Moartea recită versuri

7 noiembrie 2010 at 12:25 132 comentarii

Moartea lui Adrian Păunescu turează la maxim motoarele vrajbei naţionale. Cu o personalitate asemenea unui relief accidentat, cu înălţimi notabile dar şi cu prăpăstii înfricoşate, cu terenuri mănoase îngemănându-se cu mlaştini, cel care se duce spre alte judecăţi acum poate fi privit din multe unghiuri, după consideraţii personale, statut public, preferinţe şi interese. În fiecare imagine apare alt Adrian Păunescu. Într-una e odios, respingător ca şi dictatorul căruia i-a dedicat o parte din creaţia sa, în alta e poetul cu har care dă glas suferinţelor, idealurilor şi năzuinţelor de libertate ale naţiei. Într-una e desfrânatul care-şi permitea o viaţă de „rocker” comunist al stadioanelor, în alta e creatorul unor emoţionante versuri de dragoste. Într-una e actorul cabotin care avea nevoie maladivă să fie adulat, în alta, omul generos şi iubitor care a deschis o oază în deşertul comunist şi cărări unor talente  de netăgăduit de care ne bucurăm şi acum. În fiecare imagine poate fi lesne recunoscut. A-l evalua doar dintr-un unghi sau altul, nu numai că e incorect, dar nu e deloc înţelept. Politizarea morţii sale reaprinde patimi mocnite, deloc benefice societăţii. Îndreptăţirile acuzatoare n-au ce căuta într-un astfel de moment fie şi pentru a nu contribui la aprovizionarea cu  muniţie partinică după meschina tradiţie postdecembristă a vieţii noastre publice. Ce-i drept, prin natura lui, omul Păunescu părea a fi pregătit o astfel de întreprindere. Apropiindu-se de moarte, Păunescu ştia că va continua să existe în memoria afectivă a sutelor de mii de oameni care îşi aflaseră o identitate în spaţiul de entuziasm, exaltare şi solidarizare în deceniul cenaclului. Ştia că după atâta vreme de stat în umbră, moartea, numai moartea putea să-l readucă, însfârşit, în prim plan. Cât de mult se  acoperă sau se descoperă aceste personaje într-un singur Păunescu, vor decide istoricii, exegeţii,criticii, politologii. Vor influenţa, poate, dar nu vor şi decide asupra felului în care va dăinui în memoria colectivă. A-i socoti „drogaţi” pe cei care i-au recitat şi-i cântă şi acum versurile, de dragoste, mai ales, e o mare prostie şi ireverenţă faţă de generaţii de conaţionali. A exacerba rolul (ruşinos) pe care-l juca în epocă slinosul ambalaj lozincard al osanalelor nu ajută. Ceva păgubos ca şi anatemizarea, imediat după ’89, a purtătorilor de carnete  roşii. Mai realist şi de folos, cred, ar fi de a acorda atenţie acestui feed-back popular, surprinzător pentru mulţi, la moartea poetului. De a privi critic, din diverse unghiuri, oferta culturală a celor douăzeci de ani. Nu în ultimul rând, şi din perspectiva valorii ei sociale.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Convergenţe şi divergenţe spirituale Ghici, cine-i de vină?

132 comentarii Add your own

  • 1. gabriel  |  7 noiembrie 2010 la 12:41

    Ba, eu cred că indignarea e justificată.

    E justificată de falsificarea care e continuată şi desăvîrşită, azi, după ce şi-a trăit veacul de glorie.

    Dacă „lichelele” s-ar fi retras – din proprie iniţiativă, dacă nu la Apelul lui Liiceanu -, dacă ar fi făcut măcar acest gest de căinţă, li s-ar fi iertat multe, poate şi prăpăstiile.

    Dar, oroarea a tins spre perfecţiune, nu spre redempţiune: are parte acum de onoruri militare.

    Apreciază

  • 2. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 12:49

    Nora,

    am sperat zilele astea că nu ataci subiectul. Îmi dau seama pentru ce făcut-o.
    Începând cu ziua de mâine ochiul de mare din care pescuitorul în ape tulburi şi-a adus perlele la suprafaţă va seca treptat.

    Apreciază

  • 3. theo  |  7 noiembrie 2010 la 13:31

    nu puta sä se retragä, este tupeul nemäsurat si ordinar ,

    al comunistilor.

    pe mine m-a scarbit si plimbarea moastelor, prin diferite locatzii, cu comentariile läträilor dela BBC–-
    t#änase scatiu, cel scuturat de vanturi.

    penibilul COMUNISTILOR.

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 13:38

    Gabriel, salut! Nu mă uit la omagiile televiziilor,în mod sigur m-aş fi indignat şi eu. Problema nu e indreptăţirea indignării, am încercat să arăt şi de ce, ci cum evaluăm, dincolo de celelalte, modul în care se raportează societatea (nu partidele, nu politicienii, nu televiziile!!!) la eveniment. Faptul că după atâta amar de vreme memoria afectivă a naţiei dă la iveală o solidarizare surprinzătoare cu „poetul lui Ceauşescu” nu depinde de „onorurile militare”. Un prilej de reflexie, socotesc ar fi cât se poate de necesar.

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 13:46

    Fini, servus, am atacat subiectul nu din perspectiva poetului, nici a politicienilor, nici a televiziilor, ci doar a mulţimii de anonimi care deobicei nu sunt consideraţi partener în asemenea dispute ci doar (eventual) remorcaţi de o parte sau alta la fel cum sunt aduşi să voteze sau la mitinguri. Posteritatea poetului nu va fi hotărâtă prin voturi cumpărate, nici de dispute politice si nici într-un caz de alde bebe ivanovici &comp.

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 13:48

    Theo, servus, am încercat să vorbesc despre eveniment în afara politizării…

    Apreciază

  • 7. tiberiuorasanu  |  7 noiembrie 2010 la 14:07

    Ziua bună !

    Excelentă postare nora dragă, felicitări !
    Ai perfectă dreptate : atît adulatorii cît şi contestatarii vehemenţi, greşesc în egală măsură.
    Este plină istoria de personaje care au avut o conduită blamabilă în viaţa lor, dar au rămas în conştiinţa oamenilor NUMAI prin opera lor.

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 14:21

    Tibi, servus, multzam! 🙂 Politizarea evenimentului, după cum vedem, a devenit un eveniment în sine. De aceea consider înţelept şi necesar ca lucrurile să fie privite nu numai din perspectiva contestatarilor, nici din cea a adulatorilor, ci a lui „stupid people” de regulă neluat în considerare altfel decât pentru a fi folosit de o parte sau de alta. Deşi el va decide viitorul naţiei.

