Paralele
18 februarie 2011 at 13:45 noradamian 181 comentarii
Nici nazismul nici comunismul n-au reuşit să altereze fibra poporului polonez lucru recunoscut ca atare. (Şi nu se poate spune că ambele forme de totalitarism nu l-au torturat din plin ). Putem să fim sau nu de acord cu consideraţiile lui Adam Michnik privind decomunizarea, dar mai întâi ar trebui să ştim măcar, provenienţa lor. Prezumţia de vinovăţie a unor categorii încriminate nediferenţiat ca duşmani de clasă care a funcţionat zeci de ani în toate ţările comuniste n-a alterat pe termen lung doar criteriile instituţionale ci şi cele mentale, ceeace ne duce exact la spusele lui Adam Michnik referitoare la incapacitatea de a decela valorile de nonvalori, ticăloşia faţă de onestitate. Adică „distracţia” distrugătoare de valori până la nihilism din societatea noastră actuală. Nesimptomatic, anticomunismul practicat cu mijloace comuniste de care vorbeste acelaşi Adam Michnik ne face să agravăm această aneantizare fără să fim conştienţi. Aşa se explică paradoxul că accesând la forţa contrară a justiţiarismului care prevalează justiţia, nu reuşim nici cum să eliberăm societatea prizonieră în trecutul ei. De aici, toleranţa faţă de corupţie, extinderea ilegalităţilor de orice fel, lipsa forţei civice şi instituţionale a societăţii de a face faţă acestor plăgi, arbitrariul dublei măsuri (tovarăşii politici nu pot fi vinovaţi) susţinută public. Şi-n fine, de aici sentimentul apăsător că suntem mereu în pericol de a ne compromite destinul de ţară, că n-avem forţa să ne respectăm ca naţie. Nici n-avem cum să beneficiem de o asemenea forţă pentru că ea vine din credinţa în puterea de regenerare spirituală a oricărui om, o chestiune care ne diferenţiază de polonezi. La noi decomunizarea nu are rădăcini creştine ca în Polonia, asta e marea diferenţă, de fapt. Pentru polonezi credinţa având o dimensiune socială şi naţională este fundamentul patriotismului. Prin Karol Vojtila, preotul martir Jerzy Popielusko, dizidentul Michnik promotor al aceloraşi valori, decomunizarea a început în Polonia din timpul regimului comunist. Papa Ioan Paul al II-lea spunea chiar că a condamna si a combate comunismul nu era necesar. Comunismul putea fi minat doar de puterea valorilor. Constient de acest lucru, obiectivele rezistentei morale crestine anticomuniste enuntate de Wojtyla, conform propriei sale „teorii a eliberarii” elaborate in anii ’70, erau: 1) redesteptarea spiritului crestin al oricarei natiuni prin cultura si constiinta istorica; 2) a face opera pastorala printre marxisti si 3) a identifica valorile si ideile pe care crestinii si necrestinii comunisti le aveau in comun. Teorie prin care Karol Wojtyla, spune Adam Michnik, a dat o „lectie de demnitate” şi, ca efect, „o revolutie fara victime”.
Entry filed under: 7301634. Tags: Adam Michnik, decomunizare, Jerzy Popielusko, Karol Vojtila, rădăcini creştine.
181 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
elena agachi | 18 februarie 2011 la 15:49
La noi nu a fost nici revolutie si a avut si victime! paradoxul romanesc!
ApreciazăApreciază
2.
Fini | 18 februarie 2011 la 15:50
Şocant în România este faptul că nimeni nu a venit să spună „îmi pare rău”. Actorii comunismului ne-au oferit justificări şi raţionalizări cu nemiluita. În absenţa căinţei ideea amnistiei, susţinută de Adam Michnik pare o iluzie drept formă de terapie. Gândirea lui are rădăcini creştine, aşa cum bine a subliniat Nora. Pentru mine este un motiv de a nutri un deosebit respect pentru multe din consideraţiile sale.
Cultura românească a fost mutilată de cultura politică comunistă. Lichidarea ei rămâne încă, în multe privinţe, mai ales psiho-morale, un deziderat.
Decomunizarea prin justitie nu inseamna ca nu vom continua lustratia morala prin cunoastere istorica. Este cazul ca vinovatiile individuale sa fie stabilite. Tortionarii si delatorii, activistii, care ne-au otravit vietile cu a lor propaganda innebunitoare, stridenta, sufocanta, trebuie sa stie ca nu pot beneficia de valul uitarii.
Mântuirea fără ispăşire nu este posibilă. Este necesară o lege a lustraţiei bine gândită.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 18 februarie 2011 la 16:46
Ziua bună 🙂
Elena, adevărat, un paradox care ne urmăreşte de două decenii
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 18 februarie 2011 la 16:48
Fini, într-adevăr socantă, mai ales că lipsa asta de regrete a fost din capul locului, înlocuită cu acuze în ideea „cea mai bună apărare e atacul”
Si da, arbitrariul postcomunist a fost indus cu bună ştiinţă de revoluţionarii revoluţiei care n-a fost sau a fost altceva, fiind terenul potrivit pentru dezordine si haos. Iar dezordinea si haosul sunt condiţii indispensabile pentru „ordinea si solidarizarea” din politica raptului.Trăind în mediul ăsta e greu să-ţi păstrezi gândirea liberă şi optimismul.
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 18 februarie 2011 la 18:25
În efortul de eliberare de sub arbitrariul politicului, în ciuda hărţuielilor, şi piedicilor, Justiţia îşi intră treptat în drepturile legitime.
De salutat eforturile celor care o susţin de la ministru până la bloggeri:
🙂
http://www.ziare.com/stiri/csm/autoritatile-romane-raportul-pe-justitie-este-unul-dintre-cele-mai-bune-de-la-instituirea-mcv-1076375
http://turnofftheglory.com/blog/2011/02/18/justitia-ca-speranta/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=justitia-ca-speranta
ApreciazăApreciază
6.
clemycali | 18 februarie 2011 la 19:38
Buna seara, buna seara.
Tema asta este buna ptr o meditatie serioasa.
@fini, sti si pe mine m-a mirat intotdeauna ca toti cei prinsi ca au colaborat cu securitatea nu au avut bunul simt sa spuna”imi pare rau” si sa accepte faptul ca au facut-o din interese materiale marunte. Toti se dau victime, toti sustin ca au fost fortati sa o faca, etc. Ptr mine acesta este aspectul cel mai revoltator.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 18 februarie 2011 la 19:44
Clemy, servus! Probabil că e foarte greu de spus asta, chiar imposibil fără o forta interioară…
ApreciazăApreciază
8.
clemycali | 18 februarie 2011 la 19:51
Nora, salut. Probabil ca ai dreptate aici dar eu ma intreb, daca nu iti recunosti greselile cum poti sa le indrepti? Sau cum poti mergemai departe traind in frica, acceptand santajele cele mai mizere si complicitatile cele mai josnice doar ptr ca ai fost prea las sau prea lacom acum 30 de ani? Cum te poti privi in oglinda dimineata? Intotdeauna mi-am pus intrebarile astea si recunosc ca nu am reusti sa le gasesc un raspuns.
ApreciazăApreciază
9.
