Între oglinzi
11 ianuarie 2011 at 22:56 noradamian 33 comentarii
1-Într-un articol (http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-est-europenilor-li-s-a-urat-cu-binele-917273.htm) Sorin Ioniţă vorbeşte despre faptul că în ţări mult mai sărace din Africa şi Asia, bătute de Dumnezeu cu molime, cutremure şi uragane, populaţia iese în sondaje ca fiind mult mai optimistă decât în est-ul post comunist Bulgaria şi România fiind printre cele mai pesimiste din lume. Asta chiar dacă pentru populaţiile respective, spune autorul, Europa inclusiv România reprezintă un tărâm al făgăduinţei. (…) „Marşul de apropiere, nu doar al României ci al întregului Est, este impresionant mai ales prin contrast cu imaginea unei ţări ca Italia care în tot acest timp a stagnat la 100%. Sau cu Grecia care la o populaţie de 11 milioane are o datorie publică de 410 miliarde dolari, în vreme ce Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi România la un loc, cu 92 milioane locuitori, au o datorie publică de doar 550 miliarde. (…) Iar atunci de unde pesimismul, corăbiile înecate şi corul de lamentaţii într-o regiune care, după toţi indicii, chiar şi după criză, nu face decât să prospere şi să recupereze decalajul faţă de Occidentul la care s-a uitat cu jind atâtea decenii? Cum de nu realizează că au avut un deceniu excepţional, la scara istoriei, iar asta cumva independent de politica şi guvernele pe care le-au avut şi le mai au?” Se-ntreabă autorul. (…) „las psihologii să explice paradoxul – dar dacă se poate, nu pe cei care apar de regulă la TV. Dacă e să fim oneşti, cred că nu ne putem dori altceva decât încă zece ani măcar la fel de buni „.
*
2-„Paradoxul” ar fi de căutat în închisoarea mentală în care zac pare-se, mulţi semeni ai noştri. Cine-i ţine acolo? „Neputînd să-și privească în ochi Creatorul, creatura se mulțumește cu un substitut mărunt. Oamenii pe care Inchizitorul pretinde că-i iubește sunt asistați, slabi și nevolnici. Această becisnicie le răpește unicitatea. (…) Spiritul iscusit al diavolului pune libertatea în slujba nimicului (sau a nimicurilor cotidiene). Exigențele vieții christice se dovedesc intolerabile. (…) Afirmarea virtuţii nu poate consola frustrările materialiste ale firii noastre căzute. Popoarele îi otrăvesc şi îi răstignesc mai degrabă pe idealişti, urmînd orbeşte promotorii utopiilor colectiviste. Fericirea trece prin stomac, spune pragmaticul Inchizitor, iar minoritatea sfinţilor, a martirilor şi a eroilor care s-au sacrificat de-a lungul istoriei rămâne irelevantă. (…) În locul credinţei în ideal, masele caută miracolul… (…) Popularitatea vracilor şi a clarvăzătorilor dintotdeauna, ca şi contemplarea extatică a magiei tehnologice – toate arată slăbiciunea noastră pentru miracol. Bine ghiftuiţi, vrem spectacol şi divertisment. Credinţa, dimpotrivă, este un revelator al personalităţii, o aventură a interiorităţii, un act liber al voinţei strunite, un efort de imaginaţie curajoasă, o călătorie anevoioasă către tărîmul făgăduinţei, un drum incompatibil cu reflexul manipulării şi obsesia controlului”. Fragmentul, citat dintr-un celebru text dostoievskian dramatizat şi interpretat de Victor Rebengiuc înainte de Crăciun pe scena naţionalului bucureştean, prezentat de Mihail Neamţu (http://mihailneamtu.ro) vine, parcă anume în acest timp, să lumineze hăurile depresiei generalizate. (…) „Scriind această parabolă, Dostoievski n-a dorit doar să incrimineze patologiile unui proiect teologic medieval transformat într-o închisoare mentală, ci şi să devoaleze superstiţiile modernităţii utilitar-atee. În contextul proclamării revoluţionare a „morţii lui Dumnezeu”, profetul rus anticipa forţa de coagulare a minciunii ideologice. „Vor dărîma templele şi vor îneca pămîntul în valuri de sânge. (…) Fiece cuvânt al lor va fi un cuvânt de hulă.
*
3-„Milioane de cetăţeni s-au înghesuit, de la Revoluţia Franceză încoace, să adore cauza fericirii universale în detrimentul libertăţii individuale; cultul autorităţii supreme în locul eticii curajului; faptele exterioare în locul spiritului; ura de clasă în răspăr cu iubirea aproapelui; „miracolul progresului istoric” în defavoarea cuminţeniei valorilor tradiţiei. (Chiar atunci când vor pieri toţi zeii de pe faţa pămîntului, oamenii vor continua totuşi să îngenuncheze în faţa idolilor – proorocea Marele Inchizitor). După Sevilla, el s-a mutat la Moscova, iar mai târziu la Berlin, Beijing, Phenian, Havana sau Bucureşti. Din Andaluzia arderilor pe rug s-a ajuns în Rusia marii terori, în Germania lagărelor de concentrare, în China maoistă, Coreea de Nord subnutrită și hiper-militarizată, Cuba revoluționară sau România socialismului dinastic. Am văzut popoare întregi ruinate prin servitutea voluntară şi naţiuni civilizate prăbuşite, peste noapte„. (…)Textul descoperă că sursele nefericirii generale (dogma infailibilităţii, miturile religiilor politice, ale idolatriilor umaniste şi consumeriste) din vremea lui Dostoievski, nu diferă fundamental de cele din vremea noastră. Ieşirea de sub povara vinovăţiilor trecute şi din cea a îngrijorărilor actuale sunt, de fapt, cele două elemente fundamentale ale trăirii creştine autentice, indiferent de cult, menite a-l elibera pe om din orice prizonierat psihic. Nicolae Steinhardt spune undeva că proba care nu înşeală privind apropierea de Hristos este buna dispoziţie. Criteriul „definitiv„cum îl numeşte monahul de la Rohia. „Creştinul este cel care nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci mai degrabă în prezent.Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează”.
*
4-De parcă dictatura terorii comuniste n-a fost destul, cu sau fără voia noastră, în obsesivele două decenii postdecembriste, am fost supuşi altor presiuni psihice demolatoare, vinovaţi de a fi trăit într-un regim inuman şi deprimaţi de îngrijorări legate de viitor. Presiunile exercitate insidios prin media, această nouă „inchiziţie”, cumpărată politic, constituie chiar sursa de nefericire care, într-adevăr, n-are nimic cu datele statistice materiale pozitive oferite de editorialistul EZ! O intoxicare permanentă prin care din păcate, au reuşit să facă dintr-un popor fizic, eliberat, creştin declarat în proporţie covârşitoare, o populaţie, în mare parte, de spăimoşi, văicăroşi, etc; „încarceraţi mental” care-şi plâng de milă, nesiguri pe ei, egoişti, înrăiţi şi total dezorientaţi. Mulţi au ales să intre în solda „inchizitorilor” care au acaparat statul actual într-un remake amintind de meseriaşii vechii securităţi. Iar alţii, mai mulţi, par a fi ieşit practic din zona activă a comunităţii, s-au izolat, nu în creaţie şi credinţă ci în nefericire şi neputinţă. Nu şi-au dat seama că exact asta vrea noua inchiziţie, adică prădătorii travestiţi în salvatori, justiţiari, moralişti; şi nici acum nu ştiu câţi conştientizează că fără voia lor, nimeni şi nimic nu-i poate afecta.
Entry filed under: 7301634. Tags: Dostoievski, inchizitori, Mihail Neamţu, Monahul de la Rohia, Rebengiuc, Sorin Ioniţă.
33 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:09
beautiful, beautiful,
bravo, nora!
stii ce mi se pare ciudat?
ca dictatura ceausista nu a reusit sa manipuleze atit de mult oamenii ca inchizitorii de-acum aka latrinele, irealitatile…
ca si atunci existau oportunisti, mincatori de rahat, vaicarosi etc, dar per total ca popor dorinta era de a scapa de ceasca & co.
acum nu stiu care ar mai fi proportia celor care nu cred in manipularile latrinare voiculestiene…
trist, este faptul ca exista intelectuali, fosti puscariasi in temnitele comuniste, oameni cu pregatire care se lasa manipulati, desi ei personal nu cred asta, de catre latrine…
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:12
skorpion, salve! 🙂 Chiar am simţit nevoia să scriu chestiile astea. Adică mai întâi să pun faţă-n faţă „oglinzile”, si pe urmă să vad şi prin ochii mei, starea lucrurilor 🙄
ApreciazăApreciază
3.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:15
ma intreb daca la dinu zamfirescu sau ionescu quintus a functionat
sindromul Stockholm sau sentimentul vinovatiei, ca desi au fost intemnitati de comunisti, pina la urma, nesuportind chinurile fizice si psihice, au colaborat cu fosta securitate…
si chiar asa…………..era mai demn azi cind asemenea torturi nu mai exista sa se fi delimitat de acd…..
ApreciazăApreciază
4.
filadel | 11 ianuarie 2011 la 23:21
salve grădină, Nora, Skorpi! 🙂
Punct ochit, punct pleznit de i-au sărit capacele!!
😀
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:21
skorpion, am citit ce spune respectivul! Un singur cuvânt îmi vine-n minte: alterat! Mă duce gândul şi la experimentul Piteşti care a transformat oameni normali în neoameni. Fel şi fel de cazuri…
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:23
filadel, servus,thanks! Sper să mai aducem şi noi, când şi când, câte o oglindă limpede 🙂
ApreciazăApreciază
7.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:25
nora,
stii cine nu s-a vindut securistilor???
Ion Diaconescu (PNTcd)….desi a stat enorm de mult in puscariile comuniste (vreo 17 ani), nu au reusit sa-l cumpere!!!
***************
iar pe linga quintus, zamfirescu, sa nu-l uitam pe „distinsul” domn Stolnici; cit de mult l-am admirat………….ca apoi sa aflu ca….
ApreciazăApreciază
8.
filadel | 11 ianuarie 2011 la 23:28
Nora
tnx 2 u
Skorpi
Diaconescu o fi rezistat atunci dar în ultimele luări de poziție nu prea arăta la fel de convins.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:29
skorpion, da, Coposu, Diaconescu nu sunt dintr-ăia!
Dar din păcate, la penele pare că s-au cuibărit cei mai „grei”. Nu că în celelalte n-ar fi! Ăstora le datorăm în mare parte starea de „nefericire” mentală naţională 😉
ApreciazăApreciază
10.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:29
filadel,
cum adica???
eu am inteles ca Nu a colaborat cu securitatea.
ca trebuie sa recunoastem ca nu a fost un lider bun, asta-i alta mincare de peste…
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:30
filadel, habar n-am, posibil să fi fost si el santajat de „prietenii” politici. Părea mai puţin rău…
ApreciazăApreciază
12.
filadel | 11 ianuarie 2011 la 23:36
Nora, Skorpi
nu zic că a colaborat cu securitatea ci că la ultimele declarații (în România Liberă) cu cîteva luni în urmă se plasa în aceeași tabără cu mînuitorii de cuțite și pahară. Ținea trena lui Antonescu et. company. În fine și Djuvara a făcut-o cam în aceeași perioadă deci are circumstanțe atenunate + vîrsta.
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:37
filadel, da, vârsta 😉
ApreciazăApreciază
14.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:38
fladel,
am inteles acum ce ai vrut sa spui.
oricum ca nivel intelectual diaconescu este slabutz, iar faptul ca este si naiv, si batrin………..il iertam.
important este faptul ca a putut sa nu colaboreze cu secu.
greu sa reusesti asa ceva!!!
