Aventuri în China (8,9)
28 aprilie 2011 at 12:31 noradamian 85 comentarii
Postat de Crengulin în ” Grădina publică”
Câte ceva despre activitatea noastră practică
În luna mai, în Wuxi temperatura apei înregistra 22-23 gr. C, optimă pentru reproducerea ciprinidelor asiatice. În acest timp, în România, temperatura medie a apei era de 18 gr.C, potrivită pentru reproducerea crapului comun(Cyprinus caprio). Diferenţa este uşor de explicat, Wuxi se situează în apropierea paralelei 30, România în apropierea paralelei 45. Crapii chinezeşti aveau numele de scenă: silver carp(sânger), big head carp (novac) grass carp (cosaş). Nu mai spun şi denumirea ştiinţifică, nu de alta, dar o să vi se plimbe limba-n gură, nu mă credeţi? Încercaţi să spuneţi Hypophthalmichthys molitrix! …SARS-ul nu ne-a modificat programul de practică, urma să mergem la o crescătorie pentru a vedea pe viu reproducerea ciprinidelor asiatice.
Inginerie, frate, totul tehnologizat şi verificat! Am muncit, nu glumă, gospodăreşte, prin apă, glod, în cizme şi cu pelerine că era vreme ploioasă. Am parcurs întreg ciclul tehnologic: de la capturarea cu năvodul a peştilor reproducători, uriaşi, cam de şapte kile bucata, la injectarea băieţilor şi fetelor, la pregătirea incubatoarelor şi a bazinelor pe cicluri de dezvoltare (dezinfectare, oxigenare, alimentare, verificări în laborator, numărări, calcule, evaluarea rezultatelor, etc) până la însolzire.
Plimbări şi vizite
SARS ul ne-a dat peste cap, însă, programul de vizite. Au fost excursii de o zi pe lângă Wuxi, seara reveneam la centru, la ora 2300 toată lumea înăuntru. Totuşi, vizitarea Nantongului pentru trei zile avea să se desfăşoare conform planului. Ce bucurie pe noi ajunşi acolo, cazaţi la hotel! O seară în care puteam face ce voiau muşchii noştri. Tot cu Pepe am stat în cameră, la un etaj superior cu privelişte spre un lac din apropiere. Da, apă, iar apă, de parcă am fi fost în ţara celor 1001 de lacuri şi nu în ţara celor jde mii de feluri de orez. Salteaua era foarte tare pentru că hotelul era folosit de chinezi, lor probabil aşa le place pentru că or dormi pe spate, mie nu, eu dorm pe burtă. Am improvizat un aşternut mai moale cu nişte pături pentru a mai atenua impactul, Pepe nu avea nici o problemă, el era pufos şi nu era afectat. M-am convins peste ceva vreme că într-adevar aşa sunt paturile chinezilor. Am vazut camera fetelor, salteaua era doar un placaj şi o rogojină din bambus peste care era cearceaful. Ele spuneau că e sănătos pentru a nu a avea probleme cu spatele. Să fie ei sanatoşi, eu sunt învăţat cu o saltea mai moale. Prima vizită la un templu budist situat în vârf de deal. Până acolo trebuia să urci zeci de scări, timp în care vedeai tot felul de construcţii specifice. De sus din deal, de la templu, aveam o privelişte de vis către Marea Galbenă, sau cel puţin aşa credeam eu pentru că nu vedeam celălalt mal. Apoi am aflat că presupusa mare este Yangtze river, acolo era înainte de vărsarea în mare, mai lat, de mi se parea mie că e mare. Din nou liberi să facem ce vrem seara, ne-am suit într-un taxi: eu, Elisabeth, Uriel, Peter şi Eddison direct la un club unde, aflasem, se putea dansa (adresa ne-o dăduse în timpul zilei un tinerel din partea locului) Câteva mese şi un mic ring de dans pe care dansau în draci câţiva chinezi. Atât ne-a trebuit, hop şi noi la dans, stroboscoape, abureli şi muzică de muzică. Doar un sfert de oră a durat minunea, gata muzica, gata distracţia. Măi să fie! ce dezamăgire pe noi, cre’că ajunsesem la spartul târgului. Asta e, şi puţinul ăsta e bun. Mergem noi la o masă şi comandăm câte ceva de băut. Pe masă ce să vezi? Un fel de repertoriu pentru karaoke, fir-ar el de karaoke! Puteam să mai ascultăm muzică dacă lălăiam şi noi ceva pe lângă. Ne dezumflasem dar făceam haz de necaz. Parcă se auzea ceva muzică şi din altă parte, însă, hai să cercetăm să vedem ce şi cum. Ne învârtim noi ce ne învârtim până când dăm de o uşă, ca de castel, care ducea la o discotecă. Acolo ar fi trebuit s-ajungem din prima, dac-am fi nimerit uşa asta. Era trecut de miezul nopţii, o scurtă negociere şi am intrat la juma’ de preţ. Ce să vezi înăuntru? ditai discoteca cu sute de chinezi, cu ring de dans mişcător şi animatoare, dezmăţ capitalist în toată regula. Nu mi-a venit a crede ochilor, printre animatoare aveau şi un travestit. Şi am tot jucat câteva ore până ni s-au rupt opincile în călcâie.