Fini | 18 februarie 2011 la 19:55
Clemy te salut! 🙂
Te citez: „Toţi se dau victime, toţi susţin că au fost forţaţi să o facă.” Uite dovada cea mai recentă şi neruşinată:
http://www.ziare.com/dan-voiculescu/cnsas/dan-voiculescu-sustine-ca-a-fost-obligat-sa-colaboreze-cu-securitatea-1076098
Te aştept cu nerăbdare, sper să ne aduci ceva frumos.
ApreciazăApreciază
10.
clemycali | 18 februarie 2011 la 19:58
@fini, salut. Am citit stirea cred ca ieri si m-a ingretosat la culme. Omul a avut grad si functie mare in sistem si are pretentia sa fie crezut ca a fost o victima. Nerusinari din astea ma sufoca pur si simplu.
Cat despre ceva frumos, hmm, ma gandesc. Sa vedem ce pot face. Am gasit un link si vreau sa vad pana unde merge. Spun doar ca e vorba de o productie cu Tosca. Sa vedem. Nu promit nimic inca.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 18 februarie 2011 la 19:59
Clemy, nici eu. E greu să te pui în locul lor, asa e! Pentru câţiva, aceia care au fost folosiţi ca scuturi de alde varanu si alţii ca el, îmi pare rău, am mai spus-o.
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 18 februarie 2011 la 20:03
fini, clemy, nerusinarea pare că n-are limite în cazul ăstuia. Fiind autorul USL, înseamnaă că toţi cei care-l urmează si-l susţin, defilează sub steagul aceleiasi incalificabile lipse de moralitate.
ApreciazăApreciază
13.
Fini | 18 februarie 2011 la 20:19
Alt neruşinat:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/presedintele-csm-horatiu-dumbrava-il-acuza-pe-adrian-nastase-de-atac-la-independenta-justi.html
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 18 februarie 2011 la 20:24
Fini, plin de curaj, bombonel, cu 5 dosare pe care de ani de zile le târâie după el de ţi-e rusine de nerusinarea lui
ApreciazăApreciază
15.
Băşcăliosul | 18 februarie 2011 la 20:57
Saluttare!
Nora, ai atins numai bine un punct, în răspunsul tău de la postarea anterioară: existenţa diferenţei dintre generalizarea bolşevică şi presiunea publică pusă pe instituţii, ca între comunism şi democraraţie.
Într-adevăr, m-am referit la nuanţe diferite ale generalizării, cu intenţia de a atinge o anumită ţintă pe parcurs; nu m-am limitat strict la una bolşevică de domeniul trecutului sau în sens abstract, fiindcă, oricum am prelua-o, se pune problema aplicării mentalităţii comuniste în zilele noastre.
De altfel, AM face trimiteri la performanţele caracterizării unor categorii socio-profesionale în mod discriminatoriu sau cu lipsa de precauţie a filosofului bine îmbrăcat (în procuror) acum, în zilele democraţiei, ca similitudine cu „bolsevicii le refuzau unor categorii dreptul de a exista in viata publica” sau când un grup de oameni „isi da dreptul sa ii discrimineze pe altii”.
Desigur, comunismul şi democraţia sunt diferite, dar asta nu exclude deloc asemănarea, intersectarea, înterpătrunderea lor … până la identificare „pe ici-colo şi prin părţile esenţiale”. Acum, cu sau fără voie, asistăm la aplicaţia sechelelor trecutului în prezent; de asta şi viitorul sună a gol, pe cale să se umple… cu incertitudini.
Într-o zi voi arăta câteva elemente concrete de justiţie bolşevică, perpetuată în aşa-zisa democraţie, cu aceleaşi mentalitate şi personaje (cu şi fără robe). Multe diferenţe teoretice nu se regăsesc pe teren în prezent… de vreo 20 de ani, dar efectele dezastruoase, ale acestei justiţii- reformate pe acelaşi fundament comunist- se răsfrâng atât de „spectaculos” în democraţia parvenitismului, încât nu aş băga mâna în foc pentru diminuarea diferenţelor de constatat într-o zi, privind cel puţin numărului de victime şi amploarea pierderilor suferite, pe categorii.
În democraţia de căpătuială, pe capete, sunt alte libertăţi, spre alte tentaţii. Fiecare le-a luat cum a înţeles să le fructifice mai ca lumea… aproape civilizată.
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 18 februarie 2011 la 21:14
Băscăliosul, multumesc! Fără să fiu o admiratoare a catolicismului ( în unele privinte, dimpotrivă) sunt impresionată de ceea ce a însemnat si continuă să-nsemne pentru dăinuirea Poloniei. Îi invidiez, altfel spus, pe polonezi pentru ceva special ce la noi pare a se fi pierdut pe vecie. Am cercetat şi câteva articole privind ecoul discuţiei de la Ateneu, din păcate, subiectul a fost rapid politizat, folosit în funcţie de orientarea politică si centrat exclusiv pe protagonisti (pro sau contra). Curat galerie de fotbal, de! 😉
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 18 februarie 2011 la 21:19
„Într-o zi voi arăta câteva elemente concrete de justiţie bolşevică, perpetuată în aşa-zisa democraţie, cu aceleaşi mentalitate şi personaje (cu şi fără robe). Multe diferenţe teoretice nu se regăsesc pe teren în prezent… de vreo 20 de ani, dar efectele dezastruoase, ale acestei justiţii- reformate pe acelaşi fundament comunist- se răsfrâng atât de „spectaculos” în democraţia parvenitismului, încât nu aş băga mâna în foc pentru diminuarea diferenţelor de constatat într-o zi, privind cel puţin numărului de victime şi amploarea pierderilor suferite, pe categorii”
Socotesc că asta e ceva necesar, Bsk 🙂
ApreciazăApreciază
18.
Băşcăliosul | 18 februarie 2011 la 21:36
Culegem zilnic valoarea de întrebuinţare a unor principii… sănătoase şi frumoase, dar călcate şi deformate de o adunătură scăpată într-o originalitate patologică incurabilă.
Cu o nonşalanţă incredbilă, după deformare, aceleaşi principii sunt luate de bune şi făcute mai frumoase… la prezentat, în leitmotive interpretative, cu sensuri şi foloase cuvenite (originalităţii).
Până şi arta conversaţiei se face de căpătuială… principială.
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 18 februarie 2011 la 21:47
Da, iar după atâta timp dacă tragem linie observăm că din principiile sănătoase, declaraţiile, apelurile cu mii de semnături şi înfierările fără număr, nu numai că nu s-a ales nimic dar au avut efect invers. Si atunci, dincolo de stratul subţire al vietii publice de continuă încăierare şi acuze, unde e cauza? Unde, cum si când s-a produs desprinderea vagoanelor şi alunecarea lor înapoi? Cum de procentul de nostalgici a ajuns la 61%?
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 18 februarie 2011 la 21:51
… La polonezi decomunizarea a început de prin anii ’70 , la noi, după 20 de ani de la „revoluţie”, majoritatea boborului ar vota pentru comunism 😉
ApreciazăApreciază
21.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:00
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:01
ApreciazăApreciază
23.
Băşcăliosul | 18 februarie 2011 la 22:01
Eu îi compătimesc pe nostalgici şi îi detest pe producătorii celor 61% (fiecare îşi cântăreşte viaţa cu greutăţi ale neîmplinirilor şi nesiguranţei). În schimb, producători se înmulţesc din eşantion în eşalon.
