Teatru-n viaţă, viaţa-n teatru
16 iulie 2011 at 19:54 noradamian 28 comentarii
Teatru. Teatru în viaţă, teatru-n societate, teatru politic. Nu sună tocmai admirativ. Comedia umană şi tragedia comediei umane. Sau, mai nou, telenovelelele telenovelei umane, fără-nceput şi fără sfârşit. Iar acolo unde realitatea ajunge să fie contrafăcută, grosier, şi ficţiunea, vândută ca realitate, ca la noi, teatrul din viaţă, adesea unul al ororilor, un fenomen pustiitor care denaturează metabolismul comunităţii. O stare nefirească care se instalează insidios pentru ca-n cele din urmă să acapareze mai toată viaţa publică. Rezistenţa iniţială a societăţii slăbeşte treptat, apare resemnarea, viaţa îşi pierde o dimensiune primordială. Neimpusă, adaptarea la o decadenţă omogenizatoare, ternă şi necreativă, pare fără leac. Dar ce se-ntâmplă, totuşi, într-un asemenea mediu, cu cultura, cu artele, cu teatrul? Cu raportul lor cu viaţa? Întrebări pe care n-aş fi ajuns, cred, să mi le pun dacă nu i-aş fi auzit pe George Banu şi pe Richard Demarchy, în conferinţa despre teatrul naiv, de la centrul “Habitus” din zilele festivalului sibian de teatru. Sala plină, găsisem, totuşi, un loc mai aproape de ieşire, în caz că e ceva plictisitor s-o şterg. Perla manifestărilor de acest fel din festival, spusese managerul Chiriac în deschiderea manifestării. Perlă, neperlă, nici n-aş fi călcat pe acolo dacă nu m-ar fi încântat, cu două zile mai-nainte, “Visul unei nopţi de vară” pusă-n scenă de Richard Demarchy în Cetatea de la Cisnădioara. Nici n-a trecut un sfert de oră că n-am mai rezistat, am cerut împrumut un pix unor studenţi de la teatru care scriau de zor şi am notat şi eu câte ceva pe un program vechi, cu părere de rău că pierdusem destul din cele spuse. “Arta naivă”, citesc acum printre frânturile de notiţe, “ia lucrul pentru ce este prin el însuşi, îl transformă printr-o privire ingenuă, aduce concretul în artă, pe scenă, printr-o reconciliere cu realitatea„. …O realitate simplă, un adevăr primodial, din afara şcolilor şi curentelor, a tehnicilor si modelor; o artă fabuloasă trecută prin sensibilitatea artistului, păstrându-şi farmecul şi prospeţimea fără a a avea nimic dintr-o viziune infantilă. Atraşi de forţa revelatoare a naivităţii, mari artişti poeţi, sculptori, pictori, oameni de teatru, şi-au aflat adevărurile prime ale creaţiei lor pe acest tărâm, preocupaţi de elementele echilibrului fundamental născător de viaţă din artă: Shakespeare, Schiller, Brâncuşi, Douanier Rousseau, Peter Brook, Grotowski. …Chiar şi sf. Francisc d’Asissi adaugă Demarchy, căuta să refarmece lumea, s-o transforme într-un spaţiu al regăsirii de sine. “Dacă există o diferenţă între teatru şi viaţa reală”, continuă George Banu să evoce spusele lui Brook, ”aceasta va fi întotdeauna o diferenţă de grad de concentrare.Ceea ce mă interesează, e să dau viaţa unei lumi şi nu să o manipulez”. Brook caută să parvină prin teatru la viaţă, nu la viaţa cotidiană, ci la o viaţă concentrată. În această accepţiune a artei, artificiul este exclus, căci prin recunoaşterea în celălalt, dincolo de diferenţe, se afirmă tocmai nevoia de unitate, “ca în nopţile în care ne confundăm cu bolta cerului sau ne pierdem în pădurea întunecată”. Naivitatea e de obicei o vocaţie înnăscută. Brook şi nu numai el, însă, vede în naivitatea regăsită-n artă, o împlinire şi nu o premiză: el descoperă astfel ceea ce îl poate salva.
Va urma…
Entry filed under: Grădina de Hârtie, Teatru- ce rămâne. Tags: Brook, George Banu, Richard Demarchy, teatrul naiv.
28 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
clemycali | 16 iulie 2011 la 20:35
Buna seara si aici.
Am sa incep cu o completare la linkul pus de skorpion referitor la Angela Gheorghiu. Contrar ncelor afirmate in Adevarul si preluate din The Guardian, Angela a inregistrat un succes rasunator in Tosca. Iar distributia nu a fost adusa peste noapte ci a fost negociata cu mult timp in urma. Nimeni din lumea operei nu isi face programul de pe o zi pe alta ci cu luni sau chiar ani inainte. Dar asta este un amanunt pe care oamenii de la Adevarul nu-l stiu ptr ca nu stunt preocupati sa cunoasca cum functioneaza lumea muzicala internationala. Asa cum nu a scris nimeni ca Roberto Alagna, a fost prezent la spectacol si circula pe internet fotografii cu el aplaudand-o la finalul spectacolului pe Angela.
Astfel incat eu cred ca aticolul ar fi trebuit sa fie scris in alta cheie: ca dupa o perioada proasta profesionala si personala, Angela Gheorghiu s-a regasit pe sine.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 16 iulie 2011 la 20:39
Seara bună si aici 🙂
Clemy, mă bucur!
Acum am plecat la teatru, balet de fapt, „Romeo si Julieta” pe muzica lui Prokofiev.
Pupici 🙂
ApreciazăApreciază
3.
clemycali | 16 iulie 2011 la 20:42
@nora, pupici si vizionare placuta. 🙂
ApreciazăApreciază
4.
skorpion | 16 iulie 2011 la 20:44
clemy,
multumesc pentru completari, chiar asteptam de la tine sa-mi spui parerea ta
🙂
nora,
vizionare placuta
ApreciazăApreciază
5.
Un tanar de stanga | 16 iulie 2011 la 21:08
ApreciazăApreciază
6.
clemycali | 16 iulie 2011 la 21:19
@skorpion, n-am vazut spectacolul dar stiam ca era asteptat ca un eveniment al sezonului si ca urmeaza sa fie filmat si pus in vanzare intr-un dvd. Din ce am citit pe diverse bloguri am inteles ca desi Angela nu se bucura de o foarte mare popolaritate in randul „cunoscatorilor”, a fost extrem de reusita. Si chiar si cei mai inraiti adversari ai ei au trebuit sa recunoasca ca a fost extrem de convingatoare ca pur si simplu a fost Tosca.
ApreciazăApreciază
7.
skorpion | 16 iulie 2011 la 21:41
Battle of two Welsh ponies – splendid
http://vikarus.deviantart.com/art/Battle-of-two-Welsh-ponies-215416359
ApreciazăApreciază
8.
andrzej | 16 iulie 2011 la 21:49
Intru si eu pentru o dedicatie adresata gazdei: http://www.youtube.com/watch?v=f5oExc78IKE&feature=related
ApreciazăApreciază
9.
andrzej | 16 iulie 2011 la 21:52
sau…..http://www.youtube.com/watch?v=5wTVLIZaxMk
ApreciazăApreciază
10.
andrzej | 16 iulie 2011 la 21:57
.. Iar aici ceva ce mie i-mi aduce aminte de Dan Andrei Aldea cu a sa faimoasa „fabula”…..http://www.youtube.com/watch?v=QJNq5YqZ3EI
ApreciazăApreciază
11.
skorpion | 16 iulie 2011 la 22:01
ApreciazăApreciază
12.
theo | 16 iulie 2011 la 22:08
NORA;
dece nu mä iei si pe mine?
ApreciazăApreciază
13.
theo | 16 iulie 2011 la 22:35
sä stitzi, cä englezii sunt f. carcotasi, ei criticä cu o nesimtzire
orce si pe orcine-
sunt un popor urat si din päcate degenerat.
potzi sä-i recunosti si in concediu, poate sä fie cel mai luxos hotel, la primele ore, sunt betzi, gälägiosi f. needucatzi.
ApreciazăApreciază
14.
Maria | 17 iulie 2011 la 10:00
🙂
Buna dimineata! 🙂 Va doresc o duminica frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
15.
Sare'n Ochi | 17 iulie 2011 la 13:45
Daca aveti „chef” pentru o discutie despre cum a disparut „cheful de viata” in Romania, va astept si la mine pe blog (Fiecare Raport al Institutului Naţional de Medicină Legală din ultimii 10 ani, a scos la iveală un fapt pe lângă care e greu să treci fluierând cu pălăria trasă pe ochi: dacă acum 13 ani numărul persoanelor care-și luau singure viața era de 2.933, la trecerea dintre milenii, în 2000, el atingea 3.967, fiind anul în care s-au înregistrat cele mai multe sinucideri din aceasta perioadă. Pornirea spre gestul fatal s-a temperat în ultimul timp, însă, din 2007 au început să crească constant numărul sinucigașilor (2.705, în 2007; 2.802 în 2008; 2953 în 2009). Nu cifra în sine e îngrijorătoare, probabil că pe plan mondial nu stăm printre fruntaşi, deşi orice sinucidere e în sine un fapt alarmant, cât faptul că numărul celor care au ales să „dezerteze” renunţând la „lupta vieţii” este, din nou, în creştere.)
ApreciazăApreciază
16.
Sare'n Ochi | 17 iulie 2011 la 13:47
cu scuze c-am sarit ca mitocanul la ce ma durea si-am uitat sa dau binete…
ziua buna tuturor!
ApreciazăApreciază
17.
Un tanar de stanga | 17 iulie 2011 la 19:05
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 17 iulie 2011 la 19:37
Prieteni, vă salut cu drag 🙂
Theo, hai, please, m-as bucura tare 🙂
Maria, sper c-ai avut o duminică faină desi stiu că te presează timpul 🙂
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 17 iulie 2011 la 19:38
Andrzej, mulţumesc mult! Faină dedicaţie, excelente piese 🙂
Clemy, îmi imaginez că Angela în Tosca e ceva de vis. Spirite tare joase trebuie că au denigratorii ei 🙄
Skorpion, poneii aceia se bat, poate, dar par buni prieteni 🙂
Leonard Cohen forever , da, 🙂 Multzam
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 17 iulie 2011 la 19:41
Sare-n ochi, efectele degradării, disoluţiei spirituale, ceva chiar mai grav decât vorbesc în postarea asta si cea pusă adineaori. Dar nu ireversibilă…
Tds, 5 simpatică familiuţă 🙂
17, sugestivă, plină de semnificaţii, expoziţie…
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 17 iulie 2011 la 19:42
postare nouă
ApreciazăApreciază
22.
theo | 17 iulie 2011 la 19:45
nu credetzi presa englezä, este f. räutäcioasä,
mai ales dacä nu e englezoaicä. de multe ori au scris prostii, despre lucruri minunate.
lor le plac, numai cänilele lor, hai , cä eu am fost „drägutzä”
ApreciazăApreciază
23.
theo | 17 iulie 2011 la 19:47
socetatea in anglia, (o parte) au un nivel f. scäzut
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 17 iulie 2011 la 19:47
theo, da, „cămilele” lor n-au pereche 😆
ApreciazăApreciază
25.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 19:59
Și de pe meleagurile noastre
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 17 iulie 2011 la 20:05
Dj, salut! Bun gând, frumoasă ilustrare 🙂
ApreciazăApreciază
27.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 20:09
Bună !
Astăzi l-am descoperit și , spre rușinea mea, pe mine mă trec lacrimile ascultându-l. M-am bucurat că l-ai apreciat gestul.
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 17 iulie 2011 la 20:12
Dj, se potriveste cu ceea ce credem, gândim si spunem… 🙂
ApreciazăApreciază