Teatru-n viaţă, viaţa-n teatru (2)
17 iulie 2011 at 19:21 noradamian 55 comentarii
Reconstituind, în mare, esenţa celor aflate la Habitus, descopăr, abia acum, nu numai compatibilitatea celor doi coechipieri vizionari ci şi complementaritatea modului (premeditatat sau nu, nu importă) în care ni s-a dezvăluit ceva esenţial din bătrâna lume tânără, roditoare de artă naivă, a reperelor, istoriei, promotorilor, viitorului… Dacă George Banu ne dezvăluise pasiunea sa pentru teatrul formelor simple al lui Becket şi Brook, împărtăşindu-ne momente memorabile din “dosarul” artelor naive, texte antologice, limitele dar şi posibilităţile care se prefigurează acum, Richard Demarchy adusese perspectiva spaţiului dintre concret şi gândire, dintre lume şi proiecţia ei mentală; cu inedite observaţii personale de artist vizionar, matur- vârstnic- copil, curios şi atent la ce poate descoperi integrabil în viziunea de (re)creator de artă pentru a concepe un spaţiu al clarităţii. “Artistul naiv temperează subiectivitatea pentru a obţine perfecţia senină a materiilor şlefuite de natură zeci de ani„. O estetică a cotidianului, o lume recognoscibilă, dar transfigurată. Acesta era şi visul lui Brâncuşi. Dar şi visul lui Brook. Unul o recrease prin sculpturi, celălalt prin spectacole “pe care să le putem percepe dintr-o singură privire” şi înţelege “fără a se servi de ajutorul limbii”. Într-un text celebru despre poezia naivă şi sentimentală, Friederich Schiller consideră că artistul naiv e cel însetat de unitate. Un artist se dezinteresează de arta ca producţie de obiecte noi, fabricate, căci “natura trebuie să fie victorioasă” pentru a umili artificiul şi construcţia explicită. Artistul naiv captează viaţa care trebuie să fie “o manifestare a spiritului într-o armonie eternă cu sine însuşi”. Iar asta presupune o mişcare dublă. Pe de o parte, reîntoarcerea către familie şi casa maternă, deci către unitatea primordială, pe de alta, o luptă contra aluviunilor şi a nevrozelor care dezorganizează individul. Schiller crede că pentru artist, naivul este “în acelaşi timp o expresie a copilăriei pierdute şi în acelaşi timp a împlinirii în ideal”, confirmând astfel, ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului care-şi învinge nostalgia prin proiect. “Să nu-ţi fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru şi nicicum renunţând la activitate” un crez prin care poetul german se înrudeşte spiritual cu Brook şi cu cei care socotesc că reconcilierea cu lumea înseamnă înţelegerea ei în armonie cu sine; O unitate în mişcare excluzând accidentele unei lumi amăgitoare, naivitatea fiind calea către fundaţiile omului prin care rigiditatea decadenţei e învinsă de prospeţimea naivităţii, spune Demarchy. “Decadenţii cunosc frumuseţea ei, naivii o posedă”.
va urma…
Entry filed under: Grădina de Hârtie, Teatru- ce rămâne. Tags: arta naivă, Banu, Brâncuşi, Brook, decadenţa, Demarchy, Schiller.
55 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 20:12
Nu cunoșteam acest citat “Decadenţii cunosc frumuseţea ei, naivii o posedă” al lui Demarchy.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 17 iulie 2011 la 20:17
Seara bună si aci 🙂
Dj, lucruri simple, de fapt, spusele lui, care ţin chiar de resortul acestei prospeţimi, dată de o naivitate „cucerită”
ApreciazăApreciază
3.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 20:21
Bună !
Să fiu iertată ! Trag cu urechea și la cei de la Realitatea. Mă înfurii din cauza televiziunii, plâng ascultând muzică la calculator și mă delectez cu cele scrise de tine.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 17 iulie 2011 la 20:36
Dj, nu merită să te-nfurii, oricum acela a ajuns unul din locurile reprezentative pentru degradarea vieţii publice…
ApreciazăApreciază
5.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 20:43
Știu Nora și cu toate astea mă supăr.
M-am supărat astăzi, când am realizat că ministrul Teodor Baconschi, cu mare tupeu, a cerut ambasadorilor dovezi în legătură cu corupția din România !
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 17 iulie 2011 la 20:46
Dj, am fost plecată, m-am detaşat un pic, mi-a făcut bine
ApreciazăApreciază
7.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 20:49
Tipul acesta vorbește zilnic, pe televiziuni, dându-ne lecții.
Spre aducere aminte.
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 17 iulie 2011 la 20:50
Dj 😆 😆
ApreciazăApreciază
9.
theo | 17 iulie 2011 la 21:47
butonand adineauri, am väzut OTV-ul, ce pervers este,
dä usl si pp-dd, in sondaje castigätori.
spunea cineva, dd, colaboreazä demult cu psd.
delireazä, calomniazä si acuzä.
CNA, nu vede?e cu sorcova
are in platou, niste fosti secu , ratatzi,adunäturi dupä centurä, cativa interlopi, si escroci, cu diferite leacuri, mari escroci.
ApreciazăApreciază
10.
theo | 17 iulie 2011 la 21:50
cä le-a cerut dovezi ,nu este räu, pt. cä poate si ei sä facä politicä, a lor.s-au a opozitziei.
„GEOLGÄU E PRIETENUL CEL MAI BUN”
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 17 iulie 2011 la 21:54
theo, tristă meserie are DD, oricâţi bani ar face din ea
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 17 iulie 2011 la 21:56
ApreciazăApreciază
13.
dictaturajustitiei | 17 iulie 2011 la 22:00
@Theo,
Am pierdut procese în instanțele românești cu probe clare. Nu-i trebuiesc probe pentru că știe că trăim într-o țară coruptă.
Atâta timp cât am trăit să văd cum un procuror inserează într-un înscris oficial o minciună , creează probe false, nu mă interesează că ambasadorii Europei fac politică.
Votul meu, dat în anul 2009, a fost clar. Împotriva corupție pe care vreau să o văd, dacă nu eradicată pentru că știu că nu se poate ci măcar, cât de cât, micșorată.
Ai probele sacanate.
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2010/07/20/falsul-intelectual-savarsit-de-un-procuror-al-romaniei/
ApreciazăApreciază
14.
skorpion | 17 iulie 2011 la 22:46
frumaosa postare, nora,
🙂
“Să nu-ţi fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine,
aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate;
aspiră la odihnă, prin echilibru şi nicicum renunţând la activitate”
splendid……..
ApreciazăApreciază
15.
skorpion | 17 iulie 2011 la 22:54
off topic cu scuze
Profilul PSD-ului zilelor noastre este cel al unui partid populist din lumea a treia: de o parte avem şleahta de baroni ţanţoşi; de cealaltă, turma votanţilor umili, proveniţi cu precădere din mediul rural şi orăşele de provincie, care se căciulesc pentru câte un favor infim.
Victor Ponta s-a plăcut cu şapca Che pe cap, ne-a anunţat că domnia sa şi Crin Antonescu sunt precum Guevara şi Castro, iar acum visează, probabil, la un leadership în stil chavezian.
Tot ce mai trebuie să facă în vederea atingerii acestui obiectiv este să le pună căluşul în gură pesediştilor şi să anihileze orice brumă de revoltă.
Ar face însă bine să‑şi reamintească din când în când că, în decursul anilor, PSD a reuşit să se debaraseze de câteva ori de lideri cu vise de mărire excesivă.
Tom Gallagher
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/intre-ponta-si-maretie-sta-doar-psd-231501-pagina1.html#top_articol
noapte buna!
ApreciazăApreciază
16.
Maria | 18 iulie 2011 la 00:28
Bună seara!
Nora, toate postările din seria aceasta, cu gândurile lui Richard Demarchy şi George Banu, le voi păstra într-un loc preţios al memoriei. 🙂
Păcat că toate lucrurile bune şi frumoase trec fulgurant pe lângă noi. Apoi rămâne mai nimic…..
ApreciazăApreciază
17.
theo | 18 iulie 2011 la 08:41
bunä dimineatza,
postarea norei, cat si comentariile de ieri, a fost un tablou ,la care fiecare a mai adäugat un pic.
e mare lucru, sä potzi intzelege naivitatea, cä e in teatru, picturä s-au sculpturä.
ApreciazăApreciază
18.
skorpion | 18 iulie 2011 la 18:46
salve, prieteni,
cum suportati caldurile? urmeaza virful spre miercuri apoi din nou vijelii si furtuna…
ApreciazăApreciază
19.
luminita | 18 iulie 2011 la 19:19
Salut, prieteni!
Va rog sa imi dati voie sa va aduc un film absolut extraordinar, nu dureaza decat 8 minute.
Este vorba despre cum trei barbati au gasit o balena prinsa intr-o plasa pescareasca si cum s-au chinuit o ora sa o elibereze, riscandu-si viata , caci balena putea sa le rastoarne ambarcatiunea (pe care se aflau si o femeie si un copil) oricand.
La final balena le-a multumit intr-un fel care va va incanta si pe voi, sunt sigura de asta.
ApreciazăApreciază
20.
skorpion | 18 iulie 2011 la 19:44
fantastic,
multumesc, luminita,
ApreciazăApreciază
21.
luminita | 18 iulie 2011 la 19:52
Gerne, skorpion!
Am vrut sa sparg un pic linistea care s-a asternut pe blog si sa va scot din ghearele caniculei. 😆
ApreciazăApreciază
22.
skorpion | 18 iulie 2011 la 20:03
este o liniste aparenta
🙂
ApreciazăApreciază
23.
clemycali | 18 iulie 2011 la 20:08
Buna seara, buna seaa.
Frumos post. Mi-a adus aminte de un pasaj din Shakespeare: „Intreaga lume este o scena”.
@luminita, superb filmuletul. Multumesc ptr el.
ApreciazăApreciază
24.
clemycali | 18 iulie 2011 la 20:30
ApreciazăApreciază
25.
clemycali | 18 iulie 2011 la 20:38
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 18 iulie 2011 la 21:51
Seara bună, maria, theo, dj, luminiţa, clemy,
dragi prieteni ,
mulţumesc,
🙂
Multă populaţie pe aici, calculatorul e concesionat pentru „jocuri”…
Nu mai e mult si o să revenim la normal. Sper.
🙂
ApreciazăApreciază
27.
dictaturajustitiei | 18 iulie 2011 la 22:10
Bună seara și ție !
Ești așteptată pentru că tu ești sufletul petrecerii. Și gazda.
ApreciazăApreciază
28.
Creanga | 19 iulie 2011 la 12:37
Ziua buna!
Interesante postari, nu prea am ce comenta, sunt spectator.
ApreciazăApreciază
29.
Creanga | 19 iulie 2011 la 18:15
Tot un fel de teatru, noi doar spectatori:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-9470161-cata-alba-neagra-mai-rabda-rosia-montana.htm
ApreciazăApreciază
30.
theo | 19 iulie 2011 la 19:14
dl. Roberto, a fostul sotzul Angelei?
are un caracter f.f.f. urat, nu m-as mira, sä fii pätit pe cineva , sä denigreze pe Angela.
ApreciazăApreciază
31.
clemycali | 19 iulie 2011 la 20:20
Buna seara, buna seara.
@theo, da, Roberto Alagna este sotul Angelei. Dar nu el este vinovat ptr scrierile mai putin magulitoare in ceea ce o priveste pe AG.
ApreciazăApreciază
32.
clemycali | 19 iulie 2011 la 20:34
ApreciazăApreciază
33.
clemycali | 19 iulie 2011 la 20:39
ApreciazăApreciază
34.
skorpion | 20 iulie 2011 la 00:41
dragutz,
De-a mărgica la vale
Luni, 11 iulie 2011
Autor: OVIDIU PECICAN
Cine ar fi crezut că, de fapt, cine trăieşte în România locuieşte în interiorul unei mărgele? Abia vag fisurată, ea permite scurgerea către interior a numai 3,5% din fondurile europene, dovedindu-se, practic, impenetrabilă la aporturile nutritive dinspre UE. Pentru a nu fi aruncată la gunoi şi a-şi păstra locul pe firul unde a fost înşiruită alături de celelalte mărgeluşe sidefii – dintre care unele foarte lucioase şi atrăgătoare -,în speranţa că, poate, mica fisură va trece neobservată, biata ţărişoară declară o absorbţie de circa 14%.
Ea nu îşi dă seama, sireaca, de faptul că a umfla cu circa 10% adevărul reprezintă o superminciună care nu poate trece neobservată. Nu poţi dubla sau tripla adevărul fără ca acest tertip să sară în ochi
.
Nelăsând să pătrundă în ea sevele, biluţa noastră îşi pierde reflexele sidefii, îşi atrofiază structura şi culorile, ofilindu-se şi făcând tot mai mult notă discordantă cu celelalte bile surori. Ea ar vrea şi ar avea nevoie de absorbţie, chiar şi în proporţie de 200%, dar există câteva impedimente care fac impermeabilă carcasa osificată ce se etalează atunci când vine vorba despre mărgeaua noastră. Situl Hotnews le trece în revistă, sistematizându-le în zece puncte, după cum urmează: corupţia (1), legislaţia (2), justiţia (3) şi mania justiţiaristă (4), absenţa coordonării ministeriale (5), ineficienţa manage-rială (6) şi controlul şvaiţer (7), birocraţia (8), conflictele de interese (9) şi incompetenţa (10). Lăsând deoparte metaforele şi spunând lucrurilor pe nume, dindărătul celor zece puncte slabe răsare o triadă supremă: ne-cinstea, incompetenţa şi prostia. Altfel spus, la mijloc se află defecte de natură morală, neajunsuri care ţin de buna pregătire profesională şi inteligenţă.
Te poţi întreba de ce ar fi indestructibilă – aparent – o astfel de constelaţie triadică. Răspunsul nu poate fi decât că ea cuprinde trei paliere de gândire şi acţiune complementare, care acoperă aproape întreaga gamă de manifestări a umanului în cotidian sau în împrejurări excepţionale. Ele ar putea fi dezarticulate, separate şi anihilate rând pe rând doar în condiţiile în care ar exista o voinţă consecventă în această direcţie. De aceea, din această perspectivă, se poate spune că la baza dezvoltării sistemice a paralizantei impermeabilităţi a sistemului
românesc poate fi identificată lipsa de voinţă a sistemului şi a reprezentanţilor acestuia (excepţiile, aici, aproape că nu contează, cu o floare nu se face primăvară).
O schimbare a direcţiei de manifestare a voinţei politice şi birocratice în sens invers s-ar putea realiza numai pe două căi: printr-un nou impuls afectiv, colorat intens, astfel încât să poată muta munţii din loc (calea iubirii, al cărei misionar a fost şi a rămas Isus Hristos; calea generozităţii faţă de ceilalţi); ori prin constrângere exterioară sistemului (condiţionare exterioară ţării, aşa cum este cea pe care, încet, greoi, dar sigur, o pune în aplicare Uniunea Europeană; sau o presiune interioară eficientă, care ar presupune o mobilizare a societăţii civile, a unei majorităţi cetăţeneşti de care România nu pare capabilă sau chiar interesată, afişând mai curând o incontinentă văicăreală fatalistă, deversată în trăncăneală).
Principala problemă în iniţierea oricărei scuturări de sub apăsarea triplei noastre probleme este că, într-o logică foarte simplă şi uşor de înţeles, sistemul are tendinţa de a se autopromova, conserva şi perpetua, şi nu aceea de a-şi aplica lovituri letale. Dacă România s-ar transforma peste noapte într-o feroce meritocraţie, singura formulă în care ar putea scăpa – treptat – şi de prostie, şi de incompetenţă, şi de devianţa morală de la norme, tot i-ar lua mai mulţi ani şi tot ar trebui să traverseze o serie de etape traumatice pentru a duce la bun sfârşit reforma statului aşa cum s-ar putea ea configura într-o concepţie serioasă.
Deocamdată însă, paznicii mărgeluşei se scaldă numai în retorica şi gesticulaţia reformei, făcând valuri fără a produce efecte sensibile, iar acest lucru se observă în chip evident contemplând capacitatea de absorbţie a fondurilor europene a României de astăzi.
Când, în pofida foamei endemice de fonduri, un sistem preferă inaniţia doar pentru a se conserva şi perpetua aşa disfuncţional şi cinic cum este, nu poate fi decât un semn rău pentru cetăţenii pe care, pretinzând că îi serveşte, îi subjugă şi exploatează, de fapt. Ei se pot socoti sacrificaţi fără scrupule unor interese de castă, unor practici ilicite şi, fireşte, obtuzităţii naturale. (De ce s-ar renunţa la prostie dacă nu se răspunde pentru ea şi dacă nu se doreşte instaurarea dominaţiei selecţiei pe bază de merit?!)
Veşti proaste pentru mărgica românească, pe care anii care urmează le vor amplifica până la saturaţie, în lipsa unor reacţii interne şi internaţionale adecvate.
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babeş-Bolyai
ApreciazăApreciază
35.
skorpion | 20 iulie 2011 la 01:23
jenant, foarte jenant
urmariti si corul proaspetilor studenti
http://www.realitatea.net/ecaterina-andronescu-mototoleste-bancnote-si-le-calca-in-picioare-in-fata-studentilor-video_854625.html
ApreciazăApreciază
36.
Creanga | 20 iulie 2011 la 11:55
Ziua buna!
Lunga pauza intre acte, caldura mare, un pahar cu apa se poate?
ApreciazăApreciază
37.
Creanga | 21 iulie 2011 la 11:28
Ziua buna!
Cioc, cioc!
ApreciazăApreciază
38.
clemycali | 21 iulie 2011 la 20:21
Buna seara, buna seara. Si eu pe aici dar sunt singura 😦
ApreciazăApreciază
39.
Fini | 21 iulie 2011 la 21:00
Bună seara !
MIRCEA IVĂNESCU
Să intri într -o carte şi s-o închizi după tine
să fii în stare să fii unul sau altul din lucrurile
care stau, se mişcă, în jur – lucru putînd să însemne
şi lucrare – să fii în stare să fii lucrarea mîinilor tale,
a minţii tale, să fii de pildă închipuirea pe care ţi-o faci
despre o fiinţă – care există, pe care o vedeai
uneori foarte des – închipuirea despre unele împrejurări
în care acea fiinţă joacă un rol – ca într-o ştiută
piesă de teatru – să fii tu însuţi o întîmplare cu ea,
şi cu alte fiinţe – în care, în lumină,
se mişcă mai mulţi în jurul ei, şi ea
îl împinge cu vîrful piciorului pe cîinele
care dormea sub scaun – poţi să-ţi spui că ai fi în stare
cu adevărat să fii tu însuţi, o clipă, o vreme,
viaţa ei – şi să-ţi spui că ea ştie
asta – că ştie că atunci ar intra în carte,
cu toată viaţa ei, şi fiinţele care-i sînt
ei lumea – ar intra în fiinţa ta ca într-o carte
pe care tu n-o citeşti – s-o laşi deschisă, s-o închizi,
s-o pui în raft, şi s-o uiţi.
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 21 iulie 2011 la 21:02
Nu se stie
de Mircea Ivănescu
2003-09-22 | | Înscris în bibliotecă de liviu dascalu
jocul in care te prefaci ca esti o alta fiinta –
si dintr-o data stii sa te apleci intr-un anume fel
spre ea – si sa-i spui lucruri minunate si multe,
(si toate adevarate – cum niciodata n-ai fost in stare
s-o faci, atunci), jocul acesta, gafaitor, sau uneori calm,
înscriind in jurul unei fiinte vremuri, sau spaime –
si oprind timpul, sau, dimpotriva, facandu-l adevarat
inimii. exact atat cat dureaza – mai mult – jocul acesta
de-a alta fiinta. – poate de-a unele adevarate –
incepe, continua – orbeste. un joc cu mainile intinse.
cum este si moartea. si, poate, moartea
incepe atunci cand te joci cu fiintele – si cand
dupa o vreme, jocul s-a oprit. si tu
nici nu stii –
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 21 iulie 2011 la 21:04
Mopete zăvorându-se
de Mircea Ivănescu
fechner a făcut mai de mult o analiză statistică
a formei, însă mopete spune că nu aşa
se poate face urcuşul laborios către acea stea
de singurătate în care el, oricum se va opri, că-
ci nu mai există de la un punct urmare.
(dar asta se-nvaţă în timp, şi cu spaimă
se acceptă), mopete ştie că el cu amare
sentimentalisme urcă spre zăpezile în moină
topite pe străzile în trepte în oraşul vechi,
sub munte. mopete îşi simte în urechi
chemări constituite în formule abia
încercând, către el ispitirea în zăpezi şi în ganguri.
însă mopete nu mai vrea nunaţe, – cu o rea
schimă a buzelor trage zăvoare peste lăuntrice praguri.
ApreciazăApreciază
42.
Fini | 21 iulie 2011 la 21:07
DAR SUNT ŞI AMINTIRI ADEVĂRATE
Mircea Ivănescu
Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 21 iulie 2011 la 21:08
„Seară frumoasă ! trecătorilor prin Grădină.
ApreciazăApreciază
44.
Sare'n Ochi | 21 iulie 2011 la 21:15
nitel teatru va ofer si eu, aici (daca tot e pauza la voi :))
http://sareinochi.wordpress.com/2011/07/21/faceti-cunostinta-cu-gus-stere-cele-mai-multe-minciuni-se-spun-inainte-de-alegeri-in-timpul-sexului-dupa-o-partida-de-pescuit-si-mai-ales-pe-la-talk-show-urile-de-pe-antene-si-realitatea-tv/#comment-3678
ApreciazăApreciază
45.
Un tanar de stanga | 21 iulie 2011 la 22:02
bun revenit Fini 🙂
ApreciazăApreciază
46.
Un tanar de stanga | 21 iulie 2011 la 22:03
ApreciazăApreciază
47.
Un tanar de stanga | 21 iulie 2011 la 22:05
Bienala de la Venetia interactiva
http://www.nytimes.com/interactive/arts/design/2011-venice-biennale.html#/17/
ApreciazăApreciază
48.
Fini | 21 iulie 2011 la 23:57
Saliu UTS ! 🙂
Clipurile sunt tare faine.
Am răsfoit Bienala de la Veneţia, formidabilă prezentarea. Mulţumesc.
Somn uşor!
ApreciazăApreciază
49.
Un tanar de stanga | 22 iulie 2011 la 05:35
hehehe
banuiam eu ca o sa iti placa
🙂
ApreciazăApreciază
50.
Fini | 22 iulie 2011 la 07:53
@ 49 🙂
„dar din dar se face raiul”, am transmis link-ul unor prieteni care se vor bucura.
ApreciazăApreciază
51.
Fini | 22 iulie 2011 la 07:56
NEAŢA ! 🙂
O cafea pentru toţi trecătorii:
ApreciazăApreciază
52.
Fini | 22 iulie 2011 la 07:58
Din ziare:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9496307-rubedenii-politicieni-sefi-institutii-publice-inalti-functionari-avocati-celebri-respinsi-examenul-admitere-programul-formare-diplomatica-initiala.htm
ApreciazăApreciază
53.
skorpion | 22 iulie 2011 la 09:31
neata,
semnez condicutza,
🙂
“Meminerimus autem etiam adversus infimos iustitiam esse servandam” (I, 41)
Trebuie sa ne amintim ca justitia trebuie observata [simtita] si de cel mai umil om.
Cicero
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 22 iulie 2011 la 11:53
Salut, dragi prieteni!
Vară încărcată, pe aici în continuare
🙄
Dar nu scăpaţi necitiţi şi neascultaţi
😆
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 22 iulie 2011 la 11:54
postare nouă
ApreciazăApreciază