Gloanţe lipsă din istoria patriei
21 decembrie 2010 at 00:48 noradamian 144 comentarii
Pe vremea asta, exact în douăzeci şi unu decembrie, la ora nouă-zece dimineaţa, acum douăzeci şi unu de ani, făceam curăţenie de Crăciun. De vreo trei zile nu mai ascultasem radioul, nici măcar Europa Liberă, ocupată fiind cu de-ale casei. Cum problema aprovizionării era cea mai preocupantă, mă bucurasem când o prietenă mă sunase să-mi spună că ne procurase şi nouă câte ceva pentru Sărbători. Locuia nu departe, aşa că, urgent, am trimis copiii după pachet. După vreo două ore, timp în care pruncii ar fi trebuit să ajungă acasă, prietena mă anunţă că „a izbucnit ceva” şi că în centru „se trage”, dar să stau liniştită, pe străduţa lăturalnică pe care o luaseră ei, era linişte. Numai liniştită nu eram, mai ales când am văzut valul de demonstranţi apărut brusc dinspre Calea Dumbrăvii care înainta ca un râu spre zona centrală. Agitaţia creştea de la o oră la alta şi inima mea stătea să se spargă (pe unde or fi umblând copiii ăştia?) Încă o oră de nelinişte şi, în fine, au apărut: cu obrajii roşii, bucuroşi, cu „marfa” intactă, povestind (întrerupându-se unul pe altul) cu ochii strălucind de emoţie. … Se aventuraseră-n Piaţa Mare, acolo ardea o maşină, era fum, oamenii ţipau şi alergau în toate părţile. Nu, nu se speriaseră deloc, m-au asigurat într-un glas, nici atunci când se trăgea din podurile de vizavi de Brukenthal şi au văzut căzând nişte oameni în apropiere! Ca într-un film! (Oh, ce ar fi putut să păţească, Doamne-ţi mulţumesc că i-ai păzit!). Au urmat acele câteva zile de coşmar, cu ştiri confuze curgând în avalanşă, cu anunţuri care mai de care mai înfricoşate. Cu sediul în studioul televiziunii naţionale, revoluţia ne intra în case bombardându-ne crunt cu ştiri de groază, în timp ce, în spatele panicarzilor, după foiala neîntreruptă părea că-ncepuseră deja împărţelile şi târguielile. În Sibiu muriseră zece persoane în două zile, iar după 22 aveau să moară alte 89. Percepţia neclară a unei manipulări care avea alt scop decât voiau să ne facă să credem grupul de agitatori de pe micul ecran a existat din primul moment. Am băut, mai întâi din greşeală, apoi toţi pe rând, apa de la robinet deşi fusesem avertizaţi că e otrăvită -şi n-am păţit nimic. Pe un ton isteric „revoluţionarii” televiziunii continuau să transmită anunţul respectiv şi altele de acelaşi gen. Comandamente ale revoluţiei apăruseră peste tot pentru a păzi, pentru a ne păzi? De cine? Afară, pe teritoriul comenduirii armatei se trăgea în draci şi începând din seara zilei de 22, noapte de noapte răpăiau trasoarele. Război electronic, diversiune, am aflat ceva mai târziu. Adică tot iluzionism şi tot criminal, pentru că autorii făcăturii ştiau că panica şi armele distribuite cu generozitate în prealabil vor produce în următoarele zile, asasinate de stradă, exact victimele socotite a fi necesare pentru legitimarea „revoluţiei” şi a capilor ei. Tot copiii au fost primii care au aflat că trasoarele alea erau un fel de joc de speriat lumea, de la prietenul lor, soldatul căruia-i spuneau „Cheluba” (un băieţandru tuns chilug, proaspăt înrolat, probabil) santinelă a unităţii. Pe la şase seara când se-ntunecase bine, se căţăraseră pe gardul de la unitatea militară ca să-i dea un pachet cu ciorapi groşi şi pâine caldă coaptă-n cuptorul aragazului. Cheluba îi rugă, însă, să nu mai repete imprudenţa, să nu se mai aventureze pe afară, fiindcă nu-i de joacă, pe străzi începuse deja de la amiază să se tragă-n plin. Un sfat preţios, l-am luat în seamă, aşa că a doua zi, sâmbătă-n 23, dacă-mi aduc bine aminte, rămăsesem toţi în casă, cuminţi ca iezii. La scurt timp după prânz, o detunătură zgâlţâi blocul. Apartamentul se umpluse de fum şi moloz. Am început pe bâjbâite, căutările. Slavă Domnului, eram întregi. Zidul din apropierea ferestrei se sfărâmase pe o porţiune, un perete crăpase. Un glonţ, ne-am dumirit, un dum-dum tras din elicopter, se oprise într-un dulap. Mi-a trebuit ceva timp până l-am descoperit între haine. Nu după mult timp, ne-am trezit cu un galonat de la armată care căuta gloanţe: misiune de recuperare. Asta mai lipsea să-i fac cadou preţiosul trofeu! Oricum, tot ce urmat după aceea a arătat că s-au temut degeaba,”revoluţia” era sub control. Aşa că, începând de atunci, din filele lipsă ale manualului de istorie a patriei s-au confecţionat, an după an, serii după serii, certificate de revoluţionar.
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: asasinate, certificate de revoluţionar, soldatul Cheluba, ştiri de groază.
144 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
skorpion | 21 decembrie 2010 la 07:33
neata,
multumesc, Nora, pentru postare….21 decembrie ramine vesnic in sufletul meu.
si inca ceva: consider o mare eroare faptul ca „s-au dat” certificate de revolutionari!