Mama greutăţilor e tot timpul gestantă… cu eşalonul al doilea; face numai gesturi nobile, adică gesticulează că are potenţial şi pentru următorul eşalon (tot) al doilea şi tot aşa, tot timpul… gestantă.
ApreciazăApreciază
24.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:03
ApreciazăApreciază
25.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:04
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:04
Fini, spectaculos! Maurice Bejart , Queen, Mozart, costume imaginate de Versace 🙂
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:08
Excelentă si Elisabet Roth 🙂
ApreciazăApreciază
28.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:12
Nostalgicii sunt nişte neadaptaţi.
ApreciazăApreciază
29.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:12
Bsk, radicalizarea si politizarea produc o vedere „orientată”. De aceea când altcineva cu vederea de ansamblu ne arată fără ocolisuri, unde suntem si de ce am ajuns aici, nu e luat în seamă sau, prea puţin.
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:14
Nora,
îmi pare bine că-ţi place. Eu am privit de mai multe ori fiecare clip şi parcă tot nu este destul.
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:15
Fini, unii sunt neadaptaţi ( aceia au fost de la inceput) altii sunt dezorientaţi ( au devenit pe parcurs) mărind ameninţător procentul cu reducerea sanselor de participare a societăţii la propria ei reformare.
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:16
Fini, sunt foarte creativ gândite, foarte bine asamblată coregrafia, muzica scenografia 🙂
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:17
21 te duce cu gândul la ideea unei renasteri! Superb 🙂
ApreciazăApreciază
34.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:23
Necazul este că încep să apară şi tineri de 19 ani nostalgici după vremurile lui ceaşcă, unii au citit cărţi, altora li s-a indus în familie.
ApreciazăApreciază
35.
Băşcăliosul | 18 februarie 2011 la 22:23
Perpetuum eşalon vehgează şi la asta.
Tot de la un eşalon al doilea ni s-a tras ( în noi, după 22) iluzia revoluţionară. Au fost educaţi pentru eşalonare în spiritul spiritismului, din liber cugetător în libertate iluzorie controlată.
ApreciazăApreciază
36.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:25
Nora,
îmi place mult Bejart.
ApreciazăApreciază
37.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:28
Fini, 24, altă splendoare! E inegalabil, Bejart 🙂
ApreciazăApreciază
38.
Băşcăliosul | 18 februarie 2011 la 22:30
La 35 am răspuns pentru 29. („…de ce am ajuns aici, nu e luat în seamă sau, prea puţin”).
ApreciazăApreciază
39.
Băşcăliosul | 18 februarie 2011 la 22:35
Îmi anunţ retragerea mai devreme.
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:38
Bsk, da, suntem continuu vegheaţi, preparaţi, prelucraţi. cu unii reusesc, rezultatele sunt precum au planificat. Din fericire, insă, mereu li se-ntâmplă ceva, deobicei din prea mare zel si dau chix. A devenit aproape o regulă în ultima vreme, când cred că au quintă, nu le mai intră decât ceva valeţi 😀
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:39
Bsk, Somn usor 🙂
ApreciazăApreciază
42.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:47
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
43.
skorpion | 18 februarie 2011 la 22:49
bonsoir,
http://www.contributors.ro/cultura/nu-sunt-zei-sunt-maimute-uzurparea-lui-adam-michnik/
fini,
bejart – superb – pacat ca youtube merge execrabil in seara astaș poate miine.
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:49
Fini, somn usor 🙂
ApreciazăApreciază
45.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:50
Salve Skorpi! 🙂
ApreciazăApreciază
46.
skorpion | 18 februarie 2011 la 22:51
salve, Fini
🙂
ApreciazăApreciază
47.
Fini | 18 februarie 2011 la 22:52
Nora,
nu, eu nu mă culc încă. 😆
Andrisantul la 42 este B.
ApreciazăApreciază
48.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:55
skorpion, salut! Am citit. Nu am alt comentariu decât că politizării subiectului făcută viclean de patriciu, i se răspunde tot cu politizare. Adică din multele chestiuni sunt selectate doar cele necesare pentru ” reacţia de intervenţie” . 🙄
ApreciazăApreciază
49.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:56
Skorpion, la mine merge bine youtube :
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 18 februarie 2011 la 22:56
Fini, păi stăm si noi până ne vine somnul 🙂
ApreciazăApreciază
51.
Fini | 18 februarie 2011 la 23:03
Skorpi,
mulţumesc pentru articol.
Şi la mine merge bine Youtube.
ApreciazăApreciază
52.
Fini | 18 februarie 2011 la 23:04
Nora,
eu mă uit la snooker
ApreciazăApreciază
53.
Fini | 19 februarie 2011 la 00:00
Somn uşor tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 19 februarie 2011 la 00:04
Plăcut cântă John Coltrane
Noapte bună, Fini 🙂
ApreciazăApreciază
55.
skorpion | 19 februarie 2011 la 00:07
good night, girls
ApreciazăApreciază
56.
baricada | 19 februarie 2011 la 00:10
Hm, o temă generoasă, pe care o apreciez şi care poate dezvolta o dialectică mai mult decât constructivă… Îmi place cum pune problema Băşcăliosu şi-l aşteptam pe aici şi pe Tibi Orăşanu, ale cărui argumente le respect…
Poate vă place şi vouă combinaţia de David Gilmour (Pink Floyd) şi Bizet – „JE CROIS ENTENDRE ENCORE”
ApreciazăApreciază
57.
Fini | 19 februarie 2011 la 00:35
„Combinaţia” este de referinţă. 🙂
Aduc şi varianta clasică
ApreciazăApreciază
58.
Fini | 19 februarie 2011 la 00:37
Sau pentru „Vise frumoase” poate prferaţi o variantă mai albastră:
ApreciazăApreciază
59.
baricada | 19 februarie 2011 la 02:42
Superbe, ambele, Fini…
ApreciazăApreciază
60.
Fini | 19 februarie 2011 la 08:44
NEAŢA! 🙂
Aburindă……
ApreciazăApreciază
61.
Fini | 19 februarie 2011 la 09:12
Citind ziarul se întâmplă să vezi roşu înaintea ochilor.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8312873-ion-iliescu-uniunea-psd-pnl-alianta-dintre-sua-urss-impotriva-germaniei-lui-hitler.htm
Oare care-i SUA şi care-i Germania în mintea „cârpei” ? Nici ăsta nu are limite, aşa ne trebuie dacă nu avem voinţa să-i arătăm unde-i este locul.
ApreciazăApreciază
62.
baricada | 19 februarie 2011 la 09:24
Păi, uite:
http://baricada.wordpress.com/2011/02/19/iliescu-si-patriciu-pnl-si-psd-ca-sua-si-urss/
ApreciazăApreciază
63.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:07
Baricada,
😆 😆
Te voi vizita de acum înainte.
ApreciazăApreciază
64.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:11
MARIN SORESCU – 75 de ani 19 februarie 1936
Am văzut lumina
Marin Sorescu
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
ApreciazăApreciază
65.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:13
ApreciazăApreciază
66.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:14
ApreciazăApreciază
67.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:15
ApreciazăApreciază
68.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:16
ApreciazăApreciază
69.
