Teatru-n viaţă, viaţa-n teatru (3)
24 iulie 2011 at 14:18 noradamian 54 comentarii
Când deviaţia axei culturale (inclusiv a funcţiunii religioase) a unei lumi în curs de uniformizare a degradării intră-ntr-o „disciplină” a decadenţei, din chiar miezul ei se ivesc cei ce caută o cale spre drumul firesc. Când nevoia de a căuta puntea de trecere nicicând dispărută din spiritul uman atinge o anumită limită critică, apare, în forţă, arta aşa-zis naivă. Ofensivei generalizate de dezmembrare a lumii şi a conştiinţei sale (ceea ce nu-i deloc o diversitate în unitate ci o sfărâmare uniformă) i se opune ceea ce numea Brook „căutare a originilor, origini ale teatrului şi ale vieţii„, revelând atracţia fundamentală pentru viziunea organică a lumii; unitatea lumii dinaintea separării. Rolul artelor în general şi al teatrului în special, devine unul de pilot de încercare; sau, mai degrabă, de avanpost. O concentrare a energiilor creatoare presupunând existenţa unui loc unde “fiecare gest îşi revela semnificaţia” pentru ca cel mai îndepărtat spectator să-l sesizeze creindu-se astfel, echilibrul ideal între colectiv şi individual, între masă şi spectator. Este ceva contrar atât teatrului politic, cât şi celui elitist. „Nici pierdut în mulţime, nici însingurat” – acesta e statutul spectatorului în teatrul lui Brook. Nu mai mult de cinci sute de spectatori, spune el, căci acest număr produce o intensitate excepţională şi transformă spectatorul. Astfel energiile circulă în contextul unei concentrări maximale. Concentrare care permite teatrului să depăşească stadiul expresiei fragmentare pentru a se afirma ca “un mic univers” unde “percepţiile devin mai vii ca în viaţă”. Atunci teatrul devine o formă concentrată de viaţă “o bună, o puternică viaţă”. …În lumea teatrului actual, cuplul a două forţe regizorale generatoare de renaştere teatrală, Brook-Grotovski, potenţează magistral această tendinţă. Primul, artizan al concentrării în teatru (cercul), cel de al doilea având pasiunea fluidităţii ca expresie supremă a vieţii. Împreună par a deţine o cheie magică a relaţiei teatrului cu viaţa; cercul, simbolul „cel mai încărcat de sens” şi fluviul care curge până „dispare în deşert şi acolo apare o oază„; un nou cerc. Şi o strălucită parabolă.
va urma…
Entry filed under: Grădina de Hârtie, Teatru- ce rămâne. Tags: Brook, cerc, fluviu, Grotovski, parabolă, relaţie teatru-viaţă.
54 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
filadel | 24 iulie 2011 la 15:47
poate ai vrut să scrii „devine subscrisă” ? În prima frază.
Este interesant felul în care se produce restartul sistemului atunci cînd devine supraîncărcat. Se reîntoarce la valorile inițiale ca-n natură.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 24 iulie 2011 la 17:18
Salut, prieteni 🙂
Fil, multzam, lipsea un verb acolo, aşa-i 🙂
Da, o luptă a creativităţii cu entropia spirituală, cu decadenţa…
ApreciazăApreciază
3.
Fini | 24 iulie 2011 la 18:15
Salut, salut ! 🙂
Fiecare artă ne dă şi ne refuză ceva. Există poate în fiecare artă un semn al neîmplinirii, carene duce cu gândul la necesitatea celorlalte arte. Teatrul şi cinematografia sunt artele care tind spre împlinire prin sincretismul lor. De aceea ele sunt o reflectare aproape globală a vieţii într-o societate.
Spicuiesc câteva din ideile lui Peter Brook asupra cărora merită să ne aplecăm:
– Să trecem pe la teatru, care ne oferă dragoste în loc de ştiinţă;
-O societate stabilă şi armonioasă ar avea nevoie să caute în teatre numai moduri ale reflectării şi ale reafirmării armoniei sale. Astfel de teatre n-ar putea să-şi propună unirea distribuţiei şi a publicului
într-un mutual „da”. Dar o lume schimbătoare, adesea haotică, trebuie să poată alege între o sală care oferă un „da” nesincer sau o provocare care sparge publicul în fragmente de „nu” vii;
-În viaţa cotidiană, „dacă” este o ficţiune, în teatru, „dacă” este un experiment.
În viaţa cotidiană, „dacă” este o evaziune, în teatru, „dacă” este adevărul
Cînd suntem convinşi să credem în acest adevăr, atunci teatrul şi viaţa sunt unul şi acelaşi lucru.
Acesta este un scop nobil. Pare o muncă grea.
A juca cere multă muncă.Dar când munca e trăită ca joc, atunci nu mai e muncă.
Jocul e să joci.
ApreciazăApreciază
4.
filadel | 24 iulie 2011 la 18:35
Nora
mult mai bine decît am ghicit-o eu. 🙂
ApreciazăApreciază
5.
clemycali | 24 iulie 2011 la 19:45
Interesant subiect. Eu cred ca trebuie sa ne gandim la teatru in doua paliere: teatrul ca simplu divertisment (includ aici comediile usoare, musichallul, varietatile) si teatrul ca expresie a problemlor societatii. Daca Shakespeare a scris ca „Intreaga lume este un teatru”, noi trebuie sa vedem daca teatrul poate sa ne invete ceva, sa ne spuna anumite lucruri despre noi si daca, vazandu-le pe scena, avem capacitatea de a le indrepta.
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 24 iulie 2011 la 19:56
Seara bună 🙂
Filadel, tot datorită ţie 🙂
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 24 iulie 2011 la 19:58
Fini, remarcabilă completarea ta, venind cu o privire dintr-un unghi mai apropiat, din partea aceluiaşi Peter Brook, care ajunge în acelaşi loc. În viaţa cotidiană, “dacă” este o ficţiune, în teatru, “dacă” este un experiment:
„În viaţa cotidiană, “dacă” este o evaziune, în teatru, “dacă” este adevărul
Cînd suntem convinşi să credem în acest adevăr, atunci teatrul şi viaţa sunt unul şi acelaşi lucru”
Asta este o provocare menită unor personalităţi reformatoare.
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 24 iulie 2011 la 19:59
Clemy, da, bună trimitere la Shakespeare care este menţionat de altfel, în „dosarul artei naive” ca fiind, în unele din piesele sale, prin felul în care propune publicului adevărurile sale, un genial renovator al lumii prin teatru.
ApreciazăApreciază
9.
clemycali | 24 iulie 2011 la 20:03
@nora, salut. Nu stiam de mentiunea din „dosarul artei naive” dar mi se pare logic. Si Shakespeare devine si mai interesant atunci cand este citit caci reprezentarile scenice nu se ridica intotdeauna la nivelul textului.
ApreciazăApreciază
10.
filadel | 24 iulie 2011 la 20:03
Nora (off topic)
sînt de-a dreptul jenat 🙂 dar probabil că nu sînt eu de vină ci piticii de pe creier (Albă ca Zăpada avea numai 7) de care e foarte greu să mai scap. 😆
All (on topic)
Să fie întîmplător reboot-ul pe care ni-l arată arta sau o previziune că sistemul, în forma asta, se apropie de limitele sale și că are nevoie de o repornire ?
ApreciazăApreciază
11.
Fini | 24 iulie 2011 la 21:00
Un secol de la redescoperirea aşezării Machu Picchu. 24 iulie 1911.
ApreciazăApreciază
12.
Fini | 24 iulie 2011 la 21:02
ApreciazăApreciază
13.
Fini | 24 iulie 2011 la 21:06
O minune de cântec.
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 24 iulie 2011 la 21:22
Clemy, da, si piesele şi sonetele, admirabile lecturi 🙂
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 24 iulie 2011 la 21:26
Filadel, mi-i mai împrumuţi şi mie, atunci, par foarte „clever” piticii tăi 😆
…Probabil că da, e vorba de o apropiere de limite. Cert e că adevăraţii artisti din orice domeniu, au o temelie psihică specială şi o percepţie mult mai sensibilă decât lumea profană… care, cu toate relele ei, nu-i pierdută cât timp are asemenea resurse 🙂
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 24 iulie 2011 la 21:29
Fini, frumoasă aniversare! Peru, cu impresionantul Machu Pichu , cu istoria sa fabuloasă, cu talentele, folclorul si cu artistii săi pare un tărâm din altă lume 🙂
ApreciazăApreciază
17.
clemycali | 24 iulie 2011 la 21:41
@fini, luata cu treburile am uitat ca s-a implinit un veac de la descoperirea orasului sacru al incasilor. O civilizatie care are inca mistere nedezlegate. Multumesc ptr ca ne-ai amintit!
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 24 iulie 2011 la 21:47
Fini, „la flor de la Canela”, minunat, cuvintele spun prea puţin 🙂
ApreciazăApreciază
19.
clemycali | 24 iulie 2011 la 21:57
@nora, fini, este un cantec care vorbeste de pasiuni inanbusite, de amintiri dureroase. Din punctul meu de vedere nu este un simplu tangou. Dar am oricum tendinta sa exagerez 🙂
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 24 iulie 2011 la 21:58
off-topic: o voce raţională, si, cel puţin până acum, credibilă:
http://www.hotnews.ro/stiri-9534854-peter-eckstein-kovacs-despre-proiectul-rosia-montana-pasul-facut-ministrul-kelemen-pune-dificultate-ministrul-borbely-care-ramas-practic-ultima-reduta.htm
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 24 iulie 2011 la 22:02
clemy, cântecul ca atare, textul, interpretarea, produc o reală emoţie :))
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 24 iulie 2011 la 22:10
Clemy dragă,
nimic, nimic?! Am nădăjduit că vii şi tu cu ceva. 😥
ApreciazăApreciază
23.
Fini | 24 iulie 2011 la 22:12
Valsul „La flor de la canela” mă face să-l îndrăgesc pe Florez.
ApreciazăApreciază
24.
clemycali | 24 iulie 2011 la 22:16
@fini, ma batea gandul ieri sa pun o inregistrare cu Wherter in interpretarea lui Florez. M-am razgandit ptr ca inregistrarea nu este grozava. M-am gandit la asta ptr ca pe viitorul discu cu arii franceze al lui Florez apare si aria respectiva. Am sa caut ceva pe youtube. Sa vedem ce aduc in traistuta 🙂
ApreciazăApreciază
25.
clemycali | 24 iulie 2011 la 22:19
ApreciazăApreciază
26.
lastnightmusic | 24 iulie 2011 la 22:21
salut dragilor 🙂
Passacalle – Andrea Falconieri (1585 or 1586-1656)
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 24 iulie 2011 la 22:21
Tks, clemy 🙂
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 24 iulie 2011 la 22:23
Tds, salut!
Amazing… 🙂
ApreciazăApreciază
29.
lastnightmusic | 24 iulie 2011 la 22:27
folia lui Falconiero si portretele lui Archimboldo
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 24 iulie 2011 la 23:18
Tot off-topic-
Tia Serbănescu, Incisivă si obiectivă, ca de obicei:
http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011072561285/Bref/Efecte.html
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 24 iulie 2011 la 23:19
Tds, tare plăcută muzica lui Falconieri si interesantă asocierea cu portretele lui Archimboldo 🙂
ApreciazăApreciază
32.
skorpion | 24 iulie 2011 la 23:20
nora,
uita-te la finalul articolului tiei serbanescu
……Nu putea să uite de Băsescu refăcând Cazinoul care a ajuns o ruină? Mai serios, fostul premier Tăriceanu a participat la raliul de la Sinaia unde a ocupat locul trei la categoria automobile istorice – în timp ce copilotul Ponta a concurat la categoria automobile second-hand, secţia carturi.
..Citeaza acest articol pe saitul tau
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 24 iulie 2011 la 23:23
Ok, Skorpion, dar mi se pare cam complicat
Oricum, l-am sharat pe F B 🙂
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 24 iulie 2011 la 23:28
Noapte bună, prieteni
Somn usor, tuturor
🙂
ApreciazăApreciază
35.
Fini | 24 iulie 2011 la 23:34
Noapte bună, Nora. 🙂
ApreciazăApreciază
36.
Fini | 24 iulie 2011 la 23:49
LNM (UTS), 😆
a trebuit să googălesc pentru ca să aflu cine-i Falconieri – Falconiero. Jodi Savall este un adevărat bijutier în ale barocului.
Faine alegoriile lui Arcimboldo; nu am ştiut decât cele patru anotimpuri.
ApreciazăApreciază
37.
Fini | 24 iulie 2011 la 23:55
Clemy,
păcat că nu se găseşte o variantă mai limpede a lui JDF la frumoasa arie „Pourquoi me reveiller?”
După cum te ştiu, cred că ţie ţi-ar place şi aria cântată de Alfredo Krauss.
ApreciazăApreciază
38.
Fini | 25 iulie 2011 la 00:01
Noapte bună, tuturor!
ApreciazăApreciază
39.
skorpion | 25 iulie 2011 la 00:04
noapte buna,
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 25 iulie 2011 la 00:11
„Pourquoi me réveiller, ô souffle du printemps? ”
Pourquoi me réveiller?
Ssssssssssssssssssssssssssssssssst!
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 25 iulie 2011 la 00:12
Gute Nacht!
ApreciazăApreciază
42.
Creanga | 25 iulie 2011 la 06:11
Neata!
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 25 iulie 2011 la 07:38
NEAŢA ! 🙂
O săptămână bună, tuturor !
ApreciazăApreciază
44.
oldhashu | 25 iulie 2011 la 09:55
Bună dimineața, dragilor! 🙂
După o săptămână fără energie multumita ENEL, am revenit în linie!
Dacă nu va plictisiți, o părere care se leagă un pic de temă:
http://oldhashu.wordpress.com/2011/07/19/arta-politicii/
Mentionez ca lipsa ori întârzierea răspunsurilor la eventualele comentarii nu au drept cauză decât faptul ca acolo este doar o „scorbură” unde eu îmi pun la adăpost „alunele” adunate de pe „hardurile” pe care periodic fiii mei, „butonarii” mi le înlocuiesc cu ceea ce pentru ei nu mai corespunde, fără să-mi mai salveze fisierele vechi. 🙂
Eu nu l-am inițiat pentru discuții…
ApreciazăApreciază
45.
Maria | 25 iulie 2011 la 10:49
Bună ziua! 🙂
Splendid răsărit de iulie în Grădină! Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
46.
Maria | 25 iulie 2011 la 10:52
Creangă, deşi nu am spus nimic pe firul topicului anterior, am remarcat şi apreciat mult o observaţie de-a ta. Aşa este. Mulţumesc şi eu pentru pertinenţa şi limpezimea ei. 🙂
ApreciazăApreciază
47.
skorpion | 25 iulie 2011 la 11:15
buna ziua,
1. interesanta postarea ta, oldH,
foarte…
2. ce parerea aveti de:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-conspiratie-in-padurea-norvegiana-939261.html
3. si tot cu acest prilej mi-a venit in minte cartea lui Haruki Murakami numita ”Padurea Norvegiana” – foarte frumoasa carte…
ApreciazăApreciază
48.
Maria | 25 iulie 2011 la 11:40
Bună ziua, Skorpion!
Pentru iubitorii filmelor bune, Norwegian Wood 🙂
http://megashare.info/watch.php?id=TWpneE5BPT0&epi=1
O să citesc articolul…
ApreciazăApreciază
49.
skorpion | 25 iulie 2011 la 11:54
@MARIA
mii de multumiri,
🙂
ApreciazăApreciază
50.
Maria | 25 iulie 2011 la 12:00
Skorpion, cu plăcere! 🙂
Îl găsisem acum câteva luni, când vroiam să-l vizionez împreună cu o tânără dragă mie, însă am uitat… până acum, când mi-ai amintit de el. 🙂
ApreciazăApreciază
51.
oldhashu | 25 iulie 2011 la 12:04
skorpy & tibi, salut! 🙂
Mulțumesc, ma simt onorat pentru apreciere ! 🙂
Evit să comentez pe EVZ și HotNews, sunt prea multi „creieri înfierbântați” pe acolo pentru care bunul simț și dialogul civilizat sunt necunoscute.
Referitor la articolul dlui MM eu aș spune că nu e atât o criză profunda a civilizatiei occidentale, cât un moment de reechilibrare asemenător cu cel care intervine in confruntările corp la corp când unul din adversari „cade” pe neasteptate.
Invingătorul rămas în picioare trebuie să-și consume ceva din energia proprie pentru a „simula”, pe perioada găsirii noului echilibru, efortul dispărut brusc pe care i-l aplica cel căzut…
Că acest moment durează peste așteptări este urmare a puterii „adversarului” învins, nu ?! 🙂
ApreciazăApreciază
52.
noradamian | 25 iulie 2011 la 15:09
Ziua bună, prieteni 🙂
Fini, m-am ozonat pe înălţimile de la Machu Pichu
Creangă multzam pentru „norah”
🙂
ApreciazăApreciază
53.
noradamian | 25 iulie 2011 la 15:12
OldH, bine ai revenit, ţi-am simţit lipsa. Mă duc pe link, acusi… )
Skorpion, multzam de link-uri. N-am citit cartea, poate -mi iese-n cale, o să ţin minte recomandare ta…
Maria, mulţumiri!! Norvegian Wood se cere vizionată 🙂
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 25 iulie 2011 la 15:12
postare nouă
ApreciazăApreciază