Meştere, lasă-te de crime…
26 iunie 2011 at 14:51 noradamian 66 comentarii
„Româncele nu sunt interior posace; doar au rămas zidite, precum nevasta Meșterului Manole, în catedrala seriozității neamului.”, conchide Dan Alexe (Radio Europa Liberă) într-un articol pe tema proastei dispoziţii a femeilor de pe aceste meleaguri constatată cu dezamăgire de un ziarist străin aflat în trecere prin ţară. Nu ştiu câte din ele şi-ar găsi ceva comun cu povestea sau ideea filozofică a legendei la care face trimitere autorul; în sens ontologic, poate, viaţa multora din ele, ar explica dispariţia zâmbetului: a celui vesel deopotrivă cu cel trist, a celui expresiv-comunicativ, ca şi a celui interior. …Şi dacă lipsa zâmbetului care l-a şocat pe străinul atent la aspecte pe care noi nu le mai observăm de multă vreme, înlocuieşte o burka? Sau o feregea purtată inconştient, de spiritualitatea feminină a naţiei? Ne contrazice specia aceea endemică de savante şi politiciene a căror seriozitate, cruntă, reflectă, mai curând, lipsa oricărei urme de spirit. ca şi de seriozitate reală. dar şi râsul profesional al fetiţelor vesele (de fapt, groaznic de serioase). ca şi feminismul agresiv mărşăluind fioros pe tot globul. Dincolo de speciile conlocuitoare, însă, mă întreb dacă există o legătură, genetic spirituală, a tulburătoarei legende cu tipologia femeii obişnuite din spaţiul balcanic. Dacă, dând la o parte anecdotica speculativă, mitul, izvorât din ideea rostului artistic creator al unei crime abominabile, poate avea un efect psihic-cultural în timp. Indiferent de simbolismul-filozofic legat de zbuciumul geniului creator, de sacrificarea pentru artă (a aproapelui, desigur (!)) ficţiunea balcanică aşezată tainic la temelia unui crez creştin-păgân ca şi a al unui pilon literar emblematic acestor locuri pare adânc îngropată în realitate. Cine ştie dacă plânsul duhului Anei, bântuind prin negura veacurilor, înăbuşit de dangăt de clopote şi de pioase rugăciuni, n-o fi generat şi ceva din aşa-zisul balcanism, din starea de „butoi de pulbere” a locului pe care stă Europa! Sau, mai degrabă, a „curului ei„, cum lucid-jovial o definea Petre Ţuţea.
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: balcanism, Dan Alexe, Europa Liberă, Meşterul Manole, zîmbet.
66 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Un tanar de stanga | 26 iunie 2011 la 15:50
Nu numai femeile dar toti romanii au o privire crispata, rea si nerelaxata
Cind am iesit prima oara in occident m-a surprins seninatatea oamenilor in raport cu crisparea de aici.
Nu stiu daca inainte de comunism romanii erau buni, altruisti, gata sa sara in ajutorul celuilalt, gata sa ii ofere credit inainte de a il lua. In orice caz acum la 20 ani de la comunism vad ca romanul-romanca sunt la fel de crispati ca inainte
ApreciazăApreciază
2.
Arizonianul | 26 iunie 2011 la 16:39
Exact asta m-a frapat la vizita mea în ţară. A fost prima vizită, după j’de ani, dar şi ultima. M-a frapat cenuşiul clădirilor, brambureala de pe stradă şi expresia crispată sau agresivă a tuturora, nu numai a femeilor. M-a izbit dorinţa „de a părea a fi altcineva” decât ceeace, de fapt, oamenii sunt…
Atunci, mi-am jurat în barbă, cu durere în suflet: „decât să dau bani pentru un duş rece -la figurat vorbind, mă duc în alte părţi pentru un duş cald”…
M-a durut şi încă doare!
TDS, ceeace ne-ai împărtăşit mai sus, a fost leit-poleit, exact şi prima mea impresie când, în ţ83, am părăsit ţara…
Salutări, levogirule imberb! 🙂
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 26 iunie 2011 la 16:52
Ziua bună, prieteni 🙂
Tds, ai dreptate. Comunizarea în esenţa ei a însemnat urâţirea psihică a oamenilor, cu efecte nendoielnice si asupra expresiei fizice. Proces care continuă şi-n noile condiţii 😉
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 26 iunie 2011 la 16:54
Arizona, obisnuiţi cu mediul de aici noi observăm tot mai puţin asemenea aspecte. Când mai dăm câte o raită pe afară şi revenim, atunci da, parcă ne izbeste această „dureroasă” realitate.
