Sărbătoare creştină la-nceput de mileniu
22 aprilie 2011 at 10:55 noradamian 119 comentarii
Sărbătorirea Învierii Domnului de pe meleagurile tradiţional creştine diferă fundamental de cea a comunităţilor creştine, mai ales a celor în formare, din zone cu alte religii oficiale. Între sărbătoarea de pe la noi cu ouă roşii, cozonaci, iepuraşi etc şi persecuţia sângeroasă a creştinilor din alte zone ale lumii, e o distanţă cât istoria creştinismului. Pare că martirajul din urmă cu două milenii, declanşat de evenimentul crucial din zorii istoriei din care a răsărit şi crescut creştinismul, s-a mutat acum în zone din Orientul islamic, din Asia şi Africa. Şi tot la fel ca atunci, această prigoană, pe zi ce trece mai brutală, are ca efect, acolo, creşterea de la o zi la alta a numărului de creştini. Dar care este poziţia Europei creştine care se pregăteşte acum, de o nouă sărbătoare a Paştelui? …La reuninea lor recentă de la Bruxelles din 31 ianuarie ministerele de externe ale statelor din UE au respins un proiect de rezoluție care condamnă atrocitățile recente împotriva minorităților creștine din Egipt și Irak. Deși întâlnirea a fost precedată de o rezoluție fără echivoc a Parlamentului European (PE) pe 20 ianuarie de condamnare a creșterii atacurilor asupra minorităților creștine din Orientul Mijlociu, Africa și Asia și în urma unei recomandări la fel de explicite de către Consiliul Europei (CoE), pe 27 ianuarie, Consiliul de Miniștri nu a fost de acord să includă cuvântul ”creștin” în proiectul de declarație, spunând că au vrut să evite folosirea unor expresii ”incorecte politic”. Deși majoritatea actelor de violență religioasă din ultimii ani au fost săvârșite împotriva creștinilor (sute de creștini fiind omorâți cu cruzime de Crăciun) și în ciuda declarațiilor clare ale Parlamentului European și ale Consiliului Europei, Înaltul Reprezentant al UE, doamna Catherine Ashton, susținută de cinci miniștri de externe: Luís Amado (Portugalia), Trinidad Jiménez (Spania), Jean Asselborn (Luxemburg), Brian Cowen (Irlanda, reprezentată de către reprezentantul său permanent) şi Markos Kyprianou (Cipru)a refuzat să facă referiri explicite la victimile ”creștine”(…). Doar Italia, Franţa, Ungaria şi Polonia au sprijinit ferm eforturile de a condamna în mod explicit persecutarea creştinilor.
http://infobisericiro.wordpress.com/category/actualitatea-crestina-internationala/
Entry filed under: 7301634. Tags: creştini persecutaţi, creştinism tradiţional, martiraj creştin actual.
119 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 11:03
neata,
adeseori „political corectness” nascut din spuma secolului XX s-a dovedit un political cretinism.
in Marea Britanie au fost convertiti la ISLAMISM 100.000 de cretini.
islamistii incearca sa patrunda in Occidentul crestin prin convertire, considerind ca actele de terorism nu prea isi ating telul.
ApreciazăApreciază
2.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 11:07
scrisorica de la prietena noastra din Israel:
Iti multumesc mult pentru urarile tale si la randul meu iti
doresc Un Paste Fericit, sarbatorit regeste.
La noi Pastele (in engleza se cheama Passover, adica
trecerea de la situatia de sclavi din Egipt la oameni
liberi; spre deosebire de Easter la crestini) a inceput de
Luni seara si tine pana lunea viitoare.
Biroul s-a inchis in saptamana aceasta dar eu imi petrec
vacanta facand curse la cumparaturi, gatind sau stand
alaturi de mama care nu se simte bine.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 11:09
Ziua bună 🙂
Skorpion, nu puţine sunt glasurile, care mai ales în ultima perioadă avertizează că acest political corectness &abandonarea crestinismului, înseamnă sinuciderea civilizaţiei europene 😉
ApreciazăApreciază
4.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 11:10
nora,
asa este!
poate Occidentul isi reconsidera atitudinea, gindirea, etc.
pina nu este prea tirziu.
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 11:12
Skorpion, da, ca timp anul ăsta coincid, oarecum, sărbătorile( la ei durează 8 zile, acum se-ncheie, cred) dar semnificaţia Pesach-ului e alta, legată după cum îţi scrie prietena din Israel, de Exod, un eveniment din Vechiul Testament
ApreciazăApreciază
6.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 11:14
sarbatoarea in Israel tine pina luni 25 aprilie
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 11:18
Ei, atunci chiar că ne petrecem! 🙂
Cât despre crestinismul actual tot mai dominat de un tradiţionalism cu iz comercial, nu că n-ar fi plăcut dar devine din ce în ce, o formă fără conţinut sau cu un conţinut diluat.
ApreciazăApreciază
8.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 11:20
http://www.9am.ro/top/Social/211225/Pastele-la-romani-12-superstitii-interesante.html
ApreciazăApreciază
9.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 11:21
Nora,
#7
cred ca depinde, totusi, de fiecare persoana in parte cum se raporteaza la acest eveniment.
ApreciazăApreciază
10.
Băşcăliosul | 22 aprilie 2011 la 11:54
Saluttare!
Dragi creştini, sunteţi divini!
Păcătosul din mine are gânduri asunse şi, ca de obicei, vi le împărtăşesc… din vina cea de taină, legată de credulitatea în discreţia noastră cea de toate zilele, cum nici spovedania n-a avut parte.
Când o fi să fie ca la sfârşitul lumii, ne vor cădea plombele de ce ne va fi dat să vedem cu ochii şi să simţim cu sufletul împăcat.
Din păcate, mare noroc pe capul nostru!
Nu avem resurse ca să ne punem plombe.
ApreciazăApreciază
11.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 12:36
salut
Hai ca nici noi sau evreii nu suntem mai breji.