Fini | 19 februarie 2011 la 11:17
ApreciazăApreciază
70.
noradamian | 19 februarie 2011 la 11:57
Salut 🙂
Baricada, după mine intervenţia lui Michnick e mult mai profundă şi mai folositoare pentru cei interesaţi în a cerceta, analiza şi compara, decât cea a Hertei Muller. Pentru că a deschis o discuţie despre aspecte de profunzime ale mentalului si sufletului care, la noi, cel puţin, sunt fie minore (fără a iesi dintr-un tipar stiut si fără relevanţă) fie complet ecranate de disputele politice de suprafaţă.
ApreciazăApreciază
71.
noradamian | 19 februarie 2011 la 12:01
Fini, 61, ăsta e chiar satana: ” Fostul presedinte Ion Iliescu a declarat, joi, la Ploiesti, ca alianta dintre PSD si PNL este ca cea dintre SUA si URSS impotriva Germaniei conduse de Hitler, mentionand ca diferentele ideologice dintre cele doua formatiuni politice nu reprezinta un impediment in calea sanselor USL, relateaza Mediafax” Ptiu, drace!
ApreciazăApreciază
72.
noradamian | 19 februarie 2011 la 12:05
Fini, Black Coffe, tare bună :)! Mai ales că la Sibiu plouă e o vreme posomorâtă de tot.
…dar în grădină ” E cald, e frumos,Si atata lumina incat
Creste iarba” cum citesc în poezia lui Marin Sorescu.
ApreciazăApreciază
73.
Galeata cu pixeli | 19 februarie 2011 la 12:16
Cred ca Michnik habar nu are de lucrurile intamplate la noi in ultimii 20 de ani. E in mod clar insolent cu cativa din intelectualii profund alergici la promiscuitate si confuzie.
ApreciazăApreciază
74.
luminita | 19 februarie 2011 la 12:33
” Iar fata aceea, iata, se uita la mine cu sufletul…..”
ApreciazăApreciază
75.
noradamian | 19 februarie 2011 la 12:56
Gcpixeli, salut, posibil să nu fie la curent cu o seamă de lucruri specifice de la noi (nu mi s-a părut că nu le stie, e istoric, scriitor şi a condus o gazetă cu caracter profund anti comunist)- dar fundamentul lor cu siguranţă îi e cunoscut.
Discuţia, accesibilă de altfel oricui, a fost una excelentă în materie de principii, au rezultat clar din ea, diferenţele fundamentale de abordare şi înţelegere a ieşirii din totalitarism. Particularizarea ( prin care s-a ajuns la GL) a fost provocată chiar de întrebările amfitrionului la care AM a răspuns sincer fără ocolisuri, exact la chestiune. În acelaşi mod a răspuns şi intervenţiei lui GL din sală. Astfel, expozeul lui AM a avut parte si de ceva concret.
ApreciazăApreciază
76.
mircea | 19 februarie 2011 la 12:57
Sarut mana Nora 🙂 Ziua buna all 🙂
Uneori,citind despre AM(sau HM) am impresia ca sunt naivi cand se refera la noi.Doar o impresie(trecatoare),desigur,
E o lege banala a fizicii ,cand scuturi un ciubar plin cu mere cele mici cad la fundul ciubarului si cele mari,gustoase si crocante raman la suprafata.Explicatia e simpla,densitatea in unitatea de volum(adica masa) este mai mare in cazul merelor mici si fleshcaite ,acestea urmandu-si firescul parcurs gravitational,spre deosebire de merele mari.care raman astfel la suprafata.Acelasi lucru se intampla si daca scuturam un ciubar cu balast,sus ramanand pietrele mari,contondente.Insa ciubarul este scuturat ca sa se petreca decantarea.
Iertarea este un act individual.O fi.Imi imginez intr-un colt intunecat al unei scene prafuite o masutza la care stau asezati,fatza in fatza,calau si victima,scena altminteri goala.Si victima ii spune calaului,te-as ierta dar tu m-ai iertat vreodata pe mine ?
Iar spectatorii,din compasiune se identifica prin capacitatea mimetica extraordinara a noatra,a romanilor(empatica la polonezi),cu victima.Se identifica atat de tare incat exceed drepturile care,dupa cum spune AM,sunt doar ale victimei.Daca cel de pe scena iarta atunci si spectatorii iarta ?.Dar daca s-au identificat cu victima,poate fi acest mijloc de transfer al trairilor victimei,germenii (nasteriea) unei solidaritati.?Solidarnoscz?A unei solidaritati care sa exceada dreptul si/sau vointza individului?Noi n-am avut asa ceva,dar avem tendintza de a generaliza incriminarea pe cand ei avandu-l(solidarosncz) n-au facut-o, dimpotriva..Pare o fractura logica,AM zice ca nu nici la ei nici la noi.De ce incriminarea nediferentiata presupune ca anticomunismul isi are fundamentat frontul de batalie pe mentalitatea comunista ?Sa fie atat de mult afectat mentalul ? Probabil pentru ca exista particularitati care ne diferentiaza fundamental.Ei l-au avut pe Wojtyla(si cate n-au avut) la noi pacatul s-a infaptuit,marul a fost muscat,glontzul a iesit pe tzeava.Ei au pornit de jos solidarizandu-se.La noi o clica dementa a fost inlocuita de alta.Demnitatea si-a facut traseul de la bunatate la indiferenta,dreptatea fiind ocolita.
Decomunizare,democratie si D-zeu.Democratia nu poate exista fara D-zeu,Poate ca daca erau arestati si judecati niste tortionari/criminali ,sistemul lor de valori s-ar fi aranjat.Ce garantzii am fi avut insa ? Chiar cu riscul crearii unei adversitati,a unei recrudescente resentimentare(care s-a si intamplat de altfel) ciubarul trebuia agitat.S-a salvat mai mult decat niste aparentze.A refacut poate demnitatea celor care n-au imbracat haina de procuror alaturand-o de cea a celor plecatzi dintre noi cu voia calailor,chiar daca demersul in sine pare ca a fost inutil.Zic si io. 🙂
ApreciazăApreciază
77.
Galeata cu pixeli | 19 februarie 2011 la 13:04
Salutare, Nora! Daca Liiceanu e un iacobin pe modelul „procurorilor stalinisti”, atunci CTP ce e?
ApreciazăApreciază
78.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 13:11
Saluttare!
Mircea, foarte frumos şi interesant comentariu!
Ai răscolit şi ciubărul cu idei despre adevăr. 🙂
Iliescu şi ai lui ne-au pretins iertarea impusă prin îndobitocire colectivizată, deturnarea adevărului şi lehamite de propria noastră neputinţă.
ApreciazăApreciază
79.
noradamian | 19 februarie 2011 la 13:13
Mircea, salut 🙂 Multe lucruri din existenţa noastră par a se supune legilor fizicii si comparaţia ta e interesantă şi corectă. Sunt sigură că mai sunt si altele pe care le întrezărim ca din întâmplare în unele momente. Astfel de momente socotesc, au fost întâlnirile, discuţiile cu HM şi AM (care nici ele nu se potrivesc într-o serie de aspecte) Dar fie si pentru faptul că ne deschid alte direcţii de reflecţie, având şi propriile noastre experiente de viaţă, asemenea deschideri nu pot fi decât benefice.
