Diferenţe
5 martie 2011 at 12:10 noradamian 88 comentarii
În memoria tatălui meu
Pe masa de lucru a tatălui meu a rămas, neterminată, după moartea lui în martie 2005, prezentarea monografică, analitică şi proiectivă, a posibilităţilor de utilizare raţională a resurselor de gaze din producţia internă şi din export. Se oferise, din proprie iniţiativă, să realizeze această monografie, sau, mai bine zis, din dorinţa de a-şi folosi experienţa de o viaţă, într-un moment în care socotea că ar fi foarte multe lucruri de întreprins pentru folosinţa îndelungată a acestei comori date de Dumnezeu, românilor. „Din 1943 până în 1998″, îi scrisese ministrului muncii şi prevederilor sociale în 1998, „activitatea mea a însemnat o serie neîntreruptă de demersuri ameliorative şi proiecte de coordonare-monitorizare în toate sectoarele importante ale industriei gazului metan, precum şi de stopare -nu totdeauna reuşite, a deciziilor neprofesioniste şi dăunătoare din partea factorilor de decizie. Scopul acestei intervenţii, mai spunea în scrisoarea respectivă, este de a convinge şi de a solicita sprijinul şi cooperarea (respectiv un un fir permanent de comunicare şi informare la zi cu datele necesare, la zi, din partea factorilor de decizie din sistem n.m.) pentru realizarea unei lucrări complexe privind politica de exploatare şi utilizare raţională a rezervelor de gaze naturale care au mai rămas în subsolul ţării, a capacităţilor de producţie şi transport gaze existente, cu cele mai mici cheltuieli de investiţie şi exploatare„. Scrisoarea avea anexat memoriul cu sinteza monografică a activităţii sale profesionale ştiinţifice şi tehnice, împreună cu lista cărţilor publicate în Editura Academiei, Editura tehnică, a proiectelor de dezvoltare, a brevetelor de invenţie şi a efectelor lor consemnate în buletinele informative ale Centralei Gazului Metan de-a lungul timpului. N-a primit răspuns. Nu ştiu care erau urgenţele la vârf, atunci, dar nu păreau a include „încălzirea localităţilor cu distribuţii de gaz metan cu cheltuieli reduse la minim, subvenţionarea agriculturii prin proiectarea de sere industriale agroalimentare pe toate structurile cu disponibilităţi de gaze sau cu pierderi” (proiect complet, inclus în ofertă). Şi nici „reproiectarea sistemelor de încălzire prin conducte corodate, cu pierderi uriaşe şi pericol de fisurare şi explozii„. Asta ca să amintesc doar două dintre obiectivele lucrării. Tata a realizat în bună parte, de unul singur, monografia respectivă. Lucra până noaptea târziu făcând calcule şi confruntându-le cu puţinele date pe care le obţinea prin bunăvoinţa unor profesionişti, încă activi, din breaslă. Probabil de oboseală a uitat, într-o seară târziu, focul mic de la aragaz aprins care, din pricina scăderii peste noapte a presiunii gazului, s-a stins. Are şi moartea ironia ei. Am fost într-atât de furioasă pe tot ce amintea de gazul metan, încât, donând, la cerere, manuscrise, cărţi, lucrări diverse, pentru un Muzeu al Gazelor Naturale aflat în proiect atunci, am simţit un fel de uşurare. Susţinător consecvent al folosirii gazului pentru nevoile de încălzire ale populaţiei, tata era adversarul neîmpăcat al consumării rapide şi păguboase a zăcămintelor prin chimizare. Nevoia de economisire a acestei resurse neregenerabile, a fost, de altfel, unul din punctele de referinţă ale întâlnirii lui Henri Coandă cu gaziştii medieşeni în 1971. „Metanul nu creşte pe câmp, odată epuizat, s-a isprăvit pe veci” . Cuvinte memorabile ale savantului român venit din Franța pentru a fi de folos conaționalilor, de găsit în arhiva Centralei Gazului Metan din Mediaș, ca și în cea a Academiei Române. Avertisment responsabil peste care s-a trecut cu buldozerul politic- înainte ca și după ’89! Gospodărit chibzuit şi redirecţionat spre încălzirea populaţiei, ar fi ajuns cel puţin încă o jumătate de secol, calculase tata în memoriul din 1998, adresat guvernului. „Asta fără a mai socoti şi importurile”.