Cunosc destui oameni care au iesit in strada, pe linga care au suierat gloantele (la biblioteca universitara, chiar vizavi de fostul CC), oameni multi care NU au cerut certificat de revolutionar si toate avantajele care au decurs din asta.
nu pentru certificat de revolutionar s-a iesit atunci in strada,
ci sa scapam de ceasca, de nevasta lui, de comunism,
de dictatura, de cenzura, de puscarie intr-o tara intreaga, de mizerie materiala, de lipsa cartilor, a luminii in casa, a caldurii, de lipsa libertatii…
atunci in 21-22-23 nimeni nu s-a gindit la c.revolutionar….
nici nu trebuia dat asa ceva!
una din primele magarii/ticalosii ale lui iliescu.
ar fi interesant de vazut citi fosti securisti au primit hirtia asta purtatoare de multe avantaje
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 10:19
Ziua bună!
🙂
Skorpion, da, sunt zile şi momente imposibil de uitat. Falsificarea, minciuna şi crimele pe care s-a construit democraţia lui iliescu&reţeaua, trebuie demontată, însă, oficial şi instituţional.
ApreciazăApreciază
3.
Fini | 21 decembrie 2010 la 10:36
Nora,
tema de astăzi doare.
Un remember pentru mine e cumplit. Evenimentul ” m-a prins” la Conservator la Bucureşti unde eram gură-cască la nişte cursuri de perfecţionare, c-aşa se cerea odată la cinci ani. Am privit înmărmurită împreună cu un fost coleg de an, fiul cel mic al lui Ion Luican, care s-a dus la Inter şi dus a fost………….Ce am gândit, ce am simţit noaptea când am auzit că în centru e prăpăd? Of! Am luptat din răsputeri să-mi conving fiul să nu se ducă şi el. La 7 dimineaţa am fost împreună „la Inter” până după ce şi-au luat zborul ăia.
Dupămasă la apelul şefului de catedră de la farmacologie feciorul meu a plecat şi nu l-am mai văzut până dimineaţa, când s-a întors livid.Cum de nu am înnebunit în ceasurile acelea?!
Au fost repartizaţi pe salvări şi intrau printre gloanţe unde erau răniţii semnalaţi. Picătura care a umplut paharul a fost când împreună cu un coleg de an s-au strecurat printre gloanţe cărând o targă pentru ca să ajungă într-o bucătărie de bloc unde au găsit o bătrână cu creerii zburaţi pe pereţi. Ce să-i mai facă? Fiica îi implora să-i salveze mama.
Având în vedere că pentru el lumea începea cu bunica şocul a fost puternic. S-a întors în Cotroceni livid şi mut timp de câteva ceasuri.
Eu mulţumesc şi acum Bunului Dumnezeu că şi-a ţinut Dreapta deasupra capului lui.
Ca să ajungem la Craiova în seara de Ajun a fost o odysee.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 10:50
Fini, impresionantă istorisire! Atunci s-a declansat, de fapt, sub paravanul „revoluţiei”, un război cu poporul român. Un război cu morţi nevinovaţi , cu manipulare, cu cumpărare de mercenari şi de voturi, care continuă şi acum…
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 10:52
Ar fi util de strâns asemenea istorisiri n volum, sunt sigură că există mii de file de asemenea relatări, pe care nu le poate nimeni anihila…
ApreciazăApreciază
6.
Arizonianul | 21 decembrie 2010 la 13:11
Dragii mei,
era noapte aici. N u dormeam, lucrând de zor la ceva. Şi mi-a sunat în urechi vocea crainicului care-mi spunea incredibile lucruri despre Patria lăsată-n urmă. Am sunat imediat pe românii cărora le ştiam numerele de telefon…
Nu m-a-jurat nimeni pentru că sunam la orele astea.
Apoi am plâns când m-am gândit ce carnagiu va fi în Bucureşti…
Sunt ditamai plăvanul şi mă muncea furia şi neputinţa… Erau lacrimi de furie, lacrimi de neputinţă… Mi-am revenit şi am sculat-o pe soaţa mea. Ne-am zis că trebuie să plecăm în ţară, dar nu a fost să fie aşa…
Cine să aibe grijă de copii? Cine să le câştige pâinea? Aveam un cumnat la TVR care mi-a transmis cifrat că mai bine stau unde sunt că tot „ei” învârt treburile…
Şi a venit crunta palmă peste obrazul românimii: uciderea „legală” a lui vodă, în zi sfântă de Crăciun…
Nu că mi-erea drag Plumbuitu’, dar nu întinezi Sărbătoarea cu sânge de om, indiferent ce a făcut el.
Sunt multe care nu le pot ierta furilor viitorului ţării, care acum se bucură de faptele lor şi se fudules de slinoasa lor importanţă.
Poate voi îi iertaţi.
Nu merită.
Eu nu-i iert pentru răul care l-au făcut ŢĂRII şi ROMÂNILOR.
Tristă amintire a speranţelor înşelate…
Asta este această zi de Decembrie…
Din an, ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă.
Noaptea cea mai lungă şi la propriu, dar dureros, şi la figurat…
ApreciazăApreciază
7.
tiberiuorasanu | 21 decembrie 2010 la 18:31
Îmi face o plăcere deosebită, să vă urez Sărbători Fericite! şi un nou AN NOU cu bucurii şi împliniri depline. LA MULŢI ANI !
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 19:55
Seara bună!
🙂
Arizona, salut! Mulţumesc pentru comentariul tău atât de sincer. Nimeni n-ar fi reuşit atunci să dea alt curs lucrurilor. Erau prea „aranjate”. Dar sunt convinsă că doar după ce se va devoala oficial toată fărădelegea pe care s-a ridicat noul regim vom putea intra în normalitatea unui stat de drept.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 20:00
Tibi, Multzam de frumoasele urări! 🙂
Îţi doresc Sărbători luminoase, un Crăciun fericit, cu daruri multe, bucurii si sănătate pentru tine si cei cei dragi ţie.