Cind aud de religie devin circumspect. Eu am fost crestinat la 13 de un var popa (am multi popi in familie terminind cu varul securist cu doctorat in Elvetia coleg cu intronizatu- si de aia sunt imun la popii si nu ma dau in vi8nt dupa intermediarii pina la Dumnezeul).
Nenorocirea noastra este ca ii aratam cu degetul pe altii pentru credinta lor. (Nu pe toti ca altfel ar zice lumea ca suntem intoleranti ) Cred ca religiile sunt ca transpiratia de sub brat. A noastra ni se pare acceptabila iar a celorlalti inacceptabila (am spus transpiratie ca sa nu spun flatulentza ) 🙂
ApreciazăApreciază
12.
Fini | 22 aprilie 2011 la 13:14
UTS,
😆 😆 😆 😆 😆
Măcar astăzi lasă-ne să credem că suntem cuminţi !
Buni sau breji oricum nu suntem.
ApreciazăApreciază
13.
Băşcăliosul | 22 aprilie 2011 la 13:41
TDS
Libertatea de exprimare creştinească spune:
-Dacă nu te poţi preface, taci! 🙂
Dacă ne-a fost dat… să nu avem resurse pentru procurarea plombelor, mi-am exprimat gândul despre puterea divină şi implicată, fără lux de amănunte din cauza tăcerii.
Tăcerea poate fi şi momentul de reculegere a dinţilor de pe jos. 🙂
ApreciazăApreciază
14.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 13:59
huhuhu,
Tăcerea poate fi şi momentul de reculegere a dinţilor de pe jos. 🙂
iar ai de sus ce fac?
gargarisesc cu pioneze?
😆
ApreciazăApreciază
15.
tiberiuorasanu | 22 aprilie 2011 la 14:00
Sărbători Pascale fericite şi luminoase vă urez cu drag, tuturor!
ApreciazăApreciază
16.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 14:33
un gest care pe mine m-a impresionat.
Fukushima: Directorul Tepco, Masataka Shimizu, isi cere scuze, in fata maniei victimelor accidentului nuclear
asa ceva la noi nu vei vedea in vecii vecilor……
ApreciazăApreciază
17.
Băşcăliosul | 22 aprilie 2011 la 14:45
Mister S,
Ce altceva să facă?
Ne spun verde-faţă să fim încântaţi pentru că, odată cu împrăştierea dinţilor pe jos, am scăpat de marea gijă de a ne mai procura plombe. 🙂
ApreciazăApreciază
18.
Creanga | 22 aprilie 2011 la 15:05
Ziua bună,
Mă gândeam dacă să tac ori mai bine să mă prefac, până la urmă sunt politicos şi vă urez un Paşte frumos!
ApreciazăApreciază
19.
luminita | 22 aprilie 2011 la 15:35
Cam devreme v-ati apucat sa va urati reciproc „Paste fericit”, nu credeti?
Este abia vineri.
Si pana duminica mai avem timp destul sa ne plombam gaurile.
Spor la facut cozonaci si drob!
Oualele pot fi cumparate gata vopsite.
!Sper ca v-ati spalat ferestrele ca sa va zambeasca soarele crestineste.
ApreciazăApreciază
20.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 16:24
12,13 Fini, B 🙂 🙂
Eu va las , dar nu e numai azi – sunt 4 zile lungi . De azi si pina marti tot o sa primesc sms-uri de la diversi furnizori si persoane interesate de toate convingerile religioase care incep cu ” Fie ca sfintele sarbatori de pasti, fie ca lumina Pastelui „…. 🙂
Mai rau e pentru medicul de linga mine care deja primeste la 2 minute texte mieroase de la furnizorii de medicamente
ApreciazăApreciază
21.
luminita | 22 aprilie 2011 la 16:41
Cu gandul la cainii mei ramasi acasa si de care mi-e tare dor va aduc un clip, la care va rog sa va uitati. Eu am plans, ceea ce va doresc sa nu vi se intample si voua.
ApreciazăApreciază
22.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 17:12
uite bey luminito unul ca sa mai si rizi , nu doar sa plingi 🙂
ApreciazăApreciază
23.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 17:47
HOTNEWS
Adeptii unei biserici crestine clandestine se pregatesc sa se adune duminica la Beijing pentru slujba de Pasti, infruntand astfel riscul de a fi arestati de politie, relateaza AFP.
Biserica Shuwang din Beijing, o congregatie protestanta care nu este recunoscuta oficial, a afirmat ca este posibil ca fortele de ordine sa intervina pentru a impiedica oficierea slujbei in aer liber, dar este mai importanta afirmarea credintei.
SKORPION (1)
in Marea Britanie au fost convertiti la ISLAMISM 100.000 de cretini.
islamistii incearca sa patrunda in Occidentul crestin prin convertire, considerind ca actele de terorism nu prea isi ating telul.
UTS:
Pai si chinezii pot spune tot asa ca Skorpy:
Crestinii cauta sa patrunda in China socialista si budista prin convertire, considerind ca actele de subordonare nu prea isi ating scopul
FRATILOR
Pastele este o sarbatoare a invierii si a tolerantei, nu numai 2 zile de gatit si alte 2 zile de mincat 🙂
ApreciazăApreciază
24.
luminita | 22 aprilie 2011 la 17:48
tinere,
p-asta il stiam. Oricum , iti multumesc de grija.
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 17:52
Ziua bună 🙂
Dragi prieteni, că nu suntem mai breji se-nţelege din toate cele spuse. Nu mă referisem la asta în postare chiar dacă subscriu părerii că între manifestările ipocriziei şi superficialităţii nelipsită e şi arătarea cu degetul spre cei care sunt altfel, cred altfel, trăiesc altcum. O atitudine întâlnită, de altfel, şi la mare parte din slujbaşii bisericesti, de orice cult crestin, un mod sigur de a genera ateism. Dincolo de asta, prigonirea crestinilor din zona islamizată a lumii e o chestiune cunoscută şi tratată cu supremă indiferenţă de Europa asa -zis crestină în curs de islamizare. Nu e un secret că multiculturalismul UE a esuat. La ce conduce această esuare, nu-i greu de observat.