    Apreciază

  • 9. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 15:33

    salve,

    nora,foarte frumoasa postare.

    dar intreb si eu, cei care se indigneaza cind ar putea sa indigneze?? mai tirziu? cind?

    vad ca si la aproape 21 de ani de la fuga ceausestilor si saritura peste gardul ambasadei SUA de catre paunescu,
    cei care se indigneaza inca sint prea putini!!!!!!
    ba din contra, sint luati si la suturi
    (nu de tine, nora)

    onoruri militare???

    poate si 21 de salve de tun cum s-a procedat la moartea lui dinca-te-leaga? si unde a participat videanu in persoana???

    totul este cu curul in sus in Romania!

    slabe, foarte slabe sperante sa se faca sanatoasa natzia!!!

    asa cum azi Irealitatea tv, felix tv manipuleaza milioane de minti obosite, tot asa si paunescu i-a manipulat pe tinerii de atunci ai anilor 80-90, a fost un goebbels mai mic, noroc ca a intrat la concurenta cu ceausescu si a fost marginalizat.

    dupa 1989 si-a revenit si a trati bine mersi 3 mandate de senator fara sa munceasca absolut deloc…

    de morti numai de bine, nu???

    p.s. sper ca nu te vei supara pe mine!

    Apreciază

  • 10. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 15:35

    http://www.nytimes.com/2010/11/07/world/europe/07paunescu.html?_r=2&src=twrhp

    Apreciază

  • 11. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 15:41

    FENOMENAL:

    3 TENORI DE 14 si 15 ANI cintind O SOLE MIO!!!

    http://www.wimp.com/threetenors/

    Apreciază

  • 12. Galeata cu pixeli  |  7 noiembrie 2010 la 16:31

    Ce se intampla acum, pentru mine, arata limpede si in clar destinul postum al oricarei personalitati defuncte. Romanul ce simte colectiv, enorm si monstruos, nu e capabil de trairi colective decat in fata corpurilor neinsufletite.

    Meschin, ipocrit, teatral, fals-pios, interesat mai degraba de o competitie al panegiricelor cat mai grosolan gonflate.

    Prin aceste pelerinaje la catafalcul unor idoli, in fapt, face un „statement” lipsit de echivoc, cinic si definitiv: cat ai fost in viata te-am ignorat, acum ca ai murit, iti ridicam un tumul de vorbe si grimase pioase doar ca sa te uitam definitiv, dar cu constiinta impacata.

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 16:35

    Skorpion, salut! 🙂 Ei, cum o să mă supăr? Am adus subiectul în discuţie, repet, nu de o parte nici de cealaltă ci din perspectiva de dincolo de sticlă a celor numiţi de mai-marele lui stelian tănase şi hurezeanu, „Grivei”. …Unde suntem şi noi, nu? 🙂 Presupun că irtv şi antenelor care au politizat infernal, grotesc,evenimentul, le-a picat numai bine, exact cum şi când doreau, reacţiile mai mult decât furioase ale părţii adverse.

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 16:50

    gcpxeli, salut, nu neg de fel grotescul panegiricelor şi pelerinajelor ipocrite, excesul greţos de elogii. Nu va avea efectul scontat, sunt sigură. N u cred că asta se confundă cu românimea de care aparţinem şi la care mă refer.
    . …N-am frecventat cenaclul desi stadionul e la doi pasi de noi. Deschideam ferestrele, insă, când îmi plăcea ce se cânta, le-nchideam la loc, când nu-mi plăcea… La şcoală, în excursii şi tabere elevii cântau piesele cenaclului. Niciodată nu i-am auzit în vreo împrejurare cântând din cele “slinoase” (osanale)!
    În măsura în care acum este negată (politic!) partea frumoasă a creaţiei sale, atâta cât a rămas cu plus în memoria afectivă colectivă, unii dintre cei (mulţi!) ar putea reacţiona reconsiderând pozitiv şi partea cu “osanale” (sondajul deja arată vreo 61% de nostalgici!) 🙄 …Un motiv suficient ca tot ce se-ntreprinde în asemenea situaţii să acorde mai multă înţelegere şi consideraţie publicului. Singurul mod de a repara şi permite o evoluţie a societăţii.

    Apreciază

  • 15. Galeata cu pixeli  |  7 noiembrie 2010 la 17:10

    Salutare, Nora! Si eu am luat in considerare doar partea romanitatii ce „simte enorm si vede monstruos”. Un caz precededent, la fel de elocvent in acest sens, a fost cazul Coposu.

    Intr-adevar, aceste momente sunt bune prilejuri de reflectie asupra unui fenomen care ne priveste pe toti: cat de ideologizata ne este judecata si cum ne distorsioneaza ea perceptiile si judecatile.

    In ceea ce-i priveste pe nostalgici, sa-i lasam in durerea lor. Un studiu recent arata ca nostalgia dupa un anume trecut, e intr-o directa relatie cu regretul pentru pierderea tineretii si vitalitatii datorate ei, iar epoca, contextul, regimul pot fi oricat de nefaste, ele va fi percepute subiectiv. 🙂

    Apreciază

  • 16. Galeata cu pixeli  |  7 noiembrie 2010 la 17:20

    Norocul meu e ca n-am darul scrisului, asa ca sunt ferit sa scriu despre Paunescu. Despre obscenitatea publica insa pot gandi destule, fara remuscari. 🙂

    Apreciază

  • 17. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 17:37

    Nora,,

    când am văzut titlul postării tale m-au trecut fiori. Odată că nu mi-am dorit să vorbium măcar noi de „eveniment” şi mai ales pentru că mi-am adus aminte de „Moartea citeşte ziarul” pe care am reuşit s-o scriu în mai multe reprize înainte de „loviluţie” ascultând-o la Europa Liberă.
    „Moartea citeşte ziarul” poezie dinesciană pe care o recitam pe de rost înainte de marea lovitură. Ce s-a ales de-a -lungul anilor de percepţia mea asupra lui Dinescu; alt „mare” poet al neamului? Oltenii spun „o nimicură”. Ca fapt divers, ieri Dinescu, în carne şi oase, îşi vindea cârnaţii afumaţi la lemn de prun şi sarmalale fierte în vin, îmbiind trecătorii pe esplanada Teatrului Naţional din Craiova. Morţii cu morţii , vii cu vii. „business-to-business”!