La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
10.
skorpion | 21 decembrie 2010 la 20:48
salve,
si eu am perceput acele zile fierbinti de decembrie 1989 ca fiind formate din 2 evenimente paralele si simultane:
pe de o parte a fost revolta oamenilor indiferent de meserie, profesie, care au iesit in strada in 22 decembrie, sarind gardurile fabricilor, uzinelor, birourilor……
iar pe de alta parte clica iliesciana pregatea mostenirea / acapararea Romaniei….
in timp ce numai o parte din oamenii Bucurestiului – in 22 decembrie – paraseau locurile de munca, sarind gardurile fabricilor (portile fiind inchise) o alta parte ii ameninta pe cei care mergeau spre piata (acum numita a Revolutiei)…..
tot in acea zi miraculoasa de 22 decembrie am retinut o scena fantastica….
era pe la ora 10 dimineata…….sute, mii de oameni din sectorul 3 (uzinele republica, 23 august , etc) se indreptau spre centru…..
era dupa decenii de interdictie totala a religiei, a credintei in Dumnezeu…..
in dreptul cimitirului armenesc……….se aud clopotele tragind….erau primele clopote care s-au tras pe 22 inainte chiar de cele de la Coltea (parca)…..pentru cei morti in noaptea de 21/22 decembrie
si atunci fluviul uman care pina atunci huiduia, brusc a tacut, fluviul uman a ingenunchiat in fata cimitirului armenesc, s-a rugat…..si dupa citeva minute a pornit mai departe….
mie acea ingenunchiere a sute, poate mii de oameni mi s-a parut fantastica…
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 21:16
Skorpion, da, au fost si clipe înălţătoare şi multă speranţă, dar foarte repede ne-am datseama că am iesit dintr-un cosmar pentru a intra în altul.
Între civilii care au murit la Sibiu m-a impresionat în mod deosebit cazul unuia împuscat la masă în timp ce mânca. Un glonţ rătăcit intrat prin fereastră. Alt caz, al unui elev de liceu care iesise cu o tavă cu mâncare s-o ducă unor soldaţi închisi în cazarma din apropiere ( pe o străduţă aproape de aici). Au tras în el.
ApreciazăApreciază
12.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:00
COLINDE, COLINDE
Mihai Eminescu
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiata se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Miscând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele…
De dragul Mariei
Si-al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
ApreciazăApreciază
13.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:08
Din istoria colindului laic.
Colindele îşi au originea în cultura dacilor care sărbătoreau Anul Nou în luna martie atunci când începe un nou ciclu al muncii agrare. Atunci aveau loc ritualuri, petreceri, travestiri în animale, jocuri dramatice, urări de belşug şi fericire, care trebuiau să fie de bun augur. Aşa se explică existenţa refreanului „Flori dalbe, flori de măr” sau cea a „Plugusorului”.
Peste fondul dacic se suprapun elemente ale culturii romane.
După ce religia creştină a devenit oficială biserica a încercat să îndepărteze obiceiurile păgâne însuşindu-şi chiar o parte din ele, dar cărora le-a schimbat sensul(Rozalia-Rusalii, Floralia-Florii).
Tertulian a fost un înverşunat împotriva acestor obiceiuri , a darurilor şi ospeţelor, a mascării în piei de animale.
La concililul bisericesc din Trulan (anul 692) se hotărăşte interzicerea cântării colindelor şi a obiceiurilor de fertilitate. Colindătorii erau pedepsiţi cu „afurisenia”. Biserica a numit săptămâna colindării „marele praznic al diavolului” la care poporul nu vrea să renunţe în favoarea cântecelor creştine.
În secolul al XI-lea sunt interzise obiceiurile de Rusalii, cântările instrumentale şi obiceiurile cu măşti (Cronica lui Nestor, 1067).
Colindele laice au dăinuit până în zilele noastre.
COLINDE LAICE
Un frumos colind din Ţinutul Pădurenilor, acolo unde portul,datinile şi obiceiurile străvechi s-au păstrat.
Pleacă Leana la fântână,
Dăliana-i fată dalbă
Cu două cârcege-n mână.
Găsi apa tulburată,
De voinici înconjurată.
“Voi voinici, voi vânători,
Ce cătaţi aicea-n zori?”
“Noi pe tine te căutăm
Şi cu drag îţi închinăm”
La mulţi ani cu sănătate
Să aveţi parte de toate.
ApreciazăApreciază
14.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:11
ApreciazăApreciază
15.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:14
„PLUGUŞORUL” nu-l mai aduc pentru că îl ştie toată suflarea românească.
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 22:16
Fini, ce colinde faine! 😀
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 22:19
Nu stiam că există si colinde laice, sunt pur si simplu frumoase! S nu cred că impietează asupra celor religioase.
… Dar unde e Ţinutul Pădurenilor? 🙄
ApreciazăApreciază
18.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:26
Tibi,
PRAZNIC LUMINOS şi rămâi gazdă sănătos! 🙂
Un Crăciun „în doi” cu gândul zburat la cel de-al treilea e şi el frumos.
ApreciazăApreciază
19.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:37
Nora,
un loc unde lumea e curată şi unde rotualurile culturii dacice s-au păstrat destul de bine pentru că se ajunge mai greu pe acolo. Noi am aflat despre ei la cursul de folclor. Când ai puţin timp consultă blogul:
http://padureni.wordpress.com/
sau
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Ainutul_P%C4%83durenilor
ApreciazăApreciază
20.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:40
Nora,
am uitat că nu trebuie să trec două link-uri în acelaşi comentariu şi am pentru tine la 21 un comentariu „în aşteptare”
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 22:44
Fini, l-am descoperit şi am fost şi în ţinutul pădurenilor! Fabulos!! 🙂
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 21 decembrie 2010 la 22:52
Nora,
bine spus „fabulos”.