…A doua zi am plecat să vedem marea cea galbenă. Doar în zona de vărsare a Yangtze-ului apa este mai galbenă datorită aluviunilor aduse, în rest, apă albăstruie sau verzuie. Am avut şi o vizită de lucru într-un un port plin de vapoare cam ruginite, erau la depou, încă nu se deschisese sezonul de pescuit. Vapoarele scurtau drumul prinrtr-un canal cu ecluze, ne-au arătat cum funcţionează. Se putea să nu vedem şi mai de aproape marea? Ne-au dus la malul mării, era destul de cald, am aruncat sandalele şi am intrat în apă până la genunchi. Au mai venit alţi colegi şi am tras o poză în Marea Galbenă ce nu era galbenă, poză facută de chinezii care nici ei nu erau galbeni. …După amiază ne-au dus la un restaurant, normal că era chinezesc. Aici am mâncat broască ţestoasă, hhm, aşa şi aşa la gust. În nişte vase de aluminiu asemănătoare celor în care se ţine şampania la rece ni s-au oferit nişte porumbei. Că erau porumbei nu era nici o problemă, dar aveau şi căpăţâna cu tot cu cioc. Nu ştiu alţii cum sunt, dar la masa noastră nu s-a atins nimeni de ei, una-i să îl vezi în farfurie bucăţi, alta-i să-l vezi întregi. Probabil doar îi suciseră gâtul, bleah! Şi o chestie interesantă: ne turnau ceai dintr-o carafă cu gâtul de un metru, aveau o precizie de numa’, nici o picătură pe lângă ceaşcă.
******
Următoarea zi, ne aventurăm, eu cu Edison, să plecăm singuri la cumpărături. Ţinta principală: cd-urile. Ne-am propus să încercăm şi altă zonă, în centru răscolisem toate magazinele cu cd-uri. Prinsesem loc în faţa autobuzului, chiar în dreapta şoferului, în ultima intersecţie am văzut cum intră între scutere şi biciclete, oops, am închis ochii un accident părea iminent! Imediat am răsuflat uşurat: se desfăcuseră precum evantaiul, care încotro, făcând loc autobuzului. Marcat de eveniment, am coborât din autobuz, cu câteva staţii înainte de centru, urmând să o luăm peşco până în buricul târgului. Am dat de câteva magazine cu cd-uri, aveau cam aceiaşi marfă, recolta a fost săracă, doar două, trei. Am prins câteva instantanee super, două muncitoare într-o patiserie dormind cu capul pe masă, un căţel cocoţat pe un scuter, care avea în loc de lesă un cablu. Altă poză interesantă, munca în echipă făcuta de chinezi. Nişte muncitori se chinuiau să ridice scânduri pe acoperişul unui bloc cu 3-4 etaje. Logic ar fi fost să arunce un nene o frânghie de pe bloc, alt deştept de jos să lege câte o scândură pentru a fi ridicată. Logica nu părea să funcţioneze aici, aşa că la fiecare etaj era câte un nene, dând scândura din mână in mână, din etaj în etaj, până ajungea pe bloc. Am ajuns pe un pod de pe care se vedea centrul oraşului cu clădirile înalte. Pe canal, şir de vaporaşe cu motor în trei timpi, paca, paca, paca! Vaporul era şi casă şi masă, vedeai rufe întinse la uscat sau oameni care găteau, probabil, mare parte din timp locuiau acolo. Bucurie mare în ultimele două, trei, săptămâni dinaintea terminării cursului: plecam spre Shanghai. Cel mai rapid mod de a parcurge cei 125 de km era cu căile ferate chineze. În gară ne-au verificat temperatura, nu cumva să avem SARS de dus la Shanghai. Trenul era un fel de rapid cu etaj, nu oprea în staţii. O cefecistă zâmitoare trecea din vagon în vagon îmbiind lumea cu ceai sau alte chestii de-ale gurii. Peisajele erau asemănătoare celor de pe autostradă, blocuri, câmpuri cu ici cole câte o casă, cam rar să vezi doar câmp o perioada mai mare de timp. După o oră şi ceva, de la tren am trecut la autocar pe autostrada suspendată, nu ştiu care o fi fost primar acolo, oricum, nu cred că se ţinea de prostii. Am traversat un pod lung cât o zi de post, era cel mai si cel mai din Shanghai. Punct final, Ocean Univesity, Meca acvaculturii chineze şi pământene. Wuxi era un fel de Ierusalim, acolo unde prin 460 î.e.n Fanli a scris prima biblie a pisciculturii. Creşterea în heleştee a crapilor era practicată de ceva vreme, doar’ din anul 3500 î.e. n. când crapul era hrănit cu resturile viermilor de mătase. Pe scurt, statistica pescăriei şi orezăriei ar suna cam aşa:
Din patru boabe de orez
Unu e chinez
Din trei peşti
Doi sunt chinezeşti
Entry filed under: 7301634. Tags: AQUACULTURĂ, Marea Galbenă, Nantong, Shangai, Yangtze.
85 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 14:18
Ni hao!
Merci Nora, gradele celsius 180C, inseamna 18 grade celsius, nu 180, in word am pus superscript dar se pare ca wordpressul ia drept zero, mai bine redus, adica doar 18 C sau 22-23 C.
Intrebari, intrebari? de la tacutii cititori?
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 15:18
Ceau Ni hao, Crengulin 🙂 am corectat! ( la temperatura aia s-ar fi topit şi Wuxi, cu totul :lol:)
Azi avem ceva evenimente, musafiri, intru, sper, mai târzior
ApreciazăApreciază
3.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 15:41
Ceau, ceau Nora, stai liniştită, Crengulin veghează 🙂
ApreciazăApreciază
4.
Fini | 28 aprilie 2011 la 17:33
Salutiru Creangă ! 🙂
Foarte interesantă acvacultura, în pofida creionării vagi pe care ai făcut-o aici, stârneşte interes. Văd că te-ai specializat chiar la locul de baştină. Pentru că tot eşti din domeniu, spune-mi te rog cum stăm noi cu specialiştii şi cu acvacultura.
ApreciazăApreciază
5.
Fini | 28 aprilie 2011 la 17:53
Ne vorbeşti despre „Plimbări şi vizite”, de fapt impresiile tale. Par încă proaspete şi de aceea le citesc cu plăcere.
Pentru că ne spui de Yangtze river şi pentru că Wuxi este în provincia Jiagsu ai uitat să ne vorbeşti despre formidabilul pod suspendat peste Yangtze. Sunt convisă că l-ai văzut.Câteva cuvinte, te rog.
http://www.chinapage.com/bridge/yangzhou/runyanbridge.html
ApreciazăApreciază
6.
Fini | 28 aprilie 2011 la 17:55
ApreciazăApreciază
7.
Un tanar de stanga | 28 aprilie 2011 la 17:55
Salut 🙂
si pestii au ochii oblici acolo ?
ApreciazăApreciază
8.
Fini | 28 aprilie 2011 la 17:56
ApreciazăApreciază
9.
Fini | 28 aprilie 2011 la 17:57
UTS salut !
😆 😆
ApreciazăApreciază
10.
Un tanar de stanga | 28 aprilie 2011 la 18:00
Salut draga 🙂 ce faci ?
ApreciazăApreciază
11.
Fini | 28 aprilie 2011 la 18:09
Dacă nu stau potolită două zile sunt bine şi a treia dau ochii peste cap. Aseară abia ţi-am ascultat clipurile. Le-am ascultat azi dimineaţă din nou pe săturate.
Ai ceva pentru diseară? 🙂
ApreciazăApreciază
12.
Fini | 28 aprilie 2011 la 18:12
Revin mai târziu.
ApreciazăApreciază
13.
Un tanar de stanga | 28 aprilie 2011 la 18:13
tot timpul am ceva. 🙂 Imi e doar teama ca muzica necunoscuta e mai greu de inghitit daca o administrezi in cantitati mai mari
Si eu le ascult dimineata, asa cum ascult absolut toata muzica pusa de tine si de ceilalti. Doar ca nu mai semnalez asta.
ApreciazăApreciază
14.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 19:15
Salutiru Fini,
Chinezii sunt parintii acvaculturii, Romania… acvacultura e la pamant, productia ca vai de ea, s-a braconat in draci, a ramas delta fara peste. Se aduceau pesti din delta in prohibitie, si spuneau ca e de la ferma, dar cine stie cunoaste, altfel arata peste din delta. Urmatoare povestioara va fi despre peripetiile din delta (aproape de padurea Letea), plecasem cu puiet de sturion.
Da, am vazut podul peste Taihu Lake, cel cu cocoase, de pare ca nu se mai termina. Wuxi e in Jiangus province. L-am vazut si pe cel peste Yangtze river, tare mandri mai erau de el.
ApreciazăApreciază
15.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 19:19
TDS,
Ochii pestilor erau la locul lor. 🙂
ApreciazăApreciază
16.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 19:21
Corectie, Jiangsu. Specialisti mai sunt, dar nu prea mai au ce cultiva, braconierii mana in mana cu politia, multi baieti destepti au cumparat balti, dar nu prea stiu cu ce se mananca pestele, adica stiu ca se mananca cu mamaliga si usturoi. 🙂
ApreciazăApreciază
17.
skorpion | 28 aprilie 2011 la 20:49
salut, pescarilor!
🙂
danke pentru continuarea povestirii….chiar placut sa citesti daca il cunosti pe om (virtual chiar).
sa stii ca saltele tari sint foarte indicate medical pentru spate, chinejii stiu ce fac!
mai ai fotografiile?
felicitari pentru escapada!
ApreciazăApreciază
18.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:01
ApreciazăApreciază
19.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:02
ApreciazăApreciază
20.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 21:02
Skorpi,
Merci pentru escapada, mai am de povestit o gramada. De unde atata saldea, tare precum pe podea. 🙂
ApreciazăApreciază
21.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:07
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:13
Creangă,
14
sunt curioasă cum a fost cu puietul de sturion. Ai plecat cu puiet şi te-ai întors cu sturion? Aventuri în epoca de piatră?
ApreciazăApreciază
23.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 21:17
Fini,
E bine ca esti curioasa, am plecat cu puiet de sturion, eram doar in pantaloni scurti. Mare mirare sa auzi ca duce cineva peste in delta, a fost o aventura pe cinste. Dupa ce termin chinezariile ma apuc de depanat, cand in delta am plecat.
ApreciazăApreciază
24.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:23
UTS,
13
te-ai gândit să ne serveşti muzica necunoscută cu linguriţa? Poate nu e rău nici aşa. Dacă omul e receptiv îl întărâţi şi dacă nu, nu.
ApreciazăApreciază
25.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:24
Creangă,
23
aştept, aştept ! 🙂
ApreciazăApreciază
26.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 21:28
Fini,
Pana atunci iti pot spune cu pesti am lucrat: crapi chinezesti, crap, caras, salau, stiuca, somn, morun, pastruga, nisetru si cega. Cu pastravii am lucrat doar in bucatarie. 🙂
ApreciazăApreciază
27.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:40
ApreciazăApreciază
28.
Creanga | 28 aprilie 2011 la 21:52
Noapte buna, vise pline de culoare, pe saltea moale sau tare!
ApreciazăApreciază
29.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:53
Creangă,
26
nu-mi plac păstrăvii de crescătorie.
Altă viaţă e să mănânci păstrăv din râu.
Pe când trăiam încă în Banatul de munte mergeam la Văliug unde pescuiam păstrăvul cu mâinile. Se aţine pe sub bolovani. Ne îngheţau labele picioarelor în apa limpede de munte, dar satisfacţia era formidabilă. Dar să vezi ce satisfacţie formidabilă este când scoţi în loc de păstrăv o frumuseţe de şarpe de apă ! 😆 Eu nu am avut „şansa” dar l-am văzut pe tatăl meu de două ori cu bolovanu-n braţe şi cu şarpele în mână.
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:54
Noapte bună Creangă. 🙂
ApreciazăApreciază
31.
Fini | 28 aprilie 2011 la 21:56
ApreciazăApreciază
32.
Fini | 28 aprilie 2011 la 22:21
Noapte bună, tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:33
Seara bună, prieteni 🙂
Sărbători, sărbătoriri, evenimente, am de toate
🙂
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:39
Crengulin, aquacultura ca si orice cultură e imposibilă în condiţii de debandadă şi furtişaguri. Jaf ca-n deltă, dar si în atâtea alte locuri.
Mare durere pentru cei ce ar fi vrut să facă ceva bun si util în ţara asta şi au dat de ziduri de nesimţire, lăcomie şi birocraţie, de hoţie 😉
ApreciazăApreciază
35.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:41
Skorpion, am câteva fotografii splendide de acolo primite de la Crengulin e-mail, dar n-am progrămelul tehnic să le inserez în postare. Deocamdată.
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:44
Creangă, mie tare-mi plăcură Marea Galbenă care nu era galbenă, peisajele cu river, dănţuiala… 😀 Ce-nseamnă „peşco?”
ApreciazăApreciază
37.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:47
Fini, păstrăvul de munte-mi place si mie. N-are egal 🙂
Bune muzicile aduse din partea ailaltă a Pacificului
multzam 🙂
ApreciazăApreciază
38.
skorpion | 28 aprilie 2011 la 22:48
salve,
daca @crengulin este de acord poti sa ne tirmiti pozele pe email.
🙂
ce-mi place pestele, mai ales cel cu carne alba
everything ok la tine, nora?
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:49
Somnoroşilor, vă spun noapte bună
parcă mi-e somn si mie
🙂
ApreciazăApreciază
40.
skorpion | 28 aprilie 2011 la 22:50
fini,
#19
este demential -> l-am vazut mai demult, super!
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 28 aprilie 2011 la 22:53
De citit la cafeaua de dimineaţă:
http://www.revista22.ro/font-colorcc0000olguta-biciclista-font-10462.html
ApreciazăApreciază
42.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 22:57
Skorpion, salut, cred că prietenul Creangă nu va avea nimic împotrivă, ne va spune mâine 🙂
E bine, multzam de întrebare, o s-avem câteva zile pline de animaţie 🙂
ApreciazăApreciază
43.
skorpion | 28 aprilie 2011 la 22:59
Black coffee pentru micul dejun de miine dimineata
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 23:00
Fini, danke, cred că o s-o citesc acum şi pe urmă mă culc 🙂
Ceva nou de la CSM:
Dă clic pentru a accesa infoletter.pdf
ApreciazăApreciază
45.
noradamian | 28 aprilie 2011 la 23:01
Noapte bună şi frumoasă-n continuare 🙂
ApreciazăApreciază
46.
skorpion | 28 aprilie 2011 la 23:07
bun articolul, fini,
cu olgutza-biciclista-fomista
ApreciazăApreciază
47.
skorpion | 28 aprilie 2011 la 23:10
noapte buna, all
ApreciazăApreciază
48.
Creanga | 29 aprilie 2011 la 06:04
Neaţa,
Nora, peşco înseamnă mers pe jos în ruseşte, sper să nu încurc.
Îi trimit acuş lui Skorpi ceva poze.
Fini,
Cred că o fi plăcere cu picioarele în apă dar se poate şi cu undiţa. 🙂
ApreciazăApreciază
49.
Fini | 29 aprilie 2011 la 07:03
Creangă,
oui, bien sur !
Dar una e când îl ai în mână şi-ţi scapă şi alta e când stai cu bâtu-n mână şi zici înciudat „nu muşcă, ticălosul !”.
Să ai o zi bună ! 🙂
ApreciazăApreciază
50.
Fini | 29 aprilie 2011 la 07:07
NEAŢA ! 🙂
O cafea pentru tot natul :
ApreciazăApreciază
51.
Fini | 29 aprilie 2011 la 07:13
Nora,
@ 42
ţine-te bine în „zilele pline de animaţie !” şi ai grijă de tine.
ApreciazăApreciază
52.
Creanga | 29 aprilie 2011 la 07:42
Neaţa Fini,
La păstrav nu stai cu bâtul în apă, trebuie să mulinezi, să plimbi musca deasupra apei. Poate încerc şi eu la vară să prind cu mâna, dar cu cizme.
Să avem o zi bună!
ApreciazăApreciază
53.
angel | 29 aprilie 2011 la 07:56
Minunat!
ApreciazăApreciază
54.
Fini | 29 aprilie 2011 la 08:17
Justiţia nu e oarbă, vede ca prin ceaţă pentru că e beată.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/judecatoarea-elena-turcu-si-achitata-si-cu-banii-inapoi-928296.html
Poliţiştii care au „prins-o” au fost umiliţi de individă şi suspendaţi din funcţie timp de 2 ani şi jumătate, pe toată durata procesului. 🙄 Şi cu banii luaţi………….
ApreciazăApreciază
55.
skorpion | 29 aprilie 2011 la 08:17
http://cristidanilet.wordpress.com/2011/04/28/alegeri-csm-2011/
ApreciazăApreciază
56.
skorpion | 29 aprilie 2011 la 08:33
TRUE LOVE
I told her : „I might not be rich, I have no money or villa or cars or
companies like my friend John, but I love you and adore you.”
She looked at me with tears in her eyes and hugged me like there is no tomorrow and
whispered in my ear… :
„If you love me, introduce me to John…!!!!
ApreciazăApreciază
57.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 08:33
Neata
Professor Longhair 🙂 Cajun music
ApreciazăApreciază
58.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 08:40
o zi perfecta ! 🙂
ApreciazăApreciază
59.
Creanga | 29 aprilie 2011 la 14:15
Pe net peste tot despre nunta, dau drumul la radio… iar nunta, la tv iar nunta. Pana la urma ce fel de nunta e asta?? Vinerea? Macar bine ca nu au facut joi precum tiganii.
ApreciazăApreciază
60.
Maria | 29 aprilie 2011 la 14:26
Bună ziua!
Nora, mulţumesc mult pentru vizita pe tărâmul fermecat!! 🙂 Mă bucur din suflet că ţi-a plăcut cronica. Acum chiar mă gândesc serios la toate prinţesele fericite din basme, din vieţile noastre sau din sursele mediatice. 🙂
Permite-mi să aduc şi aici, sub o altă poveste foarte inspirat relatată, una dintre secvenţele muzicale preferate:
,,I see the light”
ApreciazăApreciază
61.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 17:08
59
pai atunci au primit programarea de la starea civila , sau atunci era libera vesminsterabeiul, plus ca au contat pe week-end ca s-au gindti ca luni trebiue sa fie PrintulDuda inapoi la Savirsin la treaba
ApreciazăApreciază
62.
Creanga | 29 aprilie 2011 la 17:41
TDS,
Si eu care credeam ca a inchiriat Vanghelie sala. Crengulina m-a lamurit, astazi era nu stiu ce sfanta (seamna cu numele miresei), coana mireasa a facut cerere, s-a aprobat si vineri s-a desfasurat.
ApreciazăApreciază
63.
Creanga | 29 aprilie 2011 la 17:44
Cafengii din toate tarile, puneti cafea la pastrare, pretul va fi foarte mare:
http://www.zf.ro/business-international/faceti-va-rezerve-de-cafea-pretul-boabelor-ar-putea-creste-cu-40-8205343
ApreciazăApreciază
64.
Creanga | 29 aprilie 2011 la 20:46
Vad ca toata lumea a plecat la nunta, plec si eu sa torn in pahare.
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
65.
ela | 29 aprilie 2011 la 20:53
salutare!
Nu te culca,Creanga ca iti dau de lucru
http://kingofromania.com/2011/04/29/imrtys-first-annual-alison-mutler-parody-contest/
ApreciazăApreciază
66.
Fini | 29 aprilie 2011 la 20:58
APRIL
Tudor Arghezi
Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.
Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.
O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.
Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?
ApreciazăApreciază
67.
Fini | 29 aprilie 2011 la 21:00
Bună seara, tuturor ! 🙂
ApreciazăApreciază
68.
Fini | 29 aprilie 2011 la 21:01
Noapte bună Creangă. 🙂
ApreciazăApreciază
69.
Fini | 29 aprilie 2011 la 21:04
O noapte bună, tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
70.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 21:23
salut prieteni 🙂
Cel mai frumos Debussy- Claire de Lune ascultat de mine vreodata este totusi in Frankie si Johnny- Michelkle Pfeipfer si Al Pacino (lipseste scena telefonului dinainte dar face toti banii si asa )
ApreciazăApreciază
71.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 21:49
Michel Camilo
compozitor si pianist
ApreciazăApreciază
72.
skorpion | 29 aprilie 2011 la 21:58
tds,
#70
splendid in firescul uman absolut…
ApreciazăApreciază
73.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 22:02
skorpi 🙂
ApreciazăApreciază
74.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 22:03
In memoriam : Clara Nunez
ApreciazăApreciază
75.
Un tanar de stanga | 29 aprilie 2011 la 22:09
ApreciazăApreciază
76.
Maria | 29 aprilie 2011 la 23:17
Bună seara! Revin în grădină, descoperind cu încântare piese interpretate de o pianistă pe care o apreciez de multă vreme: Idil Biret. Splendide nocturne chopiniene! 🙂
Prima piesă audiată în interpretarea ei a fost ,,Menuetul” lui Haendel:
ApreciazăApreciază
77.
Fini | 30 aprilie 2011 la 08:17
Maria,
🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
78.
Fini | 30 aprilie 2011 la 08:18
Neaţa ! 🙂
ApreciazăApreciază
79.
Fini | 30 aprilie 2011 la 08:45
UTS; 🙂
Pe Little Richard e bine că l-am ascultat dimineaţa, o să fiu toată ziua bine dispusă.
Clara Nuniez – o noutate pentru mine.
Michel Camilo îmi place mult, l-am adus anul trecut în Grădină. „Caribe” este piesa lui cea mai cunoscută, diseară cred că voi aduce un bucheţel Michel Camilo.
ApreciazăApreciază
80.
Fini | 30 aprilie 2011 la 08:59
ApreciazăApreciază
81.
Un tanar de stanga | 30 aprilie 2011 la 10:42
Neata prieteni 🙂
La cafea , un mic clip revigorant si dragut cu prietenul Valdez cel care culege cafeaua bob cu bob pentru tine
ApreciazăApreciază
82.
Un tanar de stanga | 30 aprilie 2011 la 10:58
Fini, merci pt Jesse Cook cu Mocha latte 🙂
Mi-a adus aminte de Anderson Caffee din Jeferson Sq, Austin,Tx
Grozav ca pregatesti citeva Michel Camino . Nu stiu cite gasesti pe utube el a cintat mult cu ,Herbie Hancock,Tito Puente, Dizzy Gillespie, Gonzalo Rubalcaba, Flora Purim, Chucho Valdés Toots Thielemans, Airto Moreira, Stanley Turrentine, Claudio Roditi, Eddie Palmieri, Jon Faddis, pe care i-am mai dat aici. Are si un blog cu mp3uri
ApreciazăApreciază
83.
noradamian | 30 aprilie 2011 la 11:19
Ziua bună, prieteni 🙂
Angel 🙂
Crengulin, ai turnat în pahare cu o carafă ca-n China? N-ai vărsat nici un pic?
Fini, încă o zi, doar, din April, dar surprizele sunt din cele mai faine!
Maria , 60, cu adevărat tărâm fermecta! Minunat loc de întâlnire, poveştile 🙂
ApreciazăApreciază
84.
noradamian | 30 aprilie 2011 la 11:22
Fini, Maria, multzam pentru surpriza cu Idil Biret!
Skorpion, Fini, Tds, cafele de cafele 🙂
Tds, am gustat doar, wow, ce bunătăţi: Clara Nunez, Michel Camilo, Frankie and Johny! Abia astept să le recuperez 🙂
( La noapte sau mîine, doar :))
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 30 aprilie 2011 la 11:22
postare nouă
ApreciazăApreciază