Să râdem! … Să râdem?
9 mai 2011 at 11:34 noradamian 42 comentarii
Tatăl unuia din prietenii mei din copilărie a fost ridicat într-o zi şi închis. Spusese bancul cu Alimentara. Cu turcul care se minunase că-n România nu mai ai loc de magazinele lui Ali. Îl turnase o funcţionară, o colegă fâşneaţă, tipă de comitet, mare degustătoare de bancuri. Bârfitoare, dar nu mai mult decât altele din specia comună care bântuie de când e lumea prin vecinătăţi, ducând vorbuliţe de ici colo, cucoana se răzbunase pentru că, încurcând ea nişte hârtii importante, şeful o muştruluise. Asta se petrecuse când tocmai intrasem la liceu. Tatăl prietenului meu a fost eliberat cu câteva luni înainte să dăm bacul. O umbră a bărbatului vesel şi puternic din urmă cu cinci ani. A murit la scurt timp, în floarea vârstei. După el, o familie marcată pe viaţă, iar pentru noi, generaţia care încă nu ştia bine ce-i frica, cea mai brutală ciocnire cu realitatea primejdioasă în care trăiam. Denunțătoarea a avut parte de un destin crunt, unicul copil, o fată de nici douăzeci de ani căreia, tot atunci, îi găsise de lucru în aceeaşi instituţie, a murit în urma unui avort. Nimeni n-a mai văzut-o pe urmă altfel, decât în negru. Milă, câtă mai rămăsese-n oameni, după aia, se redistribuise… Poate de aceea, mă gândesc, bancurile la acea vreme erau mai mult decât bancuri, iar azi îmi par ca nişte râsete triste sau glume de urzica. Mare distracţie, probabil, şi pentru securiştii depozitari de bancuri ajunşi peste ani, mulţi dintre ei, depozitari de bancrută frauduloasă legală, necesară construcție capitalismului…
Din „Arhiva comică a Securităţii” publicată de Carmen Chivu şi Mihai Albu, cercetători acreditaţi pe lângă CNSAS: <Cârmaciul, Savanta, Bulă… adevărată istorie apocrifă! Doar câteva extrase de acolo: „In Statele Unite, capitalistii, ca sa nu se plictiseasca, se distreaza(..) zece oameni duc revolverele la tampla si trag, numai un singur pistol are glont pe teava. In Romania, zece insi spun bancuri politice, unul din ei e turnator”. „Pamantul este al aceluia care il munceste – dar recolta nu!” şi câte altele. Bucurându-se de mare succes, glumele spuse la Europa Liberă de Mircea Crisan, bineînţeles imprimate de serviciile tehnice ale Securitatii, circulau non-stop: „Gata tovarasi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-mosierimii cand toti se cacau in capul nostru”. Întrebat, odată, dacă nu se teme de brațul lung al Securitătii, Mircea Crişan răspunde: „Nu fi prost, securistii ma apara sa nu mi se intample nimic rau, ei rad primii, li se pare ca e vorba de sefii lor. Si sunt satisfacuti”>.
Entry filed under: 7301634. Tags: arhiva comică a securităţii, bancuri politice, destine, Mircea Crişan, turnători.
42 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
oldhashu | 9 mai 2011 la 12:33
Nora, salut! 🙂
Prezent „la pompă”, că afară plouă și noroiul trece de cizmă, imposibil de ieșit pe „plantatie”…
Cele mai reușite bancuri dinainte de ’90 le aflam de la un coleg de facultate – băiat bun, „cu ochii albastri”, cum s-a devoalat după lovilutie!
Se pare că nici „părinții fondatori” ai Cațavencului n-au fost străini de cestiune, pe unii i-a mai luat gura pe dinainte și, in accese de sinceritate, și-au prezentat activitatea anterevoluționară de sociologi in studiul comportamentului gregar al indivizilor în situații de stres indus pe scară mare – minunat eufemism pentru „manipulare”!
Mai pledează pentru asta și accesul facil la surse nu prea la indemâna oricărui ziarist in Ro, plus ceva „mesaje” de atenționare tramsmise unora și altora, materiale care nu se prea integrau pe linia de băscălie a publicației… 😉
Pâna și în bancurile lor, eterna rivalitate între serviciile de siguranță și militie își găsea un hazliu ecou:
«Intrebare: De câți milițieni este necesari să schimbe un bec?