ApreciazăApreciază
26.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 17:57
Foarte bine zis Nora
Trebuie sa ne gindim ca bigotii de pretutindeni – sa zicem din Japonia, China, tarile arabe chiar America de sud, privesc crestinismul ca pe o forma de colonizare inceputa acum 500 de ani si continuata. Cred ca ura fata de colonialisti a facut pe multi locuitori din tari africane sa imbratiseze islamismul. La fel in SUA vezi ca negrii , initial crestini se convertesc la islamism considerind-o o religie mai democrata mai pentru oameni si refuzind crestinismul omului alb impilator
ApreciazăApreciază
27.
Fini | 22 aprilie 2011 la 17:59
Nora,
este un lucru vrednic de plâns că în numele religiei, care porunceşte, pe lângă atâtea altele, iertarea jignirilor, s-au înfăptuit din timpuri străvechi atâtea crime şi asta în virtutea maximei potrivit căreia cine nu gândeşte ca noi trebuie renegat, ier pe renegaţi trebuie să-i urâm.
Biserica firesc a fost creeată pentru a cultiva morala, dar ea adesea s-a angajat în politică şi în patimile omenşti.
De multe ori bisericile, indiferent de credinţă, s-au condus după dictonul „cu bani şi cu fanatism trebuie să ajungi, în cele din urmă, stăpân a toate.”
Voltaire spune: „Credinţa nu a provocat războie civile decât la creştini; căci schisma osmanlâilor şi a persanilor nu a fost decât o chestiune politică.” În mare are dreptate.
ApreciazăApreciază
28.
Fini | 22 aprilie 2011 la 18:40
UTS, 🙂
20
trebuie să mă explic. „Măcar astăzi lasă-ne să credem că suntem cuminţi !”
Vezi, eu în copilărie am trăit an de an afectiv evenimentele pascale împreună cu familia mea. Desigur că pe parcurs s-au pierdut destul de multe. Dar mi-au rămas câteva repere care probabil mă ţin ancorată de trecut şi probabil mă fac să sper că şi la anul voi repeta. Nu sunt practicantă.
Dacă ai puţin timp citeşte ce spune Mircea Eliade în extrasul din „Sacru şi profan”, poate mă vei înţelege. Pentru mine chiar sunt două feluri de timpi în prejma Paştilor.
Eu pe tine te înţeleg.
ApreciazăApreciază
29.
Fini | 22 aprilie 2011 la 18:44
MIRCEA ELIADE 22 aprilie 1986 – 25 de ani
,,Ca şi spaţiul, Timpul nu este nici omogen şi nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul sărbătorilor (în cea mai mare parte periodice) şi, pe de altă parte, Timpul profan, durata temporală obişnuită, în care se înscriu actele lipsite de semnificaţie religioasă. Între aceste două feluri de timp există, bineînţeles, o ruptură; dar, prin mijlocirea riturilor, omul religios poate „trece“ cu uşurinţă de la durata temporală obişnuită la Timpul sacru.
Distingem încă de la început o deosebire esenţială între aceste două calităţi ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într–un trecut mitic, „la începutul începuturilor“. Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieşirea din durata temporală „obişnuită“ şi reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil şi repetabil la nesfîrşit. S–ar putea spune, dintr–un anumit punct de vedere, că acest timp nu „curge“, că nu este o „durată“ ireversibilă. Este un Timp ontologic prin excelenţă, „parmenidian“: mereu egal cu el însuşi, nu se schimbă şi nici nu ia sfîrşit. Fiecare sărbătoare periodică înseamnă regăsirea aceluiaşi Timp sacru care s–a manifestat la sărbătoarea din anul precedent sau cu un secol în urmă: este Timpul creat şi sanctificat de zei, cu prilejul gestelor lor, care sînt reactualizate prin sărbătoare. Cu alte cuvinte, în sărbătoare se regăseşte prima apariţie a Timpului sacru, aşa cum s–a petrecut ea ab origine, in illo tempore. Pentru că Timpul sacru în care se desfăşoară sărbătoarea nu exista înainte de gestele divine comemorate de această sărbătoare. Creînd diferitele realităţi care alcătuiesc în zilele noastre Lumea, zeii întemeiau totodată şi Timpul sacru, pentru că Timpul contemporan unei creaţii era în mod necesar sanctificat prin prezenţa şi activitatea divină.
Omul religios trăieşte astfel în două feluri de Timp, dintre care cel mai important, Timpul sacru, apare sub forma paradoxală a unui Timp circular, reversibil şi recuperabil, un soi de prezent mitic regăsit periodic cu ajutorul riturilor. Acest comportament faţă de Timp deosebeşte omul religios de cel nereligios: primul refuză să trăiască doar în ceea ce se numeşte, în termeni moderni, „prezentul istoric“, străduindu–se să ajungă la un Timp sacru care, în unele privinţe, ar putea însemna „Veşnicia“.
Nu este uşor de arătat doar în cîteva cuvinte ce înseamnă Timpul pentru omul nereligios al societăţilor moderne. Nu intenţionăm să abordăm filozofiile moderne ale Timpului şi nici unele concepte pe care ştiinţa contemporană le foloseşte pentru propriile sale cercetări. Scopul nostru nu este de a compara sisteme ori filozofii, ci comportamente existenţiale. Or, ceea ce se poate observa la un om nereligios este că şi el cunoaşte o anumită discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Şi pentru el există, în afară de timpul mai curînd monoton al muncii, un timp al petrecerilor şi al spectacolelor, un timp „festiv“. Şi el trăieşte după ritmuri temporale variate şi cunoaşte timpuri cu intensitate variabilă: cînd ascultă muzica preferată sau cînd, îndrăgostit, aşteaptă sau întîlneşte persoana iubită, trăieşte, evident, într un alt ritm temporal decît atunci cînd munceşte sau se plictiseşte.
O deosebire esenţială există însă faţă de omul religios: acesta cunoaşte intervale „sacre“, care nu iau parte la durata temporală ce le precedă şi le urmează, care au o altă structură şi o altă „origine“, pentru că este un Timp primordial, sanctificat de zei şi putînd fi adus în prezent prin sărbătoare. Pentru un om nereligios, Timpul nu poate reprezenta nici ruptură, nici „mister“: el alcătuieşte dimensiunea existenţială cea mai profundă a omului şi este legat de propria sa existenţă, avînd aşadar un început şi un sfîrşit, care este moartea, dispariţia existenţei. Oricît de numeroase ar fi ritmurile temporale pe care le urmează şi oricît de deosebite ar fi intensităţile acestor ritmuri, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu poate interveni nici o prezenţă divină.
Dimpotrivă, pentru omul religios, durata temporală profană poate fi periodic „oprită“ prin introducerea, cu ajutorul riturilor, a unui Timp sacru, non–istoric (în sensul că nu ţine de prezentul istoric). Tot aşa cum o biserică înseamnă o ruptură de nivel în spaţiul profan al unui oraş modern, slujba religioasă care are loc înăuntrul ei înseamnă o ruptură în durata temporală profană: nu mai este prezent Timpul istoric actual, timpul trăit, de pildă, pe străzile şi în casele din jur, ci Timpul în care s–a desfăşurat existenţa istorică a lui Isus Cristos, Timpul sfinţit prin predicile, patimile, moartea şi învierea lui Cristos. Trebuie să spunem totuşi că acest exemplu nu evidenţiază întru totul deosebirea dintre Timpul profan şi Timpul sacru; în comparaţie cu celelalte religii, creştinismul a reînnoit într–adevăr experienţa şi conceptul de Timp liturgic, afirmînd istoricitatea persoanei lui Cristos. Pentru un credincios, liturghia se desfăşoară într–un Timp istoric sfinţit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Timpul sacru, periodic reactualizat în religiile precreştine (mai ales în cele arhaice) este un Timp mitic, un Timp primordial, care nu poate fi identificat cu trecutul istoric, un Timp originar, care s–a ivit „dintr–o dată“, care nu era precedat de un alt Timp, pentru că nici un Timp nu putea exista înainte de apariţia realităţii înfăţişate de mit…”
Mircea Eliade – Sacrul si Profanul
ApreciazăApreciază
30.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 18:48
28 fini
In copilarie numai tata avea salariu, (mic deoarece avea studii superioare) iar in ajun de paste mama statea toata noaptea sa gateasca de toate facea cozonaci (pentru mine unul mic intr-un ibricel ) si ne croia haine pentru ca de pasti toata lumea 4 copii) trebuia sa aiba ceva nou. Adica imi croia si mie niste pantaloni, o bluza dintr-o rochie mai veche etc. Eu eram suparat ca pantalonasii , frumosi de altfel fiind facuti spre dimineata, mama nu mai avea timp sau energie sa le puna si buzunare , ori eu ca baiat ce sunt aveam nevoie de buzunare sa imi bag miinile. Treaba asta s-a repetat citiva ani cu promisiunea ca la anul voi avea si buzunare 🙂
ApreciazăApreciază
31.
Fini | 22 aprilie 2011 la 18:51
Voi posta astăzi mai devreme şi clipurile muzicale. Imnurile religioase reflectă toată gama de trăiri ale omului.
ApreciazăApreciază
32.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:09
UTS
30
şi la mine a fost la fel, numai că noi a trebuit să mai şi vindem din casă din cauza unui proces de sabotaj înscenat tatălui meu. Şi mama mea a învăţat să ne coase şi cosea tare frumos. Nu vroia să mă înveţe şi pe mine şi totuşi am furat. Am avut şi eu o perioadă de-am tras barca pe uscat, m-am abonat la Pramo şi m-am îmbrăcat şi i-am îmbrăcat şi ieftin şi frumos, unicate. (mi-a venit să râd când i-ai dat ieri indicaţii lui Creangă).
Totuşi în perioada Sărbătorilor făceam eforturi să schimbăm atmosfera în pofida vremurilor.
ApreciazăApreciază
33.
luminita | 22 aprilie 2011 la 19:09
tinere,
ca sa o parafrazez pe Fini,
macar astazi lasa-ma sa cred ca ai destule buzunare.
ApreciazăApreciază
34.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:12
Şi era la ora a şasea
şi s-a făcut întuneric preste tot pământul
până la ora a noua
şi s-a întunecat soarele
şi s-a rupt catapeteasma templului în mijloc
şi strigâd Iisus fără-ncetare a zis:
„Părinte în mâinile Tale încredinţez duhul meu”
şi acestea zicând şi-a dat duhul. (Luca, 23)
ŞI ERA LA ORA A ŞASEA – Gheorghe Mandicevski
ApreciazăApreciază
35.
luminita | 22 aprilie 2011 la 19:13
Fini,
bine ca ti-am reintalnit cuvintele.
Tu te exprimi prin muzica cel mai adesea, dar si cand vorbesti o faci in aceeasi gama. Ma bucur ca te-am cunoscut, chiar si numai in virtual. Esti un balsam pentru sufletul meu.
ApreciazăApreciază
36.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 19:16
Noi nu prea mincam miel.
Am mincat miel cind erau fetele mele mici de tot. Cind au crescut si au vazut un cadavru de miel adus de mine acasa care dupa ce ii scoti blana zici ca e o pisica mai mare sau un catzel mai mic decit cei din clipul Luminitei , mi-au zis. Tata, sa nu mai aduci miel. Si nu am mai adus. Sunt peste 20 de ani de atunci. 🙂
ApreciazăApreciază
37.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:16
Aduc acelaşi imn cântat de copii, merită ascultate pe rând.
ApreciazăApreciază
38.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:18
Luminoaso, 🙂
mă bucur.
ApreciazăApreciază
39.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:24
UTS,
la noi trebuia să fie mielul pe masă. Au mâncat şi copiii, acum nu ştiu dacă mai mănâncă.
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:27
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:28
ApreciazăApreciază
42.
Fini | 22 aprilie 2011 la 19:35
UTS,
30
treaba cu buzunarele 😆 😆 😆
Lasă că ai acuma buzunare şi pentru ca să ne aduci şi nouă câte ceva frumos.
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:15
Servus şi bună seara! 🙂
plăcută discuţia, fragmentul din Eliade ne face să ne găsim, oarecum, locul. Locul dar şi timpul, timpul acela în care ne revedem copii, întorşi acasă. 🙂
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:20
Fini, bune alegeri ai făcut 🙂
ApreciazăApreciază
45.
clemycali | 22 aprilie 2011 la 20:21
Buna seara, buna seara.
Mama facea cozonacii in vinerea mare iar eu plecam cu tata la biserica, la Prohod. Ouale se vopseau in Joia Mare si mama le punea intr-un vas de lut. Si trebuia sa stau cu ochii pe pisici ca sa nu inceapa sa se joace cu ele. De fiecare Paste tot reuseau sa tranteasca cel putin un ou pe jos.
De cand traiesc peste Ocean am ajuns sa pretuiesc toate traditiile pascale pe care inainte nu le intelegeam.
ApreciazăApreciază
46.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 20:24
42
Da fini, cind veti fi pregatiti de ceva extraordinar de frumos din locuri departate va voi arata cu placere 🙂
ApreciazăApreciază
47.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:27
Clemy, salut, frumoase amintiri! Cred că ai transferat si acolo unde trăiesti acum unele tradiţii 🙂
ApreciazăApreciază
48.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 20:28
Eu am mers prima oara la biserica cind eram cred in clasa a 4 a cind ne-au dus cu scoala la film la ora 9 seara 🙂 🙂 ca sa evite mersul la biserica. De la cinematograf mergind spre casa am vazut bisericile luminate si pline de oameni si m-am oprit si eu.
Am gresit mai sus: Eu m-am botezat cind am intrat la liceu 🙂
ApreciazăApreciază
49.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 20:30
47 Da…. hehehe
Clemy a transferat si traditii frantuzesti … 🙂
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:31
Tds, înseamnă că-ţi aminteşti cum a fost! Eu nu mai ţiu minte 🙂
ApreciazăApreciază
51.
Salomea | 22 aprilie 2011 la 20:32
Nora si prietenii din gradina
Sarbatori fericite, pace si bucurie in suflet, si numai bine ,tuturor.
ApreciazăApreciază
52.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 20:34
50 –
Da, mi-am ales constient religia, nu mi-a fost impusa 🙂
ApreciazăApreciază
53.
clemycali | 22 aprilie 2011 la 20:34
@nora, salut. Am transferat ce am putut. Pe sotul me de pilda nu am reusit sa-l fac sa inteleaga ca ouale de Paste pot sa stea nebagate in frigider de joi pana duminica. Pana la urma il inteleg. A fost crescut intr-o biserica neoprotestanta americana, cu alte idei privind practica religioasa.
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:38
Eu fac cozonacii în ajun. Adică mâine. Băieţii sunt deja planificaţi la frământat aluatul (din 4-5 kg de făină :)) În plus, conform tradiţiei, cam la vremea când prima serie intră la copt, sosesc şi două prietene. E o zi specială 🙂
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:39
Salomea, SHALOM! Sărbători fericite si vouă ! 😀
ApreciazăApreciază
56.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:42
Clemy, până la urmă crestinismul e deasupra unui cult sau altul, nu văd de ce cultele nu s-ar împăca cu toate diferenţele ( asta fără ecumenisme oficiale, dezlegare de la popi si, în general, de la sefii de biserici) Nu cred că e o trădare, dar poate fi o îmbogăţire, spiritual vorbind 🙂
ApreciazăApreciază
57.
clemycali | 22 aprilie 2011 la 20:44
@nora, toti ne creem propriile traditii. Eu de exemplu am sa fac maine placinta de spanac si branza feta, care nu e romaneasca dar care tine locul stufatului de miel, si placinta de capsuni. Cozonacii ii fac azi dupa bunul obicei invatat de la mama care vopsea ouale joia, vinerea facea cozonacii iar sambata dupa impartasanie incepea sa gateasca stufatul de mierl, friptura, drobul. Gatea toata ziua.
ApreciazăApreciază
58.
clemycali | 22 aprilie 2011 la 20:45
@nora, UTS poate sa-ti confirme asta: de la neoprotestanti nu prea aveam ce lua. Poate doar obieceiul de a citi Biblia. In rest nimic.
ApreciazăApreciază
59.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:46
Clemy, asa e: există tradiţii mostenite după cum e foarte normal să se construiască şi altele după caz 🙂
ApreciazăApreciază
60.
Un tanar de stanga | 22 aprilie 2011 la 20:47
Cum sa se impace diferentele daca de exemplu inca sar precum ciinii preotii ortodocsi din Ardeal pe biserica greco-catolica atit de napastuita, furata si ucisa de comunisti. ?
Msi simpatic imi e un tigan ca Vanghelie intr-un Mercedes decit un popa tinar , burtos mieros dar trufas in acelasi Mercedes ultimul tip
ApreciazăApreciază
61.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:50
Clemy, si eu zic că prin părţile noastre si în general unde predomină bisericile istorice, există o mare bogăţie de tradiţii. cât despre diferenţe, voi de acolo, le stiţi mai bine.
Mi-ai adus aminte de mama care făcea cam aceleasi treburi în zilele respective.
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 20:52
Tds, păi de aia am spus fără dezlegări popesti! Conflictele între biserici seamănă teribil cu cele politice 😉
ApreciazăApreciază
63.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 21:16
clemy,
#58
chiar nimic??????????????
ApreciazăApreciază
64.
dictaturajustitiei | 22 aprilie 2011 la 21:27
Bună seara, dragii mei !
Nu ştiu dacă mâine mai apuc să dau o raită prin grădină.
Nora, draga mea, şi vouă celorlalţi, ce veniţi în Grădina de hârtie, cei care mi-aţi încântat serile lungi şi triste de iarnă sau ploioase de primăvară, ce nu mai vrea să vină cu adevărat, vă doresc din tot sufletul un
Paşte fericit !
PS Mâine mergem după o unitate nouă pentru calculator şi atunci o să pot să ascult şi eu muzica.
DJ
ApreciazăApreciază
65.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 21:33
Dj, mă bucură spusele tale, sunt sigură că si pe ceilalţi obişnuiţi ai grădinii!
Sărbători de Paşti cu bucurie, pace şi sănătate îţi dorim 🙂
ApreciazăApreciază
66.
noradamian | 22 aprilie 2011 la 21:34
Noapte bună, prieteni!
Somn uşor tuturor
ApreciazăApreciază
67.
angel | 22 aprilie 2011 la 21:42
Buna seara!
In Grecia sarbatoarea Pastelui este imbinare intre profunda religiozitate de pina in ziua de Duminica si …bucuria imensa a petrecerii din ziua de Duminica Pastelui.
Traditionalisti grecii, la fel si noi, asa ca pastram cit de mult putem traditiile.
Crestinismul nu cred ca se va pierde: e o atitudine de viata.
„1. E bine ca, din când în când, să avem de întâmpinat împrejurări potrivnice şi suferinţe, căci ele readună
omul în reculegerea inimii sale, îl fac să-şi cunoască surghiunul, şi-l împiedică de a-şi mai lega nădejdile de
lucrurile acestui pământ. E bine, din când în când, să dăm piept cu potrivniciile, e bine ca oamenii să aibă despre
noi păreri proaste şi să ne ponegrească, chiar dacă nu le-am fi greşit cu nimic, nici cu gând rău n-am fi fost în nici o
privinţă. Acestea toate sunt reazem de nădejde pentru smerenie şi ne apără de înfumurarea deşartă. Într-adevăr,
atunci când mai rău suntem ponegriţi de gura lumii, când ceilalţi au despre noi părerile cel mai proaste, mai bine şi
cu mai mult temei ochii ni se îndreaptă spre Dumnezeu, martorul lăuntric al conştiinţei noastre.”
( „imitatiunea lui Cristos” daruita generos de Theophyle)
ApreciazăApreciază
68.
angel | 22 aprilie 2011 la 21:44
https://picasaweb.google.com/bratsoua/PASTE2011#5598308239126695698
ApreciazăApreciază
69.
clemycali | 22 aprilie 2011 la 21:49
@skorpion, salut si aici. Am spus ca in afara obiceiului cititului Bibliei nu prea avem ce lua de la ei.
ApreciazăApreciază
70.
luminita | 22 aprilie 2011 la 21:56
angel,
m-au uns pe suflet cuvintele tale, bine alese.
„E bine, din când în când, să dăm piept cu potrivniciile, e bine ca oamenii să aibă despre
noi păreri proaste şi să ne ponegrească, chiar dacă nu le-am fi greşit cu nimic, nici cu gând rău n-am fi fost în nici o
privinţă. Acestea toate sunt reazem de nădejde pentru smerenie şi ne apără de înfumurarea deşartă. Într-adevăr,
atunci când mai rău suntem ponegriţi de gura lumii, când ceilalţi au despre noi părerile cel mai proaste, mai bine şi
cu mai mult temei ochii ni se îndreaptă spre Dumnezeu, martorul lăuntric al conştiinţei noastre.”
ApreciazăApreciază
71.
Fini | 22 aprilie 2011 la 21:58
Abia acuma am reuşit să mai dau o fugă prin Grădină. Au început să sosească „ai casei”.
M-a sunat şi fi-mea că vine mâine dimineaţă cu căţel, cu purcel. Până duminică dupămasă joc dirindeaua pe-aici. 😆 şi ei se ciorovăiesc pe calculator dacă nu-şi aduc laptop-urile.
Voi fi ca-n maşina de spălat ! 😆
ApreciazăApreciază
72.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:01
Salomea, 🙂
sărbători cu sănătate şi bucurii !
ApreciazăApreciază
73.
luminita | 22 aprilie 2011 la 22:01
Fini,
sper sa o scoti la capat cu copiii..
Si sa nu ne lasi de izbeliste tocmai acum.
ApreciazăApreciază
74.
angel | 22 aprilie 2011 la 22:05
Fini, dar ce veselie o sa fie in casa ta! iti doresc ( si imi doresc) sa fie asa an de an casa!
ApreciazăApreciază
75.
angel | 22 aprilie 2011 la 22:06
@ luminita-se potrivesc si starii mele sufletesti.
ApreciazăApreciază
76.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:07
Nora,
44
sunt imnurile care se cântă în Vinerea Mare.
Somn uşor ! 🙂
ApreciazăApreciază
77.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:10
Angel, 🙂
mă bucur că te văd.
Îţi dorec multe bucurii şi să fii sănătoasă!
ApreciazăApreciază
78.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:16
Luminoaso, 🙂
să-mi ţii pumnii ca să mă ţină balamalele.
Nici nu v-am spus, dar am răcit zilele trecute cumplit, se pare că în dupămasa asta îmi este mai bine. Sunt după nopţi nedormite, cu febră, buhăi ca un măgar şi vorbesc ca un basso-profundo ca din fundul butoiului.
ApreciazăApreciază
79.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 22:18
ce m-a amuzat comparatia cu masina de spalat
🙂
fini, iti tinem pumnii sa supravietuiesti asaltului atit de drag
ApreciazăApreciază
80.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:26
UTS,
46
te rog nu da drumul la acel „extraordinar de frumos” până duminică dupămasă.
E mai frumos decât ce se poate vedea în blogul tău? Sau sunt pe aproape?
Ce naiba am uitat de blogul tău, nu ştiu! E o delectare.