    Apreciază

  • 18. emily  |  7 noiembrie 2010 la 17:38

    buna seara gradinari 🙂 servus nora draga 🙂 excelent text cu o abordare inteleapta….nici eu nu am frecventat cenaclul flacara,am fost la un singur spectacol…printre primele cred cand inca evenimentul era unul cultural si avea loc in sala de spectacol….ne place sau nu ne place,cenaclul flacara a fost un fenomen in epoca,tinerii generatiei…in blugi au perceput-o ca pe un curent romantic,au apreciat poezia buna muzica buna si au amendat inca de atunci derapajele catre politica….nu a fost meritul lui paunescu(i se spunea porcul si atunci)cat a fost meritul muzicienilor consacrati si a tinerelor talente care s-au alaturat pe parcurs… muzica de buna calitate promovata atunci are fani foarte multi si dupa doua decenii…asta a ramas…restul dispare in neant o data cu….AP omul (pork) nu cu poetul care va ramane si el cat va ramane….

    Apreciază

  • 19. emily  |  7 noiembrie 2010 la 17:52

    nici eu am darul scrisului…corectie…l-au perceput ca pe un curent romantic.

    Apreciază

  • 20. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 17:58

    emily,

    si daca totusi ramin versurile lui paunescu,
    pentru ca unele cintece (ruga pentru parinti) ramin in mod sigur gratie lui hrusca, etc?!

    Apreciază

  • 21. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 17:59

    FINIiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii,

    ai ascultat asta?

    http://www.wimp.com/threetenors/

    Apreciază

  • 22. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 18:21

    Nora,

    iar trebuie să te citez:
    „N-am frecventat cenaclul desi stadionul e la doi pasi de noi. ”
    Eu nu pot să spun la fel. Păunescu nu făcea numai „Cenaclul”, mai era şi autorul unor spectacole gradilocvente la care eu eram ca ăla „vrei nu vrei bei Grigore aghiazmă”. Trecea o zi, treceau mai multe, trecea o săptămână frecându-mi fundu, de dimineaţa până noaptea târziu, de scările (acolo ne era locul) diferitelor teatre şi aştepând să-mi vină rândul când avea „el” chef. Acasă mă aştepta degeba familia……………… Aproape că am uitat. Astăzi în familie am fost întrebată „Ce ai cu omu’? Am făcut un remember şi s-a aşternut liniştea şi pacea bună în casa mea. Eu nu pot uita!

    Apreciază

  • 23. angel  |  7 noiembrie 2010 la 18:21

    Salut, gradina& Nora!
    Imi pare rau ca voi supara pe citiva ( sper ca nu prea tare):consider foarte buna interventia ta, Nora, necesara chiar.
    Am fost si eu, in blugi, la citeva cenacluri…am ascultat muzica si poezie buna. Am ascultat indemn la dragoste de tara. Poate eram prea mica, dar nu mi-a ramas altceva in amintire de atunci. Nici nu am auzit, decit ca in soapta, de ceea ce facea omul AP: nu ma interesa, de fapt, aveam ceva mai bun de facut si timpul, din totdeauna, a fost dusmanul meu.
    In decursul anilor am citit, fragmentat, poezie de AP-unele mi-au placut, altele, multe, nu.Chestie de gust. Dar i-am recunoscut talentul. Remarc, insa, cu stupoare, ca multe critici aduse operei lui in cel mai virulent si lipsit de intelegere mod, provin tocmai din partea unor colegi de breasla mai putin dotati de Dumnezeu ca el.
    AP-persoana publica: controversata, extremista in ceea ce a facut si trait. Parerea mea este ca a crezut, cu patos, ceea ce a facut, bun sau rau. Poate mai mult rau, dar, acum cind sufletul lui inca e cu noi, nu prea mai are importanta. Plateste acum, cinstit, pentru toate, cu o moarte.

    Ma intreb doar, de ce nu sintem la fel de duri cu alte persoane publice, politicieni, sefi de stat, carora li se impune integritate morala, de aia sint alesi. Descoperim pe parcurs ca nu indeplinesc conditiile…dar iertam si sint inca in viata, atit fizica, cit si politica.
    Timpul decanteaza bune de rele. Sa avem si noi intelepciunea lui…
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Apreciază

  • 24. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 18:23

    Skorpi, nu mi se deschide link-ul

    Apreciază

  • 25. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 18:27

    Gcpixeli, o bună explicaţie 🙂 Unii l-au regretat şi pe Stalin, alţii, chiar si războiul fiindcă pe vremea aia erau tineri şi iubeau…

    Apreciază

  • 26. emily  |  7 noiembrie 2010 la 18:28

    servus skorpi 🙂 asta spuneam si eu,de altfel nu toate cantecele erau pe texte scrise de el….nichita stanescu,g.tarnea,lucian blaga,toparceanu,cosbuc si atatia altii…talentele muzicale si hiturile lor au ramas …

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 18:29

    Fini, da, m-am gândit şi la poetul, „dizidentul” Dinescu, şi ce-o mai fi fost el, când am pus titlul postării… 🙂

    Skorpy, abia acum am deschis „tenorii” Fain!! 🙂

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 18:31

    Emily, servus, multzam! Din cât pot să apreciez, fenomenul a început într-un fel probabil în înţelegere cu autorităţile comuniste. Pe urmă AP a fost luat de val, a intrat într-o exaltare greu de controlat şi a ieşit din cadrul admis (presupun că atunci, la gândul că-şi poate pierde cenaclul, a apăsat fără reţinere pe „pedala obscenităţii publice”) Manifestările au continuat încă o vreme deşi erau semne de decădere şi a mai venit şi tragica noapte de la Ploieşti) 🙄

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 18:32

    Angel, servus, nu-i nici o supărare. O discuţie de felul ăsta e utilă, cred eu. 🙂

    Apreciază

  • 30. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 18:32

    angel,

    1. paunescu a fost un cabotin, un demagog, un iubitor de putere, cam paranoic de felul lui;

    2. cel putin aici pe blog vei gasi multe critici la adresa contemporanilor.