Raspuns: Cinci milițieni și o masă. Unul, urcat pe masă, tine becul potrivit in soclu, ceilalți patru rotesc masa.
Î: Dar de câți securiști este necesar pentru schimarea aceluiași bec?
R: Doar de unul singur, securistii știu că Pământul se rotește!»
ApreciazăApreciază
2.
dictaturajustitiei | 9 mai 2011 la 13:03
Bună!
Trist articol și tare adevărat !
Cred că a sintetizat cel mai bine Prostovanul ,, Nu se știe câți mai suntem.,,
@ oldhashu, bun bancul! Se observă și faptul că securiștii sunt școliți.
ApreciazăApreciază
3.
oldhashu | 9 mai 2011 la 13:16
DJ, salut! 🙂
Incă un banc, despre libertatea cuvâtului în presă:
« Congres internațional al ziaristilor la New York, participare din toată lumea.
Un ziarist din blocul estic reproseaza unui coleg din occident că denuntă lipsa libertății presei in Est:
– La noi esti liber să scrii orice, afirmă rituos esticul.
– La noi ești liber și după…, replică occidentalul.»
ApreciazăApreciază
4.
dictaturajustitiei | 9 mai 2011 la 13:26
Un tip merge la Paris. Când se întoarce este chemat la Secu.
– Ei, cum a fost?
– Bine. Aveau de toate.
– Păi și noi găsești de toate.
Omul a înghițit și a tăcut.
– Și, altceva ?
-Aveau castele, catedrale.
– A, avem și noi blocuri, fabrici, uzine.
– Am văzut oameni strânși și strigâng ,,jos Mitterrand,, și nu pățeau nimic.
– Mergi în fața sălii Palatului și strigă ,,jos Mitterrand ,, și o vezi că nu ai să pățești nici tu nimic.
ApreciazăApreciază
5.
Arizonianul | 9 mai 2011 la 13:59
Tot aşa, venind tipul ăsta dintr-o delegaţie din vest, e luat la întrebări de secu:
– Şi cum e acolo tovule?
– E de speriat tovarăşe: au de toate! Magazinele pline de bunătăţi, maşini, ţoale…
Da’ să vezi casele… Palate!
– Bine tovarăşe, asta ne spui nouă despre capitalismul furibund?
– A da! Muribund tovarăşe! Da’ ce frumos moare…
ApreciazăApreciază
6.
Arizonianul | 9 mai 2011 la 14:00
capitalismul muribund… Scuze!
ApreciazăApreciază
7.
oldhashu | 9 mai 2011 la 14:34
Cum era să moară „perestroika” lui Gorbaciov, inainte de a se naste:
« Abia instalat in funcție, Gorby este confruntat cu o criză politică. Sustinători ai factiunii care pierduse conducerea PCUS organizeaza un miting de protest in Piata Roșie.
Gorby: – Tovarăși, spuneți ce necazuri aveți, am promis ca vă ascult pe toți!
Demonstranții: – Vrem mâncare!
G: – Gata, de mâine aveti mâncare!
D: – Pâine!
G: – Aveți pâine!
D: – Carne!
G: – Aveți carne!
D: – Băutură!
G: – Aveți băutură!
Mame din mulțime: – Banane pentru copii!
G: – Eh, aici e o problemă! In România nu cresc banane…»
ApreciazăApreciază
8.
dictaturajustitiei | 9 mai 2011 la 15:31
Dar dacă aveam și banane, se mai destrăma URSS-ul ? Că de muribundul capitalism ce să mai spun.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 9 mai 2011 la 15:33
Prieteni, ziua bună şi, dacă se poate, veselă 🙂
OldH, după ’89, jupânii păreau nişte inşi romantici ca si revoluţionarul dinescu, fondatorul. A fost nevoie de ceva timp până au dovedit ce fel de scoală au. De au mai scolit şi pe alţii. 😉 Şi da, problema la noi erau bananele 🙂
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 9 mai 2011 la 15:34
Dj, cam asta era si o mai fi veselia noastră: râsu-plânsu 🙄
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 9 mai 2011 la 15:35
Arizona: „Muribund tovarăşe! Da’ ce frumos moare…” ăsta nu-l auzisem 🙂
ApreciazăApreciază
12.
oldhashu | 9 mai 2011 la 16:15
Eterna corupție, pe vremea aia mai puțin vizibilă, din două motive – „batista pe țambal” și resurse mai modeste – prinsă intr-o fabulă al cărui autor nu-l cunosc:
«A văzut un miel in iarbă Lupul cel din codru-adânc
Si-a soptit atunci in barbă: „Eu pe ăsta îl mănânc!”