ApreciazăApreciază
5.
Arizonianul | 26 iunie 2011 la 17:30
Dragă Nora, dezamăgirea mea a fost cruntă, mai ales, că fiind la Köln, am întâlnit , pentru prima dată de la plecare, un grup de turişti români: drăguţi, veseli, expansivi fără a fi supărători… Arătau ca restul turiştilor, doar limba deosebindu-i…
M-am şi bucurat chiar, gândind că aşa va fi şi ţara…
Ce cruntă înşelare!
Acum înţeleg destul de bine ce caractere puternice sunt persoanele care nu s-au dizolvat în cenuşiul, derizoriul, agresivitatea şi fără de gustul care fac realităţile de azi ale ţării din care mă trag!
Cele şi cei care postează pe aici, sunt un perfect exemplu, bunăoară!
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 26 iunie 2011 la 17:45
Arizona mulţumesc frumos, remarcabilă aprecierea ta 🙂
Vreau să cred că mai sunt mulţi alţii asemenea grupului întâlnit de tine şi că treptat ne vom regăsi, şi ca societate, puterea de a ne bucura
ApreciazăApreciază
7.
luminita | 26 iunie 2011 la 17:55
Dar de mitul lasitatii barbatului roman redat atat de plastic in Balada Mioritza ce putem zice?
Cum s-a lasat el omorat fara sa riposteze, plangandu-si ca un neputincios soarta cruda pe umerii unei oite balaie?
Hmm?
ApreciazăApreciază
8.
ela | 26 iunie 2011 la 18:00
Lumi: dar de poezioara catelus cu parul cret, pe care generatii de copii o invatau in gradinita?
..si l-am prins cu rata-n gura
si cu oul in buzunar
hai la sfatul popular (sa te fac primar) 🙂
ApreciazăApreciază
9.
Creanga | 26 iunie 2011 la 18:04
Meştere lasă-te de crime
Nu mai lua minţile la … boierime
Pune-le un zâmbet pe faţă
Şi o nebună poftă de viaţa
Meşter poate fi orişicare
Aşchiind a lui purtare
Pân atunci … ne întristăm
Mioriţa tot cântăm.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:05
Luminiţa, sigur că poate fi redusă la o astfel de viziune, e o variantă destul de răspândită interpretarea respectivă. Eu cred, însă că acolo stau altfel lucrurile 🙄 Sunt foarte diferite cele două.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:07
Ela, servus. Oricum asta e cea mai cunoscută ţi mai aplicată, „poezie” 😆
ApreciazăApreciază
12.
luminita | 26 iunie 2011 la 18:07
Si ca sa respectam adevarul istoric trebuie neaparat sa evidentiem faptul ca Ana nu s-a lasat de bunavoie zidita , s-a impotrivit, s-a zvarcolit sa scape, a tipat, a implorat, dar in zadar.
Ce , te pui cu mesterul care-si iubeste creatia mai presus decat nevasta si care-si nemureste opera sacrificandu-si sufletul pereche?
In concluzie, da, de-aia nu le mai arde femeilor romance sa zambeasca pentru ca se tem sa nu se repete povestea Anei.
Si de-aia au devenit barbatii romani razboinici neinfricati in fata ungurenilor, vrancenilor si altor neni, ca sa nu pateasca ca nefericitul din Miorita si sa ii jeleasca o oitza balaie.
Ca decat sa ii jeleasca mai bine sa-i inveseleasca.
😆 😆
PS: doamna Nora, ce calificativ imi dati, experimentat sau avansat?
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:08
Crengulin, avem si balade frumoase, totuşi 🙂
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:10
Frau Luminiţa, mă rezum la a spune că tu nu te-ai lăsa ferita sfântu zidită
–ntr-un fel. 😆
ApreciazăApreciază
15.
Creanga | 26 iunie 2011 la 18:11
Am verificat paşaportul, sunt român, mă speriasem pen’ că zâmbesc mult şi sunt cam glumeţ de fel (dacă nu aţi observat până acum).
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:14
Creangă, 😆 😆
ApreciazăApreciază
17.
luminita | 26 iunie 2011 la 18:14
Nora,
bineinteles ca nu. 😆 😆 mie imi place sa zbor, cu aripile mele.
ApreciazăApreciază
18.
Creanga | 26 iunie 2011 la 18:20
Nora, Zâmbiţi vă rog!Hahahaha! Nici chiar aşa. Hihihi! 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:21
Da, da, aici nu trebuie să prezentaţi buletinul, sunteţi recunoscuţi după aripi 🙂
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:22
Creangă, te rog fii serios!
😦 😆
ApreciazăApreciază
21.
Creanga | 26 iunie 2011 la 18:25
Bine Nora, atunci merg la culcare. 🙂
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:30
Crengulin, ţi-aş cânta un cântec de leagăn, dar cânt atât de tare de s-ar trezi si Crin 😆
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 26 iunie 2011 la 18:31
Revin, mai încolo, revin 🙂
ApreciazăApreciază
24.
Un tanar de stanga | 26 iunie 2011 la 18:34
Salut Arizona prietene
Toate cele bune de aici.
Drept sa-ti spun imi e dor de un plimbat agale si o cina subsol linga apa la San Antonio Tx. Frumoase amintiri 🙂
ApreciazăApreciază
25.
Arizonianul | 26 iunie 2011 la 19:04
TDS-ule dragă,
seara este o adevărată nebunie pe Riverwalk! Şi dacă e înghesuială, ia cina în altă parte. că acolo se găteşte prost şi repede.
În cazuri de astea, uită-te după un restaurant mai nepopulat: cei de acolo nu mai fac „scurtături” culinare, că au timp. Adevăt că e mai scump… Face – însă!
Lumi dragă, ai încercat reţeta mea?
Îţi vreau părerea!
ApreciazăApreciază
26.
luminita | 26 iunie 2011 la 19:14
Ari, te salut !
inca nu, ca altfel ti-as fi scris.
Am trecut pe legume si peste la cuptor de catva timp.
Deh, dieta de vara.
Dar vreau neaparat sa fac „ardei umpluti fara ardei” si „copane de pui fara copane”-o reteta gasita pe net.
Iti trimit un porumbel pe mail sa iti spuna ce si cum , neaparat.
Numai bine !
ApreciazăApreciază
27.
Fini | 26 iunie 2011 la 21:06
Bună seara ! 🙂
În Grădină se zâmbeşte odată cu salutul. E aproape ca o regulă de bună cuviinţă liber consimţită. Socotesc că nu trebuie să transmitem proasta-ne dispoziţie şi celor din jur.
LA CIREŞE
Nichita Stănescu
Ah, n-o să ştie nimeni
gingaşa pricină a cireşului
profunda pricină a stejarului
cauza ochilor mei.
Ah, n-o să ştie nimeni
zburata pricină a păsărilor
impietrita pricină a pietrelor
cauza inimii mele.
Ah, n-o să ştie nimeni
neagra pricină a pământului
curgătoarea pricină a râurilor
cauza sufletului meu.
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 26 iunie 2011 la 21:07
Seara bună 🙂
Fini, păi cu asa cireşe pietroase, se despietreşte inima 🙂
ApreciazăApreciază
29.
Fini | 26 iunie 2011 la 21:12
Actualitatea:
CIREŞAR
Nichita Stănescu
Nimeni nu ne crede dacp sărutăm
pasărea din zbor, iarba înverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescentei ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flamândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasa-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
roşie cireaşa dintr-un chiparos,
zâna inventată!
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 26 iunie 2011 la 21:15
Servus Nora ! 🙂
Toate bune şi frumoase !
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 26 iunie 2011 la 21:17
Fini, bună selecţie: concertul nr 5 este unul din cele mai majestuoase şi mai relaxante compoziţii a lui Beethoven!
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 26 iunie 2011 la 21:19
Fini, da negre şi zemoase! Cireşele mi-s tare plăcute. Nu numai la gust, dar le găsesc niste fructe „poetice” 🙂
ApreciazăApreciază
33.
theo | 26 iunie 2011 la 21:26
primul lucru, cand väd ciresi, imi aduc aminte, cum puneam la urechi.
ciresile sunt bune
dulceatzä imi place de ciresi amare, dar cel mai mult de visine.
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 26 iunie 2011 la 21:27
Theo, uite aici, la „Ciresoaia” pe alese:
🙂
ApreciazăApreciază
35.
theo | 26 iunie 2011 la 21:28
ai reusit, sä si simt, mirosul pomilor infloriti si sensibilitatea ta.
ApreciazăApreciază
36.
theo | 26 iunie 2011 la 21:37
de zeci de ani, nu mä mai bucur, ca atunci.
sunt si alte lucruri, care nu mä mai bucurä
intens, da, este ceva care tzi se pare ,cä tzi se cuvine
nu pleci cu bucuria, cu sentimentele.
multzi nu stiu, cat de mult rämane din tine,
acasä, acolo, unde te-ai näscut, te-ai format.
nu-tzi umple golul nimic. poate mi se intamplä numai mie,
desi nu cred.
ApreciazăApreciază
37.
theo | 26 iunie 2011 la 21:41
multzumesc nora,
eu mä incarc si mä simt bine, cand vä simt sufletzele
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 26 iunie 2011 la 21:44
Theo, tare frumos ce spui, impresionant. Cred că li se-ntâmplă si altora, dar fiecare are un anumit fel de a simţi aceste lucruri, de a-si aminti trăirile din anii fericiţi ai copilăriei si adolescenţei…
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 26 iunie 2011 la 21:45
Theo, mă bucur 🙂
ApreciazăApreciază
40.
Un tanar de stanga | 26 iunie 2011 la 21:50
Cu buzele ca ciresele 🙂
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 26 iunie 2011 la 22:06
Tds, ai ghicit-o 🙂
ApreciazăApreciază
42.
skorpion | 26 iunie 2011 la 22:13
buna seara,
excelenta comparatia (as zice foarte f. inspirata) intre lipsa zimbetului pe buze si burka….
as avea si eu citeva completari la ale voastre:
– intr-adevar multa lume necajita in Ro si de aceea lipsa zimbetului;
– unii special nu zimbesc, isi aroga un chip incruntat ca sa faca impresie „artistica”, un fel de incercare sa-l timoreze pe celalalt. intr-un fel sa arata ca el/ea este foarte ocupat/a, nu ca tine, care zimbesti, deci nu ai ce face…
– multi confunda spatiul intim, familial cu cel public, eu nu trebuie sa aflu neaparat daca tie iti merge rau; este chiar indecent, daca nu sint prieten cu tine; nu vi s-a intimplat la servici sa dati de oameni mereu incruntati pentru ca acasa au probleme?
– altii sint incruntati pentru ca doar asa te pot convinge ca au foarte mult de lucru, iar tu freci menta si duda pentru ca zimbesti la colegii tai, deci tu nu ai de lucru….de fapt ei sint niste putori ordinare si se mascheaza cu absenta zimbetului!
– de asemenea, am intilnit oameni tineri si in virsta care stiu sa zimbeasca spontan, cu placere cind te intilnesc… zimbetul le vine din suflet..
– pe vremea lui ceasca – o amica de-a mea a fost intrebata de un strain, daca nu are voie sa zimbeasca la servici (era in ultimul deceniu inainte de lovilutie)…tipa a avut o revelatie atunci si si-a dat seama ca ii este frica sa zimbeasca unor straini (secu te privea din toate partile)
🙂
ref. zimbetul din occident
– da, oamenii zimbesc mult mai mult, perioada de dupa WW2 si succesele inregistrate au avut si consecinta asta.
– dar mai este ceva: exista si in educatia lor ideea ca trebuie, ca este bine sa zimbesti… ca astfel vei fi incadrat in grupa invingatorilor
– dar mai este si faimosul zimbet comercial, atit de fals, cu toata dantura la vedere (uneori pare un rinjet, neputind fi prefacut perfect), iar privirea rece ca gheata
hai, ca v-am impuiat capul…
p.s. nora, foarte mult mi-a placut absenta zimbet = burka.
genial!
🙂
p.s.2
cind vorbiti la telefon…………..zimbiti, va rog, zimbetul se transmite celui cu care vorbiti, se aude acest lucru, aveti alta voce
🙂
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 26 iunie 2011 la 22:14
PORTRET CU CIREŞE LA URECHI
Ana Blandiana
Mi se mai coc
Langa urechi
Astazi perechi
Maine deloc
Cirese dulci
Copilaresti
Tu inca esti
Ca si atunci
Usor din umeri
Cand te-ndoi
Foi de trifoi
Tu inca numeri
Tu inca-mi pui
Ca alteori
Cununi de flori
Pe sub gutui
Si pe sub pruni
Pe sub caisi
Cu ochii-nchisi
Tu incă-aduni
Luni si cu marti
Si joi cu vineri
De anii tineri
Să mă desparti
[…………………………………}
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 26 iunie 2011 la 22:19
Skorpion, citesc si zâmbesc, îmi place comentariul! Cred că se simte, cu sau fără zâmbilici 🙂
ApreciazăApreciază
45.
skorpion | 26 iunie 2011 la 22:20
nora,
ma bucur
🙂
ApreciazăApreciază
46.
noradamian | 26 iunie 2011 la 22:22
Fini, păi exact asta poartă cireşele-n ele ,ceva din farmecul copilăriei si a locurilor ei magice. Cel puţin pentru unii. Blandiana e dintre acestia 🙂
ApreciazăApreciază
47.
Un tanar de stanga | 26 iunie 2011 la 22:44
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-9153917-sebastian-lazaroiu-victor-ponta-asset-pentru-pdl-are-vocatia-tradarii-sange-ajuns-presedintele-psd-sprijinul-pdl.htm
Lazaroiu ar putea fi candidat la presedentie. Ar fi tot o „mirlanie” a infamului TB 🙂
ApreciazăApreciază
48.
noradamian | 26 iunie 2011 la 22:47
🙂 http://www.contributors.ro/dezbatere/23-august-1944-30-decembrie-1947-constitutionalism-monarhie-si-totalitarism/
ApreciazăApreciază
49.
theo | 26 iunie 2011 la 23:05
ce a spus läzäroiu, cred cä este adevärat.
noapte bunä.
ApreciazăApreciază
50.
noradamian | 26 iunie 2011 la 23:07
Noapte bună, prieteni 🙂
Somn usor tuturor
ApreciazăApreciază
51.
skorpion | 26 iunie 2011 la 23:09
NOAPTE buna, nora, all
la ce ora merge Basescu la Parlament, stiti cumva?
ApreciazăApreciază
52.
Fini | 26 iunie 2011 la 23:23
Noapte bună, tuturor ! 🙂
Cântecul „Le temps des cerises” este asociat de francezi Comunei din Paris.
http://www.maldoror.org/documents/Audio/Le%20Temps%20des%20cerises.htm
interprétation : Jean Lumière , enregistrement ancien
Quand nous chanterons, le temps des cerises
Et gai rossignol et merle moqueur
Seront tous en fête.
Les belles auront la folie en tête
Et les amoureux du soleil au coeur
Quand nous chanterons, le temps des cerises
Sifflera bien mieux le merle moqueur.
Mais il est bien court le temps des cerises
Où l’on s’en va deux cueillir en rêvant
Des pendants d’oreilles,
Cerises d’amour aux robes pareilles
Tombant sous la feuille en gouttes de sang.
Mais il est bien court le temps des cerises
Pendant de corail qu’on cueille en rêvant.
Quand vous en serez au temps des cerises
Si vous avez peur des chagrins d’amour
Evitez les belles!
Moi qui ne crains pas les peines cruelles
Je ne vivrai point sans souffrir un jour.
Quand vous en serez au temps des cerises
Vous aurez aussi des peines d’amour.
J’aimerai toujours le temps des cerises
C’est de ce temps là que je garde au coeur
Une plaie ouverte.
Et Dame Fortune en m’étant offerte
Ne pourra jamais fermer ma douleur,
J’aimerai toujours le temps des cerises
Et le souvenir que je garde au coeur.
Couplet ajouté pendant la guerre de 1871
Quand il reviendra le temps des cerises
Pendores idiots magistrats moqueurs
Seront tous en fête.
Les bourgeois auront la folie en tête
A l’ombre seront poètes chanteurs.
Mais quand reviendra le temps des cerises
Siffleront bien haut chassepots vengeurs.
ApreciazăApreciază
53.
Fini | 26 iunie 2011 la 23:50
Maria,
@ 71 26 iunie
cu plăcere. Subiectul are mult pitoresc şi socotesc că e bine să ne mai împrospătăm cunoştinţele despre obiceiurile noastre. Puţină antropologie nu strică.
Scuză-mă te rog pentru că am întârziat cu răspunsul.
ApreciazăApreciază
54.
Maria | 27 iunie 2011 la 00:29
Fini,
plăcerea a fost de partea mea. Deseori, în ritmul grăbit al vieţii noastre uităm să mai evadăm din timpul istoric în cel ritualic şi să mai căutăm rosturile vechilor semne. În facultate, antropologia culturală a fost unul dintre obiectele preferate de studiu.
Mulţumesc mult încă o dată!
ApreciazăApreciază
55.
Maria | 27 iunie 2011 la 00:30
Noapte bună să aveţi! Şi o săptămână asemenea!
ApreciazăApreciază
56.
Fini | 27 iunie 2011 la 06:47
NEAŢA ! 🙂
Timpul cireşelor să vă aducă multe bucurii tuturor.
ApreciazăApreciază
57.
Fini | 27 iunie 2011 la 08:12
Ziarul de dimineaţă:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-regele-neincoronat-al-consultantilor-935461.html
ApreciazăApreciază
58.
theo | 27 iunie 2011 la 08:57
despre severin si escrocii PSD-PNL-PC; NU SE STIOU INCÄ MULTE
S-AU ACOPERIT UNUL PE ALTUL:
SEVERIN AR ACCEPTA SÄ STEA SI INTR-UN WC
INPORTANT I-A BANII, tot un colaborator kgb
se spune de Alina Välean, cä o face demult,
chiar si altele.
ApreciazăApreciază
59.
theo | 27 iunie 2011 la 11:08
nepotul lui brucan, nu putea fii decat o paiatzä rosie, hämaslitä si inpertinentä.
ca si ceilaltzi din psd.O CIUMÄ ROSIE
mi-a pläcit dna. Tia Serbänescu,
vagabontul copil de trupä bolsevic poantä, a spus , cä presedintele cäuta sticla pe jos
strälucita jurnalistä I-A DAT REPLICA;,.
„Presedintele, il cäuta pe ponta”
ApreciazăApreciază
60.
Maria | 27 iunie 2011 la 11:44
Bună ziua la început de săptămână! 🙂
Am un memento liric din lirica feminină a generaţiei optzeciste. 🙂 O poezie splendidă, a regretatei Mariana Marin. Mi s-a tot învârtit în minte o idee şi n-am ştiut de unde vine, de unde s-o iau. Acum ştiu. 🙂 Mulţumesc, doamnelor! Cireşele de sfârşit de iunie sunt delicioase precum anii înfructaţi ai copilăriei.
Mariana Marin, ,,Anul acesta cireşele”
Nu-i mai cer acestei lumi decât liniştea.
O fărâmă de cer.
Ceva care să ne facă mai buni,
să ne redea curajul
din toate romanele adolescenţilor miopi
şi anul acesta cireşele.
Nu-i mai cer acestei lumi
decât dreptul de a fi eu însămi
şi de a şti că şi aproapele meu poate fi la fel.
ApreciazăApreciază
61.
Un tanar de stanga | 27 iunie 2011 la 14:00
Foarte frumos Maria, 🙂
Nu ai si o poezie din lirica masculina a generatiei optzeciste ?
ApreciazăApreciază
62.
Maria | 27 iunie 2011 la 15:26
Tds, chiar te intereseaza o poezie din lirica masculină a generaţiei optzeciste? Şi cumva tot pe tema deschisă aici?
Deocamdata nu am timpul necesar să caut. Dar, dacă doreşti să cauţi tu, poate vei găsi ceva interesant. Nu neapărat liric.
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 27 iunie 2011 la 18:16
Ziua bună şi cam târzie, prieteni. Am ajuns şi eu acasă 🙂
Cireşe, plin pe aici, zemoase şi pietroase, e doar vremea lor.
Fini, bun articol!
Theo, excelentă remarca Tiei, ca de obicei 😆
ApreciazăApreciază
64.
noradamian | 27 iunie 2011 la 18:17
„O fărâmă de cer.
Ceva care să ne facă mai buni,
să ne redea curajul”…
Maria, ce mult şi ce frumos, spune Mariana Marin în doar câteva cuvinte 🙂
ApreciazăApreciază
65.
noradamian | 27 iunie 2011 la 18:18
postare nouă
ApreciazăApreciază
66.
Meștere, pe când o nouă academiciană?… | Gradina de hartie | 1 aprilie 2015 la 14:48
[…] o idee dintr-o postare mai veche în noul context al încercărilor nu prea reușite, ale feminismului autohton de a se […]
ApreciazăApreciază