ApreciazăApreciază
15.
filadel | 11 ianuarie 2011 la 23:40
Oricum Diaconescu era înafara politicii în acel moment așa că are toate circumstanțele. Nu-i fac un capăt de țară din asta, dar totuși (vorba Norei) cum te pot prosti de cap oglinzile astea chiar și la o vîrstă la care ai zice că nimic nu te mai poate minți.
ApreciazăApreciază
16.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:41
http://blogary.ro/2011/01/ulise-si-sirenele-centura-de-castitate/
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:48
Skorpion, una e toleranţa, iertarea omenească şi alta e să coabitezi politic cu personaje corupte într-un mediu colcăind de
fosti torţionari şi profitori din nomenklatura comunistă. Cu puţine excepţii, partidele istorice nu s-au dat deloc în lături să fie la aceeasi masă. Prin asta au contribuit decisiv la degradarea morală de după ’89. Meritele de orice fel, suferinţele îndurate n-au cum să justifice asemenea „cotituri”.
ApreciazăApreciază
18.
skorpion | 11 ianuarie 2011 la 23:50
absolut corect, nora,
subscriu.
gute Nacht!
si sa ai zile senine, dar mai treci si pe aici.
🙂
ApreciazăApreciază
19.
filadel | 11 ianuarie 2011 la 23:51
Noapte bună!
Fini
ți-ai dres calculatorul? Ce avem mîine în meniul muzical? Simfonia a 9-a? 😀 Aștept.
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 11 ianuarie 2011 la 23:53
filadel, skorpion, noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 12 ianuarie 2011 la 00:13
Tuturor, somn usor 🙂
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 12 ianuarie 2011 la 01:39
Fila salut!
@ 19
Când duşmanul de clasă îşi face jocul nu pot să intru în Grădină. Când Nu, atunci POT. 😉
Voi căuta mâine ceva pentru tine. Aşteaptă.
Păstrez un Rahmaninov primit de la tine. I s-au cam îngălbenit filele. 🙂
ApreciazăApreciază
23.
necula | 12 ianuarie 2011 la 11:20
ISUS HRISTOS este acelasi ieri ,AZI si in veci.
Intra pe EVANGHELIA.RO
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 12 ianuarie 2011 la 11:36
Salut! 🙂
Fini, astept si eu, asteptăm toţi 🙂
O zi bună, prieteni
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 12 ianuarie 2011 la 11:44
Domnule Necula, publicitatea excesivă vă dăunează. Sunt suficiente bloguri specializate pentru asta.
ApreciazăApreciază
26.
Nea | 12 ianuarie 2011 la 13:53
Mi se par mult mai jalnici muncitorii cu gura de pe la noile trusturi de presă decât cei din presa lui Ceaşcă.
V-am rămas dator cu multe saluturi şi urări de noapte bună, de obicei nu ştiu când mă ia somnul, dar acum voi lipsi niţel. Pe curând
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 12 ianuarie 2011 la 15:10
Nea, asa e! Salutări în treacăt, am fugit şi eu 🙂
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 12 ianuarie 2011 la 15:10
Postare nouă!
ApreciazăApreciază
29.
necula | 16 ianuarie 2011 la 20:06
e ceva mai important ca VIATA VESNICA?
ApreciazăApreciază
30.
skorpion | 16 ianuarie 2011 la 20:08
@necula,
da, viata de zi cu zi aici pe Pamint,
🙂
ApreciazăApreciază
31.
Băşcăliosul | 16 ianuarie 2011 la 20:40
Skorpi,
Eşti pierdut… într-o viaţă de om. 🙂
ApreciazăApreciază
32.
skorpion | 16 ianuarie 2011 la 20:45
stiu, mister B,
dar prefer sa ma pierd intr-o viata de om decit sa ma ofer vietii vesnice….
🙂
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 16 ianuarie 2011 la 21:47
… „câţi oameni sunt într-un singur om? Toţi atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii”
( M. Eminescu „Săracul Dionis”)
ApreciazăApreciază