străduit să-i spun pe nume: tu, Nichita.

    Apreciază

  • 104. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:49

    Luminiţa,

    uite încă un „Vis vegetal”. La ăsta închide sonorul şi priveşte clipul, e parcul de care mă despart 200-300 de metri.

    Apreciază

  • 105. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:52

    Apreciază

  • 106. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:53

    Apreciază

  • 107. Fini  |  20 iunie 2010 la 22:57

    Lumi, am uitat să adug link-ul la 104. Uite-l :

    Apreciază

  • 108. luminita  |  20 iunie 2010 la 22:59

    Fini,
    Marin Sorescu
    Trebuiau să poarte un nume

    Eminescu n-a existat.

    A existat numai o tara frumoasa
    La o margine de mare
    Unde valurile fac noduri albe.
    Ca o barba nepieptanata de crai.
    Si niste ape ca niste copaci curgatori
    În care luna îsi avea cuibar rotit.

    Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
    Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
    Stefan cel Mare,
    Sau mai simplu : ciobani si plugari,
    Carora le placea să spuna
    Seara în jurul focului poezii –
    „Miorita” si „Luceafarul” si „Scrisoarea a III-a”.

    Dar fiindca auzeau mereu
    Latrînd la stîna lor cîinii,
    Plecau să se bata cu tatarii
    Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
    Si cu turcii.

    În timpul care le ramînea liber
    Între doua primejdii,
    Acesti oameni faceau din fluierele lor
    Jgheaburi
    Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
    De curgeau doinele la vale
    Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
    Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
    Si ai altor tari românesti.

    Au mai existat si niste codri adînci
    Si un tînar care vorbea cu ei,
    Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

    Acest tînar cu ochi mari,
    Cît istoria noastra,
    Trecea batut de gînduri
    Din cartea cirilica în cartea vietii,
    Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
    ai iubirii,
    Care îi ieseau mereu fără sot.

    Au mai existat si niste tei,
    Si cei doi îndragostiti
    Care stiau să le troieneasca toata floarea
    Într-un sarut.

    Si niste pasari ori niste nouri
    Care tot colindau pe deasupra lor
    Ca lungi si miscatoare sesuri.

    Si pentru ca toate acestea
    Trebuiau să poarte un nume,
    Un singur nume,
    Li s-a spus
    Eminescu.

    Apreciază

  • 109. luminita  |  20 iunie 2010 la 23:01

    Fini, 104,
    insamna ca traiesti in Craiova.
    Te fericesc.
    Clipul la Vis vegetal imi place.

    Apreciază

  • 110. luminita  |  20 iunie 2010 la 23:02

    Acum ies.
    Ne mai vedem si maine.

    Apreciază

  • 111. Fini  |  20 iunie 2010 la 23:05

    Noapte bună Luminiţa

    Apreciază

  • 112. clemycali  |  20 iunie 2010 la 23:19

    Buna seara din nou.
    @luminita, noapte buna.
    @nora, angel, fini va salut cu drag 🙂

    Apreciază

  • 113. Fini  |  21 iunie 2010 la 00:00

    NOAPTE BUNĂ ! tuturor.

    Apreciază

  • 114. Fini  |  21 iunie 2010 la 00:01

    Clemy,

    te salut. 🙂

    Apreciază

  • 115. clemycali  |  21 iunie 2010 la 00:07

    @noapte buna, fini 🙂

    Apreciază

  • 116. Fini  |  21 iunie 2010 la 06:56

    NEAŢA ! 🙂

    Apreciază

  • 117. theo  |  21 iunie 2010 la 09:51

    luminita,

    nick, este pt. catva timp in california, la nepotzelul lui

    teddy.

    Apreciază

  • 118. noradamian  |  21 iunie 2010 la 09:58

    Salut, prieteni!

    fIni , esti tot mai inspirata la cafele 🙂

    theo, multzam de vestea buna

    O zi placuta tuturor!

    🙂

    Apreciază

  • 119. noradamian  |  21 iunie 2010 la 10:31

    Postare noua!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 936.328 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.456 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 936.328 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: