De la un duel la altul: spectacole burleşti
7 iunie 2011 at 11:37 noradamian 87 comentarii
Când au apărut cei doi protagonişti ai spectacolului „Duel”, un muzical-burlesc al unei companii pariziene (Teatrul Trevise) pe scenă, la Thalia, duminică, 5 iunie am socotit că va fi ceva uşurel de tot, ca o băutură răcoritoare într-o seară de vară, spectacolele burleşti de acest fel nefiind o noutate. Dueliştii, un pianist şi un violonist, muzicieni virtuoşi, ne-au plimbat cu o plăcere indescriptibilă timp de o oră şi douăzeci de minute prin toate genurile muzicale, de la Bach la Beatles, de la Prokofiev la Santana, toccate, cantate, muzică lăutărească, rock, jazz, nu ştiu ce n-a fost. Surprinzătoare, venite dintr-o lume a imaginaţiei şi bucuriei, gagurile curgeau unul din celălalt, sala râdea-n hohote fără oprire. Muzicienii se jucau, natural, parcă improvizau, parcă erau singuri, doar ei cu instrumentele şi cu o poftă nebună de cântat şi de joacă. Când pianistul presără două, trei vorbe româneşti în spectacol, mi-am zis că asta face parte din „marketing”. Dar Paul (îi plăcea să spună din când în când că-l cheamă Paul) era român sadea, am descoperit mai târziu pe internet. Nici ce pot eu povesti aici şi nici filmuleţele muzicale nu redau decât într-o măsură infimă ce s-a petrecut pe scenă. Personalizând personaje insolite sau în roluri de diverse obiecte, instrumentele, şi ele, participau la spectacol. Violoncelul devine fata din poveste de care se-ndrăgostesc amândoi. Rivalul, Laurent Cirade câştigă (o dă gata cântând „Say you, say me” într-o manieră tulburătoare). Paul suferă, dar rămâne acelaşi om de nădejde, sărind să-şi ajute prietenul după ce din „relaţie” se naşte o vioară! În pamperşi, plângăcioasă, probleme, cei doi nu ştiu cum s-o adoarmă. Când, în fine, reuşesc, bufnitura capacului de la pian produce alte inimaginabile drame. Atmosfera se schimbă, muzicienii-killeri sunt în preerie, trag cu armonicele din cingătoare, apoi, flămânzi, pun la „proţap” vânatul: violoncelul! Numai canibalismul mai lipsea, dar se-ntâmplă şi asta. Trezit din somn, Paul scapă cu piciorul netăiat lămurindu-şi sălbaticul coechipier că ferăstrăul are alt rol. Convertit, canibalul interpretează cu duioşie, la ferăstrău, o piesă sfâşietoare.
Asociaţiile , comparaţiile cu spectacole de gen, mi-au adus din primul moment, în minte filmele cu fraţii Marx: Chico, Harpo, Groucho, Gummo si Zeppo, din vremea când la Holywood se turnau primele filme cu sonor, genialii comedieni-muzicieni care au propulsat comedia burlescă, în teatru ca şi-n film, în lume, la înălţimi greu de atins. Mare admirator al creaţiilor fratilor Marx, Salvador Dali are o întâlnire la Paris, în 1936, cu Harpo Marx. La scurt timp, de Crăciun, Harpo primeşte un cadou, o harpă cu corzi din sârmă ghimpată din partea excentricului pictor. Iar în 1937 îl vizitează-n California pentru a le propune fraţilor Marx, un scenariu de film.
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie, Teatru- ce rămâne. Tags: comedieni-muzicieni, Fraţii Marx, Laurent Cirade, Paul Staicu, Salvador Dali.
87 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
noradamian | 11 iunie 2011 la 13:53
Ziua bună şi veselă, prieteni!
🙂
Câteva adrese cu date suplimentare, la subiect:
http://www.paulstaicu.com/Paul-Staicu-Espace-Pro/paul-staicu-espace-pro.html
http://www.duel.fr/spip/spip.php?page=design-en&id_rubrique=12
ApreciazăApreciază
2.
Creanga | 11 iunie 2011 la 14:43
Salutare!
Interesant duel, se pare ca nu s-a lasat cu raniti.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 11 iunie 2011 la 14:47
Crengulin 🙂 salut, să tot fie asemenea dueluri 🙂
ApreciazăApreciază
4.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 15:18
Saluttare!
Fain ! Simpatici și reconfortanți!
Câteodată mă surprind privindu-i cu duioșie pe artiști, de parcă aș fi la granița dintre oferta lor încântătoare și recunoștința mea necondiționată, dar pe undeva reținută de ceva nedefinit.
Mi-ai amintit de un prieten și fost vecin de-al meu din adolescență. Era un neastâmpărat, fiul unui dirijor celebru, dar singura lui excepție de la regula zvăpăiatului erau lecțiile dure de pian, sub bagheta seniorului (mie-mi suna a cureaua lată, după unele note mai înalte)
După ani buni de dispariție, își formase o trupă de jazz în SUA și m-am trezit cu el acasă, să mă invite la un spectacol. Venise la un festival, pare-mi-se tot la Sibiu, și se lungise cu un turneu prin țară. Mi-am luat nevasta și copiii, hai să vedem ce vrea să ne arate! După spectacol, fiindcă a doua zi pleca, a ținut să mai stăm de vorbă. N-a vrut să vină la noi, mi-am expediat trupa domiciliară și am stat cu el într-un bar de noapte până dimineață.
După alți ani, probabil nu la fel de buni, s-a întors în țară și s-a reprofilat: se ocupă de comerț en-gros.
ApreciazăApreciază
5.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 15:29
Avem și noi aproape zilnic spectacole zburlești, cu tocate degeaba și mâncate pe nemestecate direct pe scenă de artiștii poporului. 🙂
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 11 iunie 2011 la 15:30
Bsc, salut 🙂 ehe, talentele româneşti continuă să facă pui pe mapamond, din păcate, noi cei de acasă aflăm de ei doar ocazional. Sau când se retrag 🙂
ApreciazăApreciază
7.
Creanga | 11 iunie 2011 la 15:32
Nora, e mine ati aflat inainte. Hahaha, nici chiar asa! Ce imi plac glumele mele!
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 11 iunie 2011 la 15:33
„Zburleşti” spectacole, cumpliţi „artişti”
ApreciazăApreciază
9.
Creanga | 11 iunie 2011 la 15:33
Desigur era de mine, nu e mine.
Bsk,
Daca era bar de noapte v-au dat afara dimineata, altfel te mai trombonea.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 11 iunie 2011 la 15:34
Crengulin, îmi plac si dacă nu pricep 🙄 🙂
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 11 iunie 2011 la 15:34
Aha 😆
ApreciazăApreciază
12.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 16:01
Crenguță,
Au fost toate non-stop: barul, amintirile și noutățile noastre.
N-avea cine să ne dea afară. La vremuri noi, localuri non-stop nu se găsesc greu, dar noi am ales barul unui prieten comun și n-aveam cum să ne trezim așa de ușor (afară :))
ApreciazăApreciază
13.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 16:05
Mai corect spus, n-avea cine să ne scoată afară. 🙂
ApreciazăApreciază
14.
Creanga | 11 iunie 2011 la 17:14
Bsk
Sa fac legatura cu postarea, v-ati duelat cu amintirile si paharele. 🙂
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 11 iunie 2011 la 17:39
Şi ceva despre „burlescul-politic” 🙂 aici:
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/sah-basescu-reaseaza-piesele-pe-tabla-228054.html
ApreciazăApreciază
16.
Creanga | 11 iunie 2011 la 17:52
Citit articolul din RL de dimineata. Dupa cum au raspuns azi uslinosii ai spune ca toti sunt burlaci.
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 11 iunie 2011 la 17:55
Şi habar n-au de şah, se pricep doar să dărâme piesele ca să joace cu ele bambilici 🙂
si unul din ei, ăl mai somnoros, de al adinei de-a patriciului (ea!)
http://www.alesiivoteaza.ro/senator-antonescu-george-crin-laurentiu-parlamentari/detalii-340-4http://www.alesiivoteaza.ro/senator-antonescu-george-crin-laurentiu-parlamentari/detalii
ApreciazăApreciază
18.
Creanga | 11 iunie 2011 la 18:07
Doi mascarici s-au duelat cu reorganizarea teritoriala folosind un limbaj de mahala.
ApreciazăApreciază
19.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 18:27
Bambilici se joacă tot la o masă, mai mare și găurită în centru, între oameni goi și prinși cu cîte o sfoară de unde se pot lega. Stând pe scaune, sforile se trec pe dedesubt prin gaură și se adună toate pe masă.
Fiecare trage de câte o sfoară, pe rând, la întâmplare, iar mutarea de răspuns este aceeași:
-Au, Băsescu!
Participarea uslamistelor e ceva mai complicată, nu imposibilă. În cazul lor diferă și reacția de răspuns.
-Ah, Băsescu!
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 11 iunie 2011 la 18:33
🙂 http://www.trombon.ro/national/crin-antonescu-a-adormit-astazi-in-timp-ce-dormea
ApreciazăApreciază
21.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 18:43
Fața din vis tresare când sforăie, fiindcă mai trage câte o sfoară. 🙂
ApreciazăApreciază
22.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 18:49
Salut, dragilor! 🙂
Nu m-am „topit” niciodată după M Jackson – prea „zgubilitic” după gustul meu – dar unul din din songurile sale, incăput pe mâna dăruitului violonist David Garret, este „altceva” :
ApreciazăApreciază
23.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 19:06
ApreciazăApreciază
24.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 19:16
Salut, Mărite Old!
Într-adevăr e altceva. 🙂
ApreciazăApreciază
25.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 19:18
TDS, salut ! 🙂
Păstrând linia duelului, eu vin cu o piesa, de suflet a micului vrajitor asiatic:
ApreciazăApreciază
26.
Fini | 11 iunie 2011 la 19:21
Seară bună !
Ascultând primul clip din postarea Norei mi-am dat seama că violoncelistul a „împrumutat”, via colegul pianist, tehnica de a cânta cu firul din păr de cal existentă la lăutarii români şi unguri.
Barbu Lăutaru, cel din Zlataust, era vestit pentru interpretările doinelor şi ale cântecelor de lume cu ajutorul firului din păr de cal. Nu degeaba i s-a spus „Vocea lumii desfătată”. „De când lumea-i pe nemţie” a dispărut această tehnică. Ultimul pe care l-am auzit a fost Culai Neacşu din Clejani, e dus şi el. Nici lăutarii nu mai sunt lăutari.
Îmi amintesc că în copilărie am fost cu părinţii la restaurant şi tata a cerut lăutarului să-i cânte „de inimă albastră”, atunci am ascultat pentru prima dată lăutarul cântând cu firul; m-a impresionat melodia şi omu’ care trăgea de fir cu patimă cântând pentru ginerele lu’ domnu’.
Inedită este folosirea firului la violoncel, în cazul clipului.
Sper să nu pierd ediţia de anul viitor.
Faină postare!
ApreciazăApreciază
27.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 19:26
Chucho si fiul sau Bebo Valdez reintilniti departe de Cuba
Un disc care nu se afla pe utube – Juntos para siempre – dar e pe amazon la ascultat
ApreciazăApreciază
28.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 19:28
Discul pe amazon –
http://www.amazon.com/gp/product/B001GV099Y/ref=as_li_tf_tl?ie=UTF8&tag=chiboa-20&linkCode=as2&camp=217145&creative=399349&creativeASIN=B001GV099Y
ApreciazăApreciază
29.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 19:32
la 28 o moderare….:)
ApreciazăApreciază
30.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 19:33
ApreciazăApreciază
31.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 19:40
Piesa de la 27 se cheama La Comparsa – si iti aduce de fiecare data un nod in git.
La 28 la moderare e discul celor doi tata si fiu – ce nu s-au intilnit 18 ani iar acum se vad rar doar cintind .Deh.. Fiul, se mai intoarce in Cuba lui Castro…
ApreciazăApreciază
32.
Fini | 11 iunie 2011 la 19:45
Nora, 🙂
te-aş ruga ca atunci când vor mai concerta Kurt şi Ursula Philippi să tragi un semnal, poate reuşesc să-i ascult în direct.
ApreciazăApreciază
33.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 19:48
ApreciazăApreciază
34.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 19:51
TDS,
Ce zici, prietene, de La Cumparsita, flacără și gheață, îngemănate intr-un moment memorabil:
ApreciazăApreciază
35.
noradamian | 11 iunie 2011 la 19:55
Seara bună, prieteni 🙂 bune piese, nostalgice, strălucitoare
OldH, 22, asa zic si eu .
Iar Kitaro e un vrăjitor muzical unic, din ailaltă parte a lumii
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 11 iunie 2011 la 19:59
Fini, multzam 🙂 ce ciudat, mari muzicieni, de aici dar si din alte părţi ale lumii, cu studii, recunoscuţi, iubesc muzica lăutărească, se străduiesc să salveze bogăţii muzicale care la noi sunt tot mai puţin preţuite…
Din când în când merg pe la concertele lor, o să mă intresez cum pot fi ascultate si de la distanţă 🙂
ApreciazăApreciază
37.
noradamian | 11 iunie 2011 la 20:00
Tds , Juntos para sempre! Frumos, rarissim, simplu, armonie cubaneză 100% 🙂
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 11 iunie 2011 la 20:01
Bsk 34, muzică şi jonglerie, ambele cu măiestrie 🙂
Old, 36, încă o comparsita superbă 🙂
ApreciazăApreciază
39.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 20:01
Nora, sarut mâna! 😀
… for you:
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 11 iunie 2011 la 20:02
Old, multzam, cântă fain tiza mea 🙂
Minunată piesă!
ApreciazăApreciază
41.
Maria | 11 iunie 2011 la 20:03
Bună seara!
Frumoase spectacole ai vazut, Nora! 🙂 Iar prezentarea excelentă de astăzi e atât de vie şi spumoasă, încât parcă văd cu ochii sufletului ritmul nebunesc şi ingenios al acestui sincretism plin de umor ce revigorează modele mai vechi, dar autentice. Mulţumesc mult de postare! Am citit-o şi recitit-o cu mare plăcere. 🙂 Poate şi cu o mică doză de regret că weekend-urile sunt mult prea scurte pentru cât aş dori să vizionez din programul unui autentic festival teatral.
ApreciazăApreciază
42.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 20:09
trei vorbe – acelasi disc
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 11 iunie 2011 la 20:12
Maria, servus 🙂 mă bucur! Prezentându-l, parcă l-am revăzut, mi-a făcut deosebită plăcere să povestesc despre asta. Iar fraţii Marx sunt de mult în topul „vechiturilor” mele preferate.
În plus mă-ncântă comentariile şi videoclipurile, excelente…
🙂
ApreciazăApreciază
44.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 20:16
ApreciazăApreciază
45.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 20:17
ApreciazăApreciază
46.
Maria | 11 iunie 2011 la 20:27
Aşa este! Comentariile pline de miez şi videoclipurile completează savuros lumea spectacolului.
Am vrut de mai mult timp să aduc un link, dar programul meu foarte încărcat şi ritmul mereu ,,pe fugă” m-au făcut să amân. E vorba despre o sugestie pentru cinefili: La semaine de la critique, din cadrul Festivalului de Film de la Cannes.
http://mubi.com/programs/la-semaine-de-la-critique
O parte din filmele secţiunii Retrospectives pot fi vizionate gratis de către un număr limitat de spectatori internautici până în 30 iunie.
Pe acelaşi site, anul trecut am putut viziona câteva din cele mai bune filme proiectate la TIFF. Merită cu prisosinţă câteva ore din viaţă, pentru că sunt filme excelente, de cinematecă.
ApreciazăApreciază
47.
luminita | 11 iunie 2011 la 20:27
Nora,
absolut ex-tra-or-di-na-ra interpretarea din primul clip !
Sa inteleg ca numai pianistul e roman ?
Pe ceilalti gradinari ii rog sa ma ierte, dar am ramas in urma cu ce au scris.
Recuperez si revin.
ApreciazăApreciază
48.
Maria | 11 iunie 2011 la 20:29
Ups! Cred că tocmai m-a moderat wordpress-ul. :)) Am ataşat un link spre filme de la Cannes ce pot fi vizionate online.
ApreciazăApreciază
49.
luminita | 11 iunie 2011 la 20:34
oldhashu, 18:49,
mie zgubiliticul de Michael imi place de mor.
Dupa cum se poate lesne intelege , ii place si lui David Garrett .
Ceea ce ma bucura dublu.
Multumesc pentru ca l-ai adus, intr-o interpretare inedita pentru mine !
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 11 iunie 2011 la 20:48
Am ascultat- reascultat Chucho Valdez, trec la Amazing player piano, să tot asculţi 🙂
Lumi, salut 🙂 danke! Violonistul, Laurenz Cirade e franţuz, împreună, cei doi fac un cuplu inegalabil. Mare succes la festivalul de la Avignon, de altfel, şi peste tot unde se duc ( ceva adrese am pus la 1)
ApreciazăApreciază
51.
noradamian | 11 iunie 2011 la 20:50
Maria, merci, preţioase link-uri, sper să se bucure cinefilii care ne vizitează 🙂
ApreciazăApreciază
52.
Fini | 11 iunie 2011 la 21:01
Richard Strauss 11 iunie 1864
Se povesteşte că, deşi a avut multe succese, chiar în timpul vieţii, Richard Strauss nu a scăpat de împunsăturile unor colegi invidioşi sau de-a dreptul neînţelegători. Astfel, cu ocazia prezentării operei sale „Cavalerul rozelor”, în care rezonanţa vieneză reiese cel mai bine din cunoscutul „Vals”, s-au găsit maliţioşi care să remarce: „Ce păcat că e Strauss şi că nu e Johann; ce folos că e Richard, dacă nu e Wagner !”
ApreciazăApreciază
53.
Bășcăliosul | 11 iunie 2011 la 21:02
ApreciazăApreciază
54.
Fini | 11 iunie 2011 la 21:02
ApreciazăApreciază
55.
Fini | 11 iunie 2011 la 21:03
ApreciazăApreciază
56.
luminita | 11 iunie 2011 la 21:05
Nora,
pentru maine mai ai pregatit un episog din Aventurile lui Crengulin?
Ca nu mai am rabdare, sunt cu suspansul la maximum. 😆
ApreciazăApreciază
57.
Fini | 11 iunie 2011 la 21:08
Eumir Deodato e meseriaş ! Aici e împreună cu Jobim.
Promit pentru a doua oară că-l voi aduce pe Jobim.
ApreciazăApreciază
58.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 21:15
Fini, seara bună! 🙂
53 – Doamne, dumincile matinale de alt’dată pe TVR cu lecțiile de muzică ale lui L Bernstein! Cum au zburat anii…
55 – Da, așa grăit-a…, fără să știe că peste ani muzica lui va intra în coloana sonoră a unui film SF de Oscar! 😉
ApreciazăApreciază
59.
luminita | 11 iunie 2011 la 21:25
Old,
salut, melomanule!
ti-am multumit mai devreme, stii tu pentru ce. 😆
ApreciazăApreciază
60.
Un tanar de stanga | 11 iunie 2011 la 21:29
58 Fini 🙂
Jobim e cam peste tot. E ca partidul: „e in cele ce sunt si cele ce miine vor ride la soare , e-n pruncul din leagan ….etc etc „
ApreciazăApreciază
61.
noradamian | 11 iunie 2011 la 21:53
Fini, specialităţi Strauss, una si una 🙂
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 11 iunie 2011 la 21:57
Lumi, cu China, gata, doar am avut si epilog. Crengulin are o vară cu ceva griji, legate de o plecare departe! Pleacă, dar rămâne cu noi. Şi când va avea starea sufletească potrivită o să ne mai povestească multe lucruri interesante.
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 11 iunie 2011 la 22:00
Bsc 54, impresionantă interpretare a unei partituri atât de puternice şi dificile, de o fată fragilă 🙄
ApreciazăApreciază
64.
oldhashu | 11 iunie 2011 la 22:01
lumi, mii de scuze! 🙂
Țopăind pe trei bloguri ca să-mi scot pârleala pentru lunga lipsă, am sărit peste răspunsul tău.
A nu întelege că nu-l apreciez pe MJ pentru ce a făcut pentru revolutia videoclipurilor regizate ca shortfilme cu subiect inchegat și efecte speciale pe măsură! Aci, jos pălăria! 😀
ApreciazăApreciază
65.
noradamian | 11 iunie 2011 la 23:08
Stiţi ceva de pelicula asta? 🙄
Somn usor, prieteni
🙂
ApreciazăApreciază
66.
Fini | 11 iunie 2011 la 23:37
Old, te salut! 🙂
Lecţiile lui Bernstein şi apoi cele ale lui Barenboim sunt repere. Nu am nostalgia acelor duminici, dar mi-ar place să revăd emisiunile acelea.
Asculţi Mike Olfield, Vangelis şi Kitaro e firesc să ştii bine şi Strauss-ul din „2001: O odisee spaţială” care este un film science fiction din 1968, regizat de celebrul Stanley Kubrick.
ApreciazăApreciază
67.
Fini | 12 iunie 2011 la 00:00
UTS,
pentru mine Jobim nu a fost niciunde până în ziua când l-ai adus tu în Grădină. Acum îl ascult şi-l reascult.
Noapte bună, tuturor.
ApreciazăApreciază
68.
Fini | 12 iunie 2011 la 00:09
ApreciazăApreciază
69.
Fini | 12 iunie 2011 la 06:50
NEAŢA ! 🙂
Ăştia zgubilitici ! După ei !
ApreciazăApreciază
70.
Fini | 12 iunie 2011 la 06:52
ApreciazăApreciază
71.
Fini | 12 iunie 2011 la 06:59
Un rus nou umbla prin Louvre. In dreptul Monei Lisa se opreste, se uita atent si intreaba pe ghid cat costa.
– Pai nu e de vanzare, dle
– Hai mă, cât e? 10 miliioane?
– Dle, dar e inadmisibil, nici nu se pune problema.
– Hai, 30.
– Pai nu stiu, nu tine de mine.
– Uite 50 milioane pe loc, da-o jos acu. Ghidul ia banii si scoate pictura din rama. Rusul ia un marker si scrie intr-un colt „De la Vanea si Misha pentru Tolea”, apoi scoate telefonul si suna un prieten: „Auzi Misha, eu am luat felicitarea, tu iei cadoul”.
ApreciazăApreciază
72.
Fini | 12 iunie 2011 la 07:03
Parpanghel, helicopter, dromader. E pe bune.
http://www.mediafax.ro/life-inedit/marian-vanghelie-a-venit-la-nunta-deputatului-adrian-mocanu-cu-un-elicopter-8334284
ApreciazăApreciază
73.
Un tanar de stanga | 12 iunie 2011 la 07:42
Fini draga 🙂 @58
Am avut aceiasi uluiala cind am iesit din Europa. A fost impresia cuiva trait multi ani intr-o comuna de linga un oras imens, frumos si sofisticat. aflat la marginea unui ocean, 🙂
Apoi atunci cind am descoperit ca jazz-ul clasic ,inclusiv bluesul a fost lasat de negrii emancipati pe mina albilor iar ei au trecut pe ce se cinta incepind cu MDavis . Negrii scoliti pe care ii cunosc eu spun ca jazul clasic e muzica populara iar cel modern este deja cultura.
Buna dimineata prieteni 🙂
ApreciazăApreciază
74.
Un tanar de stanga | 12 iunie 2011 la 07:53
Iesirea din Europa – adica iesirea din muzica , compozitorii, si cintaretii pe care ii stim cu totii, dintotdeauna . E atit de multa si buna incit nu mai am vreme sa reascult Brahms sau Vangelis (beales o am in minte deja)
As asculta Brahms daca ar mai compune ceva sau daca o orchestra ar improviza pe Brahms dind ceva mai bun decit ar fi putut chiar Brahms sa compuna 🙂
ApreciazăApreciază
75.
Creanga | 12 iunie 2011 la 10:01
Neaţa,
Lumi, acum mă pregătesc pentru următoarele aventuri.
http://www.cyberpresse.ca/actualites/dossiers/inondations/201106/11/01-4408289-mission-accomplie-pour-le-premier-jour-de-corvee.php?utm_categorieinterne=trafficdrivers&utm_contenuinterne=cyberpresse_vous_suggere_4408368_article_POS1
ApreciazăApreciază
76.
oldhashu | 12 iunie 2011 la 11:02
Nora, bună dimineața! 🙂
Despre filmul de care ai intrebat:
Worspan-ul (clip de prezentare) de la postul nr 66 este al filmului „Transylvania” realizat în 2006 de Tony Gatlif.
Vezi mai multe la adresa următoare:
http://www.imdb.com/title/tt0463381/
ApreciazăApreciază
77.
Fini | 12 iunie 2011 la 11:40
UTS salut ! 🙂
Trecerea de la muzica clasică la jazzul clasic nu este facilă. Sunt două lumi diferite, cum bine ai comparat cu ieşirea din Europa. Greu de conceput trecerea de la muzica clasică direct la jazz-ul modern.
Tu vii cu o „lume nouă” – jazz-ul sud.american. Pentru mine e un câştig.
Vanghelis îşi are farmecul lui şi să fim sinceri, face bine de multe ori când îl asculţi.
Nu te-am mai auzit i vorbind despre Brahms până astăzi. E frumos, dar nu pot să-l ascult oricând (mama mea zicea că e un plângăcios). Te ştiu un ascultător de muzică barocă şi de Mozart..
O zi bună !
ApreciazăApreciază
78.
Un tanar de stanga | 12 iunie 2011 la 14:09
Fini., de acord 🙂
Iesirea din clasic , iesirea din cutie nu este atit de grea pe cit se teme un pesimist. Cei ce au trait multi ani inainte de aparitia youtube, torr-ente, amazon com si care erau limitati la muzica pop transmisa de la un magnetofon la altul , muzica clasica si muzica populara de pe discurile de vinil Electrecord au nodul in git cind vad ca exista o muzica diferita necunoscuta si uneori mai buna decit a monstrilor sacri.
Ascult Mozart si baroc clasic ca terapie (concetrare, relaxare) deci ii ascult de mai multe ori. Tot asa ca terapie ascult jazz clasic. In acest moment Charlie Parker 12 cd-uri (cumparate cu 40 lei toate de la Muzica acum 2 ani 🙂 )
Ascult si alta muzica clasica dar maxim o singura data. Am mai putine zile de trait decit muzica disponibila ce nu trebuie ratata, Daca adun si filmele, si coregrafia mi-ar mai trebui o viata 🙂
Este impropriu sa spun jazz. Ma refer la toata muzica de improvizatie, ce se schimba. Chiar in lumea jazzului necunoscut si modern cel latin e doar o felie. Cind voi termina de prezentat vre-o 20-30 de monstri sacri ai jazzului latin vom putea vorbi de jazzul manouche 🙂 de fusion de multe alte felii ale jazului. Dar e mult pina departe , In plus nu e numai jazzul pe lumea asta 🙂
ApreciazăApreciază
79.
Un tanar de stanga | 12 iunie 2011 la 14:11
As pune ceva… dar mi-e teama ca schimba Nora postarea si nu mai vede nimeni ce am pus 🙂
ApreciazăApreciază
80.
noradamian | 12 iunie 2011 la 15:42
Ziua bună, grădinari 🙂
🙂
OldH, multzam de răspuns! Am dat întâmplător peste videoclip, e reusit, m-am mirat că nu se ştie de filmul ăsta deşi părea că e ceva de pe la noi ( mai mult sau mai puţin :))
ApreciazăApreciază
81.
noradamian | 12 iunie 2011 la 15:48
Crengulin, spor la explorat şi pescuit, sperăm ca în curând, să vii si pe aici cu ce găseşti bun
🙂
ApreciazăApreciază
82.
noradamian | 12 iunie 2011 la 15:53
Fini, neîntrecută esti la cafele şi specialităţi bine alese! Danke!
Tds, mă bucur că mai ai asemenea comori prin cămările tale secrete si că ni le aduci si nouă.
Imi place dialogul vostru 🙂
ApreciazăApreciază
83.
noradamian | 12 iunie 2011 la 15:54
Recunosc că desi mă consideram oarecum cunoscătoare în ale muzicii de diferite genuri, de când Fini, Clemy şi cu tine, plus surprizele plăcute ale prietenilor nostri, ne-au deschis atâtea alte drumuri, planeta Muzica e din ce în ce mai atrăgătoare 🙂
ApreciazăApreciază
84.
noradamian | 12 iunie 2011 la 15:55
postare nouă
ApreciazăApreciază
85.
skorpion | 12 iunie 2011 la 19:34
~bata-va norocul sa va bata ca tare haiosi sinteti cu versurile alea atit de inspirate…:P
Un tip se duce la Finante pentru un interviu.
Intervievatorul il intreaba: Esti alergic la ceva ?
la care i s-a raspuns: Da, la cofeina.
Ati lucrat pentru serviciul public inainte ?
Da, am fost in armata, spune el, Am fost in Afganistan de doua ori.
Intervievatorul spune: Asta va da un avantaj de 5 puncte la ocuparea acestui post.
Apoi,il intreaba : Aveti vreun handicap, de orice fel ?
Tipul spune: Da. O mina a explodat langa mine cand am fost acolo si mi-am pierdut ambele testicule.
Intervievatorul face o grimasa si apoi spune: OK ! Aveti suficiente puncte pentru a fi angajat. Programul normal zilnic este de la 8.00 la 16.00. D-voastra veti incepe programul de munca 12.00 .
Tipul este nedumerit si intreaba: In cazul in care orele de lucru sunt de la 8.00 la 16.00, de ce vreti sa vin la 12.00 ? Eu nu vreau nici un tratament special…
Intervievatorul spune: Ceea ce trebuie sa intelegeti este ca acesta este un loc de munca la Finante. In fiecare zi, de la 8.00 la 10.00, ne bem cafeaua, apoi, pana la 12.00, ne scarpinam la ….. Nu are sens sa veniti de la 8.00 …
ApreciazăApreciază
86.
battlefield 3 multiplayer crack | 8 iulie 2013 la 17:38
Hi there would you mind letting me know which web host you’re using? I’ve loaded your blog in
3 different internet browsers and I must say this blog loads a lot quicker then most.
Can you recommend a good internet hosting provider at a reasonable price?
Many thanks, I appreciate it!
ApreciazăApreciază
87.
noradamian | 20 iulie 2017 la 15:07
A republicat asta pe Gradina de hartie și a comentat:
Un spectacol spumos, văratic, de care îmi amintesc cu plăcere, pe care l-aș revedea, cu aceeași plăcere, oricând.
ApreciazăApreciază