Dar aduse soarta blândă pe-acolo pe Vânător
Ce, văzând pe Lup la pândă, zise: „P’ăsta îl omor!”
Paznicul, trecând de-a latul, a rostit rar, sacadat:
„Nu-i permis aci vânatul, eu pe ăsta l-am săltat!”
Dar veni un Șef cu slavă: „Dați-mi mielul ca să-l pup!”
…și-l pupă cu sos la tavă! Iar morala?! Bietul Lup…»
Auzită acu zeci de ani in interpretarea a doi colegi de serviciu, culmea coincidentei, purtând numele de Lupu și Vânătoru, intr-un moment de „bunădispunere” de ziua Sefului cu slavă, mai bătrân cu v’o doi ani ca noi ăilalții! 😆
Ce vremuri, dom’le… 😀
ApreciazăApreciază
13.
constantin | 9 mai 2011 la 16:32
Buna ziua,
Impresionati fiind de activitatea dumneavoastra, echipa editoriala a portalului cultural online http://www.bucurestiivechisinoi.ro, doreste sa va propuna o colaborare fructuoasa, prin promovarea articolelor dumneavoastra in cadrul site-ului nostru.
Daca va doriti si dumneavoastra o colaborare in acest sens sau daca aveti alte propuneri de colaborare, nu ezitati sa ne contactati.
Multumesc,
–
ApreciazăApreciază
14.
Fini | 9 mai 2011 la 16:46
Nora servus ! 🙂
Nu mă descurc la spus bancuri.
Din puţul gândirii.
http://www.gandul.info/politica/vanghelie-daca-e-nevoie-il-invitam-si-pe-sarkozy-in-ferentari-sau-la-caracal-8239064
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 9 mai 2011 la 20:43
Seara bună! In deschiderea serii un videoclip la care m-a atras numele celor doi 🙂 si mi-a plăcut pe urmă şi piesa:
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 9 mai 2011 la 20:44
OldHasu, excelentă fabulă! …Cât un studiu de politici publice 😀
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 9 mai 2011 la 20:45
Dl. Constantin, mulţumesc, am luat în considerare propunerea.
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 9 mai 2011 la 20:45
Fini, nici eu 🙂 Fain link 🙂
ApreciazăApreciază
19.
Fini | 9 mai 2011 la 20:51
Bună seara ! 🙂
Frank Chacksfield 9 mai 1914
Pianist, organist, compozitor şi dirijor englez de mare succes în perioada anilor 1950 – 1960.
ApreciazăApreciază
20.
Fini | 9 mai 2011 la 20:53
ApreciazăApreciază
21.
Fini | 9 mai 2011 la 20:54
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 9 mai 2011 la 20:55
Vă doresc o seară plăcută. 🙂
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 9 mai 2011 la 21:11
Noutăţi, Fini, acuşi le iau la răsfoială 🙂
ApreciazăApreciază
24.
skorpion | 9 mai 2011 la 21:22
salutare, gradinari,
@Nora, ai perfecta dreptate in tot ce spui; trist este ca si dupa 21 de ani de la acel decembrie 1989, turnatoria abjecta functioneaza la nivel macro, dar si micro, unii patroni incurajind si sprijinind in special pe turnatori, chiar daca si, probabil mai ales, acestia din punct de vedere profesional lasa de dorit…..si eu nu pot intelege cum in astfel de conditii acele firme mai si functioneaza…
🙂
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 9 mai 2011 la 21:29
Skorpion, servus! 🙂 păi da, doar se ştie că destui patroni sunt proveniţi din cei responsabili cu turnătoriile, asa că nu-i de mirare 😉
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 9 mai 2011 la 21:31
Fini, îmi place Frank Chacksfield 🙂
ApreciazăApreciază
27.
Un tanar de stanga | 9 mai 2011 la 21:43
Salut 🙂
V-o prezint pe Rosa Passos
ApreciazăApreciază
28.
Un tanar de stanga | 9 mai 2011 la 21:44
Rosa Passos aici impreuna cu Ivete Sangalo
ApreciazăApreciază
29.
Un tanar de stanga | 9 mai 2011 la 21:47
Rosa Passos si inevitabilele ploi reci din Martie… Vine iarna
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 9 mai 2011 la 22:05
Tds, salut, multzam: Rosa Passos inspirată de iarna braziliană are o interpretare puţintel nostalgică, dar caldă 🙂
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 9 mai 2011 la 22:10
duetul voci şi chitare, Ivete si Rosa, sună si mai plăcut. Ivete aduce puţin cu Florinda Bolkan 🙂
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 9 mai 2011 la 23:34
Văz cam pustiu şi tristeţe 😉
Asta vă place? 🙂
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 9 mai 2011 la 23:35
Somn usor tuturor 🙂
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 10 mai 2011 la 00:33
http://romaniadeieri.blogspot.com/2011/05/ecoul-mortii-lui-osama-la-zalau.html
ApreciazăApreciază
35.
Creanga | 10 mai 2011 la 06:00
Buna dimineaţa!
Nu e banc, e întamplare adevărată. Aveam 8-9 ani şi mă jucam în faţa sau spatele blocului cu vecinii. Nu ştiu ce neînţelegeri au fost între noi dar şeful de scară se afla prin preajmă şi fără nici un fel de alegeri a hotărât ca cel mai mare dintre noi să fie preşedintele nostru, noi urmând să îi dăm ascultare. După câteva zile ni s-a acrit de preşedenţia lui şi am protestat, strigam din toţi bojocii, jos preşedintele! jos preşedintele! După câtaa strigături revenim la realitate şi ne întrebăm, care preşedinte? Oau! o băgasem pe mânecă, s-ar fi înţeles că protestam împotriva conducătorului iubit. Ne-am împrăştiat care încotro, făcând gura mică. Ce mai tura vura, am fost revoluţionari de mici. 🙂
ApreciazăApreciază
36.
oldhashu | 10 mai 2011 la 08:32
Creangă, bună dimineața! 🙂
Un banc pe linia întâmplării tale:
«Bulă, lucrător la întretinere, primește de la seful echipei de lucru sarcina de a bate un cui deasupra mesei prezidiului in sala de festivitați a intreprinderii, de care să fie atârnat portretul lui Ceausescu.
După un timp, seful trece să vadă de ce se mocoșeste atâta timp Bulă cu implinirea sarcinii primite.
Îl găseste cu o gramadă de cuie indoite lângă peretele ciuruit de găuri în tencuială, cu portretul în brațe.
– Ce faci, mă, aici? De ce nu l-ai bătut?
– Nu merge cuiu’, șefu’, e beton. Ăsta trebuie împușcat.»
Și până la urmă a fost…
Tot în fata unui zid, cu 7,62.
ApreciazăApreciază
37.
Fini | 10 mai 2011 la 11:42
Creangă,
@ 34
e clar că nu e banc !
E vorba de drama pe care au trăit-o copiii în comunism . Dubla identitate ca mod de viata.Adorarea unui nebun pe toate caile permise de un sistem . Teama de securitate. Atentia sporita la fiecare cuvant pe care il spuneai in public. Minciuna instituţionalizată public.. Absenta constiintei faptului ca esti om.Mizeria ca mod de viata.
O zi bună ! 🙂
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 10 mai 2011 la 12:09
Ziua bună şi cu-n pic de soare, prieteni 🙂
Creangă, Fini a răspuns excelent: într-o viaţă ca aceea, viaţa noastră ajunsese un banc trist în care bancurile deveniseră realitate. O realitate cu urmări 🙄
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 10 mai 2011 la 12:11
OldHasu, se-ntâmplă ca unele lucruri, chiar dacă sunt spuse pe un ton glumeţ, când vin dintr-o minte sinceră şi curată, să aibe valoare de premoniţie. Am impresia că tu intuieşti astfel de lucruri. 🙂
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 10 mai 2011 la 12:11
Fini, o zi bună 🙂
ApreciazăApreciază
41.
viorel | 11 mai 2011 la 22:54
un blog excelent ! blogul meu: http://www.stiripolitice.net ! multumesc
ApreciazăApreciază
42.
noradamian | 11 mai 2011 la 23:14
Viorel, mulţumesc! Am luat notă 🙂
ApreciazăApreciază