Au un repertoriu funebru care m-a năucit de-a dreptul.
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 21 decembrie 2010 la 23:02
Fini, izolaţi pe platourile alea mirifice, şi-au păstrat din vremuri străvechi o cultură deosebită
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 00:01
Noapte bună!
🙂
ApreciazăApreciază
25.
Fini | 22 decembrie 2010 la 00:22
Noapte bună tuturor” 🙂
ApreciazăApreciază
26.
filadel | 22 decembrie 2010 la 01:22
Ținutul pădurenilor se întinde peste Hunedoara (Hațeg în special) și spre valea Jiului – Petroșani.
ApreciazăApreciază
27.
filadel | 22 decembrie 2010 la 01:24
Sărbători ferivite tuturor! 🙂
ApreciazăApreciază
28.
filadel | 22 decembrie 2010 la 01:24
ptui!
FERICITEEEE!
ApreciazăApreciază
29.
angel | 22 decembrie 2010 la 05:41
Trasnet subiect, Nora!
Da, ai scris o pagina din istoria furata a romanilor.
Eu am trait ” la rece” adica de departe, evenimentele.
Aproape cu forta m-au tinut aici ai mei, ca as fi urcat in masina in aceeasi seara, sa pun si eu umarul.
Lacrimi de furie si neputinta m-au insotit atunci mereu. aveam un frison si stateam nedezlipita de radio si TV ( pe atunci , consumatorista de mine mai avea inca 3 aparate TV in aceeasi casa si tot atitea aparate radio…pe masura ce mi-a scazut interesul, a scazut si numarul aparatelor…).
Primul sentiment de bucurie si mindrie mi s-a sters rapid-da, ziua a fost pingarita, ca si sufletele si istoria noastra.
Incet-incet m-am „sezumflat” si cred ca este prima data cind vorbesc de asta : dezamagire asa mare in viata nu cred ca am mai avut. Nu am avut sansa sa fiu contemporana cu un eveniment major al tarii mele, ci cu o ” facatura”.
Ca de obicei, surprinzi esenta si o exprimi minunat.
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 22 decembrie 2010 la 11:12
Fila, 🙂
iată-te din nou în Grădină!
Mai în primăvară ne-ai spus că vei veni tot mai rar, treburi, alea, alea. Când te-am întrebat să-mi spui totuşi când crezi că o să revii, ai răspuns „când pot”, m-ai lămurit buştean. Nu-mi rămâne decât să spun cu năduf „fire-al dracu’ de putut!” .
Întâmplarea a făcut că a trebuit să răsfoiesc blogul Grădinii „de la facere” şi spre uimirea mea am constatat că Filadel era omul casei în Grădină. Ce fain comentai!
Oricum, mă bucur cănd te văd că mai poţi să dai cu ţăruza pe hârtia Grădinii.
„Când mere gândeşti că scrie,
Ca ţăruza pe hârtie”
ApreciazăApreciază
31.
Fini | 22 decembrie 2010 la 11:14
Angel,
ne-au ţăpit nenorociţii şi ce speranţe am mai avut în noi.
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 11:39
Ziua bună 🙂
Filadel, multzam de urări! Gresesc eu sau ai o ascendenţă în enigmaticul, nobilul tărâm al pădurenilor?
Crăciun fericit!
La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 11:43
Angel, multzam! 🙂 Am trăit intens evenimentele acelea, as fi avut destule de scris!… Fiecare e legat într-un fel sau altul de ce s-a petrecut atunci, chiar si cei foarte tineri prin părinţii lor. „Dezumflarea” de după, cum bine spui, e aproape unanimă. Da, sărbători pângărite ca acelea nu puteau să ducă la nimic bun.
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 11:45
Fini, multzam!
O zi cu soare şi speranţe reînoite, vă doresc!
🙂
ApreciazăApreciază
35.
Arizonianul | 22 decembrie 2010 la 14:10
Ţara arde şi baba se piaptănă…
Vă cer iertare, dar cine mă poate ajuta cu o reţetă pentru sărăţele?
Dacă aveţi aşa ceva, vă rog să mi-o trimiteţi la adresa:
koningtwr@gmail.com.
Mulţumesc din inimă, anticipat.
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 18:24
Arizona Man, maine încă nu-i târziu, sper, o să caut 🙂
ApreciazăApreciază
37.
filadel | 22 decembrie 2010 la 19:18
Fini
păi nu m-am ținut de cuvînt? 🙂 🙂 Mai intru, mai bag un lemn pe foc să țin jarul aprins, mai torn în pahare și cîte puțin dau cu țăruza cum zici tu. Cîteodată citesc înapoi ca să pot mere înainte.
Nora
Da. M-am născut în rejiunea Hineee … doara după 907. 🙂
Despre ținutul pădurenilor: este plin de resturi istorice, obiceiuri păgîne și creștine deopotrivă. Dacă participi la aceste datini cu origini greu identificabile în timp te simți parcă pe altă planetă. 🙂
ApreciazăApreciază
38.
Fini | 22 decembrie 2010 la 20:29
Pentru că Ţinutul Pădurenilor este cu adevărat deosebit mai aduc două colide de acolo. Ca „Dăliana” nu-s!
ApreciazăApreciază
39.
Fini | 22 decembrie 2010 la 20:32
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 20:43
Fini, frumoase sunt colindele Nanei, colinde de joc 🙂
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 22 decembrie 2010 la 22:07
ApreciazăApreciază
42.