ApreciazăApreciază
81.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:32
Skprpi salve ! 🙂
79
ar merita să mă vezi! Duminică dupămasă voi fi ca musca fără cap. 😆
Lasă că şi eu am făcut tot aşa. Cât au trăit ai mei numai acolo îmi făceam sărbătorile, cu căţel, cu purcel.
Gute Nacht ! 🙂
ApreciazăApreciază
82.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 22:34
gute Nacht, Fini!
🙂
ApreciazăApreciază
83.
luminita | 22 aprilie 2011 la 22:39
Gute Nacht va spun si eu.
Iar maine noapte va rog sa aduceti Lumina Invierii si pe blog , eu aici nu am cum sa ma duc la biserica .
ApreciazăApreciază
84.
angel | 22 aprilie 2011 la 22:44
@ Luminita, Ok, nu o sa uit, noapte buna !
@ Fini-multumesc, acum sint bine, am avut ceva probleme..trecatoare, ca si noi!
ApreciazăApreciază
85.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:47
Angel, 🙂
84
am ştiut şi m-am gândit la tine.
ApreciazăApreciază
86.
Fini | 22 aprilie 2011 la 22:48
Somn uşor, tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
87.
skorpion | 22 aprilie 2011 la 22:50
fascinant:
ApreciazăApreciază
88.
Fini | 22 aprilie 2011 la 23:04
ApreciazăApreciază
89.
Fini | 22 aprilie 2011 la 23:23
ApreciazăApreciază
90.
Băşcăliosul | 23 aprilie 2011 la 00:10
Sărbători Fericite !
ApreciazăApreciază
91.
Maria | 23 aprilie 2011 la 00:25
Sărbători luminate! Paşte fericit!
ApreciazăApreciază
92.
Creanga | 23 aprilie 2011 la 06:00
Buna dimineata,
Cel mai bun cozonac il mancam in Sambata mare la mama acasa, mai ales ca era cald, poate posteam ultima saptamana, dar nici gand sa rezist pana la capat. Cum sa las eu bunatate de cozonac aburind sa se raceasca? Pe la ora aste deja incepea afacerea cozonacul, se facea caldura de numai in bucatarie. Usaaa! inchide usa tot auzeam, trebuie caldura pentru cozonac! Mie imi revenea sarcina de a turna ulei in aluat, era incalzit nitel, la fel ca si ouale si laptele. Cateva ore la crescut apoi la aragaz, dup[[ora 1800 deja iesea prima transa, partea rumenita unsa cu ou si zahar era cea mai buna, mai ales cand gaseam si cate o nuca mai mare.
ApreciazăApreciază
93.
angel | 23 aprilie 2011 la 09:46
„[b]În Sâmbăta Mare se sacrifică, în mod ritual, mielul, și se prepara cighirul, friptura și borșul de miel, se vopsesc și se încondeiază ouăle și se face pască. Spre deosebire de sărbătoarea Crăciunului, de Paște nu se pregătesc multe feluri de mâncare, de unde și zicătoarea, frecventă în Bucovina: „Crăciunul este sătul, Iar Paștele este fudul.”[/b]
Anul acesta, primul dupa o viata, nu m-am sculat dis de dimineata, sa pun la facut cozonacii; prima data cind nu miroase bucataria a esente rare , nu rasuna in surdina muzica bisericeasca , nu e cald-cald si eu nu-s stressata ca nu cumva anul asta sa nu-mi iasa..
De regula faceam din 3 kg , sa si impart.
Acum imi aduc aminte cu regret de intrebarea care m-a uluit si m-a amuzat teribil, la primul cozonac facut cadou unui grec: ” cum a intrat in cozonac umplutura??” 😀
Tot cu duiosie, imi aduc aminte de zilele astea de pregatiri intense cind bunica mea era cea care trona in bucataria curata-curata, calda si frumos mirositoare. Reteta ei complicata, cu mult unt si smintina, cu oua nenumarate si cu ore de framantat, dar si cu rezultate spectaculoase, cu cozonaci imensi si pufosi, o am, dar nu am aplicat-o decit rar, din lipsa de timp. Am pastrat de la ea obiceiul cu bucataria curata luna si..crucea facuta cu mina pe aluatul gata de pus la dospit. Ruga la Maica Domnului sa imi binecuvinteze truda o spun in timp ce asez „culcusul” viitorului cozonac si il acopar cu doua stergare frumoase; apoi il las …desigur mai putin decit facea bunica, pentru ca..iar nu am timp. Restul retetei, il pastrez ca la ea si, uite asa, ies cozonaci ..mai mult umplutura si aluat mai putin, dar ..asa ne plac, mai mult ca o prajitura.
Cum va spuneam, anul acesta traiesc din amintiri: la mine in bucatarie e curat-curat, dar nu miroase a vanilie si rom, a coaja de lamaie si portocala proaspat rase…Anul acesta , cu regret, am comandat cozonaci…tocmai din Salonic, ca aici nu se fac umpluti cu nuca…La cele mai bune cofetarii, aici gasesti cozonaci umpluti cu ciocolata , sau cu ..castane! Pfuii! Asa ca…acum troneaza pe locul cuvenit alor mei..cei trimisi din Salonic; buni, dar…
Promit insa ca la anul o sa fac cantitate dubla: si pentru ce nu am facut acum.
Dupa tritetea rastignirii, bucuria invierii serbata lumeste, cu prietenii si familia, nu va mai fi lipsita de cozonacii facuti de mine insami.
ApreciazăApreciază
94.
Creanga | 23 aprilie 2011 la 10:08
Angel,
Neaţa, aproape am simţit mirosul cozonacilor.
O scurtă povestioară: se apucă sora mea mai mare, mare să facă după reţetă cozonac. De crescut a crescut, arata bine, am gustat din el, bun dar parcă lipsea ceva, nu prea avea gust. O întreb, dar sare ai pus? Sare, păi ce, trebuie sare? Cum altfel sor’meo, ia să vedem reţeta. În carte scria şi de sare, nu băgase de seamă.