    Apreciază

  • 31. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 18:34

    Fini,

    este vorba de trei adolescenti de 14 si 15 ani care cinta absolut admirabil O SOLE MIO..

    fantastici!

    viitori, poate, placido domingo + luciano pavarotiti (unul din ei este deja grasutz si mult mai inalt ca ceilalti doi) + jose carreras

    who knows?

    pacat, chiar pacat ca nu poti deschide linkul

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 18:41

    Fini, 22, da, acum realizez! Tu ca profă de muzică aveai de a face cu zona respectivă 🙄

    Acuma din toate percepţiile astea adunate ca faţetele unui ochi de cărăbuş, iese o imagine dacă nu adevărată, cel puţin credibilă

    Apreciază

  • 33. angel  |  7 noiembrie 2010 la 18:49

    Tocmai vin de la alegeri locale-probabil de aceea vad mai „altfel” toata problema.Nu uit si faptul ca nu sint in tara.
    Dar stiu precis ca m-am dus la vot azi ca sa imi exprim dezacordul cu cei vechi si speranta cu cei noi…Am acctionat, adica. Acum, intoarsa la masa de lucru, filozofez..nitel. Scuze.

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 18:51

    angel, n-ai de ce să te scuzi, please… Fiecare părere de bună credinţă,sinceră e preţioasă.

    Apreciază

  • 36. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 18:58

    Buna seara prieteni si prieteni!

    Moartea recita versuri
    Iar popa imparte prescuri
    Doamne miluieste!!!!!
    Cenaclul se sfarseste
    A fost candva acarul Paun
    Nici prea normal, nici prea nebun
    In gara sufletelor moarte
    C-o Flacara aprinsa-n noapte
    Si fum de iad dar si de rai
    Cu haide hai si haide hai
    Si cu pupat brejnovenesc
    Cand gloatele se-ngramadesc
    Cand esti flamand c-un colt de paine
    Esti chiar satul, si azi si maine
    Ce-a fost a fost, acu’ e dus
    Acum lipseste un trepadus
    Sau poate a fost un patriot
    Cu comunistii cot la cot
    In ’89 l-au alergat
    La ambasada a scapat
    Vroiau de barba sa il traga
    Puroiul vechi ca se sparga
    Doar timpul le va decanta
    Pe unii va mai incanta
    Pentru altii doar un nume sters
    Cu multe buruieni pentru un viers
    Eu cred ca fierbe in cazan
    Bolborosind versuri de plan
    La kilogram a scris si a trait
    La kilogram si circ el a murit

    Apreciază

  • 37. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 19:02

    felicitari, creanga, super!

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 19:16

    Creangă, seara bună! Chiar dacă e doar un punct de vedere din mai multe valabile, are importanţa lui.
    Fiecare imagine are, cum spuneam, dreptatea ei; Cât timp nu devine de un radicalism acuzator, nu generează ură.Pentru că ura odată declanşată ar fi îndreptată, nu cum se poate crede, pentru subiectul în discuţie, ci dimpotrivă.
    Aici e problema 🙄

    Apreciază

  • 39. dora  |  7 noiembrie 2010 la 19:23

    Nora 🙂

    dupa mine interventia ta este salutara si exprima o realitate ce nu poate fi negata. Memoria colectiva cerne t amintirile ;,in mare parte le pastreaza pe cele frumoase si mai putin dureroase la care a fost partas ,ca un fel de scut sau dorinta de a merge mai departe.Amnezia sta in firea noastra si poate ca e mai bine asa!

    Criticii la fel si laudatorii fanatici vor avea timp suficient de acum inainte sa politizeze,acum ….sa lase moartea sa intre in drepturile ei si pe cel plecat sa-si regaseasca linistea de care nu prea a avut parte in existenta sa pamanteana. Este diabolic,lipsit total de decenta sa folosesti moartea unui intelectual (controversat ce-i drept,cu pacatele si meritele lui) pt.castigarea de capital politic.Este gretos !

    Am vazut inca o data starea natiunii:dezbinata,infricosator de dependenta de politic.Dar…..sa nu incep si eu.

    Apreciază

  • 40. theo  |  7 noiembrie 2010 la 19:25

    inmormantarea lui päunescu a fost o inscenare psd,

    nu am crezut cand m-a sunat cineva.

    au trimes ca la grevä oamenii cu autobuze.

    in seara asta la tv, am väzut asa este.

    catä dementzä, opulentzä stalinistä.

    Apreciază

  • 41. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 19:25

    Salutare Nora,
    Eu am incercat sa stau linistit zilele astea, pentru ca am fost prea putin afectat de fenomen. Desi sunt ateu cred ca la moartea cuiva, indiferent cine, trebuie tacere si respect. Respectand pe altii te respecti pe tine.
    Prieteni
    Nu imi cer scuze, nici nu ma intreb daca am sa va supar prin ce voi spune: „sper sa nu supar” mi se mare o politete exagerata sau sechele ale comunismului, adevarat ca nu am c ei 7 ani de acasa, am fost dat la scoala de 6 ani. 😀

    Apreciază

  • 42. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 19:27

    theo,

    ai perfecta dreptate: ai gasit cuvintele potrivite

    opulenta stalinista!

    Apreciază

  • 43. theo  |  7 noiembrie 2010 la 19:27

    dora , bucuresteni au fost putzini, au fost comunistii

    care aveau sarcinä sä arate ce multzi sunt.

    rudele mele chiar se minunau iar autobuze, iar bani,

    iar distractzie.

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 19:31

    theo, un asemenea exces nu le face bine, cum nu le-a făcut nici la mitinguri. Lumea deja le recunoaste stilul, numai ei îşi imaginează că vor obţine ceva capital politic astfel.

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 19:32

    crenguţă, dar la grădiniţă ai fost, nu? 😀

    Apreciază

  • 46. theo  |  7 noiembrie 2010 la 19:32

    skorpion,

    eu sincer nu au crezut cä este adevärat, dar nu mint,

    au fost realmente regie

    au fäcut ca la revolutzie, care a fost regia lui nicolaescu,

    cu dizidentzi falsi, poetul portofel, iosef, soacra prostului,
    mircea diaconu, etc

    Apreciază

  • 47. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 19:33

    Skorpi,
    Bine ai revenit! Chiar intrebam de tine acum cateva zile, tu erai cel mai constiincios la semnat condica, aici sau la Theopyl.

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 19:33

    dora, 🙂 servus, de acord cu tine. Nadăjduiesc că aceia care-l vor fi văzând doar din partea lui întunecată să accepte şi ce a rămas bun,indiferent de incriminări, iar cei care-l laudă fără rezerve să nu uite de partea cealaltă care n-o să dispară, indiferent de elogii. După mine este un mod de a apropia percepţia generală de punctul de care are nevoie societatea, nu politicienii.