ApreciazăApreciază
80.
noradamian | 19 februarie 2011 la 13:27
Gcpixeli, poziţia lui AM în discuţia respectivă nu ajunge chiar la ce spui desi e foarte transantă. Dacă dorim, însă, putem discuta despre efectele pozitive si negative ale demersurilor personalităţilor noastre publice din diferite momente ale istoriei celor 20 de ani prin prisma roadelor lor. Despre rezultatele „tratamentelor lor” (care n-are nimic cu alergiile de care, de altfel, suferim şi noi) E singurul mod cinstit şi cu utilitate publică.
Sunt sigură că dacă un CTP ar fi hălăduit prin presa poloneză, după modul principial, profund onest si fără echivoc de a se manifesta, AM, redactorul Gazetei Wyborcza (cu caracter anticomunist si antisecurist) i-ar fi făcut imposibil „succesul” în societatea poloneză
ApreciazăApreciază
81.
mircea | 19 februarie 2011 la 13:30
Nora,Mister B. merci 🙂
La asta ma gandeam si eu.Iertarea vine intotdeauna de la victima,nu-i poate fi impusa de calau.
ApreciazăApreciază
82.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 13:30
Adevărul despre criminalii revoluţiiei şi mineriadelor este minor şi de asta se află… la fund. Ciubărului i se mai trag nişte găuri de strecurat prescripţia amneziei şi gata, plouă cu adevărul gol-goluţ.
ApreciazăApreciază
83.
skorpion | 19 februarie 2011 la 13:42
neata,
pardon, bonjour
Un turist american viziteaza Londra, cand de-odata simte nevoia sa
urineze. Cauta, cauta si nu gaseste nici o toaleta. Neavand incotro
intra pe o straduta, se apropie de un colt mai intunecat langa un zid
mai inalt si incepe sa se deschie la fermoar. Inca inainte de-a
„incepe”
simte o bataie usoara pe umar. Se intoarce si langa el se afla un
politist tipic englez.
-Scuza-ma domnule – spune politistul – este interzis a urina in locuri publice.
Americanul se scuza, ii spune ca nu are incotro, ca nu se poate abtine si nu gaseste un WC.
-Te voi ajuta – zice politistul – vino dupa mine.
Il conduce apoi pe turist spre o portita in zid si-i arata drumul in interior.
Turistul intra si ochii aproape ca-i ies din orbite. Se afla intr-o superba gradina,
intretinuta, plina de aranjamente cu iarba, flori, tufe si copaci.
Politistul ii indica unul din copaci si-i spune:
– Nici o problema, poti sa urinezi aici.
Americanul urineaza, respira usurat si-l intreaba pe politist:
– Spune-mi, asta-i ceea ce se cheama „Amabilitatea Britanica”?
– Nu – raspunde politistul – noi numim asta Ambasada Franceza.
😛
ApreciazăApreciază
84.
noradamian | 19 februarie 2011 la 13:48
Mircea, dar mai e si o lege biologică care spune că dacă scuturi un ciubăr plin cu mere între care multe sunt putregăite, cu convingerea că astfel le faci să părăsească ciubărul, fără să ai mijloace legale să le scoţi de acolo, ai creat cele mai potrivite condiţii ca putreziciunea să se-ntindă rapid.
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 19 februarie 2011 la 13:49
Skorpion 😆 prietenia lor istorică rezistă măcar în bancuri
ApreciazăApreciază
86.
noradamian | 19 februarie 2011 la 13:53
lumi, 74, ochii sufletului văd cel mai bine 🙂
ApreciazăApreciază
87.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 13:56
La noi, de teama iertării, criminalii au fugit în anonimat, pe uşa din spate a justiţiei tardivităţii. Majorităţii covârşitoare a victimelor nu i s-a dat nici şansa să-şi recunoască executanţii, darămite să-i ierte. Noi vorbim preponderent de călăii comunismului, dar astfel nu mai vedem între noi criminalii zilelor noastre, nu doar din cauza pădurii de iluzii democratice ci mai ales datorită privirilor noastre- deturnate de mitomanii criminalităţii organizate- precum Bulă în accidentul de avion… arătat pentru aterizarea lui docilă în canal.
ApreciazăApreciază
88.
skorpion | 19 februarie 2011 la 13:58
mister B,
80% din calaii comunismului sint azi:
– oameni de afaceri cu statul;
– parlamentari politruci cleptocrati pucisti;
– ziaristi de talie galactica;
– presedinti de oRoare;
etc.
ei au dictat 20 de ani si inca vor sa dicteze!
ApreciazăApreciază
89.
Creanga | 19 februarie 2011 la 14:01
Buna ziua,
Marul lui Adam sta la suprafata
Printre alte mere ce iti fac greata
Putreziciunea se raspandeste
Copacul de la ambasada(franceza) se vestejeste
ApreciazăApreciază
90.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 14:05
Sigur, Skorpi.
Ce iertare mai plină de recunoştinţă le poţi arăta organelor de represiune la comandă, pe lăngă veniturile astronomice şi beneficiul pensiilor speciale (de până acum), pentru vechimea în munca de executant?
ApreciazăApreciază
91.
mircea | 19 februarie 2011 la 14:10
Sunt desigur riscuri care pot apropia mai mult sau mai putzin de un deznodamant nedorit indiferent de demersul facut.Putreziciunea se-ntinde mai repede dar face si mai ushoara identificarea zonelor putrede.Nu stiu.
Linishtea cautata ca element al constructiei bunastarii a avut mai multzi sortzi de izbanda in soc.poloneza decat la noi,pentru ca acolo croiala hainei demnitatii incepuse demult iar croitorii erau mai multzi si priceputzi. oferind tipare care li s-au potrivit. mai bine inclusiv materialul fiind o catifea chiar daca pe alocuri apretata.
Itzarii nostri cam zgarie.
ApreciazăApreciază
92.
skorpion | 19 februarie 2011 la 14:32
mister B,
i-am uitat pe pensionarii de „lux” tip enoiu, plesita etc cu pensii de 2000 sau 3000 lei pe luna si chiar mai mult
si
cu onoruri cind dau coltu
ApreciazăApreciază
93.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 14:34
Avem şi onoare şi onoruri, căcălău. Iertare colectivizată să fie!
ApreciazăApreciază
94.
noradamian | 19 februarie 2011 la 14:37
mircea, înţeleg ce spui, dar ce ne facem dacă scuturatul ciubărului prin modelul acuzelor nediferenţiate, de unii si de alţii, în acest mod, devine astfel,”sport naţional” ?Cine are de câştigat din asta? Societatea civilă sau doar partea ei politizată? Tu identifici într-un fel, eu la fel cu tine, mulţi la fel cu noi, dar alţii văd şi prezintă lucrurile exact pe dos! Intrăm într-un infern, cu alte cuvinte ( într-o „logică a acuzelor” perdantă cum spune AM) din care e tot mai greu de iesit. Iar când mediul devine asurzitor din pricina învinovăţirilor reciproce, glasul justiţiei (adică a părţii ei sănătoase si echilibrate) e tot mai greu să se facă auzit. Mai ales când partea trădătoare a justiţiei consonează şi întreţine politic vacarmul acuzelor putregaiurilor. Dar măcar, am ajuns să vedem clar unde suntem, vorba ta. Dacă mai reusim, cât de puţin, asa, cât un bob de grâu, să susţinem partea sănătoasă a justiţiei (Salut mr B :)) atunci nu scriem degeaba.