*****
…Ştiaţi că România produce în fiecare an gaz în valoare de 5 miliarde de dolari? întreabă jurnalistul Lucian Davidescu (http://www.riscograma.ro/3991/iata-cum-este-jefuita-romania-de-rezervele-de-gaze/
1. Nu îl vinde, ca orice bun gospodar, cu cel mai bun preţ posibil. Îl vinde la preţ de marfă de furat: mai puţin de jumătate din valoarea de piaţă. Producţia anuală de gaze naturale este de 12 miliarde de metri cubi, împărţită aproximativ egal între Petrom şi Romgaz. Ambele companii sunt obligate să vândă la preţul reglementat de 165 de dolari pentru o mie de metri cubi.În total, fiecare companie încasează câte un miliard de dolari. Iar redevenţa plătită statului este mai mică de o zecime. Da! Din cele 5 miliarde cât ar costa în mod normal gazele, statul se alege cu mai puţin de 200 de milioane.
2. Nu îl vinde în mod transparent, oricui vrea să-l cumpere. Primii pe listă sunt favoriţii politici… pardon, strategici. Un exemplu: pretinzi că faci industrie chimică, dar singurul tău avantaj competitiv este că primeşti gaz la jumătate de preţ. În realitate, cealaltă jumătate înseamnă bani pe care adevăratul proprietar, contribuabilul, nu i-a mai încasat. Tu ajungi miliardar. Lui i se măreşte TVA pentru că nu-s destui bani la buget. Tu plăteşti gazul cu 165 de dolari mia de metri cubi. Pentru el, preţul se stabileşte ca o medie din gazele rămase şi importuri. După ce plăteşte şi distribuţia, ajunge la peste 300 de dolari, adică dublu.
3. Se va schimba ceva în viitor? Absolut nimic! Cine să schimbe? Toate partidele au avut grijă să conserve sistemul clientelar botezându-l “strategie naţională”. Iar cifra exactă a rezervelor este păzită cu străşnicie de securiştii de bine. Vor să aibă ce fura şi copiii lor. Oficial, România are 185 de miliarde de metri cubi de gaze deci ar trebui să se termine în 15 ani. Chiar şi aşa, valoarea lor totală este – la preţurile de acum – de 75 de miliarde de dolari, adică peste 50 de miliarde de euro. “Strategia naţională” este ca sistemul de sifonare numit “preţ reglementat” să continue până în 2030. Cu cele 25 de miliarde de euro pierdute astfel, România şi-ar putea face, de exemplu, reţeaua de autostrăzi. Însă rezervele ar putea fi chiar mai mari. BP estimează un potenţial de 630 de miliarde de metri cubi! Deci, este posibil să rămână ceva de furat chiar şi pentru nepoţii de securişti. Aţi văzut ce averi aveau Mubarak, Ben-Ali, Gaddafi? Aşa le-au strâns. Doar că în România este democraţie feudală, iar banii se împart la mai mulţi.
Entry filed under: 7301634. Tags: gaz metan, Henry Coandă, Mediaş, preţ reglementat, rezerve epuizabile, riscograma, sistem clientelar.
Valeriu Butulescu: Noroi aurifer (aforisme) Politica, între asumare şi somare
88 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
dictaturajustitiei | 5 martie 2011 la 12:56
Doamne, şi acest articol ne arată încă o dată în ce ţară trăim şi ce conducători avem!
,, Ţara noastră aur poartă,
Noi cerşim din poartă-n poartă,,
Cât de actual este totul! Din păcate.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 5 martie 2011 la 13:00
DJ, salut! Ai dreptate 😉
ApreciazăApreciază
3.
dictaturajustitiei | 5 martie 2011 la 13:08
Nora, salut şi eu 1
Am fost impresionată de întreg articolul. A avut şi un alt stil.
De obicei , îţi recunoşteam imediat articolul chiar înainte de a vedea semnătura. Apoi, m-am gândit că şi tu ţi-ai pierdut tatăl.
Pe mine, moartea părinţilor m-a luat pe nepregătite.
ApreciazăApreciază
4.
Creanga | 5 martie 2011 la 13:16
Greu moment, nu prea stiu ce sa zic. Pana una in alta te-am ‘parat’ pe Politeia.
Pana la urma mi-au venit cuvintele in minte, am lucrat si eu in Romania am ceva povesti de acolo, baieti destepti si starea pescuitului si acvaculturii. S-a braconat in dracu in cardasie cu politicienii. Cormorani se gaseau doar in delta, acum au ajuns pana in delta si mai departe. Un motiv ar fi ca sunt mai multi, dar principalul motiv este ca nu mai are balta (delta) peste. Pana si pelicanii au ajuns in judetul Galati. Nu o sa va vina sa credeti cat a scazut productia in ultimii 20 de ani. Sturionii…. pe cale de disparitie, inca se braconeaza.