Fini | 22 decembrie 2010 la 22:09
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 22 decembrie 2010 la 22:10
ApreciazăApreciază
44.
Fini | 22 decembrie 2010 la 22:12
ApreciazăApreciază
45.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 22:20
Fini, colindele crestine bizantine au o gravitate si o solemnitate impresionantă !
ApreciazăApreciază
46.
Fini | 22 decembrie 2010 la 22:48
COLINDÃTORII
de George Cosbuc
Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie’n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.
Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr’o colinda,
Si vin mereu, s’opresc in drum,
S-aud acum in tinda –
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se’ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c’a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e’n cer suit
Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si’n fase mic pe Domnul.
ApreciazăApreciază
47.
Fini | 22 decembrie 2010 la 22:53
Nora
48
muzica bizantină psaltică este o artă ecleziastică care încearcă să exprime o frumuseţe transcedentală, Dumnezeiască, originală şi unică.
ApreciazăApreciază
48.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 23:00
Fini, 46 şi 47 mai ales, reusesc să transmită admirabil această stare
ApreciazăApreciază
49.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 23:03
Fini, poezia lui Cosbuc exprimă neasemuit emoţia si bucuria sărbătorii Crăciunului 🙂
ApreciazăApreciază
50.
skorpion | 22 decembrie 2010 la 23:05
salut, all
aterizai acum, ca sa si decolez
🙂
ApreciazăApreciază
51.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 23:07
skorpion, salut! Mă sperii 😆
ApreciazăApreciază
52.
skorpion | 22 decembrie 2010 la 23:11
si inca ceva dragutz:
sper sa savurati
THE DIGITAL STORY OF NATIVITY – ( or Christmas 2.0 )
🙂
ApreciazăApreciază
53.
skorpion | 22 decembrie 2010 la 23:19
cu ce te sperii, nora???
😆
sperioasoooooo!
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 23:21
Skorpion, aterizezi, decolezi, da ce-i grădina asta, aeroport?? 😆
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 23:21
55, foarte fain!!! 🙂
ApreciazăApreciază
56.
skorpion | 22 decembrie 2010 la 23:23
Nora,
buna chestia cu aeroportul…
doar in spatele gradinii este si ……………aeroport
😛
ApreciazăApreciază
57.
noradamian | 22 decembrie 2010 la 23:26
Skorpion, mda, văd un Boeing 🙂
ApreciazăApreciază
58.
Fini | 22 decembrie 2010 la 23:34
Skorpi salve şi auf Wiedersehen!
Decât să te fâţăi cu avionu mai bine fă autostopul poate Moş Crăciun te ia la el în căruţă.
ApreciazăApreciază
59.
Fini | 22 decembrie 2010 la 23:35
simpatic e no 55
ApreciazăApreciază
60.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 00:07
Gute Nacht!
🙂
ApreciazăApreciază
61.
Fini | 23 decembrie 2010 la 00:11
Noapte bun[ tuturor! 🙂
ApreciazăApreciază
62.
Galeata cu pixeli | 23 decembrie 2010 la 00:45
Eu eram in armata, soldat intr-o unitate de la celalalt capat al tarii, si ajungeau la noi zvonuri ca avioane chineze bombardeaza Braila sau Galati. Aveam parte doar de o zvonistica aiuritoare si de manipularile grosolane ce incepeau sa apara la tv. De aia cu apa otravita imi aduc aminte. 🙂
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 12:14
Salut! 🙂 Gcpixeli, „otrăvurile” au fost distribuite peste tot, erau în plan 😉
ApreciazăApreciază
64.
andrzej | 23 decembrie 2010 la 20:58
Craciun fericit, prieteni!
ApreciazăApreciază
65.
skorpion | 23 decembrie 2010 la 21:19
Craciun Fericit!
TUTUROR, inclusiv lui Robin, care poate, poate va aparea zilele astea prin gradina…
si, da, da, poate apare si luminita cea plecata in lumea larga…
si, of course, il asteptam pe mister B macar sa ne salute ….cu drag
🙂
si crengutza versificatorul este salutat cu drag…..
fini, nora, clemy, dora, tibi, galeata cu pixeli, raho etc…
cei pe care i-am scapat……doar din greseala…
dar le astept semnatura pe gradina
🙂
Craciun Fericit
ApreciazăApreciază
66.
andrzej | 23 decembrie 2010 la 21:22
ApreciazăApreciază
67.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 21:24
Seara bună!
🙂
Andrzej, fain dar, multzumim 🙂
Crăciun fericit,
La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
68.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 21:27
Skorpion, le urez si eu prietenilor nostri, oriunde s-ar afla, să aibe parte de un Crăciun fericit, cu bucurii si dragoste 🙂
ApreciazăApreciază
69.
skorpion | 23 decembrie 2010 la 21:29
o mica descretire si incretire a fruntilor
mie mi se pare sinistru, altii spun ca este genial,
primitivism in floare, ne mai miram ca politrucii fac ce vor???
altii spun ca este super fain filmuletul..
decideti voi:
ApreciazăApreciază
70.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 21:31
Wow, Skorpion 😆 🙄
ApreciazăApreciază
71.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 21:32
Un dar din dar: 🙂
ApreciazăApreciază
72.
skorpion | 23 decembrie 2010 la 21:40
multumesc, nora,
imi plac foarte mult chestiile astea cintate in cafenele, in statii de metrou, in piete…..si-mi place sa-i privesc pe „spectatorii” ad-hoc, surprinsi la inceput si apoi f. incintati de momentul muzical…
in filmuletzul acesta o doamna isi stergea lacrimile…..