ApreciazăApreciază
95.
noradamian | 19 februarie 2011 la 14:38
Creangă, 89, copacul ăla n-o fi măr, sper 😀
ApreciazăApreciază
96.
Creanga | 19 februarie 2011 la 14:43
Nora,
Skorpi stie ce copac e.
Scuze pentru link intr-o discutie asa serioasa:
http://fr-ca.actualites.yahoo.com/nouvelle-z%C3%A9lande-une-vid%C3%A9o-sur-les-yeux-baladeurs-20110218-020100-909.html
ApreciazăApreciază
97.
noradamian | 19 februarie 2011 la 14:51
Crengulin, multzam Oamenii ăia sunt de pe altă planetă 🙂
ApreciazăApreciază
98.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 14:54
Un exemplu de iertare colectivă ni-l oferă Bombonel Gudurel (se gudură când se apropie de el un microfon de jurnalist, precum mireasa în noaptea nunţii… la a N-a încercare conjugală)
Pâna acum a protestat vehement că în ultimul dosar de colecţie ar fi de audiat vreo 700 de martori, iar procesul ar dura un secol şi ceva.
Prima probă de enormitate bombonistică: se grăbeşte chiar aşa tare, nu mai vrea să lungească nici numărarea martorilor, nici termenele cerute în amânare?
Recent, instanţa a uzat corect de normele procedurale privind administrarea probelor şi a aprobat doar interogarea câtorva martori.(vreo şase, parcă). Bombonel a sărit cu cornul de papă-lapte la numărat viceversa, că nu-i mai place cum au fost iertaţi de audiere şi timp pierdut ceilalţi martori din colectiv.
Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face!
ApreciazăApreciază
99.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 15:08
http://www.bogdanantohe.ro/2011/01/21/la-pescuit-cu-sorin-ovidiu-vantu/
ApreciazăApreciază
100.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 15:09
Fini,
După cum declară SOV, în Canare nu mai găseşti un loc sigur: poate să dea peste tine briza pe scaunul cu rotule extrauterine.
ApreciazăApreciază
101.
mircea | 19 februarie 2011 la 15:18
Nu stiu Nora.Poate ca „infernul” exista deja si i-a fost refuzat deschiderea ushii catre lumina din cauza aceleasi frici pe care au sadit-o devenind astfel propriile lor victime existentziale in sistemul lor de valori(ce departajare abrupta 🙂 ) In alte partzi fortza asta a existat de la inceput(dezvaluirea dosarelor),la noi are un efect reparatoriu tarziu insa.Transferul solidaritatzii e doar mimetic,vegetal.
Au castigat material foarte de mult, si-au dat seama de preeminentza acestei „valori” asupra altor valori,au cultivat-o,au dezvoltat-o in felul in care s-au priceput(destul de rau zic eu) folosind ca pretext intentzii laudabile cel putin formal. mizand probabil pe faptul ca timpul(si prescriptzia) e cel mai bun medicament.,interpretand intr-un fel cu totul particular,demnitatea infrangandu-i virtutzile, intorcandu-le pe dos.
Sunt prea mic pentru razboiul asta ( 🙂 ) dar sper/cred ca nu scriem degeaba.
ApreciazăApreciază
102.
Creanga | 19 februarie 2011 la 15:20
B
Stii de unde provine numele de Canare?
ApreciazăApreciază
103.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 15:29
Bombonel Gudurel Micro-fonel a visat la ICCJ o coadă de martori, până în stradă, în timp ce se apropie – pe o coadă de mătură- o mătuşă care făcea trotuarul şi întreabă:
-Ce se dă aici, maică?
-Justiţie cu ouă… pe pâine.
*
Creangă,
Da ce-ţi veni, ce ţi-am făcut?
O fi de la Canarul Dunăre-Marea Neagră.
ApreciazăApreciază
104.
Creanga | 19 februarie 2011 la 15:37
B.
Cred ca trebuie sa schimbam cursul, Canare vine de la canis, care inseamna caine, cred ca e plin de javre pe acolo. Ar fi bine sa incercam in Papeti, parerea mea.
ApreciazăApreciază
105.
mircea | 19 februarie 2011 la 15:39
Mister B. 🙂
Bombonel Gudurel e cel cu maseaua de scos iar Sandeaua e baba nesatisfacuta. (bancul de ailele trecute 😆 )
ApreciazăApreciază
106.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 15:51
Mircea,
Straşnică potrivire… de caracter. 🙂
Părinţii sistemului judiciar: tata Manda şi mama Tanda sau Sanda şi viceversa, că e la fel de „absolut” firesc.
ApreciazăApreciază
107.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 16:00
Creangă,
Deocamdată pescuitul sportiv de Canare e permis pentru luminăţia sa numai în delta de la capătul canalului.
ApreciazăApreciază
108.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 16:04
…cu ieşire spre marea tubulatură neagră.
ApreciazăApreciază
109.
mircea | 19 februarie 2011 la 16:05
😆
Sanda Tanda si cu Manda
Au tatic comun,Pristanda
Caracterul din dotare
Nu-si mai are asemanare
Rog pe Greanga sa m-ajute
Care pe care se ..iubeshte
ApreciazăApreciază
110.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 16:09
E tufaiul de pe lume,
Adică orgie STAS,
De când în mama minune
A intrat şi CNSAS.
ApreciazăApreciază
111.
mircea | 19 februarie 2011 la 16:17
Poate este -o directiva
ISO noua mii si unu
Cnsas-ul e coliva
Iar baietzii dau cu ..tunu 😆
ApreciazăApreciază
112.
Creanga | 19 februarie 2011 la 16:22
Mircea,
Greanga o sa te ajute
C-altfel cosul se impute
Toate merele se strica
Cand vorbeste Putzulica
E rebut de HACCPeu
Toata ziua-i la teveu
Punctul critic de control
Se atinge la popor
ApreciazăApreciază
113.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 16:23
Bombo este la fel, minune,
Dar în plus el a belit-o
Cu o schimbare de… nume,
S-a făcut Adi de Mito. 🙂
ApreciazăApreciază
114.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 16:32
Mai bine zis:
„Cu schimbarea de renume”
ApreciazăApreciază
115.
mircea | 19 februarie 2011 la 16:47
Creanga 😆
Punctul critic de controale
Cu sorginte vaginale
Freudiana-i constatare
Punctul G unde-i e oare
La rozeta din dotare ?
ApreciazăApreciază
116.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 17:00
De-o fi una sau cealaltă,
Ten pasiv de Bombonel
Sau activ cu bâta-n baltă,
A zdrelit-o în tunel.
ApreciazăApreciază
117.
mircea | 19 februarie 2011 la 17:04
Dragi prieteni va las. 🙂 Mi s-a facut foame,inca n-am luat masa de pranz
Stii Nora,e prima oara cand scriu pe blogul tau minunat si ma simt foarte bine.(iarta-ma pentru „deturnare” 🙂 )
ApreciazăApreciază
118.
Arizonianul | 19 februarie 2011 la 17:04
Mircea, Creangă, Băşcălie…
Fiecare-n versuri scrie!
Scriţi în proză, măi bădie,
Că-s sătul de poezie!
………………………….
Na, că mă-nbolnăvi şi eu!
Ptiu-ptiu-ptiu!
ApreciazăApreciază
119.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 17:35
Când văd Bombonul de roză,
Îmi trece pofta de proză,
Tot mă uit şi mă crucersc:
-Este „absolut” firesc. 🙂
ApreciazăApreciază
120.
dictaturajustitiei | 19 februarie 2011 la 19:28
Bună seara!