    Apreciază

  • 49. theo  |  7 noiembrie 2010 la 19:34

    din ce am auzit, la pusculitä, au participat, mogulii si vantul turbat.

    dar de unde au bani????

    Apreciază

  • 50. theo  |  7 noiembrie 2010 la 19:37

    ORICAT AI FII DE PIOS;

    DAR PLIMBAREA MORTULUI IN ATATEA LOCATZII; A FOST UN AMBATZ DE NEAMURI PROASTE

    Apreciază

  • 51. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 19:38

    Nora,
    Am fost, chiar am ramas repetent, asa ca a trebuit sa stau acolo 2 ani. Acum sa destind atmosfera: pana la 5 ani sora mea care era mai mare cu un an jumate ma lega la sireturi, cand a plecat ea la scoala vai de capul meu, am venit acasa cu adidasii pe dos si sireturile innodate. Daca sunteti cuminti va mai spun o intamplare intamplatoare.

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 19:41

    creangă, suntem! 🙂
    …Da’ cum ai reuşit să ajungi acasă cu sireturile înodate? 🙄

    Că veni vorba de relatări, îmi plăcu relatarea lui Fini(17):
    🙂
    Ca fapt divers, ieri Dinescu, în carne şi oase, îşi vindea cârnaţii afumaţi la lemn de prun şi sarmalale fierte în vin, îmbiind trecătorii pe esplanada Teatrului Naţional din Craiova. Morţii cu morţii , vii cu vii. “business-to-business”!

    Apreciază

  • 53. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 19:52

    Nora,
    @ 45

    grădiniţa lui a fost în cireş la mătuşa 😆

    Apreciază

  • 54. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 19:53

    creanga,
    ma bucur ca mi-ai semnalat absenta;
    am semnat alta condica in deplasare, fara tv, fara computer, dar recunosc, ca am reusit seara sa citesc juma de carte..
    🙂

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 19:57

    fini, da, în cireşul acela s-au născut poveşti 😆

    Apreciază

  • 56. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 19:58

    Nora,
    Sireturile innodate la fiecare pantof, nu intre ele, am ajuns pana la urma. Gradinita era destul de aproape de casa, 200-300 de metri, nu stiu cum faceam dar si la gradi si la scoala ma stropeam pana la gat, cred ca dadeam in toate gropile. Intr-o zi ploioasa niste copii au luat-o pe un camp plin de glod, sa spunem o mica scurtatura, unora le-au ramas cizmele acolo, atunci am fost si eu mandru si i-am spus mamei: uite ce au patit copii, eu am doar niscaiva stropi. Intr-o zi cica ardeeee!! eu sprinten de picior am alergat direct afara, ce palton? fuga e mai sanatoasa. Nu imi aduc aminte daca am dardait, stiu ca m-a gasit sora mea, avea paltonul meu cu ea, vazuse ca am zbughit-o dar ca paltonul ramasese acolo. Paltonul era albastru, avea niste nasuri sferici, tot albastri, probabil ca multi copii aveau asa paltoane, era foarte pufos, stiu ca am cazut pe niste scari si nu am simti mai nimic.

    Apreciază

  • […] Moartea recită versuri, de Nora Damian […]

    Apreciază

  • 58. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 20:00

    creanga, ce- ar fi să-ţi notezi amintirile şi povestile?
    Îmi plac, uneori au ceva întrucâtva asemănător cu felul de a nota întâmplări al lui Daniil Harms( un scriitor rus)

    Apreciază

  • 59. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 20:25

    Nora,
    Poate o sa le sc riu candva sa le las la nepoti.
    Chiar daca nu va intrebati ce s-a intamplat cu paltonul cel abastru am sa va spun eu, il folosea mama cand umplea borsul, cica trebuia sa stea caladura si paltonul meu era cel mai potrivit.
    Intr-o vara de august cand eram deja a 3 a sau a 4 a ne tot duceau la stadion pentru manifestatie. Trebuia sa vina tovarasul si noi trebuiam sa fim recunoscatori, ne tot invarteam pe stadion facand repetitii. Ori vremea rea ori tov a fost ocupat, cert este ca nu a mai avut loc manisfestatia de bucurie. Si chiar eram noi bucurosi in acele vremuri, cu un an in urma cel mai iubit fiu a fost in Humulati cu Ozunarea cea frumos curgatoare, eu eram prea mic pentru a merge sa imi depun omagiu, doar sora mea a mers si eu am fost tare sucarit, cum sa nu merg si eu sa il vad pe tov? Chiar daca nu a mai venit tov in August, patria ne-a fost recunoscatoare si ne-a trimis la Bucuresti. Si am ajuns noi la Bucuresti, iar cu sora duoa mine, de fapt eu dupa ea ca un pui de gasca. Bucuresti, gara de Nord, dar mare mai e fratica, beleam ochii parca acum eram iesit din gaoce. Am vazut si oameni negri, oau! se si misca, cu ochii in toate partile. Si uite asa ne-am ratacit, noroc ca mai erau si alte scoli din Humulati si am mers cu ei, nu erau pe atunci celulare ca sa anuntam tovarasa invatatoare. Am mers la Antipa, la muzeul de istorie, la gradina zoologica si ne-am tras si cu metroul. La gradina zoologica am vazut un elefant legat cu un lant de picior, mi-a fost mila de ell, de ce l-or fi legat ? S-a terminat si ziua si am ajuns iarasi la gara, tovarasele noastre au fost foarte bucuroase sa ne regaseasca, cica asa speriate au fost ca ne-au pierdut, cred ca mai mult le era frica de morala decat dor de noi. Am povestit colegilor pe unde am fost noi, le-am zis ca am mers cu metroul, ei cica nu au mers. Hehehei, pai am fost norocosi sa ne ratacim, noi ne-am tras cu metroul, a fost mana destinului sa ajung sa calatotesc cu aceasta mareata realizare. Am ajuns pana la urma la noi la Humulati, nu are rost sa va mai zis, ne-am ratacit si pe acolo, dar eram pe terenul meu, am ajuns acasa cu bine la mamuca, cred ca ne-a certat putin dar a fost bucuroasa sa ne regaseasca sanatosi.

    Apreciază

  • 60. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 20:26

    Vad ca a fugit toate lumea, ori mai ascultati pe mine?