Uff! am sa ma apuc de scris niste patanii.
ApreciazăApreciază
5.
Creanga | 5 martie 2011 la 13:17
Auch, cormoranii au ajuns pana in Dambovita si mai departe poate. Ma aprinsesem cam tare.
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 5 martie 2011 la 13:27
DJ, asa e, moartea cuiva drag e socantă oricum, dar mai ales câd te găseşte complet nepregătit.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 5 martie 2011 la 13:29
Creangă, salut,toate firele jafului de la noi sunt trase prin politic. Delta cu bogăţia ei inestimabilă, unică, n-avea cum să rămână neprădată cu asemenea diriguitori. 😉
Dacă ai „păţanii” în sac, pune-le la vedere 🙂
ApreciazăApreciază
8.
Creanga | 5 martie 2011 la 13:43
Nora,
M-am aprins asa de tare ca am si uitat sa dau buna ziua,
Buna ziua,
Pataniile sunt doar in cap, la vedere? in copac. Glumesc, o sa scriu cate ceva. Pana atunci o sa iti spun de ce este pestele asa de scump: productie mica la hectar, tehnologie de pe vremea lui pazvanti, mai bine de jumatate din personal ocupat cu paza si pana la urma tot se fura. Pentru un pui ai nevoie de 45 de zile sa-l faci de un kil jumate, peestelui ii trebuie 2-3 ani sa il poti vinde. Cam ajunge acum, nu trebuie sa amestecam gazul cu pestele.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 5 martie 2011 la 13:56
Creangă, OK, le ţinem în sac până le vine rândul 🙂
ApreciazăApreciază
10.
Băşcăliosul | 5 martie 2011 la 14:06
Saluttare!
O comemorare specială, emoţionantă! Dumnezeu să-l aibă în pază pe tatăl tău şi să-i păstrezi amintirea cu aceeaşi frumuseţe sufletească!
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 5 martie 2011 la 14:15
Bsk, salut, multumesc! Uneori mă gândesc că, poate, n-a mai fost lăsat să vadă toate grozăviile astea care ies acum la iveală ( acum şase ani încă multe erau sub obroc, sau n-ajunseseră la cunoştinţa lui )
ApreciazăApreciază
12.
Creanga | 5 martie 2011 la 14:36
Nora,
Nu poate fi terminata prezentarea monografica, analitica si proiectiva? Eu de gaz metan mai stiu doar ca este alcan inodor, de aceea se adauga mercaptani pentru a se detecta scaparile de gaze. Poate cineva din domeniu se ofera.
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 5 martie 2011 la 14:53
Creangă, chiar şi în materialele donate de mine unor responsabili de acolo există lucrări care pot fi folosite şi continuate în caz că s-ar intenţiona aşa ceva. Acum au o logistică de invidiat şi prin comercializarea gazului( asa cum se arată în articolul din Riscograma) au resurse impresionante, deci ar fi nevoie doar de voinţa politică. Problema e că asemenea direcţii ori contravin direct, ori nu-i interesează pe cei care sunt la cârmă. Apoi, o parte din rezervele actuale si cele potenţiale nu mai aparţin Romgazului ci Petromului.
ApreciazăApreciază
14.
Băşcăliosul | 5 martie 2011 la 15:10
Nora,
Dorinţele şi intenţiile tatălui tău au reprezentat un atentat la siguranţa naţională a ciolanului şi pierderea identităţii partidelor… cu ciolanul.
Altfel zis, de la exprimarea pleonastică „partidul şi ciolanul” nu avea cum să obţină un răspuns satisfăcător, ca pentru o minte sănătoasă de român patriot, cinstit şi preocupat de ziua de mâine.
ApreciazăApreciază
15.
andrzej | 5 martie 2011 la 16:01
Buna ziua, doamne si domni!
Cutremuratoare acesta postare depre un om dedicat profesiei si tarii in care s-a nascut si a muncit cu dedicatie si speranta.
Dumnezeu sa-l odihnesca in cortul dreptilor!
Personal am cunoscut si cunosc mari ingineri care au muncit si au adus tarii prinos talentul si munca lor si care azi au ramas singuri, bolnavi si fara speranta.
Acesti oameni au muncit in conditii inimaginabile azi cu o dotare precara, care cu rigla de calcul, creionul si echerul au facut intr-o viata de privatiuni mai mult decat pot fura politicicienii.
Omagiu acestor nestiuti truditori nebagati azi in seama de hulpava sete de inavutire si onoruri a tradatorilor si vanzatorilor de neam.