ApreciazăApreciază
73.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 21:43
Skorpion, si mie-mi plac, mă bucur că s-au încetăţenit asemenea momente, dar tot surprize rămân pentru cei de acolo. Surprize plăcute, emoţionante, pe care, probabil, nu le vor uita nicicând 🙂
ApreciazăApreciază
74.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 21:49
…Mai rămân câteva minute şi mă retrag.
Iar mâine, poimâine, posibil şi-n următoarele zile, nu prea o să dau pe aici… 🙂
ApreciazăApreciază
75.
skorpion | 23 decembrie 2010 la 21:55
OK, nora
ApreciazăApreciază
76.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:02
COLINDA
Lucian Blaga
pentru Dorli
Doarme colo in poiată
pruncuşor fără de tată.
Si măicuţa mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nănaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
sta măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât
înger nalt s-a coborât.
Şi în noapte înadins
degetul şi l-a aprins.
Arde îngerul lui Dumnezeu
ca o lumânare de său.
ApreciazăApreciază
77.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:04
Glasuri cristaline.
ApreciazăApreciază
78.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:05
ApreciazăApreciază
79.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:06
ApreciazăApreciază
80.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:07
ApreciazăApreciază
81.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 22:10
Fini, servus! Plăcute colinzile corului Symbol! Glasurile cristaline si armonia fiecărui colind se potrivesc perfect Crăciunului… 🙂
ApreciazăApreciază
82.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:13
Norei:
RĂMÂI, GAZDĂ, SĂNĂTOASĂ
Ramai, gazda, sanatoasa
Florile dalbe de mar-u
Si revarsa grau pe masa
Ca de cand noi am venitu
Florile dalbe de mar-u
Caii ni s-or ciumpavitu
Caii trebui’ potcoviti
Florile dalbe de mar-u
Cu potcoave de colaci
Si cu cuie de carnati
Florile dalbe de mar-u
Si cu cuie de carnati
Tu fiica te cotoveste
Florile dalbe de mar-u
Si corinda ne-o plateste (primeste)
Ca plecam la alta casa
Florile dalbe de mar-u
La alta gazda frumoasa
ApreciazăApreciază
83.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 22:19
Finiiii! 🙂 Multzam!! Să se ospăteze si gazda si cine trece pe aici 😆
ApreciazăApreciază
84.
Fini | 23 decembrie 2010 la 22:21
Nora, 🙂
spor la treabă!
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 22:31
Fini, şi ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
86.
noradamian | 23 decembrie 2010 la 22:38
Tuturor,
Crăciun Fericit
La mulţi ani!
🙂
ApreciazăApreciază
87.
Fini | 24 decembrie 2010 la 06:23
PRAZNIC LUMINOS tuturor. 🙂
Să vă fie casa, casă,
Să vă fie masa, masă!
ApreciazăApreciază
88.
skorpion | 24 decembrie 2010 la 07:23
ma pregatesc sa plec pe plantatie pentru ultima data in acest an.
CRACIUN FERICIT !
ApreciazăApreciază
89.
skorpion | 24 decembrie 2010 la 07:32
+
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8151429-atletii-cruzimii-arunca-peste-craciunul-nostru.htm
ApreciazăApreciază
90.
Theophyle | 24 decembrie 2010 la 09:18
Nora si tuturor prietenilor de pe blog 🙂
Craciun Fericit! Multa sanatate, fericire si impliniri – La multi ani, dragi mei! 🙂
ApreciazăApreciază
91.
angel | 24 decembrie 2010 la 15:08
La multi ani, Craciun fericit!
cu toata caldura sufletului meu, pentru toti gradinarii!
ApreciazăApreciază
92.
Arizonianul | 24 decembrie 2010 la 15:56
Tuturora, din toată inima, vă doresc un Crăciun fericit.
Să vă binecuvânteze Dumnezeu şi pe voi, dar şi pe cei care vă sunt dragi. Nick
ApreciazăApreciază
93.
maya | 24 decembrie 2010 la 16:09
Buna ziua si buna sa va fie inima!
😆
Reteta de Craciun:
😆
se ia binecuvintare cit cuprinde; se prelinge cu drag un strop de soare peste care se cerne pulbere de stele;in compozitia rezultata se framinta apoi usor si cu drag, dor, bunatate,iertare si iubire cit cuprinde.
Iar de la mine, o urare de BINE aveti si de ziua sfinta a nasterii pruncului Iisus!
Sarbatori fericite!
😆
Ma bucur din toata inima ca am avut bucuria si onoarea sa va cunosc pe voi toti!
😆
Ingerasii sa va aiba mereu in paza!
😆
ApreciazăApreciază
94.
maya | 24 decembrie 2010 la 16:10
In clipa cind va sosi noaptea sfinta aprinde o luminare si spune o rugaciune pentru toti oamenii necajiti din lumea intreaga!
Este noaptea Iubirii Supreme!
Sarbatori fericite!
😆
ApreciazăApreciază
95.
Băşcăliosul | 24 decembrie 2010 la 17:56
Salutare grădinari… şi grădiniţe ! 🙂
Crăciun fericit, sănătate, să vi se împlinească tot ce vă doriţi şi să vă bucuraţi inclusiv când sunteţi luaţi prin surprindere… de ceea ce nu apucaţi să vă doriţi!
La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
96.
murfi | 24 decembrie 2010 la 19:17
Craciun fericit tuturor! 🙂
ApreciazăApreciază
97.
skorpion | 24 decembrie 2010 la 20:20
CRACIUN FERICIT
…..când sunteţi luaţi prin surprindere… de ceea ce nu apucaţi să vă doriţi!
🙂
salve, dragi gradinari
ApreciazăApreciază
98.
noradamian | 24 decembrie 2010 la 20:33
Crăciun fericiiiiiiiit, Fini,Theophyle, Angel, Maya, Murfi, Arizona, Băscăliosu, Skorpion şi tuturor prietenilor nostri!!