    Apreciază

  • 61. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 20:32

    Crengulin, cred că ţi-e dat să vezi multe locuri. Te vei mai rătăci, poate, dar o să găseşti drmul spre casă, nu m-ndoiesc, totdeauna. Şi fiindcă-ţi place să povesteşti, o să fii mereu atent meru la tot ce o să vezi.

    ps. Povestea paltonul tău albastru cu nasturi sferici folosit la învelirea borcanului cu borş e super haioasă 😆

    Apreciază

  • 62. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 20:33

    creanga,

    ne-am tras cu metroul”

    mi-a placut mult sintagma asta…+ povestirea ta despre bu

    🙂

    mai povesteste!

    Apreciază

  • 63. angel  |  7 noiembrie 2010 la 20:39

    Eu te ascult.
    Atent si cu placere.

    Apreciază

  • 64. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 20:42

    Hihi deagii moshului, deci voi asculatti, s-a cam golit traista in searaa asta, ca la orice sezatoare toti sunt invitati.
    Sora cea mare a fost mai norocoasa, ea a mers la Bucresti pentru manifestatie, i-a dat ciocolata chinezeasca, avea o coperta rosie cu un fagure de albine.
    Pana la urma cu rele sau bune a fost copilaria noastra, amintirile nu ni le poate lua nimeni.

    Apreciază

  • 65. angel  |  7 noiembrie 2010 la 20:45

    @ crenguta 41,

    sa-mi cer scuze ca te-am suparat cu scuzele mele?? (hi, hi).
    Nu am fost membru de partid, ai dat-o in bara.
    Si, da, cred ca am inca un mare defect: sint profund politicoasa. Detest sa aduc jigniri si daca se intimpla, e fie involuntar, fie din mare enervare..

    Apreciază

  • 66. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 20:45

    Creangă, adevărat! 🙂

    Apreciază

  • 67. angel  |  7 noiembrie 2010 la 20:46

    @64 si eu mincam ciocolata de aia… ce buna mi se parea….

    Apreciază

  • 68. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 20:48

    Angel,
    Am spus ca ori politete exagerata ori sechele, cert este ca oamenii au fost invatati ceva: sa taca si sa inghita. Aici suntem intre prieteni, isi spune fiecare parerea chiar daca este diferita, ce ne-am face cu o orchestra plina de viori? Mai trebuie si un contrabas sau o voce falsa ca a mea. 😀

    Apreciază

  • 69. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 20:49

    angel, si eu. Ciocolată chinezească, eugenii, brifcor si alte „bunătăţi” de astea de care aproape uitasem 🙂

    Apreciază

  • 70. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 20:50

    nora,

    pune bunatati intre ghilimele, ca cine stie ce intelege un tinar de 15 ani citind aici

    🙂

    Apreciază

  • 71. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 20:52

    Am ascultat ( de două ori !) tenorii aduşi de skorpin ( 21)! Formidabili! Poate ne va spune si Clemy ce crede despre vocile lor 🙂

    Apreciază

  • 72. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 20:52

    Skorpi, ioi, da! 🙂

    Apreciază

  • 74. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 20:56

    da, nora, si eu adineauri i-am ascultat inca o data,
    sper sa devina niste viitori domingo, pavarotti, jose carrera…

    adorabili pentru numai 14-15 ani!

    Apreciază

  • 75. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 20:56

    Skorpi,
    Pentru cei de 15 ani sa le spun eu cum stateam la rand si pentru hartie igienica, cum aveam banane verzi luate la ingramadeala, cum imparteam 5 o portocala, samd.

    Apreciază

  • 76. angel  |  7 noiembrie 2010 la 21:17

    Ei, creanga,
    lasa tinerii in pace: ce bine ca nu stiu de cozile aste decit din povestile noastre…
    Si sa stii ceva: vocile voastre, ale celor de aici, cu unii chiar avind adesea pareri diferite, imi sint foarte placute auzului. Din contraste si antiteze apare progresul, nu din armonie. Asta nu ne impiedica sa o cautam permanent..
    Si trebuie sa recunosc ca ai dreptate iar: asa ne invatau (chiar si acasa) , sa inghitim, sa tacem. Eu am ramas cu faptul ca ma gindesc intotdeauna pina vorbesc ceva…ziceam ca din cauza traducerii permanente din creer si care sigur cere ceva secunde in plus …dar nu, tu ai dreptate.

    Apreciază

  • 77. angel  |  7 noiembrie 2010 la 21:18

    Multumesc si eu Skorpy pentru muzica

    Apreciază

  • 78. angel  |  7 noiembrie 2010 la 21:19

    uitam: si pentru parerile contrare mie, ceea ce nu mi te sterge din rindul „febletilor”: doar iti place Grecia, nu???(hi, hi)

    Apreciază

  • 79. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 21:22

    creanga,
    #75

    nu-i intereseaza, crede-ma, decit pe f. putini.
    asa cum pe cei nascuti dupa WW2 nu i-a interesat aproape deloc ce s-a intimplat atunci..
    eventual doar invatau la scoala sau din filme…

    viata merge inainte, fiecare epoca cu copiiii sai

    Apreciază

  • 80. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 21:23

    cred, ca am pus patru i la copii, rog nu-l priviti pe al patrulea…

    angel,
    yes, I love Greece!
    pentru intotdeauna!

    Apreciază

  • 81. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 21:25

    angel,

    generatia sau generatiile care au trait mai mult sau mai putin in comunism sint cele mai duplicitare,

    asa au fost invatati copiii pentru supravietuire, ca sa nu se repete cele din rusia,

    cind copiii isi pirau parintii, care erau chiar ucisi pentru ceea ce gindeau.

    adica generatiile ceausiste sint perverse in gindire

    Apreciază

  • 82. angel  |  7 noiembrie 2010 la 21:35

    Wow, Skorpy,
    ma faci sa rosesc: sint o perversa..in gindire!!! nu ma vedeam asa, la tinerete probabil nu mi-ar fi placut, acum e un compliment!! (hi, hi)

    Apreciază

  • 83. Galeata cu pixeli  |  7 noiembrie 2010 la 21:40

    Cand poetii tace, armele vorbeste.

    Apreciază

  • 84. angel  |  7 noiembrie 2010 la 21:42

    VAd ca se descarca greu mesajele, ma gandesc sa eliberez platforma- locul acum: seara placuta in continuare!