ApreciazăApreciază
95.
angel | 23 aprilie 2011 la 10:12
Ca in poveste…sare in bucate! nu exista mincare si dulce in care sa nu se puna un „strop” de sare
ApreciazăApreciază
96.
Creanga | 23 aprilie 2011 la 10:59
Angel,
Exista dulce fara sare, de ex bezelele. Prima mea experienta bucataristica am avut-o cu bezelele, m-am luat dupa reteta si am pus pe baie marina, batand cu telul am sarit si ceva apa in albusul batut cu zahar, pana la urma mi-a iesit o fleasca.
Nici la pandispan sau blaturi de tort nu am pus niciodata zahar.
ApreciazăApreciază
97.
Fini | 23 aprilie 2011 la 10:59
Heruvicul din Sâmbăta Mare.
ApreciazăApreciază
98.
Fini | 23 aprilie 2011 la 11:00
Spor la treabă tuturor ! 🙂
ApreciazăApreciază
99.
Creanga | 23 aprilie 2011 la 11:17
Cine ia suta sa o dea pe cozonac.
ApreciazăApreciază
100.
angel | 23 aprilie 2011 la 11:19
@ Creanga, 96-incearca si cu sare-ai sa vezi ca sint, TOATE mai gustoase!
@ Fini-eu azi doar impanez mielul….si vad fime istorice. Asa ca, spor voua la treburi!!
ApreciazăApreciază
101.
angel | 23 aprilie 2011 la 11:40
am dat-o anticipat!!
ApreciazăApreciază
102.
Fini | 23 aprilie 2011 la 11:43
Sarea presărată pe gălbenuş intensifică galbenul.
ApreciazăApreciază
103.
Fini | 23 aprilie 2011 la 11:44
Acum mă duc să-i dau bâte la treabă. 🙂
ApreciazăApreciază
104.
andrzej | 23 aprilie 2011 la 12:20
Paste fericit! Dumnezeu sa fie alaturi de toti cei cu ganduri bune!
ApreciazăApreciază
105.
luminita | 23 aprilie 2011 la 13:06
andrzej,
si tu sa te bucuri de aceasta frumoasa sarbatoare pascala.
Paste fericit!
ApreciazăApreciază
106.
luminita | 23 aprilie 2011 la 13:09
Raportez cu mandrie ca sunt gata cu treaba.
Alles in ordnung jetzt und hier.
Frohe Ostern ! (oriunde v-ati afla, in bucatarie sau in debara)
😆 😆 😆
ApreciazăApreciază
107.
andrzej | 23 aprilie 2011 la 15:07
ApreciazăApreciază
108.
andrzej | 23 aprilie 2011 la 15:09
ApreciazăApreciază
109.
luminita | 23 aprilie 2011 la 16:15
andrzej,
multumesc pentru muzica! e pe sufletul meu.
ApreciazăApreciază
110.
oldhashu | 23 aprilie 2011 la 16:47
Bun găsit, gradinari! 🙂
Pun și eu ceva care sper să vă transporte „Dincolo de nori” :
ApreciazăApreciază
111.
oldhashu | 23 aprilie 2011 la 17:12
Si încă ceva legat de tema:
ApreciazăApreciază
112.
Creanga | 23 aprilie 2011 la 17:23
O sărbătoare liniştită alături de cei dragi!
Crengulin
ApreciazăApreciază
113.
noradamian | 23 aprilie 2011 la 19:33
Seara bună, prieteni 🙂 Plăcute întâlniri, muzici şi comentarii, Angel, bine ai revenit odată cu sărbătoarea Învierii, emoţionantă, evocare a Sărbătorii, de citit si recitit
Fini, salutări familiei reunite! Ave Maria,înălţătoare în fiecare interpretare. Heruvicul de sâmbătă, de ţinut minte.
Maria, Ave Maria(Caccini) – Tom Cully, încă o interpretare minunată
ApreciazăApreciază
114.
noradamian | 23 aprilie 2011 la 19:35
Băscăliosul, Skorpion, Sărbători Fericite!
Creangă, e sâmbătă după -masa, dacă erai aici mâncai cozonac cald ca la mama acasă
Luminiţa, felicitări, ai terminat treaba cu câteva ore înaintea mea! Frohe Ostern
Andrzej, OldH, plăcută teleportarea muzicală.
🙂
ApreciazăApreciază
115.
noradamian | 23 aprilie 2011 la 19:36
Tuturor, Sărbători Fericite de Paşti!
ApreciazăApreciază
116.
oldhashu | 23 aprilie 2011 la 19:57
Tuturor vă urez Sarbători de Pasti luminate și fericite cu toți cei dragi alăturir! 😀
ApreciazăApreciază
117.
noradamian | 23 aprilie 2011 la 20:03
postare nouă
ApreciazăApreciază
118.
luminita | 24 aprilie 2011 la 14:03
Salutari din departari!
Ieri am intrat la spam asa ca revin azi cu un banc serios preluat de un jurnal roz .
*****************************************************************
“”Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii
scria, Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana
cand intro-o zi, Papa face o vizita in Israel.
Toate bune si frumoase, se intalneste Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale, etc.
La un moment dat, Primul-Minstru zice:
– Sfintia Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
mohaihui: – Te ascult, spuse Papa
– Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va scrie in fiecare
zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti in audienta si de fiecare data l-ati refuzat.
In spiritul crestinatatii, n-ati vrea, daca tot sunteti aici, sa-l primiti, sa vedeti
ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va rog eu frumos, doar 5 minute!
-Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
mohaihui: -Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma ajutati.
-Spune Itzic!
-Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
-Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui
-Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu…
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui
mohaihui: -Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos!
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui…
-Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina…
A ramas neplatita … cum facem?”
ApreciazăApreciază
119.
dictaturajustitiei | 24 aprilie 2011 la 17:02
Cristos a inviat !
Lumi, bun bancul.
ApreciazăApreciază