Maya, bună reţetă, am preluat-o 😆
Băşcăliosu, una din dorinţele noastre tocmai ne-ai îndeplinit-o. Multzam! 😆
ApreciazăApreciază
99.
Galeata cu pixeli | 24 decembrie 2010 la 20:36
Craciun fericit si veselie multa sa ai, Nora! 🙂
ApreciazăApreciază
100.
noradamian | 24 decembrie 2010 la 20:59
Gcpixeli, multzam, Sărbători cu bucurie şi dragoste!! 🙂
ApreciazăApreciază
101.
Fini | 24 decembrie 2010 la 21:54
CRĂCIUN FERICIT! pentru toţi trecătorii prin Grădină.
ApreciazăApreciază
102.
Fini | 24 decembrie 2010 la 21:56
ApreciazăApreciază
103.
Fini | 24 decembrie 2010 la 21:58
ApreciazăApreciază
104.
Fini | 24 decembrie 2010 la 22:05
B, 🙂
mă bucur deşi nu sunt luată prin surprindere.
ApreciazăApreciază
105.
skorpion | 24 decembrie 2010 la 22:07
ApreciazăApreciază
106.
noradamian | 24 decembrie 2010 la 23:02
Fini, multzam, Moşu’ ţi-a pus în trăistuţă niscaiva bunătăţi de sărbătoare pentru „Ai Grădinii” 🙂
ApreciazăApreciază
107.
noradamian | 24 decembrie 2010 la 23:03
Sk, asta e una din cele mai faine colinzi cântate de St. Hruşcă 🙂
ApreciazăApreciază
108.
skorpion | 25 decembrie 2010 la 19:05
ApreciazăApreciază
109.
Florina | 25 decembrie 2010 la 19:56
Sarbatori fericite, Nora!
ApreciazăApreciază
110.
delaepicentru | 25 decembrie 2010 la 21:27
La mulţi ani, gazdei, precum şi preacinstiţilor musafiri! Bogdaproste pentru filmuleţe.
Le-am cîntat şi eu două colinde muşteriilor mei, în cele patru zile în care am instaurat meniul de Crăciun în restaurant. Am făcut şi tobă, şi pîine şi mămăligă şi cozonac, şi sarmale, şi a m d. Mîine „mă odihnesc” în altă tradiţie. Merg la casa părintească a consoartei, să fac mochi (turtiţe de orez bătut cu maiul în piuă). Pentru Anul nou. Poate voi scrie un raport pe tema asta. (După ce voi scăpa de febra musculară.)
ApreciazăApreciază
111.
Fini | 25 decembrie 2010 la 22:01
ApreciazăApreciază
112.
Fini | 25 decembrie 2010 la 22:04
ApreciazăApreciază
113.
Fini | 25 decembrie 2010 la 22:11
ApreciazăApreciază
114.
Fini | 25 decembrie 2010 la 22:14
ApreciazăApreciază
115.
Fini | 26 decembrie 2010 la 00:01
ApreciazăApreciază
116.
Fini | 26 decembrie 2010 la 22:04
ApreciazăApreciază
117.
Fini | 26 decembrie 2010 la 22:09
ApreciazăApreciază
118.
skorpion | 26 decembrie 2010 la 22:18
salve,
ascult cu fiica mea piaf, mireille mathieu,
isi aduce aminte cum a crescut cu ele in copilarie
ApreciazăApreciază
119.
noradamian | 27 decembrie 2010 la 00:04
Salut prieteni, multumesc muuuult pentru vizite, filmuleţe, muzici, urări şi colinde 🙂
Florina Neghină :)”La mulţi ani”!
ApreciazăApreciază
120.
noradamian | 27 decembrie 2010 la 00:05
Marius, faină oferta de Crăciun românesc la capătul lumii! Cred că le-au plăcut bunătăţile! Sunt curioasă cum a fost petrecerea cu „mochi”! 🙂
Sărbători Fericite!
ApreciazăApreciază
121.
noradamian | 27 decembrie 2010 la 00:10
Fini, o selecţie minunată, adevărată sărbătoare! O piesă mai faină ca cealaltă! Mă odihnesc ascultându-le 🙂
ApreciazăApreciază
122.
noradamian | 27 decembrie 2010 la 00:14
Skorpion, înseamnă că ţi-ai încărcat bateriile! Ascultând muzica de bună calitate, te remontezi! Asta simt când ascult… 🙂
ApreciazăApreciază
123.
dora | 27 decembrie 2010 la 14:34
Sa-mi iertati intarzierea si lipsa mea din gradina!.Ma simt inconfortabil cand o prezenta atat de diafana ca fini</b.,(cadva buna prietena,ma exclude total si ma stigmatizeaza.Oare Craciunul> nu inseamna iubire si impacare?,va rog sa judecati si voi.
Nu ma simt vinovata cu nimic,poate uneori,nebuloasa si interceptabila,,pentru majoritatea dintre gradinarite si gradinari,absolut normana si digerabila.Astea fiind zise….sa nu alergam dupa cai vierzi pe pereti si sa ne concertram asupra ceeace ne uneste si nu ceeace ne desparte.
Sincera sa fiu,mie mi-a fost dor voi toti vechii mei amici si de cei noi, pe care i-am simtit frati de cruce pe Golgotaaspiratiilor noastre nobile si de credinta sfanta.Cine nu este capabil sa inteleaga mesajul meu inseamna ca n-a meritat increderea mea si n-a inteles nimic din >b>milostenia crestina,a fost un fariseu condamnabil,ba mai mult ,o persoana preocupata doar de imaginea sa si dornica de ovatii mai mult sau mai putin meritate.Si asta o spun in cunostinta de cauza,pt.ca am mai avut de a face cu indivizi duplicitari in decursul vremii.Ma deosebeste de ei inclinatia mea de a ierta ,chiar celor mai inversunati dusmani,desi,aici in gradina,nu cred ca este cazul.PAX vobiscum.