    Apreciază

  • 85. skorpion  |  7 noiembrie 2010 la 21:46

    angel,

    te-ai suparat???

    vorbeam despre gindire dubla,

    una se spunea,
    alta se gindea in sinele fiecaruia…

    scuze, daca ai inteles altfel, m-am exprimat gresit..

    Apreciază

  • 87. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 22:01

    Angel,
    Eu nu prea am tacut, am avu gura mereu mare, adica mai mereu. Pana la 3 ani nu prea am vorbit, imi spuneau mutule, eu raspundeam tu muta. M-au dus si la dr, cica aveti rabdare ca isi da el drumul. Si sa te tii bine, ca mi-am dat drumul, nu mai imi tacea gurita. Din clasa a 5a facuta inainte de 89 cam comentam la ore, la unele, nu la toate. Intr-o zi ne-au dus la un spectacol, dupa ce s-a terminat eu si cativa baieti am plecat singuri in gradina publi, de fapt sateasca. A venit directorul scolii, dirigintele dupa noi, doar nu omorasem pe nimeni, doar iesim din turma, puteam ajunge singuri acasa. Si tine-te bine la scoala, morala si morala, ca de ce si cum, chiar au vrut sa imi scada nota la purtare, pana la urma nu au scazut-o ca nu mai imi dadeau premiu. Si la sedinte se mai plangeau de mine, nu de note, doar ca vorbesc prea mult, pai daca eram roboti, ei vorbeau, noi sa scriem. Nici la liceu nu m-am oprit, profa de mate intalnita dupa 5 ani a zis ca nu a mai avut asa elev. Asta e, de atunci mi-a mai venit mintea la cap si mai si gandesc inainte de a vorbi.

    Apreciază

  • 88. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 22:01

    TOM WAITS

    Apreciază

  • 89. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 22:10

    Apreciază

  • 90. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 22:11

    Apreciază

  • 91. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 22:49

    Angel, noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 92. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 22:50

    Creangă, ăsta poate fi un defect, dar poate fi şi o calitate. Tu decizi 🙂

    Apreciază

  • 93. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 22:51

    Fini, Tom Waits vine să ne liniştească sufletele… Ce plăcut cântă 🙂

    Apreciază

  • 94. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 22:52

    Dragii moshului, noapte buna! Sper sa nu imi sacadeti nota la purtare pentru ca am vorbit cam mult.

    Apreciază

  • 95. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 22:54

    Crenguţă, ai notă mare, fugi la culcare, 🙂

    Apreciază

  • 96. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 23:00

    Hihi Nora, merci!
    Decideam inainte, acum suntem doi, mai las de la mine, mai lasa de la ea, pana la urma ajung la echilibru. Nu uit amintirile din copilarie, dar nu mai pot fi copil sau sa ma port copilareste, mi-a mai venit mintea la cap.
    Ne auzim si-n alta zi!

    Apreciază

  • 97. filadel  |  7 noiembrie 2010 la 23:06

    Sara bună tuturor! 🙂

    A fost o vreme cînd am citit numai poezie, de toate felurile. Și azi îmi aduc aminte cu plăcere de vremurile alea. La un moment dat ajunsesem să spun și bancurile tot în versuri ceea ce-i distra grozav pe prietenii mei. Îmi mersese buhul prin sat. 🙂
    Adrian Păunescu n-a făcut parte din listă. Poate că nu ne potriveam ca caracter sau stilistică ori ortografie. Asta nu-l face bine-nțeles nici mai bun nici mai rău decît a fost. Toți avem cel puțin un moment în viață cînd (vrînd nevrînd) ne întîlnim cu poezia. Puțini sînt cei chemați care rămîn acolo.

    Nu-l cunosc deci pe poetul Păunescu decît din ce mi-a ajuns pe la urechi așa că nu voi spune nimic pe tema asta.

    L-am cunoscut foarte bine pe politicianul Păunescu și chiar ne-am porcăit în trafic pe Calea Victoriei fiindcă nu l-am lăsat să treacă în fața mea (nu că n-aș fi vrut dar nu era posibil). Nici despre asta n-am să spun mai mult.

    Ceea ce m-a determinat să scriu aici este însă observația din ultimele zile a acelora care au politizat îngrozitor moartea acestuia. Am văzut acum clar (de parcă n-aș fi știut dinainte) cine și-a atribuit toată valoarea simbolismului AP. Nu omul a fost cel regretat azi de toată lumea ci simbolul. Se întregește astfel cercul sub care Adrian Păunescu a trăit pe lumea asta și se închide.

    Apreciază

  • 98. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 23:19

    Fila,

    sper să ai gura aurită şi să se închidă cercul.

    Apreciază

  • 99. Fini  |  7 noiembrie 2010 la 23:22

    Pentru cei ce culcă înainte de Miezonoptică un cântec de leagăn:

    Apreciază

  • 100. Creanga  |  7 noiembrie 2010 la 23:22

    sutaaaaaaaaaaaa

    Apreciază

  • 101. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 23:39

    Filadel, salut! 🙂 Iubitorul de poezie din tine se simte, chiar dacă n-ai fi mărturisit, te bănuiam 🙂
    Ai perfectă dreptate. Nu ştiu cine si-a închipuit că figurilor sinistre care l-au omagiat într-un mod „paranghelic” li se rupea inima după el. Au mirosit rapid că e vorba de o resursă de capital politic care nu trebuie scăpată.
    „S-au împăunat cu el”
    Dar cealaltă parte a reacţionat exact cum nu trebuia! După mine 😉

    Apreciază

  • 102. noradamian  |  7 noiembrie 2010 la 23:41

    Fini, ascult 🙂

    Creangă precis doarme ca un prunc 🙂

    Apreciază

  • 103. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 00:00

    Miezonoptica:

    Apreciază

  • 104. Creanga  |  8 noiembrie 2010 la 00:01

    Îhî

    Apreciază

  • 105. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 00:02

    Apreciază

  • 106. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 00:03

    Îhî

    Apreciază

  • 107. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 00:05

    Apreciază

  • 108. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 00:06

    Fini, îmi place Tom Waits!

    Acusa mă duc şi eu la culcare.

    Somn usor!

    🙂

    Apreciază

  • 109. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 00:07

    VISE FRUMOASE tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 110. gabriel  |  8 noiembrie 2010 la 00:24

    Nu se numea cumva „Royal Jelly” ciocolata aia? 🙂

    Apreciază

  • 111. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 01:17

    Gabriel, 🙂

    LA MULŢI, MULŢI ANI !

