Aventuri în China (10,11)
7 mai 2011 at 13:04 noradamian 131 comentarii
Postat de Crengulin în „Grădina publică”
La Shanghai ne-au cazat într-un fel de cămin cu regim de hotel. Din fericire, patul era normal, ca şi cel din Wuxi. Un campus uriaş cu mulţime de clădiri. Primul popas în marea aulă, unde rectorul ne-a povestit despre realizările universităţii de la înfiinţare în 1912 toamna, inclusiv încurajarea înscrierii străinilor la cursurile de inginerie, masterat sau doctorat. După introducerea rectorului, am luat-o la pas pe la punctele de interes din campus. Prima staţie: la muzeul balenelor, cel mai mare din Asia, tot felul de fosile şi machete cu balene şi alte rude. Mă simţeam ca-n Jurassic parc. După machete şi oase de mamifere am trecut la peşti, sute şi mii de specii în cel mai şi cel mai mare muzeu de peşti de conservaţi în formol. Noi am văzut doar vitrina nu şi atelierul de producţie, nu eram curios să simt mirosul de formol. Universitatea avea şi o secţie de academie navală, cu un simulator de pilotaj, o cameră asemănatoare cu centrul de comandă de pe o navă, plus monitoare pe care puteai vizualiza poziţia navei. Vizita s-a încheiat la bazinul de încercare, aici se testau diferite unelte de pescuit, bineînţeles la o scară redusă. Se simulau valuri şi alte condiţii întâlnite în ocean pentru a determina forţele ce acţionează asupra frânghiilor şi plaselor de pescuit. După calcule şi calcule, se determina dimensiunea şi forma uneltei de pescuit, precum şi caracteristicile aţei de pescuit şi a frânghiilor. Normal că era mai ieftin un astfel de bazin decât să faci încercări în ocean unde lesne puteai pierde unealta la fundul oceanului. Când flota românească de pescuit oceanic era la apogeu, un profesor de al nostru a proiectat ceva asemănător aproape de Facultatea de Piscicultură. O construcţie reuşită cu structura de rezistenţă finalizată-n ’89, după care s-a ales praful de pescuitul oceanic şi proiectul a fost oprit. Macheta clădirii încă tronează în laboratorul profesorului, la fel plasa pungă, traulul şi talienele marine, şi astea tot machete.
*****
După amiază, profi şi cursanţi am plecat în cartierul Pu Dong, un fel de New York la scară mai mică, zgârie nori, străzi suspendate şi noduri rutiere pe mai multe nivele. Un loc special acolo era aquariumul, unul din cele mai mari din lume. Peste 450 de specii de animale acvatice de pe cinci continente şi patru oceane. Sturioni, anghile, discuşi, ţipari, pirania, peşti clovn şi câte şi mai câte specii. În cel mai mare bazin erau rechini, ne uitam cum îi hrăneau scafandrii. Noi, turiştii treceam printr-un tunel de sticlă, timp în care aproape vedeai cum îţi fac colţoşii cu ochiul. Am petrecut câteva ore bune acolo, mă simţeam ca peştele între peşti. După aquarium am avut timp liber, ne-am împrăştiat care încotro, în grupuri grupuleţe. Peste drum de aquarium era turnul de televiziune, Pearl Tower, se putea vizita, dar chiar alături era Jin Mao Tower, care era şi mai înalt. Aşa că, împreună cu Elisabeth, Uriel, Peter, Eddison şi Pepe am cumpărat bilet pentru a urca în a treia cea mai înaltă clădire din lume. La baza turnului, în timp ce aşteptam liftul am vizionat top teen cele mai înalte clădiri din lume. Pe locul patru, încă figurau turnurile gemene din New York, chiar dacă nu mai erau în picioare de un an jumate, probabil, în semn de respect. Pe prima poziţie erau turnurile Petronas din Malaezia 452 m, pe doi Willis Tower din Chicago 442 m, iar Jin Mao pe locul trei cu 421 m. În prezent ocupă abia locul doişpe, cea mai înaltă clădire având o înălţime aproape dublă, Burj Dubai cu 828 de metri. În lift te simţeai ca-n avion, urechile indicând diferenţa de altitudine. Viteza de urcare era de 9.1 m/s, astfel încât am ajuns în vârf în mai puţin de un minut (45 de secunde). Din vârf se vedea tot oraşul, cu părere de rău, atunci, nu pe o distanţă maximă, vizibilitatea fiind redusă de smogul din atmosferă. Turnul de televiziune părea chiar mic, la fel şi celelalte clădiri din jur. În mijlocul sălii de observaţie puteai viziona măruntaiele turnului, acolo se găsea un hotel, la acea oră era considerat ca fiind la cea mai mare înălţime. Luminile şi dispunerea etajelor îţi dădeau impresia că eşti pe o navă spaţială. La loc de cinste tronau bascheţii lui Yao Ming. Cum, nu ştiţi cine e Yao Ming? El este Ghiţă Mureşan al chinezilor, la 2.29 metri ai lui fiind cel mai înalt jucător din NBA. După ceva timp petrecut la înălţime am revenit cu picioarele pe pământ, creanga pe străzi până la întâlnirea cu profii. Seara, înainte de apus, ne-au adus înapoi în campus. Normal că n-am rămas în hotel, toată trupa de şoc ne-am aventurat să vedem Shanghaiul noaptea. De data asta ne-am descurcat mai bine, am luat autobuzul până aproape de centru şi de acolo, pe jos până la malul apei. Grozavă seară, ne simţeam bine, fredonam pe toate vocile: Shanghai in the night, raraaaaraaa. Frumos, frumos, lumini pretutindeni şi reclame strălucitoare pe toate clădirile înalte. N-am găsit nici o discotecă, doar un club unde ne-am astâmpărat setea. Şi, cum stăteam noi la malul apei, pe neaşteptate, ne trezim în întuneric! Reclame, lumini, toate stinse! Normal: se făcuse destulă risipă până atunci, adică până la unsprezece, asta, cum se ştie, fiind ora stingerii pentru toată lumea.
*****
Cum electronicele erau ieftine, prin peregrinările mele prin oraş am cumpărat un cd player portabil pentru a asculta cd-urile ce le tot cumpăram. Cd-playerul era pentru plimbări, pentru cameră am cumpărat o combină cu cd la un super preţ, citea mp3, VCD şi tot tacâmul. Pentru ca acţiunea să reuşească pe deplin, am achiziţionat un microfon, chiar de nu prea aveam voce (cred că rămăsesem marcat din copilărie de o biată microfonie). Având toate sculele la îndemână am hotărât să organizăm o petrecere la mine în cameră. Ne adunăm aceiaşi gaşcă: Peter, Uriel, Eddison, Pepe şi Elisabeth: muzică, bere, lălăit. Păi să cântăm aşa doar pe lângă cd? Am pus şi microfonul în funcţiune, hitul serii, Salvation de Cranberies. Salvatioooon, salvatiooon…… Uriel se încălzise cel mai tare, acaparase microfonul şi cânta din toţi rărunchii de răsuna hotelul. A doua zi am avut confirmarea de la parter: Raphael, care stătea la o distanţă bună de camera mea, ne interceptase.
Entry filed under: 7301634. Tags: aquarium, Jin Mao Tower, Pearl Tower, Shangai.
131 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Creanga | 7 mai 2011 la 13:49
Ni hao!
Şe-şe Nora de corectare, arată mai bine. 🙂
O mică observaţie, săptămâna trecută a fost 8,9 acum 11, 12, ai sărit 10 pentru că următoare să fie treişpe-paişpe?
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 7 mai 2011 la 13:52
Ziua bună 🙂
Crengulin, Ni hao şi Du iu du hau,hau, am început să număr din doi în trei? 🙄 😆
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 7 mai 2011 la 13:55
Scuze, gata, s-a rezolvat 🙂
ApreciazăApreciază
4.
Creanga | 7 mai 2011 la 14:00
Nora 🙂 acum nu mai pot face treişpe-paişpe.
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 7 mai 2011 la 14:03
Ce să-ţi fac! 😀
ApreciazăApreciază
6.
Creanga | 7 mai 2011 la 14:20
Asta e, mă împac. (cu gândul)
ApreciazăApreciază
7.
andrzej | 7 mai 2011 la 17:22
Nimic nu ma va face sa plec de aici, iar acest om genial e doar unul dim motive
:http://www.youtube.com/watch?v=VHFLbduae1k&feature=autoplay&list=PLF1BAA4CA21F54170&index=41&playnext=2
ApreciazăApreciază
8.
andrzej | 7 mai 2011 la 17:25
Iata un alt motiv:
ApreciazăApreciază
9.
andrzej | 7 mai 2011 la 17:33
ApreciazăApreciază
10.
andrzej | 7 mai 2011 la 17:36
ApreciazăApreciază
11.
andrzej | 7 mai 2011 la 17:40
ApreciazăApreciază
12.
andrzej | 7 mai 2011 la 17:42
ApreciazăApreciază
13.
andrzej | 7 mai 2011 la 18:14
Buna seara!
Cer scuze pentru excesul nejustificat si neadecvat temei propuse de onorabila si intelegatoarea noastra gazda.
Andrzej
ApreciazăApreciază
14.
Creanga | 7 mai 2011 la 18:28
Ni hao Andrzej,
Şe-şe (mulţumesc ăn chineză) de muzici Andrzej.
ApreciazăApreciază
15.
Fini | 7 mai 2011 la 18:50
Creangă salutiru ! 🙂
Te-am însoţit cu gândul prin Shanghai.
ApreciazăApreciază
16.
Fini | 7 mai 2011 la 18:58
Ia uite la ei !
ApreciazăApreciază
17.
andrzej | 7 mai 2011 la 19:35
Salut Crenaga! Cer scuze! Nu stiu ce mi-a venit, oricum nu are legatura cu tine si aventurile tale de calatorie, pe care le-am citit cu placere.
Scuze inca o data.
ApreciazăApreciază
18.
Creanga | 7 mai 2011 la 20:28
Salutiru Fini,
Etete la ei cat sunt de mititei!
ApreciazăApreciază
19.
Creanga | 7 mai 2011 la 20:32
Andrzej,
N-ai pentru ce, muzicile suna bine. Apropo, stii cumva cum lucreaza chinezii pe santier?
ApreciazăApreciază
20.
Fini | 7 mai 2011 la 21:00
Johannes Brahms – 7 mai 1833
ApreciazăApreciază
21.
Fini | 7 mai 2011 la 21:01
ApreciazăApreciază
22.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 21:03
🙂
ApreciazăApreciază
23.
Creanga | 7 mai 2011 la 21:05
Fini,
Zici c-ai lucrat la CFR, apari la fix. 🙂
ApreciazăApreciază
24.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 21:07
ApreciazăApreciază
25.
Fini | 7 mai 2011 la 21:08
Ani de zile am ascultat Brahms cu detaşare.
Din ziua în care am auzit pentru prima dată Cvintetul pentru clarinet, 2 viori, violă şi violoncel op. 115 pot să spun că îmi place Brahms.
Lucrarea poate fi ascultată oricând, indiferent de starea sufletească a ascultătorului.
Aduc partea a doua. Îmi place interpretarea dar am rezerve faţă de imaginile alăturate muzicii.
ApreciazăApreciază
26.
Fini | 7 mai 2011 la 21:10
Creangă,
23
una din bunicile mele a fost nemţoaică. 😉
ApreciazăApreciază
27.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 21:11
ApreciazăApreciază
28.
Creanga | 7 mai 2011 la 21:16
Fini,
Am vrut sa spun ceva si de sange nemtesc dar uitasi. Sa inteleg ca ti-a dat un ceas la botez? Danke de Brahms!
ApreciazăApreciază
29.
Fini | 7 mai 2011 la 21:17
Mă uit cu nostalgie la clipul care urmează.
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:17
Seara bună 🙂
Andrzej, bune alegerile tale 🙂
Creangă, ai observat bine, Fini e punctuală 🙂
ApreciazăApreciază
31.
Fini | 7 mai 2011 la 21:20
Creangă,
mi-a transmis un ceas genetic. N-am cunoscut-o, sunt copil făcut la bătrâneţe. 😥
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:20
Fini, 20, e aniversarea lui Brahms, deci! Minunat cvintetul, de fapt în toate are har, desi tot Hungarian Dance nr. 5, cea mai controversată din compoziţiile sale( privind sursele de inspiraţie) rămâne cea mai frumoasă 🙂
ApreciazăApreciază
33.
Fini | 7 mai 2011 la 21:22
ApreciazăApreciază
34.
skorpion | 7 mai 2011 la 21:22
salut, creanga,
placuta & interesanta povestire..
ApreciazăApreciază
35.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:25
Acum ascult 22 ( trist, dramatic)! Tds, esti omul surprizelor muzicale, sper să nu se termine curând proviziile tale cu bunătăţi 🙂
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:26
Skorpion, bun sosit 🙂
ApreciazăApreciază
37.
skorpion | 7 mai 2011 la 21:27
bine v-am regasit,
🙂
ApreciazăApreciază
38.
Creanga | 7 mai 2011 la 21:30
Fini, e bun ceasul genetic, nu are nevoie de baterie. 🙂
Danke Skorpi 🙂
ApreciazăApreciază
39.
Fini | 7 mai 2011 la 21:32
Nora,
32
Dansul maghiar este cred cea mai populară pagină brahmsiană.
Cel de-al doilea clip ne dă de înţeles că multele teme de inspiarţie din folclorul maghiar şi le-a găsit prin intermediul violonistului maghiar Eduard Remeny.
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 7 mai 2011 la 21:37
Nora,
35
titlul spune că nu regretă nimic.
ApreciazăApreciază
41.
Creanga | 7 mai 2011 la 21:38
Nora a venit la sezatoare, s-asculte muzica trista tare, din Shanghai pana la Brahms nu este decat un pas.
ApreciazăApreciază
42.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:38
Tds, 24, straniu dans! la limita suportabilului dar fascinant 🙄
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:39
Fini, 29, de ce zici că te uiţi cu nostalgie? 🙄
ApreciazăApreciază
44.
Fini | 7 mai 2011 la 21:40
ApreciazăApreciază
45.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:40
Fini, da, dar e neobisnuit de dramatic( 35) Clipul ( imaginile) mai mult decât muzica
ApreciazăApreciază
46.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:43
44, da, celebrul film cu Ingrid Bergman şi Anthony Perkins
ApreciazăApreciază
47.
Creanga | 7 mai 2011 la 21:44
Acum va spun bonsoir, merg sa suflu-n felinar.
Noapte buna!
ApreciazăApreciază
48.
Fini | 7 mai 2011 la 21:47
Nora,
43
privind sala de concerte şi zona din jurul clădirii pe unde se plimbă Yo-Yo Ma şi Barenboim. Toamna trecută ţi-am trimis poze. 🙂
ApreciazăApreciază
49.
skorpion | 7 mai 2011 la 21:47
impresionant de ciudat: #24
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:50
Fini, am recunoscut locul, dar m-am gândit că poate mi se pare 🙂
ApreciazăApreciază
51.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:50
Creangă, noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
52.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 21:55
🙂
ApreciazăApreciază
53.
noradamian | 7 mai 2011 la 21:56
Tds, îmi revin 😀
ApreciazăApreciază
54.
Fini | 7 mai 2011 la 21:58
UTS salut ! 🙂
– privind Silbermond parcă mă aşteptam şi la „Lilly”.
– @ 24 ştiu clipul cu Pina Bausch. De câte ori îl văd mă înebuneşte
– Miles Davis, ce frumos !
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 7 mai 2011 la 22:08
Dragilor, noapte bună, somnoroşilor,
seara bună tuturor
🙂
ApreciazăApreciază
56.
Fini | 7 mai 2011 la 22:15
Marian Petrescu un virtuos al pianului. Se mândresc finlandezii şi suedezii cu el.
ApreciazăApreciază
57.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 22:16
Salut
Starul este in clipul asta Cannonball Aderley cu trupa lui, si LP-ul lui.Something Else . E adevarat ca Miles Davies cinta si el 🙂
Cannonball merita urmarit indeaproape.
ApreciazăApreciază
58.
Fini | 7 mai 2011 la 22:16
Mulţumesc Nora
ApreciazăApreciază
59.
Fini | 7 mai 2011 la 22:18
Marian Petrescu
http://www.allaboutjazz.com/php/musician.php?id=20172
ApreciazăApreciază
60.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 22:22
Seara buna Nora
iti spun ca grecoaica ; am facut tzatziki drept garnitura la pestele la gratar. cu iaurt gras,
iar ca ardeleanca ce te afli; iti spun ca am pus marar in loc de menta greceasca (oricum ardelenii pun smintina in loc de iaurt) 🙂
iar ca romanca iti spun ca am pus pestele pe gratar in loc sa il pun in tigaie cu unt si sa il presez cu degetul pina se rumeneste, ca in Vieux Carre din N Orleans 🙂
ApreciazăApreciază
61.
Fini | 7 mai 2011 la 22:23
ApreciazăApreciază
62.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 22:32
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 7 mai 2011 la 22:37
Tds,multzam, îmbietoare preparate, deşi nu sunt tocmai leşinată după peşte 🙂 Singurul peşte pe care l-am mâncat cu deosebită plăcere ca ardeleancă, grecoaică şi româncă ce sunt, a fost somonul la tavă preparat cu ceva legume dar şi fructe (coacăze, parcă) la cuptor, undeva în sud-vestul Suediei 😀
ApreciazăApreciază
64.
noradamian | 7 mai 2011 la 22:42
Bună de tot cina cu muzică, multzam, prieteni!
Somn usor
🙂
ApreciazăApreciază
65.
skorpion | 7 mai 2011 la 22:45
Come tomorrow!
🙂
ApreciazăApreciază
66.
Fini | 7 mai 2011 la 22:46
Somn uşor tuturor. 🙂
ApreciazăApreciază
67.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 22:58
Nora 63,
Sa spui ca nu esti lesinata dupa peste e cum ai spune ca nu iti place culoarea galben oriunde s-ar afla ea, sau ca extragi firul de marar din orice ti s-ar pune in fata.
Da, somon am preparat- o bucata de 10x10x4 cm. Am pus si cartofi in folie de aluminiu.
Fructe si dulceata linga peste maninca ardelencele si klingonienele mai mult la Paris si in Louisiana,
🙂
ApreciazăApreciază
68.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 23:09
Noapte buna prieteni
🙂
Ma mut la Theophyle sa ascult Brandemburgicele
In ce cimitir al tineretii mele or fi oare vinilurile Electrecord cu Concertele Branderburgice ? si cel inregistrat la Biserica Neagra ?… les neiges d’antan
ApreciazăApreciază
69.
Arizonianul | 7 mai 2011 la 23:28
Apă în care pui sare. O fierbi. Când dă în clocot, scapi în ea, din greşeală, două căni de oţet. Când începe iar a clocoti, pui bi-ni-şor în apă, peştele. File! Somon, somn, şalău… Ce aveţi prin ogradă.
Aaa: câteva boabe de piper şi o frunză de dafin ruptă-n 3-4 bucăţele.
Las’ să fiarbă nu mai mult de 15 minute…
În răstimp, 3-4 gălbenuşuri, cu răbdare, cu pricepere în mânuit un linguroi de lemn şi ulei pus cu picătura, le transformi în maioneză.
O potriveşti de sare şi o acreşti cu o storsătură de lămâie, ca să-ţi dea apa-n gură…
Ai o legătură de mărar? Spal-o, scurge-o bine de apă şi toac-o mărunt. Dacă nu ai, dai fuga şi cumperi! Ne-am înţeles?
Fără mărar, mai bine papi peştele crud!
Buuun.
A fiert peştele? Scoate-l din „ceai” şi pune-l să se odihnească pe un platou. Dacă e adânc, cu atât mai bine!,
Cât se răceşte bietul peşte, usturoi zdrobeşte.
Scoate-i pielea de pe el ş-apoi toacă-l mărunţel.
Dacă vrei şi vrei şi vrei, faci matale un mujdei.
După tratamentul ăsta, usturoiul şi maioneza se vor înfrăţi prin amestecare.
S-a răcit peştele…
Iau mărarul frumuşeee, şi-mbrac peştele cu el.
Apoi, ascund totul cu maioneza usturoiată…
Pun totul la frigider pentru cam juma’ de oră.
Se pune câte-o porţie în farfurii şi apoi să mi te ţii!!!
Bag seama că mănânci asta când nu ai plănuită cine ştie ce vizită, sau întâlnire sau o sindrofie simandicoase!
Da?
Pricepeţi domniile voastre cam care ar fi rezonul!…
Apoi, veţi dormi foarte bine…
E drept că singură sau singur: de la răsuflare, moare totul cam pe o rază de 3 metri!
Somn uşor, tuturor!
ApreciazăApreciază
70.