ApreciazăApreciază
124.
noradamian | 27 decembrie 2010 la 15:25
Dora salut! Am mai spus-o, nu-ncurajez reproşurile, indiferent de la cine sunt si de ce au pornit, pentru că niciodată şi nicicând nu pot fi asociate cu „împăcarea”şi nu pot duce la ceva bun. Sunt, în schimb, o cale sigură de a provoca reacţii adverse. Reprosurile au în sine ceva malefic şi prin urmare, nu pot avea nimic comun nici cu pax vobiscum şi nici cu credinţa.
Trec peste astea toate asadar, şi-ţi urez fără urmă de maliţie, „La mulţi ani”!
ApreciazăApreciază
125.
Băşcăliosul | 27 decembrie 2010 la 15:48
ApreciazăApreciază
126.
Băşcăliosul | 27 decembrie 2010 la 16:42
ApreciazăApreciază
127.
noradamian | 27 decembrie 2010 la 17:43
Băscăliosul, salut! Multzam, ai aprins steluţe vesele-n grădină 🙂
ApreciazăApreciază
128.
dora | 27 decembrie 2010 la 18:36
nora,
imi pare rau ca m-ai inteles doar pe jumatate.Scuze si pentru greselile de ortografie!Bria imi dadea coate si ma tragea de fusta…..
Eu am inteles ceea ce trebuia sa inteleg.Cu toata umilinta,mi se pare ca eu am inteles mai bine ce inseamna „impacarea” si nu confund bunele intentii cu reprosurile sau ignorarea totala -care uneori poate fi mult mai „malefica”decat chiar injuratura.
ApreciazăApreciază
129.
Creanga | 28 decembrie 2010 la 00:17
Buna seara gradina!
Craciun fericit, ne reauzim la anul!
ApreciazăApreciază
130.
skorpion | 28 decembrie 2010 la 10:03
ApreciazăApreciază
131.
skorpion | 28 decembrie 2010 la 10:05
ApreciazăApreciază
132.
Arizonianul | 28 decembrie 2010 la 10:58
Ştie cineva, ceva despre Argentina?
Avea probleme cu computerul şi urma ca să-mi scrie, ca având adresa ei, să-i pot trimite nişte e-mailuri prin care s-o fi sfătuit cum şi ce să facă pentru a ameliora condiţia de sănătate a maşinii sale.
N-am primit nimic-nimicuţa, dar nici pe bloguri nu apare!
ApreciazăApreciază
133.
skorpion | 28 decembrie 2010 la 11:31
arizona,
nu stiu nimic despre agri. roag-o pe nora sa-ti dea adresa ei de email. adeseori are probleme cu netul.
banc:
Itic suna la Securitate:
-Alo, vedeti ca Strul are niste lemne !
-Si ce e cu asta?
-A gaurit si a introdus in fiecare lemn bijuterii, diamante, dolari si,
probabil, ceva munitie adusa din America, de la fratele lui.
Apoi il suna pe Strul:
-Ma, pregateste-te ca am trimis sa-ti sparga lemnele!
-Pe cine ?
-Pe aia, care mi i-ai trimis tu anul trecut, de mi-au sapat gradina.
ApreciazăApreciază
134.
noradamian | 28 decembrie 2010 la 11:34
Ziua bună! 🙂
Crenguţă, esti cam grăbit, ca si noi, de altfel! Da, sigur, ne-om auzi la anul. Sărbători fericite! 🙂
Skorpion, danke 🙂
Arizona, poate e calculatorul, sau poate e plecată, de Sărbători, cine stie! …Apare ea 🙂
ApreciazăApreciază
135.
noradamian | 28 decembrie 2010 la 11:37
Skorpion, poate-l aducem si pe aici… 😆
ApreciazăApreciază
136.
skorpion | 28 decembrie 2010 la 11:41
Teena Marie a murit
54 de ani
ApreciazăApreciază
137.
noradamian | 28 decembrie 2010 la 11:50
Skorpion, tocmai am ascultat-o! Bună cântăreaţă, remarcabilă voce! Păcat! 😉
ApreciazăApreciază
138.
skorpion | 28 decembrie 2010 la 11:51
………si mult prea tinara…
ApreciazăApreciază
139.
skorpion | 28 decembrie 2010 la 12:03
sint la orele de auditie muzicala,
timp liber, relaxare, liniste
iti propun Joan Baez acum:
o voce superba
ApreciazăApreciază
140.
noradamian | 28 decembrie 2010 la 14:12
Joan Baez, o voce luminoasă, mereu tânără şi proaspătă! Multzam Skorpion 🙂
ApreciazăApreciază
141.
noradamian | 28 decembrie 2010 la 17:29
Postare nouă!
ApreciazăApreciază
142.
Presa romana on-line din decembrie 2010: gloante dum-dum in decembrie 1989 (Cluj, Sibiu, Darabeni, Braila, Craiova) « The Romanian Revolution of December 1989 | 31 decembrie 2010 la 00:14
[…] https://noradamian.wordpress.com/2010/12/21/gloante-lipsa-din-istoria-patriei/ […]
ApreciazăApreciază
143.
necula | 12 ianuarie 2011 la 11:27
ISUS HRISTOS este acelasi ieri,AZI si in veci.
Intra pe EVANGHELIA.RO
ApreciazăApreciază
144.
În ajun de sărbători | Gradina de hartie | 21 decembrie 2013 la 17:25
[…] Întreaga poveste, aici. […]
ApreciazăApreciază