ApreciazăApreciază
16.
skorpion | 5 martie 2011 la 16:32
salve, Nora,
salve, all
frumos omagiu adus tatalui tau, mare specialist in gaz metan.
continuarea monografiei??
cu cine?
cu arogantul de piteiu & co, care altceva decit cum sa se imbogateasca fara munca nu stiu..
trist, dar acesta-i adevarul!
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 5 martie 2011 la 17:23
Bsk,da, din păcate cei care au curajul de a se pune în folosul concetăţenilor sunt tot mai puţini.
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 5 martie 2011 la 17:27
Andrzej, bună să-ţi fie inima, exact asa stăteau lucrurile: santier, cizme, noroaie, nopţi de lucru cu rigla de calcul şi creionul şi multe altele de acelasi fel. Totusi, în ciuda condiţiilor, de câte ori reusea să realizeze ceva, era fericit.
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 5 martie 2011 la 17:28
Skorpion, ministru era atunci, dom berceanu 😉
ApreciazăApreciază
20.
andrzej | 5 martie 2011 la 17:58
Nora, asa mi-a trecut si mie tineretea(eu fiind ceva mai tanar am „prins” totusi si epoca in care proiectele erau facute cu tragatorul si penita redis pe plansete isis, ceva mai tarziu am putut face calcule pe un calculator de buzunar „cu functii” pentru care am platit leafa pe doua luni-anii’70).
Nu am stiut cand copii au crescut, acum sunt bunic.
Asa trece viata….
ApreciazăApreciază
21.
andrzej | 5 martie 2011 la 18:08
Inca i-mi amintesc ca o foaie de hartie A4 era un lux. Era la noi in istitut un inginer care pe jumatate de coala si cu un creion de 4-5 cm facea posibila (cu calcule si diagrame) montaje de echipamente de zeci si sute de tone, pentru care azi sunt folosite programe complexe pe calculator.
Dupa ce-si termina expunerea dl. inginer Gramescu stregea cu radiera coltul de hartie [e care si il folosea pentru urmatoarea expunere.
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 5 martie 2011 la 18:09
andrzej, atunci stii că, indiferent de regim, sunt oameni ( ce-i drept, puţini) pentru care bucuria vieţii este, mai întâi, de a face ceva bun, în măsura în care pot şi sunt lăsaţi, pentru semeni.
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 5 martie 2011 la 18:12
Da, nu odată m-am gândit ce mult ar fi însemnat pentru el să lucreze pe calculator
ApreciazăApreciază
24.
baricada | 5 martie 2011 la 18:24
Dumnezeu să-l odihnească pe bătrânul specialist! Rămânem un popor ingrat, care nu îşi merită adevăratele elite, o naţie ignorantă, cu ochii-nţepeniţi pe ciozvîrta din blid, refuzând să gândească şi chiar să trăiască dincolo de unica planificare pe care o-nţelege: pâinea noastră cea de toate zilele…
Cutremurător articol, Nora… Primeşte, te rog, condoleanţele mele, chiar şi după atâta vreme…
ApreciazăApreciază
25.
andrzej | 5 martie 2011 la 18:25
Nora, si pentru mine calculatorul acela care azi este banal dar mai ales cand dupa ’89 a patruns ci la noi miracolul tehnologic numit azi pc au fost socuri. Poate parea ciudat , dar prin anii ’90 am fost cu totii rapti de noua tehnologie si ramaneam la serviciu mult peste orele de program pentru a capata cat mai multe cunostinte.
Azi este banal sa spui in cv ca poti opera in „n” programe.
Paradoxal inginerii de azi cu greu mai pot intocmi un proiect fara programe ajutatoare, astfel incat avem multi operatori de calculator insa putini ingineri care pot imagina un proiect .
ApreciazăApreciază
26.
Un tanar de stanga | 5 martie 2011 la 18:29
Buna Nora
frumos
impresionant
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 5 martie 2011 la 18:54
baricada, multumesc. Da, un popor cu tot felul de oameni care acum pare a fi în regres. Pentrucă, din păcate, au ajuns sus, ca murdăria la suprafaţa apei, prea mulţi din categoria rozătoare.
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 5 martie 2011 la 18:56
TDS, multumesc. Cred că ar fi fost total de acord cu ce am scris.
ApreciazăApreciază
29.