Un tanar de stanga | 7 mai 2011 la 23:34
Nick prietene, 🙂
bine zis . Somonul este un peste viteaz si curajos. Moartea lui trebuie respectata in felul in care il prepari
Si-l vei vedea pe regele zulusilor mai jos pe strada Sf claude si Dumaire 🙂
I’m sure you’ll see the Zulu Queen.
While you stroll in New Orleans
You ought to go see the Mardi Gras
If you go to New Orleans
You ought to go see the Mardi Gras
When you see the Mardi Gras
Somebody’ll tell you what’s Carnival for
Get your ticket in your hand
If you wanna go through New Orleans
Get your ticket in your hand
If you wanna go through New Orleans
You know when you get to New Orleans
Somebody’ll show you the Zulu King
You will see the Zulu King
Down on St. Claude and Dumaire
You know, you’ll see the Zulu King
Down on St. Claude and Dumaire
An if you stay right there
Regretul meu ca am trecut prin New Orleans de 3 ori dar niciodata de Mardi Gras. Dar oeste preparat cajun am mincat
ApreciazăApreciază
71.
oldhashu | 7 mai 2011 la 23:51
Seara bună, gradinari! 🙂
Masura universalității vârfurilor civilizației Europei – faptul că sunt adoptate și de Orientalii aceia ciudați, cu ochii mici, cu voci ingroșate, cu femei ca figurinele de portelan și barbați aprigi purtând săbii ascuțite ca briciul!
Ce-i drept, p’astea din urmă „le-a tocit” Hollywood-ul până n-a mai putut…
ApreciazăApreciază
72.
oldhashu | 8 mai 2011 la 00:05
Mister A, salut! 🙂
La ora asta, miezul nopții aici, m-ai făcut să-mi plouă in gură, deși eu nu le am „neam” cu garlick-ul! Deh, v’o picătură de sânge de „bampir” care s-o fi rătăcit pîn „conductele” proprii…
Si nici cu ingredientu’ ăla acvatic nu prea mă întâlnesc, cel mai bun pește pe masa mea tot porcu’ rămâne…
Da’ cum le spui dta, de piatră să fii si tot nu reziști! 😆
ApreciazăApreciază
73.
Creanga | 8 mai 2011 la 06:19
Neaţa,
Mi-a cam plouat în gură citind reţeta Arizoniană, musai să mănânc peşte, tot e duminică.
ApreciazăApreciază
74.
Fini | 8 mai 2011 la 06:37
UTS,
@ 60
scriseşi: „pestele la gratar. cu iaurt gras, ”
Cum să înlocuieşti smântâna cu iaurt? Sacrilegiuuuu!
Radu Anton Roman are câteva vorbe referitoare la înlocuitori:
” – Untul se poate înlocui cu margarină, smântâna cu iaurt, dacă vreţi să vă fie mai uşor şi mai fără valuri în viaţa asta.
– Dar vezi că şi gustul se-nlocuieşte şi el cu ce o da Dumnezeu!
– Că nici eu nici prietenii mei nu punem, de frica beţiei, pişvaser în vin – oricum tot la măscări lăutăreşti ajungem ! Şi nici în locul muierii ţâţoase, […] şi drăgălaşă la boi, n-o să mi-l potrivesc, Doamne păzeşte, pe frate-su ăl mic de la Vaslui, numai pentru că e mai cuminte ! ”
Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti – Radu Anton Roman
În rest reţeta este mniam-mniam ! 🙂
ApreciazăApreciază
75.
Fini | 8 mai 2011 la 06:56
@ 68
Electrecord pe vinil – „Brandenburgicele” cu I Musici ; înregistrare „Philips” – Olanda
ApreciazăApreciază
76.
Fini | 8 mai 2011 la 06:59
Nick te salut. 🙂
Mi-e limpede că nu te încurci când intri în bucătărie.
ApreciazăApreciază
77.
Fini | 8 mai 2011 la 07:03
NEAŢA ! 🙂
ApreciazăApreciază
78.
Fini | 8 mai 2011 la 07:04
Creangă,
eşti primul venit şi primul servit. 🙂
ApreciazăApreciază
79.
Fini | 8 mai 2011 la 07:06
Răsfoind …….
http://smartwoman.hotnews.ro/o-primavara-in-pantaloni-evazati.html
ApreciazăApreciază
80.
Fini | 8 mai 2011 la 07:09
Femei şi rochii frumoase:
http://smartwoman.hotnews.ro/fotogalerie-vernisajul-expozitiei-dedicate-lui-alexander-mcqueen-a-fost-transformat-de-vedete-intr-o-prezentare-de-moda.html
ApreciazăApreciază
81.
Fini | 8 mai 2011 la 07:16
„Trio armonia”
ApreciazăApreciază
82.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 08:03
Neata Fini, 🙂
74
Este simplu:
eu am facut garnitura cu tatziki care este cu iaurt.
Am reamintit un fel asemanator dar independent care se maninca in Ardeal cu smantina. De altfel ardeleanca clasica daca nu are toitana de smantina in camara sa isi puna si in cap nici nu intra in bucatarie 🙂
Radu Anton Roman era un tip minunat, dar era clar un mincau de elita si nu un rafinat. Vezi cantitatile, proportiile etc.
In plus era traditionalist. Mincarile romanesti sunt extrem de nesanatoase . Vezi de pilda cartea lui Kogalniceanu de bucate si iti trec valurile de untura prin fata ochilor.(ca la oldhasu acasa , unde probabil si tortul se face cu carne de porc)
ApreciazăApreciază
83.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 08:15
79,
🙂 da e un eveniment, amicii mi-au semnalat si buticul dedicat lui odata cu expo de la Met.
Se vor vinde 5 printui semnate de Sølve Sundsbø, fotograful.
banii vor fi donati pentru victimele din japonia.
Misto:
http://www.metmuseum.org/alexandermcqueen
ApreciazăApreciază
84.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 08:21
la cafea , tot Nespresso , What else ? 2
ApreciazăApreciază
85.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 08:26
ApreciazăApreciază
86.
Creanga | 8 mai 2011 la 09:30
Neaţa Fini,
Haios un comentariu la articolul evazat, o fătucă spune, de când aşteptam că mi-s crăcănată. 🙂
ApreciazăApreciază
87.
Creanga | 8 mai 2011 la 09:34
Neaţa tinere bucătar,
Rafineală sau nu, cel mai bun peşte l-am mâncat la malul bălţii.
ApreciazăApreciază
88.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 09:38
Ca sa mai maninci pestele ala trebuie sa te duci din nou la aceea balta si sa recreezi atmosfera. Daca nu e imposibil atunci e costisitor ca timp. etc.
Mai simpla este o reteta buna si poti sa maninci din nou acel peste
🙂
ApreciazăApreciază
89.
Creanga | 8 mai 2011 la 09:45
Îţi spun acum reţeta, merge preparat la malul bălţii:
Ai nevoie de peşte, o tablă şi sare grunjoasă. Se încinge tabla, se presară sarea, se pune peştele care va pierde din grăsime, când e gata se mănâncă, e bun rău. Am mâncat şi borş la malul bălţii, nu ştiu exact reţeta, pot spune doar că era foarte bun.
Tot veni vorba de peşte, mulţi români sunt pescari parşivi nu sportivi, nu ştiu care e diferenţa între caras şi crap. Şi să vezi ce calucle fac, am plătit taxa atât, am cheltuit bani pe momeală şi combustibil ar trebui să prind x kg de peşte. Eu le spuneam că dacă fac asemenea calcule mai bine se duceau la piaţă. Erau şi câţiva pescari adevăraţi, dar mai rar.
ApreciazăApreciază
90.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 10:00
Pescarii in general sunt amatori de pescuit si nu de mincat peste.
Ce spui tu: pus pestele pe o tabla cu sare grunjoasa la balta , sex cu marioara, aveam 18 ani, ce bine a fost, e o chestie emotionala. in care reteta nu spune nimic. 🙂 🙂
Cind ajungi in Canada incearca sa maninci in diverse locuri chestii diverse, iar apoi daca te prinde, vei incerca sa faci si tu , daca nu… nu 🙂
ApreciazăApreciază
91.
Un tanar de stanga | 8 mai 2011 la 10:08
Cind esti la balta esti obosit, in alt mediu, vintul te bate, fumul de la foc iti vine in ochi , ai tras si o vodca, si iti e foame asa ca si o napolitana are alt gust acolo .
Ciorba de peste de care vorbesti tu e o porcarie foarte gustoasa 🙂 care conteaza pe cantitate. Lipovenii lui Antonescu o fac asa : pun peste mic in cazan si il fierb si il rasfierb. apoi il scot si il arunca la ciini. In zeama aia deveninta gri spre negru pun peste mare pe care il fierb. Noprmal ca iti place in conditiile de mai sus cind ciorba aia e mai consiste3nta decit o bucata de vaca. 🙂
marele secret al gustului este si ca lipovenii nu se spala pe miini , iar apa e din Dunare. 🙂
ApreciazăApreciază
92.
Creanga | 8 mai 2011 la 10:09
Tinere, eu nu sunt mare pescar, eu produceam peştele pentru pescari, te iei cu mâinile de cap auzindu-i pe unii. Oooo! Voi faceţi şmecherii, daţi drumul la apă să nu prindem noi peşte, uite! vezi cum curge apa din bazin în bazin? Le explicam calm, acesta e iaz, nu cadă, e normal ca apa să curgă de la deal la vale prin călugăr până ajunge la Bucureşti şi mai departe.
Acum la reţetă, am mâncat zeci de feluri de peşte şi fructe de mare prin câteva ţări, poate o fi chestie emoţională cum spui tu de mi-a rămas gândul la peştele pe tablă. Am şi experimentat la bucătărie reţete, da, da, o să mai experimentez şi peste baltă.
ApreciazăApreciază
93.
Fini | 8 mai 2011 la 10:21
UTS, 🙂
– mulţumesc pentru link-ul de la @ 83;
– păcat că tatziki este incompatibil cu smântână;
– clipul de la @ 85 e fain.
Îţi doresc o duminică mişto.
ApreciazăApreciază
94.
Fini | 8 mai 2011 la 10:26
Creangă,
@ 86
🙂 🙂
O duminică după pohta ce-o pohteşti.
ApreciazăApreciază
95.
Creanga | 8 mai 2011 la 10:29
Tinere, ciorba nu era făcută de lipoveni, apa era potabilă, nu din Dunăre. Poate colaborăm la o carte de bucate pescărească.
ApreciazăApreciază
96.
Creanga | 8 mai 2011 la 10:31
Fini, nu sunt eu prea pohticios,dar îţi mulţumesc de urare, asemenea şi ţie!
ApreciazăApreciază
97.
Fini | 8 mai 2011 la 10:33
Uite ce am găsit zilele trecute:
http://www.cinemapro.ro/de-bulevard/stiri/nigel-kennedy-damian-draghici-classical-meets-jazz-8215269
ApreciazăApreciază
98.
Fini | 8 mai 2011 la 10:35
Îmi place Nigel Kennedy, regret că nu-l pot vedea.
ApreciazăApreciază
99.
Fini | 8 mai 2011 la 10:36
ApreciazăApreciază
100.
Fini | 8 mai 2011 la 10:37
ApreciazăApreciază
101.
Fini | 8 mai 2011 la 10:40
Am subtilizat „suta” !
ApreciazăApreciază
102.
Creanga | 8 mai 2011 la 10:41
Fini, din sută să cumperi peşte. 🙂
ApreciazăApreciază
103.
Creanga | 8 mai 2011 la 11:09
TDS ni-l pregăteşte.
ApreciazăApreciază
104.
oldhashu | 8 mai 2011 la 11:10
Bună dimineața! 🙂
Uite un „tătic” al sintetizoarelor, care și-a trimis „electronii la pascut” și-n grădina lui Dinicu, și-n cea a lui Bach:
ApreciazăApreciază
105.
Arizonianul | 8 mai 2011 la 11:11
Pentru Creangă:
numai pește pe tabla încinsă pe care ai făcut pat de sare grunjoasă?
Dom’le, ia încearcă tălică niște inimă de vită, tăiată în fâșii și pusă pe tablaua aia, ca să pățească și ea ce peștele-a pățit!
Hmmm-mmm-mmm!
Tinerelului levogir:
Prin Oltenia (zona Tismanei) și peste Dunăre, în nordul Bulgariei frățeșt, se face o supiță de iaurt care, vara, te face să o sorbi cu osebită lăcomie și nesaț. La Bulgari i se zice „tarator” dar la olteni i se spunea ciorbă albă…
Ce scatoalce mi-a tras mama, până am lăsat nazurile deoparte și am băgat lingura-n gură!
Eram mic și tare prost…
După prima lingură, nu mai prididea dându-mi suplimente.
Am luat ca desert, alte scatoalce: pentru stopare!
🙂
Supa asta de vară se face cam așa: iaurt juma-juma cu apă.
Castravete curățat de semințe și dat prin răzătoare cu ochi mare
Mărar tocat fin
Nuci sparte și curățate și tocate mărunt
Un pic de usturoi, tocat foarte mic.
Sare
Piper
Se amestecă totul și se pune la RECE…
După ce iei prima lingură, nu mai ai nevoie de căciulă: dă cu ea de pământ!
Oldule,
de acord cu tine: porcul guvernează peste tot ce e comestibil…
Dar și francezii, când vor pune fleicuța la grătar, o freacă cu sare (puțintică) și cu usturoi (mai mult)…
Nu la restaurant, însă.
Acasă, DA!
ApreciazăApreciază
106.
Fini | 8 mai 2011 la 11:12
Creangă,
peşte de o sută ! Poate ajungem să ne săturăm din miros doar. 🙂
ApreciazăApreciază
107.
oldhashu | 8 mai 2011 la 11:14
Asta ca un bonus pentru prestația la peste a lui TDS! 😉
Îți amintești, colega… de generație ? 😀
ApreciazăApreciază
108.
oldhashu | 8 mai 2011 la 11:16
Da’ mai ghinișor, oameni buni, că nu se mai leagă ni’ca!
Ori auzirăți că-i rost de pește ?! 😀
ApreciazăApreciază
109.
Creanga | 8 mai 2011 la 11:19
Dragilor, eu propun bucătarilor să se implice pentru o postare, de ex reţeta săptămânii.
ApreciazăApreciază
110.
Creanga | 8 mai 2011 la 11:21
Fini, nu suta de grame, suta de lei sau euro, ajunge la toată lumea, mai şi rămâne.
ApreciazăApreciază
111.
Creanga | 8 mai 2011 la 11:22
Bucătăria din grădină, ce reţete o să mai vină, deja îmi plouă în gură, bună ar fi o murătură.
ApreciazăApreciază
112.
Arizonianul | 8 mai 2011 la 11:23
Promit că nu mai fac!
Cu mâna pe ce inimă mi-a mai rămas!
ApreciazăApreciază
113.
Creanga | 8 mai 2011 la 11:28
Arizona, mie mi se părea interesant, de aceea spuneam de postare, era doar o idee, până atunci merge şi aici. Ceva reţetă pentru midii ai?
ApreciazăApreciază
114.
oldhashu | 8 mai 2011 la 11:28
Mister Arizona, mornin’! 🙂
Pân’ la urmă poate reusesti ce n-a putut nevastă-mea în 35 de ani, să mă împace cu uturoiul !!! 😆
Ar fi păcat dacă acolo, în iuesei Comunitatea Ro să nu se bucure de colectia dumitale de rețete traditionale !
Că noi, aci, abia am făcut cunostinta cu fast-foodu’ și big-mecu’! 😀
ApreciazăApreciază
115.
Fini | 8 mai 2011 la 11:34
Nick,
voi păstra reţeta supei tale de iaurt. Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
116.
noradamian | 8 mai 2011 la 11:39
Ziua bună, prieteni 🙂
Tocmai am terminat de preparat un merlucius pane simplu în fulgi de porumb :D, dar cu gândul la bunătăţile propuse de voi, începând cu peştele la grătar şi cel fript pe sare grunjoasă pe tablă (că de cel arizonian mă cam speriu , e prea profesionist :)) Nu stiu cât de mult îmi place pestele că n-am prea mâncat: pe aici pescuim la supermarket din cel adus de la alţii, of course. Cum ţara noastră pare a fi deşertică, rău, nu tu ape, nu tu bălţi, nu tu peşte proaspăt, şi cea mai grecoaică fiinţă ardelenizată ar ajunge să creadă că mai bună decât cea mai bună scrumbie e sardeaua, conservă de prăvălie.
ApreciazăApreciază
117.
Fini | 8 mai 2011 la 11:41
Toccata şi fuga de Bach în viziunea lui Tomita ajunge să sune în final ca un Wagner şi Richard Strauss. Sună bine şi aşa.
Hora staccato o ştiam deja.
ApreciazăApreciază
118.
skorpion | 8 mai 2011 la 11:43
neata,
m-ati spart cu pestele.
sint un ardelean atipic: ador pestele.
azi voi avea la masa peste, obligatoriu, nu ma las pina nu maninc azi asa ceva….
🙂
ApreciazăApreciază
119.
Fini | 8 mai 2011 la 11:43
Servus Nora, 🙂
îţi predau ştafeta.
Vă las cu Nigel şi Doors.
ApreciazăApreciază
120.
noradamian | 8 mai 2011 la 11:45
Asa că, dear Crengulin, ar fi bună si o postare ( sau categorie) pe teme pescăreşti sau, in general culinare, dar odată cu asta şi de trezit mai mult interes pentru aquacultură, piscicultură. De fapt cam tot ce are si „cultură” în structură, are nevoie de atenţie cât de cât
🙂
ApreciazăApreciază
121.
noradamian | 8 mai 2011 la 11:47
Fini, multzam de Nigel şi Doors, pe mai târziu 🙂
ApreciazăApreciază
122.
noradamian | 8 mai 2011 la 11:51
Skorpion, esti un ardelean care trăieşte dincolo de munţi, normal 🙂
Dacă stau să-mi amintesc prin copilăria noastră mai mâncam si peste proaspă pescuit de pe Târnave sau crapi de la Zaul de Câmpie , direct din camionul care se decărca zinic în piaţă.
Şi , de Anul Nou, uneori, păstrăv cu sos alb 🙂
ApreciazăApreciază
123.
skorpion | 8 mai 2011 la 11:55
Nora,
cred ca m-am nascut cu placerea de a minca peste….banuiesc,
🙂
ApreciazăApreciază
124.
Creanga | 8 mai 2011 la 11:56
Nora, consumul de peşte în România este foarte scăzut, doar 3,5 kg pe cap de locuitor, media europeană fiind de peste 15. La fermă se vindea mult peşte cînd erau dezlegpări bisericeşti. N-am calculta cât peşte mănânc, oricum, cred că aş da cântarul peste cap. Românilor nu prea le arde de cultură vor ceva să bage în gură, nu contează calitatea, importantă-i cantitatea.
ApreciazăApreciază
125.
oldhashu | 8 mai 2011 la 12:06
@ Fini,
Era terebilisme de inceput in sintetizoare când o „orchestra simfonică” intra și călatorea intr-un geamantan! Pe urmă s-au trezit oamenii că feelingul interpretului si originalitatea autorului sunt inaccesibile „electronilor” !
@ Nora,
Ce spui de ideea unei noi pagini in „Grădină”, ceva gen Arhivele Diasporei care să adune amintiri despre țară asa cum era când s-au despărtit de ea ale bloggerilor plecați de ceva vreme.
Poate că va fi o imagine idealizată a patriei, poate nu, dar noi cei din tară am avea nevoie să ne vedem și cu alți „ochi” acu, în aceste momente de confuzie și derută.
Declicul a fost produs de Nick cu rețetele sale, pe cale de uitare la noi, sufocați de bic-mac-uri și șaorme, păine turcească și patiserie Fornetti…
ApreciazăApreciază
126.
noradamian | 8 mai 2011 la 12:10
Creangă, net fishcultur 🙂 înainte de’89 în alimentarele alea triste , mi-amintesc, deasupra frigiderului cu peşte oceanic îngheţat ( ăsta se găsea, totuşi) pe un panou de reclamăerau înşirate mineralele conţinute de acest aliment. Ori de câte ori l-am controlat doar, doar, o să descopăr barem ceva zinc, n-am găsit 🙄 😆
ApreciazăApreciază
127.
noradamian | 8 mai 2011 la 12:12
OldHasu, nu-i rea ideea, multzam, incercăm 🙂
ApreciazăApreciază
128.
Creanga | 8 mai 2011 la 14:22
Nora,
Puteai face o cură de zinc la Copşa Mică.
ApreciazăApreciază
129.
Creanga | 8 mai 2011 la 14:24
Postare chinzească! Adică postare nouă, partea 12-13.
ApreciazăApreciază
130.
noradamian | 8 mai 2011 la 14:26
Da, Crengulin, şi de acid sulfuric 😉 🙂
ApreciazăApreciază
131.
noradamian | 8 mai 2011 la 14:28
yees, postare nouă 🙂
ApreciazăApreciază