Am sentimentul că poporul român nu prea este credincios în adâncul sufletului său. Că foarte mulţi, ca şi în perioada comunistă doar îndeplinesc nişte ritualuri pentru că, nu-i aşa, se cuvine.
Credinţa este mai mult decât îndeplinirea acestor obiceiuri iar acolo unde nu este credinţă nu pot fi nici criterii morale.
ApreciazăApreciază
121.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 20:13
Chiar vorbeam despre obiceiurile unui curedincios.
ApreciazăApreciază
122.
Fini | 19 februarie 2011 la 20:46
B.
100
😥 😆
ApreciazăApreciază
123.
Fini | 19 februarie 2011 la 20:48
Aştia nu vor să ştie de teoria cârpei kgb referitoare la „potrivirea” din USL.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8318087-200-membri-pnl-constanta-inscris-sambata-pdl-nemultumiti-infiintarea-usl.htm
ApreciazăApreciază
124.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 20:52
Cică din credinţa asta nu-şi mai revin. Vor rămâne liberi curgetători.
Apropo. Acum, Galatasaray Istambul tocmai a înscris o dată în partida cu Bucaspor.
Cred că Bombo nu scapă un asemenea meci.
ApreciazăApreciază
125.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 20:57
Eu doar am văzut rezultatul, adică anunţarea golului pe net. Nu mă uit la meciuri din astea. 🙂
ApreciazăApreciază
126.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 21:00
Fini 122,
Ar fi binevenită o altă destinaţie. (Mă refer la gândul de Canare, nu la Bombo)
ApreciazăApreciază
127.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 21:08
Am vrut să spun că eu nu mă bag în destinaţia lui Bombo. Doar mă amuz , inclusiv cum se străduieşte să vorbească… ca un bărbat. Mori de râs.
ApreciazăApreciază
128.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 21:20
Aici se vede diferenţa… de clasă.
ApreciazăApreciază
129.
Fini | 19 februarie 2011 la 21:20
Andrei Pleşu:
„Nu ştiu de ce unii cred că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaţilor. Că vârful creaţiei lui e situat în jurul Buzăului.”
Lustraţia trebuia făcută imediat după 1989: „După 25 de ani, ne ardem degetele în lustraţie”.
ApreciazăApreciază
130.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 21:30
După 20 de ani, CCR ne-a trimis la plimbare, să ne lustruim ghetele cu legea lustraţiei.
Constituţia ne garantează că în urmă cu 20 de ani am fi avut aceeaşi destinaţie, cu aceeaşi soluţie… de crema bocancilor din justiţia iliesciano-bombastică.
ApreciazăApreciază
131.
Băşcăliosul | 19 februarie 2011 la 21:46
Cu alte cuvinte, să nu ne mai facem iluzii lucioase!
Au vegheat tot timpul la supremaţia bocancului peste ANI şi peste bot.
Acum Andrei Pleşu bate câmpii cu aceeaşi încălţare.
ApreciazăApreciază
132.
Fini | 19 februarie 2011 la 21:59
ApreciazăApreciază
133.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:01
ApreciazăApreciază
134.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:05
Jacques Brel – Quand on a que l’amour
Quand on n’a que l’amour
A s’offrir en partage
Au jour du grand voyage
Qu’est notre grand amour
Quand on n’a que l’amour
Mon amour toi et moi
Pour qu’éclatent de joie
Chaque heure et chaque jour
Quand on n’a que l’amour
Pour vivre nos promesses
Sans nulle autre richesse
Que d’y croire toujours
Quand on n’a que l’amour
Pour meubler de merveilles
Et couvrir de soleil
La laideur des faubourgs
Quand on n’a que l’amour
Pour unique raison
Pour unique chanson
Et unique secours
Quand on n’a que l’amour
Pour habiller matin
Pauvres et malandrins
De manteaux de velours
Quand on n’a que l’amour
A offrir en prière
Pour les maux de la terre
En simple troubadour
Quand on n’a que l’amour
A offrir à ceux-là
Dont l’unique combat
Est de chercher le jour
Quand on n’a que l’amour
Pour tracer un chemin
Et forcer le destin
A chaque carrefour
Quand on n’a que l’amour
Pour parler aux canons
Et rien qu’une chanson
Pour convaincre un tambour
Alors sans avoir rien
Que la force d’aimer
Nous aurons dans nos mains,
Le monde entier.
ApreciazăApreciază
135.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:06
ApreciazăApreciază
136.
noradamian | 19 februarie 2011 la 22:07
Seara bună! Ehe, am avut festival liric aici, observ
Arizona, Creangă, Mircea, Băscăliosul, felicitări 😆
ApreciazăApreciază
137.
noradamian | 19 februarie 2011 la 22:08
Dj, aici e problema, în superficialitatea vieţii religioase. Practic, la scară naţională, nu se vede deloc influenţa religiei asupra conduitei conaţionalilor 😉
ApreciazăApreciază
138.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:08
ApreciazăApreciază
139.
noradamian | 19 februarie 2011 la 22:09
Fini, la fix am intrat, odată cu Maurice Bejart, Barbara, Brel 😀
ApreciazăApreciază
140.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:11
LITANIE POUR UN RETOUR – Brel
Mon coeur ma mie mon a`me
Mon ciel mon feu ma flamme
Mon puits ma source mon vol
Mon miel mon baume mon Graal
Mon blé mon or ma terre
Mon soc mon roc ma pierre
Ma nuit ma soif ma faim
Mon jour mon aube mon pain
Ma voile ma vague mon guide ma voie
Mon sang ma force ma fievre mon moi
Mon chant mon rire mon vi ma joie
Mon aube mon cri ma vie ma foi
Mon coeur ma mie mon ame
Mon ciel mon feu ma flamme
Mon corps ma chair mon bien
Voila` que tu reviens
ApreciazăApreciază
141.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:13
ApreciazăApreciază
142.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:14
ApreciazăApreciază
143.
noradamian | 19 februarie 2011 la 22:17
Fini, Stilul inconfundabil al coregrafiei lui Bejart se potriveşte minunat cu muzica şi poezia lui Jackues Brel 🙂
ApreciazăApreciază
144.
Fini | 19 februarie 2011 la 22:19
Nore, 🙂
139
unii sunt punctuali la întâlnire.
Detest punctualitatea românească.
ApreciazăApreciază
145.
noradamian | 19 februarie 2011 la 22:23
fini, observ 🙂
ApreciazăApreciază
146.
luminita | 19 februarie 2011 la 22:37
Va salut si eu ca emigrantu’ care si-a pierdut bagajele intr-un aeroport.
De citit va tot citesc dar nu-mi gasesc cheful de a scrie.
Fini,
de dimineata tot la Sorescu ma gandesc si la cum a gasit el lumina.
Si ma tot intreb de ce nu mi s-a relevat Sorescu mai demult, in tineretea mea cu ferestre deschise.
ApreciazăApreciază
147.
luminita | 19 februarie 2011 la 22:42
Na, ca mi-a iesit cu duplicat.
Poate mi se termina cartela. 🙄
ApreciazăApreciază
148.
noradamian | 19 februarie 2011 la 22:46
lumi, mă bucur că l-ai regăsit pe Sorescu fiindcă Sorescu reprezintă o anume spiritualitate foarte specific românească 🙂
ApreciazăApreciază
149.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:00
Da,Nora, datorita lui Fini.
ApreciazăApreciază
150.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:03
Nora, vad ca nu mai e nimeni pe aici asa ca te intreb pe tine, ce-i cu rotula lui Vantu ca tot gasesc referiri la ea si nu inteleg.
Na, ca emigrantu’ intreb si io.
ApreciazăApreciază
151.
noradamian | 19 februarie 2011 la 23:03
Lumi, da, Fini e cea care ne aprovizionează cu bunătăţi 🙂
ApreciazăApreciază
152.
noradamian | 19 februarie 2011 la 23:06
Lumi, vântu are ceva cu rotula, dar diagnosticul i l-ar fi pus un ginecolog din Austria. 😆
ApreciazăApreciază
153.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:12
Aoleu,Nora,asta nu-i de ras, in ultimul timp cam multi au sfeclit-o prin spitalele din Austria.
Saracu’ Vantu !De la Base i se trage .
ApreciazăApreciază
154.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:14
Dar Vantu are numai o rotula? 🙄 ginecologii de obicei depisteaza dOO.
ApreciazăApreciază
155.
noradamian | 19 februarie 2011 la 23:14
Evident, Lumi, Băse de vină şi pentru rotula lui 🙂
ApreciazăApreciază
156.
noradamian | 19 februarie 2011 la 23:15
Lumi, se spune că are si de schimb 🙂
ApreciazăApreciază
157.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:21
Nora,
dar mai nou in RO se ia curentul de la zece ca vad ca-i liniste in blogosfera.
Tu ai generator, stiu asta., es ist kein wunder.
ApreciazăApreciază
158.
noradamian | 19 februarie 2011 la 23:31
Luminiţa, peste zi a fost miscare pe bloguri. Acum s-au mai retras. În grădină peste zi intrăm care, cum, dar mai ales seara. Între zece şi unsprezece deobicei, vine Fini si aduce bunătăţi muzicale. si revine apoi şi la Miezonoptica.
ApreciazăApreciază
159.
Fini | 19 februarie 2011 la 23:33
B.
deşi am fost colegă de cancelarie vreo 10 ani cu Ionică, fratele cel mai mic al Soreştilor, nici eu nu „l-am cunoscut” pe Marin Sorescu decât acum doi ani prin intermediul unui prieten, un împătimit de Sorescu.
E o lume nouă în poezia lui. Sensibil în poezia de dragoste, mucalit în multe din poeziile din „La Lilieci”, să citeşti „Plenara din 3-5 martie, Mişina sau Rău de fomei. E formidabil.
GRUP
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
BOALA
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos…
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
FRESCA
In iad pacatosii
Sunt valorificati la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o penseta
Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
Panzeturile, lenjeria de pat.
Dupa aceea sunt aruncate
In clocotul unor cazane,
Sa fie atente la smoala,
Sa nu dea in foc.
Apoi unele sunt transformate in sufertase
Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari
Pacatele calde.
Barbatii sunt si ei folositi
La cele mai grele munci,
Cu exceptia celor foarte parosi
Care sunt torsi din nou
Si facuti presuri.
MUNTELE
Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.
Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!
În tinereţea ta cu ferestre deschise el abia urca pe drumul de costişă.
ApreciazăApreciază
160.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:36
Ok, Nora, o sa ma obisnuiesc si cu asta , daca mi-a trebuit sa emigrez . 😆
Noapte buna !
ApreciazăApreciază
161.
Fini | 19 februarie 2011 la 23:37
Luminoaso,
159 e pentru tine.
😆 😆
astăzi am probleme cu andrisanţii
ApreciazăApreciază
162.
Fini | 19 februarie 2011 la 23:40
Până i-am mai găsit câteva poezii, Luminoasa plecă. Le găseşte mâine.
ApreciazăApreciază
163.
noradamian | 19 februarie 2011 la 23:41
Fini, super! Multzam 🙂
Lumi, unde ai fugit??? 🙂
ApreciazăApreciază
164.
Fini | 19 februarie 2011 la 23:44
I s-o fi terminat cartela.
ApreciazăApreciază
165.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:44
Fini,
multumesc din suflet !
cred ca ti-am mai spus odata asta , mi-e ciuda ca in manualele de literatura Sorescu ne era prezentat altfel si avea si o poza urata din care ne privea amenintator .
Cred ca de aceea nici nu l-am cautat mai tarziu.
Splendid spus : „si fata aceea, iata, se uita la mine cu sufletul” !!!!
ApreciazăApreciază
166.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:49
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
ApreciazăApreciază
167.
luminita | 19 februarie 2011 la 23:50
Cam asa ceva .
ApreciazăApreciază
168.
Fini | 19 februarie 2011 la 23:59
Nu-i aşa că-i fain?
ApreciazăApreciază
169.
Fini | 20 februarie 2011 la 00:00
ApreciazăApreciază
170.
Fini | 20 februarie 2011 la 00:02
VISE FRUMOASE! 🙂
ApreciazăApreciază
171.
luminita | 20 februarie 2011 la 00:05
Da, Fini.
Multi gandim astfel dar gandul nostru ramane agatzat undeva , nu-l putem imbraca in cuvinte.
Numai unii prind scanteia de geniu.
Te mai astept cu poezii.
ApreciazăApreciază
172.
noradamian | 20 februarie 2011 la 00:05
Fini, greu mai merge platforma, dar pe John Coltrane si pe voi vă iubeste tare 🙂
Multzam!
Somn usor Lumi, Fini,
prieteni 🙂
ApreciazăApreciază
173.
Fini | 20 februarie 2011 la 00:07
Luminoaso, voi căuta mai pe îndelete câte ceva frumos.
ApreciazăApreciază
174.
luminita | 20 februarie 2011 la 00:07
Somn usor, Nora !
Eu mai raman cu fusul orar, ca emigrantu’, deh! , decalat.
ApreciazăApreciază
175.
Fini | 20 februarie 2011 la 00:14
Marin Sorescu – CONTABILITATE
Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
ApreciazăApreciază
176.
luminita | 20 februarie 2011 la 00:18
Noapte buna, Fini !
ApreciazăApreciază
177.
Fini | 20 februarie 2011 la 00:31
Somn uşor, Luminoaso! 🙂
ApreciazăApreciază
178.
skorpion | 20 februarie 2011 la 09:17
http://www.exploziv-news.ro/abc/799-grup-de-crima-organizata-infiltrat-de-catre-psd-in-justitia-romana-cu-tentacule-pana-la-cedo-capul-retelei-judecator-gh-buta-colector-de-spagi-pentru-social-democrati-la-strasbourg-exploziv-news-a-sesizat-diicot.html
ApreciazăApreciază
179.
noradamian | 20 februarie 2011 la 13:59
Ziua bună şi cu lumină-n suflete, prieteni
🙂
Lumi, Fini, plăcut dialogul vostru poetic muzical în nocturnă 🙂
ApreciazăApreciază
180.
noradamian | 20 februarie 2011 la 14:01
Skorpion, nu reuşesc să desluşesc ştirea la adresa respectivă 🙄
ApreciazăApreciază
181.
noradamian | 20 februarie 2011 la 14:01
Postare nouă
ApreciazăApreciază