Un tanar de stanga | 5 martie 2011 la 19:06
Incerc sa raspund aici pt Fini la intrebarea de la ultima postare
In barocul mediteranean (asa cum e catalogat pe discurile mele) intra Bomtempo, Mudarra, Martin Y Coll, victoria, Soler, Tartini, Lotti, Pergolesi, Bocherini, Marcello si evident Scarlati – Am fost in iarna asta la Caserta 🙂 – la palatul regilor Neapolelui unde a haladuit Scarlati inainte de a merge in Spania
La barocul italian am aproape alte nume. Nu este chiar subtire acest baroc, nu sunt ele toate pe youtube
Barocul il ascult terapeutic: concentrare, relaxare sau cind gatesc si spal vasele. 60 batai pe minut sunt exact ce trebuie pentru concentrarea pe altceva. Azinoapte am adormit din greseala cu barocul pe la 12 si m-am trezit pe la 5 perfect odihnit (am mult baroc) In rest am…. ALL that jazz si muzica usoara din 1920 pina in 1974 care nu ma mai lasa sa ascult prea multa muzica simfonica. Opera nu o suport in general.
aici Antonio Martin Y Coll
Si apropo de titlul postarii norei – Diferente – daca iti (va) place cautati si Diferencias sobre la folia
ApreciazăApreciază
30.
Creanga | 5 martie 2011 la 20:00
Au ars gazul de pomana
Mulgand tot pana la vana
S-au imbuibait si pentru nepoti
Mama si tata lor de hoti
Mizand pe indiferenta noastra
S-au adunat intr-o casta
Iar pe noi ne tot dezbina
Sa nu iesim la lumina
Trebuie cautat in manuscris
Cum robinetul poate fi inchis
Chiar si o picatura face direnta
Baietilor destepti nu le mai iese pasenta
ApreciazăApreciază
31.
andrzej | 5 martie 2011 la 20:21
Salut UTS, mai simpu decat acea categorisire adunate sub nume de baroc meditarean si italian istoria muzicii a numit acea epoca ca preclasicism, care reuneste stilistic nume de pe intreg continentul muzical al acelei epoci.
ApreciazăApreciază
32.
Creanga | 5 martie 2011 la 20:23
Desigur diferenta nu direnta.
Noapte buna, somn usor, ardeti gazul mai usor!
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 5 martie 2011 la 20:28
Somn usor celor care se retrag, seara bună celorlalţi 🙂
ApreciazăApreciază
34.
Un tanar de stanga | 5 martie 2011 la 20:31
Andrzej, am raspuns la o intrebare a lui Fini. atita tot.
ApreciazăApreciază
35.
andrzej | 5 martie 2011 la 20:43
UTS, cuze ca m-am bagat itr-o discutie privata. Noapte buna!
ApreciazăApreciază
36.
Un tanar de stanga | 5 martie 2011 la 20:46
nu trebuie sa te scuzi. Nu ma pricep prea mult la muzica asta clasica, iar ce am spus e provenit din listele de piese de pe discurile mele . Mai mult nu pot sustine intr-o discutie
ApreciazăApreciază
37.
andrzej | 5 martie 2011 la 20:55
UTS, recuunosc cai gusturi bune si ma indoiesc de faptul ca in spate nu sta si o educatie pe masura.
Malitiozitatea este gratuita, crede-ma.
ApreciazăApreciază
38.
Fini | 5 martie 2011 la 21:59
Nora, 🙂
postarea ta m-a impresionat, deşi parţial nu este o surpriză pentru mine. Poate şi pentru asta te văd că aştepţi îndreptarea „lucrurilor” printr-o înoire rezonabilă.
Lux perpetua………………………..
ApreciazăApreciază
39.
Fini | 5 martie 2011 la 22:00
Chiar nu ştiu ce să aduc în seara asta.
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 5 martie 2011 la 22:10
Fini servus, asa e 🙂
Orice aduci, dacă ai ce, e bine 🙂
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 5 martie 2011 la 22:13
Poate Lucian Blaga care vorbeşte despre înoire, despre primăvară prin a cunoaşte, a iubi. Prin extrapolare mă pot gândi şi la tatăl Norei.
PRIMĂVARA
Lucian Blaga
A cunoaste. A iubi.
Înca-odata, iar si iara,
a cunoaste-nseamna iarna,
a iubi e primavara.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce-nseamna?
A iubi – de ce ti-e teama
printre flori si-n mare iarba?
Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit
cu rumoare si ardoare
de albine rencarnate.
Înc-odata, iar si iara
a iubi e primavara.
ApreciazăApreciază
42.
Fini | 5 martie 2011 la 22:14
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 5 martie 2011 la 22:17
Nora,
aveam altceva pregătit. Am deschis în ultimul moment calculatorul şi m-au aşteptat mai multe surprize. A trebuit să schimb totul.
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 5 martie 2011 la 22:22
Fini, 41, versuri puse şi pe muzică de Alfantis 🙂
ApreciazăApreciază
45.
baricada | 5 martie 2011 la 22:23
Un tribut…
ApreciazăApreciază
46.
noradamian | 5 martie 2011 la 22:25
Suavă si strălucitoare primăvara lui Vivaldi
ApreciazăApreciază
47.
noradamian | 5 martie 2011 la 22:27
Baricada, mulţumesc!
ApreciazăApreciază
48.
Fini | 5 martie 2011 la 22:34
Andrzej, 🙂
te rog, priveşte la ultimul comentariu din postarea precedentă a Noreai, cea cu aforismele lui Valeriu Butulescu, acolo sunt câteva întrebări pe care i le-am pus lui UTS. Discuţia nu este deloc privată ca dovadă că participi şi tu la ea. Ai dreptate când spui că barocul muzical este cunoscut ca Preclasicism, dar mulţi autori în ale istoriei muzicii folosesc şi termenul Baroc,primul de care-mi amintesc este Gh. Merişescu. Este autorul după care au învăţat mulţi de muzicieni.
ApreciazăApreciază
49.
Fini | 5 martie 2011 la 23:08
UTS; 🙂
tu mai asculţi discuri? Fain.
Antonio Martin Y Coll, ce surpriză! Mulţumesc.Îl voi căuta şi eu. Jordi Savall e formidabil, scormoneşte prin biblioteci şi scoate la lumină adevărate comori pe care le lustruieşte cum numai el ştie.
Am uitat de Tartini şi cei doi Marcello. 😳
Am uitat şi de Bocherini, să-mi fie ruşine pentru că am cântat Menuetul pe cînd am făcut parte dintr-un cvintet.
ApreciazăApreciază
50.
Fini | 5 martie 2011 la 23:19
Despre ” La folia” am vorbit într-una din serile din toamna asta. Îmi place subiectul, se poate dezvolta.
ApreciazăApreciază
51.
noradamian | 5 martie 2011 la 23:24
Fini, bine că ţi-a amintit TDS , uite că aţi deschis noi usi în palatul muzicii 🙂
ApreciazăApreciază
52.
Fini | 5 martie 2011 la 23:55
Nora,
Antonio Martin Y Coll e o noutate pentru mine. Sună bine.
ApreciazăApreciază
53.
Fini | 5 martie 2011 la 23:58
Nora,
parcă mi-ai dat o idee, să încerc ceva cu doi dintre „uitaţi” 🙂
ApreciazăApreciază
54.
Fini | 6 martie 2011 la 00:00
Somn uşor tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 6 martie 2011 la 00:01
Fini, idee la idee 🙂
ApreciazăApreciază
56.
noradamian | 6 martie 2011 la 00:04
Cântă fain, uriaşii, Fini, multzam 🙂
Noapte bună
ApreciazăApreciază
57.
Arizonianul | 6 martie 2011 la 09:55
De ce atâta nostalgie aici şi la Gerula?
Fruntea sus: noi ducem facla preluată din mâinile părinţilor.
Dumnezeu să-i odihnească.
Ei trăiesc prin noi.
Înţelegeţi?
ApreciazăApreciază
58.
clemycali | 6 martie 2011 la 10:01
@nora, m-a impresionat postul tau. Dumnezeu sa-l aiba in paza lui pe tatal tau. As adauga, filozofic si din pacate din experienta proprie, ca moartea celor dragi te gaseste intotdeauan pe nepregatite. Si este si mai trist ca nu putem cladi nimic, nu putem invata nimic din experienta trecutului si ca nu avem curajul de a privi inainte. Tatal tau cred ca ar fi fost manios daca ar fi stiut ce se intampla cu industria gazelor din Romania.
ApreciazăApreciază
59.
Fini | 6 martie 2011 la 10:21
NEAŢA! 🙂
Cea mai bună cafea.
ApreciazăApreciază
60.
Fini | 6 martie 2011 la 10:24
ApreciazăApreciază
61.
Fini | 6 martie 2011 la 11:22
Interesant:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-cate-ori-apare-romania-in-sistemul-solar-922884.html
ApreciazăApreciază
62.
Creanga | 6 martie 2011 la 17:20
Buna ziua gradinari
Ati plecat oare hoinari?
Diferentele ne atrag
Precum mosul spre toiag
ApreciazăApreciază
63.
Creanga | 6 martie 2011 la 20:00
Noapte buna somn usor, ardeti gazul mai cu spor!
ApreciazăApreciază
64.
Un tanar de stanga | 6 martie 2011 la 20:27
Salut 🙂
Piesa de care vorbeam ieri a lui Antonio Martin y Coll din Barocul Mediteranean
Este un dans, un rit al fertilitatii in care dansatorii poarte in spinare barbati imbracati in femeie pe umeri. S-a raspindit in Italia (Follia) si in Spania
E folosita le Lully, Corelli, O regasim la Vangelis , Kubrick si la jocurile video … Final Fantasy IX
Text de Lutin d’Ecouves despre cine a fost Martin Y Coll
Antonio Martin y Coll était un frère franciscain du monastère San Francisco El Grande de Madrid. Il n’était pas à proprement parler un compositeur mais un organiste et théoricien de la musique.
Son oeuvre principale „Flores de Musica” en quatre volumes contient quelques centaines de pièces et est ainsi un témoignage indispensable sur la musique espagnole (Cabezon, Heredia, Cabanilles…) mais aussi européenne (Corelli, Frescobaldi, Gaultier, Couperin, Lully…) du dix-septième siècle.
Comme Martin y Coll n’indique aucun auteur dans son ouvrage, un certain nombre de partitions ne sont pas identifiables. Certaines sont peut-être l’oeuvre du frère franciscain mais d’autres sont d’auteurs anonymes.
ApreciazăApreciază
65.
Fini | 6 martie 2011 la 21:10
Salut UTS, 🙂
fain clipul, mulţumesc. Muzica are prospeţime.Antonio Martin y Coll este un nume pe care nu-l amintesc tratatele de istoria muzicii. Savall îi descoperă. El îl cântă magistral şi de Dimitrie Cantemir.
„La follia” este o temă inepuizabilă aproape, îmi place.
Caută aici la Arhive ziua de 24 iunie, atunci am adus în Grădină „La Follia”.
ApreciazăApreciază
66.
Un tanar de stanga | 6 martie 2011 la 21:15
Buna Fini
Caut acum. Merci de indicatie
Am o predilectie penrtru anonimi si pentru cei putin cunoscuti. 🙂
ApreciazăApreciază
67.
Fini | 6 martie 2011 la 21:49
UTS;
uite şi un jazz de înaltă calitate cu „La follia”
ApreciazăApreciază
68.
Fini | 6 martie 2011 la 22:00
Fraţii Alessandro şi Benedetto MARCELLO sunt descendenţi ai unei vechi familii nobiliare din Veneţia.
Alessandro a fost poet, filozof, matematician şi muzician.(1669-1747)
Benedetto a fost magistrat, profesor, oboist şi compozitor. (1686-1739). Conservatorul de Muzică din Veneţia îi poartă numele.
ApreciazăApreciază
69.
Fini | 6 martie 2011 la 22:01
ApreciazăApreciază
70.
Fini | 6 martie 2011 la 22:02
ApreciazăApreciază
71.
Fini | 6 martie 2011 la 22:04
ApreciazăApreciază
72.
Fini | 6 martie 2011 la 22:09
O piesă deja cunoscută în Grădină, dar oboist este legendarul Ray Still.
ApreciazăApreciază
73.
Fini | 6 martie 2011 la 22:10
ApreciazăApreciază
74.
noradamian | 6 martie 2011 la 22:23
Seara bună, prieteni!
La mine casa plină, deh, ca Duminica
Clemy, da, niciodată nusuntem pregătiţii pentru asa ceva.
Într-adevăr, pentru el ar fi fost o situaţie extrem de dezamăgitoare.
ApreciazăApreciază
75.
noradamian | 6 martie 2011 la 22:25
Fini, TDS, după o zi ca asta, ascult din frumuseţile aduse de voi si mă retrag tiptil 🙂
ApreciazăApreciază
76.
noradamian | 6 martie 2011 la 22:26
Fini, pe veneţianul Marcelo l-am adoptat definitiv: e fermecător 🙂
ApreciazăApreciază
77.
Fini | 6 martie 2011 la 22:40
Nora te salut. 🙂
Amândoi sunt faini.
UTS are dreptate când spune că e bine să asculţi preclasici seara înainte de culcare.
ApreciazăApreciază
78.
Fini | 6 martie 2011 la 22:45
Nora,
Vise frumoase!
ApreciazăApreciază
79.
noradamian | 6 martie 2011 la 22:55
Fini, asa e: au armonii pline de blândeţe, iar piesele cântate la oboi, cu deosebire, induc o stare de calm si bună dispoziţie.
Multzam 🙂
Noapte bună
ApreciazăApreciază
80.
Un tanar de stanga | 6 martie 2011 la 23:27
SaIut
Am vazut fiImuI Morning GIory – ( zoreIe, rochita randunicii daca stiti fIoarea desi e un joc de cuvinte), FiImuI e f duIce – din 2010 cu fata care a jucat in ” DiavoluI de imbraca Ia Prada”
Si,,,, am invatat sa fac Frittata – http://allrecipes.com/Recipe/Spinach-and-Potato-Frittata/Detail.aspx
Noapte buna copii 🙂
ApreciazăApreciază
81.
Un tanar de stanga | 6 martie 2011 la 23:28
Merci fini pt muzici. F frumos
ApreciazăApreciază
82.
Fini | 7 martie 2011 la 00:00
Somn uşor, tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
83.
noradamian | 7 martie 2011 la 12:21
Salut, prieteni!
O zi şi o săptămână linistită
🙂
Postare nouă
ApreciazăApreciază
84.
ela | 14 martie 2015 la 09:12
Nu am cuvinte, Nora. Ai avut un tata deosebit. Dumnezeu sa il ocroteasca si sa-i dea lumina vesnica.
In ceea ce-i priveste pe cei care si-au batut joc de avutia nationala, sper sa plateasca odata si odata.
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 14 martie 2015 la 09:25
Servus Ela! Mulțumesc! Postarea asta e din martie 2011 ( la 6 ani după moartea lui). România postdecembristă n-ar fi avut nici de ce să se gândească la gaze de șist. Deși s-a prăpădit enorm și înainte de 89 ( de pildă cu negrul de fum de la Copșa) jaful a continuat mai abitir și după. Chiar dacă pentru securistu Ioan Nicolaes-a-nchis robinetul de gaz subvenționat (plătit de populație, altfel spus) ca să-l transforme în îngrășăminte chimice- există alte forme și contracte oneroase care vor asigura epuizarea lui accelerată.
ApreciazăApreciază
86.
De ce nu? | 14 martie 2015 la 12:46
Reblogged this on Printre extreme.
ApreciazăApreciază
87.
Rudolph Aspirant | 14 martie 2015 la 14:09
Un articol impresionant care ar trebui preluat de mass-media oficiala dupa parerea mea.
Indraznesc sa intreb totusi pt ca nu am inteles ceva, un detaliu. Tatal tau a decedat accidental prin asfixie toxica cu gaz de la aragazul unde se stinsese flacara insa inca mai iesea gaz ? Adica nu are importanta, insa m-a frapat asa acel detaliu, nu stiu de ce. Cred pt ca subliniai ce suparata erai tu pe gaz in cadrul doliului personal respectiv. Dar desigur nu maniera sau cauza precisa a decesului conteaza pt posteritate, pt memoria publica in cazul comemorarii unor oameni autentic profesionisti, (decat pt durerea personala a celor apropiati, pt care doresc sa iti transmit condoleante), ci maniera vietii traite de acel om clar dedicat meseriei lui. (Ma rog, imi permit sa adaug ca poate si maniera decesului conteaza in cazul unor personalitati de meserie sau memorie publica de „erou prototip” VIP, insa ma gandeam mai mult la profesionistii obisnuiti, care sunt si ei eroi, dar poate nu din aia VIPi, ci asa eroi ai zilelor noastre, eroi de tip parinti si bunici si profesori de fapt, eroi pe care ii stim asa si de langa noi, nu neaparat din icoane, ziare, etc. Plus cultul personalitatii nu a patruns in UE decat prin Evul Mediu tarziu, cam la vremea Renasterii. Insa meseria de inginer e mult mai veche. De aia ziceam, in sensul asta reflectam adica, pt ca sa intelegi cumva ce voiam sa zic, inclusiv intrebarea, ca eu sunt curios si despre meseria in sine, si eu admir profesionistii si prin dedicatia lor fata de profesia de baza din timpul vietii, nu neaparat asa pt stralucirea pe care o poate conferi imaginea de erou VIP).
ApreciazăApreciază
88.
noradamian | 14 martie 2015 la 14:56
Mulțumesc! S-a culcat târziu și, obosit fiind, a uitat robinetul de la ochiul cel mic de la aragaz aprins, pe poziția minim. Presiunea gazului a scăzut în timpul nopții și focul s-a stins. Până dimineața însă, s-a cumulat destul gaz pentru o mică deflagrație când s-a apropiat cu chibritul aprins, suficient ca să se aprindă câteva lucruri și să se umple încăperea de fum. A reușit să stingă focul dar s-a asfixiat.
ApreciazăApreciază