    Apreciază

  • 112. gabriel  |  8 noiembrie 2010 la 01:28

    Mulţumesc din nou, Fini! 🙂

    Apreciază

  • 113. gabriel  |  8 noiembrie 2010 la 01:30

    Apreciază

  • 114. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 01:33

    Îmi vine mie rândul să spun mulţumesc, „Telefonul” este unul din cântecele lui formidabile.
    Uite încă unul foarte cunoscut:

    Apreciază

  • 115. filadel  |  8 noiembrie 2010 la 01:40

    Noapte bună tuturor!
    🙂

    Apreciază

  • 116. Fini  |  8 noiembrie 2010 la 01:55

    Somn uşor! 🙂

    Acum chiar mă culc

    Apreciază

  • 117. Creanga  |  8 noiembrie 2010 la 02:58

    Hai ca stin eu lumina, cucuriguuuu, a fost ora exacta!
    La multi ani Gabriel!

    Apreciază

  • 118. skorpion  |  8 noiembrie 2010 la 07:10

    La multi Ani, Gabriel !!!!

    🙂

    Apreciază

  • 119. angel  |  8 noiembrie 2010 la 10:38

    La multi ani!

    Apreciază

  • 120. angel  |  8 noiembrie 2010 la 10:39

    Skorpy, stiu ce ai spus si nici gind sa ma supar! am glumit chiar..

    Apreciază

  • 122. dora  |  8 noiembrie 2010 la 12:01

    Gabriel,

    LA MULTI ANI!.Sanatate si putere de munca.>/b>

    Apreciază

  • 123. dora  |  8 noiembrie 2010 la 12:18

    Buna ziua gradina!

    @nora,de azi e liber la „injuraturi”.Daca recurgi la asa ceva in ziua mortii si inmormantarii ,oricui, este impietate.Asta am dorit sa transmit in comentariul meu. Despre spectacolul grotesc de ieri numai am chef sa vorbesc.A fost folosit cu „succes”de nostalgicii nationalisti si comunisti si urmasii acestora cu incertitudini privind capitalor lor politic.

    Ma gandesc si la toti aceea care acum se pot elibera de povara unei dependente pauniste si vor gandi cu mintea limpede.Sa fie capabili sa se lepede de „satanisme”,dar sa-i dea Cezarului ….ce i se cuvine. 🙂

    Apreciază

  • 124. mariusmioc  |  8 noiembrie 2010 la 13:55

    Un aspect neglijat al personalităţii poetului: apărător al criminalilor din decembrie 1989, a căror amnistie a cerut-o, şi a căror graţiere a obţinut-o în unele cazuri.
    Adrian Păunescu, un om cu mari defecte şi mari calităţi
    Adrian Păunescu către Ceauşescu, după interzicerea cenaclului Flacăra: „Să trăiţi, Măria Voastră!”
    Comentarii ale mele mai vechi despre Adrian Păunescu

    Apreciază

  • 125. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 14:20

    Ziua bună!
    🙂

    Marius Mioc, bine venite datele d-tră, completează tabloul imaginilor care redau personalitatea lui AP cu umbrele şi luminile ei.

    Apreciază

  • 126. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 14:22

    Gabriel, LA MULŢI ANI! 🙂

    Apreciază

  • 127. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 14:24

    Fini, supercreativ arhitectul român! 🙂

    Dora, o fi liber, dar prefer analizele constructive, înjuratului 🙄 🙂

    Apreciază

  • 128. dora  |  8 noiembrie 2010 la 14:57

    nora,

    asta spun si eu.Ce castigam cu grobianismele?

    a fost un aparator al criminalilor?Numai el?Cel putin lui i se pot acorda „circumstante atenuante”daca i-a aparat pe intelectuali a caror prieten a fost.Nu cunosc amanunte,deci atat pot spune.

    Nici nu pot scrie mai mult ca am atropina in ochi…..unii ma vor salva din acest motiv si nu ma vor injura prea tare pentru ceea ce am spus.

    Apreciază

  • 129. dora  |  8 noiembrie 2010 la 16:32

    Filadel,

    eu dimpotriva il cunosc mai bine ca poet,iar de propagandist nu-mi mai este teama.

    Curios cam revine in lirica sa tema mortii.I-o fi fost teama? Sa-l cred cand o respinge cu mult curaj?

    „Eu o iubesc.Duios.Nebun.Potrivnic.
    Pe viata si pe moarte.Fara frica,
    Compatimesc pe cei care abdica,
    Dar eu raman cu mine insumi,schivnic”
    XXX
    „Foioasele in vantul toamnei ard,
    Muscate sangeros si trist de luna,
    Si turturelele se despreuna
    Acum,noi doi in focul revansard
    Acum,atat de singuri pe pamant,
    Sa recitam Bacovia,plangand”.

    XXX
    „De ziua ta din nou se face ceata,
    Pomii se sting si lampile decad,
    o,duncea mea,sa trecem peste iad
    Si sa ramanem in aceasta viata.
    (Din vol.Pamantul deocamdata)

    Si-a descris propria-it ingropaciunea acum 30 de ani.

    ” De maini m-au luat,
    de picioare m-au prins
    si m-au aruncat in groparul lat
    cu var nestins ”

    Degeaba striga ca-i este greu ,l-au lasat acolo jos…iar ei

    „Plangeau grozav
    de groapa oarba
    iar albul praf
    pornea sa fiarba”.

    Apreciază

  • 130. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 17:58

    Dora, servus! Câteva din versurile reproduse de tine, sunt dintre acelea, nu tocmai multe, care mi-au plăcut şi le-am ţinut minte.

    “Foioasele in vantul toamnei ard,
    Muscate sangeros si trist de luna,
    Si turturelele se despreuna
    Acum,noi doi in focul revansard
    Acum,atat de singuri pe pamant,
    Sa recitam Bacovia,plangand”.

    Apreciază

  • 131. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 18:01

    Ceva interesant de citit cu referire la subiect:

    http://www.dorintudoran.com/2010/11/05/astazi-5-noiembrie-2010/

    Şi aici:
    http://www.ziare.com/adrian-paunescu/murit/adrian-paunescu-a-lasat-o-avere-de-3-700-000-de-euro-1054051

    Presimt că vor urma ceva lupte interne pe acolo…

    Apreciază

  • 132. noradamian  |  8 noiembrie 2010 la 18:01

    Postare nouă!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 934.228 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.454 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 934.228 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: