Monica Săvulescu-Voudouri: Fetele Nikas, în lumina zilei, mare şi albă
9 octombrie 2011 at 12:30 noradamian
Vizita la Sibiu a scriitoarei Monica Săvulescu Voudouri face parte din categoria acelor evenimente îndelung aşteptate care se petrec pe neasteptate. O situaţie ieşită din cadrul obisnuit al desfăsurării unor asemenea activităţi care conferă, în schimb, odată cu doza de imprevizibilitate, farmecul descoperirii a ceva inedit şi valoros.
Consider o onoare şi o bucurie faptul că, alături de Bucureşti, Brăila, Galaţi, Ploieşti şi Cluj, Monica a inclus Sibiul în traseul de prezentare a cărţii „Fetele Nikas în lumina zilei, mare şi albă” în România. O carte -bijuterie, prilejuind un periplu purtător de mesaj prin câteva centre culturale ale ţării, aducător al unui suflu tonic, proaspăt în scriitura românească şi nu numai, concomitent cu o lărgire a orizontului relaţional al oamenilor de cultură din ţară, cu diaspora.
Monica Săvulescu Voudouri s-a născut în 1942, în Romania, şi trăieşte din 1985 în Olanda şi în Grecia. Urmează Liceul Teoretic din Cluj. Absolventă a Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. În 1974 îşi susţine doctoratul în filozofie (Universitatea Bucureşti). În ultimii douăzeci de ani a lucrat ca sociolog în centre europene de cercetare specializate în socio-psihologia imigraţiei. Prozatoare, eseistă, poetă, traducătoare (din literatura olandeză), a cărei creaţie a trecut graniţele limbii române, o parte din cărţile ei fiind traduse în olandeză, greacă, franceză etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Olanda, Belgia. Preşedinte al Societăţii Culturale Balcania Contemporană (Atena, 2004) cu o prodigioasă activitate de promotor cultural-artistic pentru comunitatea românilor din Grecia şi nu numai, Monica Voudouri găseşte timp şi energie şi pentru activităţile sociale atât de necesare comunităţii, mai cu seamă în această perioadă critică. Cu un doctorat în scrierile lui Cehov, realizatoare de emisiuni culturale radio -tv si profesor de teatru la IATC înainte de a pleca din ţară, Monica va reveni în ţară cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru (FNT) pentru secţiunea specială dedicată creaţiei regizorului la această ediţie, numită „Cehoviziuni”, ca invitată a lui Andrei Şerban.
Cărţi de proză, eseu: Tulburi apele Crasnei, Cartea Româneasca, 1974; Toată lumea slobodă, Cartea Romaneasca, 1976; Pragul de sus, Cartea Romaneasca, 1980; Anton Pavlovici Cehov, monografie, Albatros, 1981; Pietrele din lună, Cartea Romaneasca, 1983; Tată, suntem lunateci, Cartea Romaneasca, 1991; Daţi-mi un alt glob, Ion Creanga, 1992, premiul Uniunii Scriitorilor; În Europa, în Europa!, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1992; Diaspora, rădăcinile mele, Cartea Romaneasca, 1992; Identitatea iudaică după cel de-al doilea război mondial, Hasefer, 1999; Mediteraneea, Du style, 1999; Balkania – veşnica noastra întoarcere, vol. I, 2004; Balkania – veşnica noastră întoarcere, vol. II, Omonia, 2005.
Cărţi publicate în străinătate: Diaspora, Tukidides, Atena, 1992; Vader, wij zijn slaapwandelaars, Vita, Amsterdam, 1994; Diaspora, Innocenti, Utrecht, 1996; Diaspora, mes racines, Centre de Migration, Belgia, 1994.
Mai cunoscută în străinătate decât în ţara natală, aşa cum se-ntâmplă cu mulţi scriitori români din diaspora deveniţi celebri, Monica Voudouri a ales exilul ca singura cale posibilă atunci de a-şi împlini aspiraţiile creatoare, de a-şi pune în valoare libertatea de a scrie, o libertate pe care o purta în sine, rămânând, aşa cum mărturiseşte în interviurile sale, româncă. Lecturând şi numai cele două cărţi recent puse-n circulaţie în România, „Tată, suntem lunatici” şi “Fetele Nikas in lumina zilei, mare si alba”, înţelegi că Monicăi „i-a priit exilul”, aşa cum mărturiseşte într-un splendid interviu apărut în revista grecească Elpis şi în numărul din aprilie al revistei „Cenaclul de la Păltiniş” pentru că acolo a găsit adevăratul sens al vieţii pe care o căuta: cel creator. Ca atare, tragedia înstrăinării de pământul natal n-a atins coarde existenţiale. „Eu am plecat cu gândul de a continua să scriu în româneşte, ceea ce am şi făcut în toţi aceşti ani. Cu sentimentul că voi fi publicată şi-n ţară, dacă-mi va fi dat. Pe mine n-a reuşit nimeni să mă „izgonească”, fiindcă nu cred că îi e dată cuiva o asemenea putere. N-am avut deci răni care să mă doboare, fiindcă nu m-am legat existenţial de reuşite imediate. Poate acest lucru s-a datorat şi faptului că, nerupându-mă niciodată de iubirea de om, am găsit multe lucruri bune de făcut în folosul lui. Dacă n-am putut să-mi public literatura în limba română nişte ani, am lucrat ca sociolog în centre pentru emigranţi, am crescut copii şi studenţi, mi-am ajutat părinţii, am fost sprijin pentru mulţi oameni mai slabi decât mine, într-un fel sau altul. Ca atare, am câştigat o mare experienţă de viaţă, numai bună de fructificat, la un moment dat, în scris. Fiindcă, din punctul meu de vedere, nu e totul să scrii, ci, mai ales, important este ce şi despre ce scrii. Exilul m-a făcut transnaţională. Ceea ce înseamnă şi…şi. Deci nu se poate spune despre identitatea mea că nu sunt nici româncă, nici olandeză şi nici grecoaică, ci, din contră, că sunt şi româncă şi olandeză şi grecoaică. Exilul m-a îmbogăţit. Şi, ca să forţez poate nota, spre surprinderea multora dintre cititorii mei, mă voi hazarda să spun că cel mai mare câştig al exilului a fost…dezeuropenizarea. Călătorind mult, am cunoscut lumea, frumuseţea şi adâncimea spiritului uman în integritatea lui. Şi am constatat că noi, „oamenii culţi”, formaţi în Europa, ştim numai ce înseamnă Europa sau ce vrea Europa să ştim despre lume. Lumea, văzută prin prisma europeană. Informaţie destul de inexactă şi de săracă”.
Căldura umană face parte din tot ce este şi crează Monica. La fel şi naturaleţea şi spiritul ei deschis, asertiv, cercetător. Le descoperi în felul de a comunica, în cărţile sale, în interviuri, în toate activităţile, deloc puţine, pe care le susţine în Grecia şi nu numai. Pe lângă o muncă social- culturală neîntreruptă, intensă şi mereu mai cuprinzătoare şi mai eficientă, Monica scrie, scrie fără răgaz. După „Fetele Nikas ” vor urma şi alte scrieri, poate ne va spune acum ceva despre asta. „
Am lansat cartea in Romania, in Grecia, in Belgia si in Olanda. Cu bucurie in Grecia, unde traiesc, in Olanda, unde am trait si in Belgia, unde, de asemenea, ma cunoaste lumea. Cu frica in Romania. Situatia scriitorului emigrant este speciala. Apartii si nu mai apartii tarii tale. In strainatate, sunt considerata intotdeauna reprezentanta Romaniei; „o scriitoare romanca” se spune la fiecare aparitie editoriala, la orice juriu, in orice publicatie.In Romania, esti si nu mai esti un scriitor roman, daca nu mai traiesti in tara. De altfel, la Neptun, la Festivalul International „Zile si nopti de poezie”, organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania, la care am fost in vara aceasta invitata, tema dezbaterilor a fost Exilul. S-a ajuns la concluzia ca, date fiiind conditiile socio-politice actuale, exil, de fapt, nu mai exista, deoarece toti ne putem intoarce in tara cat vrem si cand vrem. Dezbaterile s-au oprit insa aici, desi importanta ar fi fost si o a doua parte a discutiilor, anume: in conditiile in care exil nu mai exista, scriitorii din exil ar trebuie sa se bucure, in tara, de un regim egalitar cu cei ramasi acasa.Nu stiu care este experienta altor colegi, senzatia mea este insa ca o voita uitare a coborat peste noi. Cartile nu ni se publica decat dupa indelungi cautari, dupa publicare ni se ingroapa de cate o editura, in sensul ca dupa publicare, pentru care adeseori ni se cer bani, ele raman intr-un depozit, pe ideea ca nu se cumpara, desi, de fapt, se evita, pentru noi, plata taxei de distributie.Nu poti controla din afara tarii daca esti sau nu esti in librarii, deci nu esti. Nefiind, intri intr-un con de umbra, cititorii nu te cunosc, criticii nu au de ce sa scrie despre tine. Ca sa ti se organizeze o lansare trebuie sa te rogi de prezentatori, pe ei neinteresandu-i, de fapt, starea literaturii romane, ci micul joc de interese care este viata literara de moment.Iti trebuie insa multa tarie de caracter ca sa treci prin toate respingerile editoriale pana sa ii nimeresti, pana la urma, pe cei adevarati. Si sa ai parte de oameni care iti citesc cartile si inteleg despre ce vorbesti, fara sa se gandeasca cat le iese din asta”.
Nu continui cu aceste aspecte dezvăluite -fără menajamente- de scriitoarea Voudouri în toate ocaziile, inclusiv la festivalul Callatis de la Roma, din august, al scriitorimii şi artiştilor din diaspora, decât pentru a spune că, în spiritul energiei şi pasiunii cu care se străduieşte să treacă peste aceste neajunsuri, să refacă punţi dărâmate şi să construiască altele noi, Monica Voudouri intenţionează să deschidă o editură dedicată, în principal, creatorilor de literatură din diaspora. „
Cred ca este vorba de o sustinere si o stimulare a celor care au ceva de spus, spre binele tarii, o invitatie sa iasa la rampa. Si acest lucru e valabil si pentru cei din tara si pentru cei din afara tarii. Cred ca e ora adevaratilor profesionisti, care au bunul simt si intelepciunea competentei lor si stiu sa nu se avante unde nu sunt acoperiti de cunostinte si de curriculum, numai de dragul de a se dovedi patrioti. Patriotismul poate avea si un efect distructiv, cand nu e sustinut de competenta„.
Dacă după întâlnirea cu tatăl ei pe tărâm olandez, pentru ultima dată când avea să-l mai vadă-n viaţă, Monica scrie, parcă dintr-o suflare, romanul „Tată suntem lunateci”, o tulburătoare confesiune, editată şi reeditată, tradusă şi apreciată într-o serie de ţări europene, nevoia de a scrie despre destinul „Fetelor Nikas” e declansată brutal, de moartea mamei. Era ultimul om din generatia anterioara mie pe care-l pierdeam din familie. Si, simtindu-ma dintr-odata fara spate acoperit, mi-am pus intrebarea: cine au fost cei dinaintea mea, cei pe care i-am urmat, i-am tradat, asa cum fac inca din Biblie toti fiii ratacitori si cei pe care încerc sa-i regasesc, acum, cand am ramas fara ei. Am vrut sa-i redescopar, sa vad cine erau ei de fapt. …Am dat peste cateva generatii de greci romanizati de cand lumea, cu istoriile lor fabuloase, cu trecerea lor prin revolutii, emigratii, deportari, razboaie civile si razboaie mondiale.”
În ambele romane întreţeserea planurilor temporale, a locurilor, a destinelor umane pe de o parte, şi dinamica afectelor pe de cealaltă, curg impetuos, te ţin prins de lectură, „cu sufletul la gură” cum se spune, generând, odată cu emoţiile estetice şi o tensiune adesea similară unui roman poliţist.
*****
Desfăşurate în spaţii şi momente diferite, vieţile „Fetelor Nikas” au o cuprindere globală, s-ar putea spune şi, în aceleaşi timp, o coerenţă care ţine de măiestria construcţiei romanului. Ajungând pe meleaguri egiptene, la Constantinopol dar şi în Occident, în Europa de nord şi pe tărâm american, modul de a fi al personajelor rămâne permanent aparţinător de două lumi. Autoarea însăşi, se lasă să fie recunoscută, ca un alter-ego, în personajul Daria, „domnişoara Akropolis”, o fată adoptată, crescută-n Apuseni care intuieşte că se trage din alţi părinţi, greci, deşi trăieşte în România. O naraţiune-n care cititorul călătoreşte împreună cu personajele din Urziceni în Cuba, străbate razboiul civil grec si dezastrul de la Smirna, participă la schimburi de populatii, ajunge-n Alexandria din Egipt, dar si în Astoria din New York. Cursul fabulos al unei povestiri bogate, ca o dantelă riguros ţesută şi cu o artă de neegalat. Sau ca un râu care nu seamănă decât cu el însuşi, scrierile Monicăi ducându-te cu gândul la ceva peren, organic ca natura. Fiecare propoziţie îşi găseşte locul firesc, încât curgerea uneori învolburată, dramatică, alteori, veselă- scânteietoare ori de un calm rece cu accente dure, transportă cititorul într-un spaţiu spiritual de o mare profunzime a emoţiilor în care întâmplări tragice sunt luminate de un umor savuros, tipic balcanic, dătător de speranţă. Cum spuneam, o carte bijuterie, un diamant în care prin fiecare faţetă o poţi zări pe autoare.
Deşi cărţile Monicăi Voudouri sunt axate pe un vector autobiografic, citind atent poţi crede că naratorul e real dar tot atât de bine şi că e fictiv; iar lumea pe care o cutreieră şi o descrie e cât se poate de reală, dar la fel de bine poate fi şi fictivă. Cu adevărat o literatură de excepţie.
Cum tot de excepţie e şi stilul autoarei, şi chiar al punerii în pagină şi al punctuaţiei care, cred eu, are un rol semiotic important pentru unicitatea şi forţa scriiturii. Am o admiraţie deosebită pentru stilul scriiturii ei, de fapt, şi nu pot să nu mă gândesc că arta deosebită a folosirii cuvintelor din aceste cărţi poate avea o explicaţie şi în felul în care talentul scriitoarei aduce pe fundamentul limbii sale materne, rigoarea constructivă a limbilor anglo-saxone din ţările în care a trăit o bună parte din viaţă, dar şi bogăţia strălucitoare a culturii greceşti. Rezultatul, o scriitură de o limpezime şi un farmec stilistic, cuceritoare. Altfel spus, o semnătură autentică a scriitoarei Voudouri, purtând amprenta culturilor de care aparţine. Această binecuvântată întâlnire orient-occident îmi sugerează într-un fel, metaforic, desigur, şi doar ca stil, o vagă asemănare cu burgul Sibiului, atât de saxon, de romantic şi în acelaşi timp purtător al unui inefabil parfum autohton cu magice nuanţe orientale…
Descriind istoria familială a grecoaicelor din Pind, naturalizate la Dunărea de Jos, scriitoarea surprinde admirabil o lume postbizantină, în tot ce avea caracteristic, bun şi rău, obişnuit şi specific. O lume a luxului, risipei, visului, dar şi a pragmatismului şi raţiunii; iubitoare de acţiune şi de câştiguri, dar şi de înţelepciune şi de poveşti, activă, deschisă spre noi drumuri în lumea largă, păstrându-şi însă, puternicele legături de familie şi tradiţiile. O lume plină de viaţă, cu negustori bogaţi şi întreprizi, preoţi, filozofi şi învăţăcei dornici de carte, cu târgoveţi şi marinari… O istorie accidentată, de la Dafni cea măritată cu Filipos Nikas în România, până la Ioanna Dimitropoulou, măritată în zilele noastre la Atena, a cărei fiică, tot o Nikas, născută în 2010, va fi botezată “Romana”!… Pagini tragice, alternând cu altele pline de duioşie şi umor… Simbolul luminii “mari şi albe” din titlu trimite la o boală de familie care ameninţă cu orbirea, dar şi la o acurateţe neobişnuită a văzului privind istoria familiei cu tainele ei şi a mersului lumii, păstrând neclintită încrederea în descoperirea sensului ei bun şi adevărat. În fine, sentimentul pe care-l ai, citind-o, că participi la o aventură existenţială plină de semnificaţii, fac din această carte o capodoperă.
Citind, întâmplător, un mic eseu analitic al poetei Grete Tartler despre cartea Monicăi Voudouri, intitulat „În drum spre Ithaca” am avut eu însămi o revelaţie. Grete Tartler asociază cartea Monicăi Voudouri cu semnificaţia versurilor poetului Kavafis – al cărui strămoş, ne spune, Ioannis Kavafis fusese dregător la Iaşi pe la 1750. „Ithaka să o porţi mereu în minte/ pe ţărmul ei s-ajungi e ţelul tău … / dar nu-ţi scurta defel călătoria/ câţi mai mulţi ani e bine să dureze….”, spune poetul Kavafis intuind parcă, surprinzătoarele vieţi ale fetelor Nikas, care vor pleca dintr-un loc uitat de lume în alte locuri din lumea largă, ducând-şi vieţile fără să-şi piardă dubla apartenenţă, ceva integrat în fiinţa lor, ca o marcă preţioasă, un dat anume de destin.
….O cunosc de mai bine de un an pe Monica Voudouri dar o văd pentru prima dată. Puntea între noi fiind întinsă de Angela Bratsou (prin nişte împrejurări cel puţin curioase despre care vom povesti, poate, cu altă ocazie) admirabila traducătoare în limba greacă a cărţilor Monicăi pe care necazuri de familie au împiedicat-o să fie de faţă aici. …Şi chiar nu ştiu prin ce coincidenţă s-a petrecut asta, fiindcă nici Angela nu ştia (de altfel încă nu ne-am întâlnit face-to-face) de rădăcinile mele greceşti, de strămoşii mei din partea tatei, care, în prima parte a veacului al XIX, încă locuiau în Kephalonia- Ithaca lui Ulysse şi a poeziei lui Kavafis…
Nora Damian
prezentarea cărţii la Sibiu, 6 0ct0mbrie, 2011, biblioteca Astra
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Entry filed under: Grădina de Hârtie. Tags: "Tată suntem lunateci", Andrei Şerban, cehoviziuni, exil, FNT, lansare de carte.
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
angel | 9 octombrie 2011 la 16:27
minunat ai prezentat cartea. Nu cred ca vor rezista multi sa nu o citeasca .
in speranta ca voi citi curind si o noua carte de-a ta.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 17:01
Angel 🙂 servus, multzam, dorinţa mea e să ofer un modest ghid iubitorilor de literatură spre o lectură deosebită, deschizătoare de orizonturi, care pune întrebări si întrebări existenţiale. Dac-am reuşit nu pot decât să mă bucur
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 17:10
🙂 Ceva special pentru o duminica după-masă posomorâtă rău
( primit adineaori prin e-mail, multzam Ancuţa)
Olanda : Ai doua iubite. Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.
Moldova: Ai doua iubite. Di la tini si audi galceava aia in fiecari noapti, mai omule?
Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya.
Pakistan: Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani.
India: Ai doua iubite. Buddha nu stie nimic…
Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?
China: Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.
Bulgaria: Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia. Cand cealalta te intreaba “unde ai fost?” si raspunzi “la Sofia !”, esti in deplina siguranta.
Germania: Ai doua iubite. Ambele blonde.
Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas?
Anglia: Ai doua iubite. Absolut superbe. Iar ai baut prea mult!
SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut niciodata.
Brazilia: Ai doua iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una.
Dubai : Ai doua iubite. Placate cu aur.
Cuba: Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel…
Suedia: Ai doua iubite pentru ca la IKEA chiar gasesti orice…
Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o telenovela…
Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi!!!
Romania : Ai doua iubite. Una iti tine socoteala, iar cealalta iti cheltuie banii.
ApreciazăApreciază
4.
Sare'n Ochi | 9 octombrie 2011 la 18:08
Romania – ai doua iubite: Taxe si Impozite.
ApreciazăApreciază
5.
Creanga | 9 octombrie 2011 la 18:19
Kali mera!
Frumoasa prezentare, de unde se poate procura?
Canada- ai doua iubite, la una ramaii peste noapte (6 luni) la cealalta peste zi (tot 6 luni).
Aici chiar e vara indiana, ma duc sa ma bucur de ea ca e scurta tare.
ApreciazăApreciază
6.
dictaturajustitiei | 9 octombrie 2011 la 18:54
Bună !
Ai două iubite: cultura și politica ?
Sper să o citesc și eu când voi putea s-o cumpăr. Ai făcut foarte bine că ne-ai scris despre ea.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:24
Sare, salut, alea nu-s iubite, doar se consideră astfel 😆
ApreciazăApreciază
8.
Maria | 9 octombrie 2011 la 20:29
Bună seara!
Nora, rareori am citit o prezentare de carte atât de laborioasă şi de caldă în desfăşurarea ei! 🙂 Scriitoarea mi-a devenit, dintr-odată, apropiată, de parcă aş fi cunoscut-o şi i-aş fi citit cărţile dintotdeauna. Abia aştept să găsesc cartea lansată la Sibiu şi să o citesc.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:31
Kali spera, deşi rece şi ploioasă 🙂
Crengulin,e limpede: ai schimbat continentul, clima prin urmare si iubitele 🙂
Bucură-te dar si povesteşte-ne, please, despre tulburătoarea si amăgitoarea vară indiană 🙄
ApreciazăApreciază
10.
clemycali | 9 octombrie 2011 la 20:32
Buna seara, buna seara. Frumoasa prezentare care m-a facut curioasa sa citesc cartea in intregime.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:34
Carmen, mă bucur, se poate găsi direct la editura „Tracus arte” şi o să mă interesez dacă a intrat în librării şi în care anume.
Faină asociere cu cele două „iubite” 😆
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:36
Maria, servus, multzam, asta am si dorit. Înseamnă că am reuşit cât de cât 🙂
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:38
Clemy, salut, TKS, o să dau detalii privind cum si de unde se poate procura. 🙂
ApreciazăApreciază
14.
Maria | 9 octombrie 2011 la 20:40
Tare amuzantă incursiunea prin diferitele ipostaze ale triunghiurilor amoroase! 🙂 Domnii Janus Bifrons, indiferent cum s-ar numi ei în ţările de baştină, au mult de privit cu atenţie înainte şi înapoi.
Nici nu îndrăznesc să presupun ce s-ar întâmpla dacă aş ajunge să spun vreodată, ştim noi cui, ,,Ai două iubite”, iar eu aş fi doar una dintre ele. 🙂 Cu siguranţă, n-ar mai dormi nici măcar pe covoraşul din faţa uşii de la intrare. Eventual prin parcuri, sub copaci, prin ierburi, pe bănci, pe sub bănci, pe terasamentul de la calea ferată etc. Dar nu în preajma sufleţelului meu. 🙂
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:43
Maria 😆
ApreciazăApreciază
16.
Maria | 9 octombrie 2011 la 20:46
Nora, astea-s doar variantele blânde care mi-au trecut prin minte. 🙂
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:48
Maria, toate-s faine -în imaginaţie- dar mai cu seamă alea din Anglia 😆
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 20:54
🙂 Prietena mea Ancuţa revine, în stilul ei propriu, la fix, cu ceva la temă.
Urmăriţi vă rog, cu atenţie, noua invenţie produsă de revoluţia tehnologică:
ApreciazăApreciază
19.
Maria | 9 octombrie 2011 la 20:58
Nora, da! 🙂 Îmi mai plac şi cele din Mexic. Încă n-am reuşit să le adun şi să le scad pe toate. 😀
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 21:00
Da şi aia din Spania – de fapt voiam să zic Brazilia, dar amândouă-s pe acolo 😆
ApreciazăApreciază
21.
angel | 9 octombrie 2011 la 21:05
Nora se chinuie si pe aici sa ploua..dar nu reuseste prea mult. Nu in atena.
asa ca ma gindeam sa mai „coacem ” de-o poveste la gura focului..ce zici? subiecte avem, har Domnului.
ApreciazăApreciază
22.
angel | 9 octombrie 2011 la 21:06
Crengulin, ai primul cuvint! de mica imi placeau pieile rosii..
ApreciazăApreciază
23.
Maria | 9 octombrie 2011 la 21:08
Vraiment interessant ce petit film et une jolie surprise! C’est le temps de revenir au livre, au mot ecrit sur la feuille de papier. Je l’aime beaucoup! Pour moi, autre bien-aime peut etre seulement un livre. 🙂
ApreciazăApreciază
24.
angel | 9 octombrie 2011 la 21:09
@ Nora 18- aici s-a facut o chestie foarte „misto”: s-a facut un spectacol, cu artisti renumiti-actori si cintareti- si biletul de intrare era…o carte!! ce mi-a mai placut ideea..
ApreciazăApreciază
25.
angel | 9 octombrie 2011 la 21:11
da, „gustul”cartii..
ApreciazăApreciază
26.
Maria | 9 octombrie 2011 la 21:11
Nora 20, păi da, că mama telenovelitei europene e de prin Spania. 🙂
Şi pentru brazilieni e uşor datorită elefănţeilor onomastici. Indiferent pe ce nume le-ar spune iubitelor în focul pasiunii, tot e bine şi nu dau greş. 🙂
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 21:11
Angel, începe şi sezonul povestilor, sper, grădina e deschisă, cred că fiecare avem câte ceva de povestit, să vedem cine-ncepe 🙂
24, Simplă, excelentă idee 😀
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 21:15
Vreiment Maria, l’innovation belle, nécessaires 😀
ApreciazăApreciază
29.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 21:22
bonsoir,
mi s-a facut pofta sa citesc cartea ”Fetele Nikas…”,
@Nora, ai facut o prezentare cu mult suflet!
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 21:36
skorpion, bine ai revenit, mă bucur că ai simţit 🙂 Danke, o s-o citeşti 🙂
ApreciazăApreciază
31.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 21:40
nora,
de-a lungul timpului am avut ocazia sa intilnesc oameni cu radacini nu numai romanesti, oameni care in viata lor au/au avut ocazia sa traiasca in tari diferite, chiar pe continente diferite, cu experiente de viata uluitor de bogate…tragind o mica concluzie, ca cu cit esti vorbitor de mai multe limbi (precum Monica Savulescu Voudouris) si traiesti in mai multe culturi, cu atit esti mai bogat sufleteste, dar si intelegi natura umana mai bine, fiind in acelasi timp mai ingaduitor, mai tolerant….
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 21:47
skorpion, sunt de aceeasi părere. Adică multiculturalismul există doar în măsura în care e ceva natural si creativ. Nu ceva rezultat prin politically correctness. Este aceeasi situaţie ca si în cazul toleranţei naturală între cultele religioase, diferită de cea artiicială dirijată prin politici ecumenice. Orice creste natural, de jos în sus, e viabil si însufleţitor, spre deosebire de ceea ce vine de sus în jos, dirijat ori impus.
ApreciazăApreciază
33.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 21:51
@nora,
de acord cu tine, dar uneori anumite idei sanatoase pot sa vina si de sus de la o minte sanatoasa si avangardista si sa gaseasca teren fertil in straturile de jos ale societatii
ApreciazăApreciază
34.
relu | 9 octombrie 2011 la 22:08
Seara buna!
ApreciazăApreciază
35.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 22:09
salve, relu
🙂
ApreciazăApreciază
36.
relu | 9 octombrie 2011 la 22:10
ApreciazăApreciază
37.
relu | 9 octombrie 2011 la 22:13
Salve Skorpion! 😆
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 22:16
skorpion, da, asta-nseamnă, în planul societăţii şi-n politica unui stat, leadership, adică o conducere capabilă de motivare si antrenare a oamenilor,a energiei si capacităţilor lor civice, de orice categorie socială si intelectuală, în proiectele sale.
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 22:17
relu, salut 🙂 Era timpul pentru muzică! Muzică bună 🙂
ApreciazăApreciază
40.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 22:18
ce mai faci, relu?
😛
@nora,
da, asa este….mai greu cu ducerea pina la capat a proiectelor…
ApreciazăApreciază
41.
relu | 9 octombrie 2011 la 22:20
Noapte buna, Nora! 🙂
ApreciazăApreciază
42.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 22:20
da, skorpion, promotorii nu lipsesc, e mai greu cu construcţia în sine… 🙄
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 9 octombrie 2011 la 22:21
noapte bună, relu 🙂 Faine piese: mai rămân s-ascult! Multzam 🙂
ApreciazăApreciază
44.
relu | 9 octombrie 2011 la 22:25
Skorpion,
@ 40
Comme-ci, comme ça !
Sa ai o saptamana faina!
ApreciazăApreciază
45.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 22:28
@Relu,
este bine si asa: 50%/50%
😆
multumesc pentru noua saptamina, idem si voua,
gute Nacht,
🙂
ApreciazăApreciază
46.
skorpion | 9 octombrie 2011 la 22:49
daca este luni este
Tom Gallagher
bun:
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/miscarea-populara-aceeasi-marie-sub-alta-palarie-240457.html
ApreciazăApreciază
47.
Maria | 9 octombrie 2011 la 22:55
Skorpion 31, este adevărat ce spui. Orice descindere, orice vieţuire în alte lumi şi culturi constituie experienţe de cunoaştere şi de aprofundare a spiritului uman. Se deschide, totodată, şi un univers lingvistic fabulos ce permite pătrunderea în alte niveluri de înţelegere a lumii.
Dar, pentru că doamna Monica Săvulescu-Voudouri este prezentă aici ca mare om de cultură, cu o vocaţie creatoare neobişnuită, îmi permit să reamintesc că un adevărat scriitor este, în primul rând, un pasionat cititor. Aş adăuga, aşadar, aventura lecturii şi a superbei îmbrăţişări a culturii scrise, ce însoţesc scânteia creatoare. Nu mi-a scăpat din vedere, din fişa biobibliografică prezentată de Nora, activitatea de traducătoare a scriitoarei. E un lucru formidabil şi cred că nu divulgă doar pasiunea pentru carte (iată ce frumos revenim iar la carte!), ci şi exerciţiul dificil pe care numai un traductolog îl înţelege în complexitatea sa. Bogăţia sufletească a omului vine mai întâi din acest univers, ce sădeşte sensibilitatea şi emoţiile adânci, căci experienţele vieţii pot fi şi bune şi nefericite…, iar un univers multicultural îl afli şi în spaţii desfăşurate pe arii mai restrânse.
ApreciazăApreciază
48.
Creanga | 10 octombrie 2011 la 07:59
Buna dimineata!
O sa vin acus la gura sobii sa deapan povesti, pana atunci, pe scurt:
Vara asta indiana e cam scurta, sambata si duminica 23-24 de grade, luni tot frumos, 23 de grade, la fix asa sarbatoresc Ziua Curcanului.
Ciudatii oamenii pe aici, cand asteapta autobuzul stau in sir indian, chiar daca sunt de toate natiile, cand urca in autobuz(doar prin fata) de obicei saluta soferul care si raspunde, verifica biletul si avanseaza. Soferii sunt amabili dar cam, cam smuciti, parca ar cara cartofi.
Alta data o sa va spun despre metroul cu cauciucuri.
O saptamana usoara!
ApreciazăApreciază
49.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 12:20
Salut 🙂
Crengulin, întâlnirea cu o lume nouă, cred, e cât se poate de interesantă pentru cei care au pricepere să prindă în cuvinte ce văd si ce trăiesc acolo.
ps. Şi pe la noi mai fiecare zi e a curcanilor, altfel de curcani, însă 😆
Ziua bună si săptămâna la fel, prieteni 🙂
ApreciazăApreciază
50.
Sare'n Ochi | 10 octombrie 2011 la 12:34
@Nora 🙂 nu le iubeste nimeni (pe T si pe I), dar ele se baga-n casa omului s-o strice.
ApreciazăApreciază
51.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 12:47
Sare, da, săracu’, că-l taxează si impozitează-n dusmănie, parcă… 🙂
ApreciazăApreciază
52.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 12:49
skorpion, 46, multzam pentru link-ul de luni 🙂 Mereu bine de luat în seamă
ApreciazăApreciază
53.
luminita | 10 octombrie 2011 la 14:04
Va salut si eu, bucuroasa de prilejul intalnirii unei scriitoare de calibrul Monicai Savulescu-Voudouri.
Observ insa si prezenta unui nou „gradinar” cu care nu am facut cunostinta, asadar:
-salut, relu!
😆
ApreciazăApreciază
54.
monica | 10 octombrie 2011 la 19:21
Norei Damian si invitatilor sai, buna seara!
ma aflu pt prima data aici (la comentarii) si incerc, cu emotie sa nu stric cumva armonia ce domneste in „gradina” . Vreau sa -i impartasesc Norei bucuria cu care am parcurs (de-abia azi), prezentarea facuta Monicai Savulescu Voudouri , prezentare ce m-a incantat ,iar incantarea s-a transformat intr-o ademenitoare invitatie pt lecturarea cartilor pe care, recunosc , nu le-am citit . Multumesc Nora Damian !
ApreciazăApreciază
55.
clemycali | 10 octombrie 2011 la 19:39
Buna seara, buna seara si gradinii si gradinarilor!
Vin cu o veste si cu o intrebare. Vestea il priveste pe tenorul favorit al gradinii care a reusit ieri seara un succes uluitor la Scala, unde recitalul lui a forst urmat de nu mai putin 5 bisuri.
Intrebarea este mai mult un referendum. Supun deci atentiei gazdei si tuturor gradinarilor: daca postez ceva saptamana aceasta ce ati preferea sa vizionati: La Traviata (cu Rene Fleming si Rolando Villiazon), Boema (cu Anna Netrebko si Rolando Villazon) sau Don Pasquale cu (JDF si Ruggiero Raimondi)?
ApreciazăApreciază
56.
oldhashu | 10 octombrie 2011 la 19:41
Bună seara, dragilor! 🙂
Încă un iubitor JMJ apărut aici (salut @relu! :D) așa că eu mă pot orienta spre „ai noștri”. Saptamâna asta se vor face doi ani și două luni de la plecarea lui:
ApreciazăApreciază
57.
clemycali | 10 octombrie 2011 la 19:42
Asa e old. Vremea trece necrutator de repede.
ApreciazăApreciază
58.
oldhashu | 10 octombrie 2011 la 19:55
Clemy, bună seara! 🙂
A fost o vreme când se cânta așa ceva?! Îți amintești?
ApreciazăApreciază
59.
Maria | 10 octombrie 2011 la 20:11
Bună seara, Nora! Bună seara tuturor prietenilor şi cititorilor grădinii! 🙂
Monica, este o bucurie să te întâlnesc şi să te citesc în Grădină, alături de celelalte spaţii unde am acest privilegiu! 🙂
ApreciazăApreciază
60.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 20:15
Seara bună, prieteni 🙂
Lumi, din când în când mai avem şi noutăţi 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
61.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 20:16
Maria, salut 🙂
Monica 🙂 mă bucură vizita ta ca şi faptul că prezentarea „Fetelor Nikas” te va duce spre cărţile de excepţie ale Monicăi Voudouri
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 20:17
Clemy, bravo pentru JDF!! 🙂 Atrăgătoare fiecare din cele trei, poate ar trebui să-ncepi cu Traviata!?
Deocamdată-l ascultăm cu plăcere pe Florin Bogardo: TKS, Old 🙂
ApreciazăApreciază
63.
monica | 10 octombrie 2011 la 20:31
Va multumesc si eu,Maria si Nora pt primire ! Pt mine este onorant sa fiu alaturi de voi 🙂
ApreciazăApreciază
64.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 20:50
Monica, reciproc!! 🙂 Cred că am mai descoperit ceva: gravatarul tău se potriveşte fain în grădină 🙂
ApreciazăApreciază
65.
monica | 10 octombrie 2011 la 21:25
Daaa !!! Mi-am pus haine bune, de vizita 🙂
ApreciazăApreciază
66.
Maria | 10 octombrie 2011 la 21:28
🙂 Şi încă o dată se adevereşte că o carte bună, mai ales una proaspăt lansată în spaţiul unei biblioteci de îndelungată tradiţie culturală, adună spiritele frumoase şi luminoase.
ApreciazăApreciază
67.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 21:33
Monica, am vreo două postări politiceşti pe ţeavă, da nu stiu de ce, parcă n-au chef să pornească. Niciuna. 🙂 Cred că de vină e atmosfera asta ceţoasă. Oricum, pentru zilele când se lasă repede întunerecul ne pregătim cu ceva poveşti 🙂 …Mai asteptăm un pic 🙂
ApreciazăApreciază
68.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 21:37
Maria, din cauza asta parcă simt un pic de ceaţă, asta-i spuneam şi Monicăi. După literatură bună-bună, articolele de conjunctură încă nu se simt în largul lor 🙂
ApreciazăApreciază
69.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 21:43
🙂 Timi Yuro, o invitaţie la bucurie si optimism (am pus-o si pe FB)
ApreciazăApreciază
70.
Maria | 10 octombrie 2011 la 22:08
Nora 67 🙂 , cunosc atât de bine starea. Se adună material, prinde cheag, dar parcă… nu ştiu. Lipseşte o scânteie care să străbată ceaţa. O să se ridice ea singură în curând şi vine iar vremea poveştilor politiceşti şi ale vieţii cotidiene, prea neobişnuite în obişnuitul lor prozaic. 🙂
Îmi place mult Timi Yuro, ,,As Long There Is You”. 🙂
ApreciazăApreciază
71.
Maria | 10 octombrie 2011 la 22:11
Nora, dacă ai posibilitatea, să vizionezi filmul ,,The Tree of Life”. Eu sunt încă sub impresiile sale puternice. 🙂
ApreciazăApreciază
72.
Creanga | 10 octombrie 2011 la 22:26
Seara buna!
ApreciazăApreciază
73.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 22:45
Maria, multzam 🙂 parc-am auzit de filmul ăsta, o să-l caut 🙂
ApreciazăApreciază
74.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 22:49
Crengulin, salut! Multzam că ne- ai adus-o pe Hindi 🙂
Ce oră e la tine? Mai ţine vara indiană? 🙄
ApreciazăApreciază
75.
Creanga | 10 octombrie 2011 la 22:52
E inca bine, 22 de grade, aproape ora 1600. Peste 8 zile o sa o vad live.
ApreciazăApreciază
76.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 22:58
Crengulin, esti de invidiat, mă bucur 🙂 Să ne ţii la curent, please 🙂
ApreciazăApreciază
77.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 23:04
„At the same time”, frumoasă piesă, excelentă interpretare 🙂
ApreciazăApreciază
78.
Maria | 10 octombrie 2011 la 23:16
Nora, dacă nu găseşti filmul, găsesc eu o modalitate să-l fac să ajungă la Sibiu. 🙂
ApreciazăApreciază
79.
Creanga | 10 octombrie 2011 la 23:21
Nora, de invidiat ca e cald afara? sau ca o voi vedea? La curent cu meteo precum Florin Busuioc sau cum a fost la concert?
ApreciazăApreciază
80.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 23:25
Maria, TKS, o să-ţi spun 🙂
ApreciazăApreciază
81.
skorpion | 10 octombrie 2011 la 23:27
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ioan-oltean-tras-la-raspundere-de-macovei-949150.html
ApreciazăApreciază
82.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 23:28
Crengulin, pe termen scurt, pentru concert, unul deosebit. Pe termen mai lung, probabil, pentru orizontul deschis aspiraţiilor si capabilităţilor tale 🙂 Chiar dacă e mai greu la-nceput, dar nici nu s-ar putea altfel.
ApreciazăApreciază
83.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 23:32
skorpion, cred că numărătoarea inversă a-nceput: chestie de zile până când Monica Macovei va părăsi pedeleul. Că doar n-o să plece olteanu! 🙄
http://www.zf.ro/eveniment/salvarea-de-sub-atentia-dna-pensionarea-morar-una-din-cele-doua-judecatoare-de-la-iccj-si-alti-12-magistrati-a-cerut-pensionarea-8853633
ApreciazăApreciază
84.
Creanga | 10 octombrie 2011 la 23:37
Nora, e si bine si rau, nu le poti avea pe toate.
Cand ne mai adunam pe la gura sobei poate povestesc despre Irak. 🙂
O seara placuta!
ApreciazăApreciază
85.
noradamian | 10 octombrie 2011 la 23:39
Creangă, asa-i! Abia astept să ne povesteşti
O seară plăcută de „vară indiană” 🙂
Noapte bună, prieteni 🙂
ApreciazăApreciază
86.
angel | 10 octombrie 2011 la 23:54
Eu acum pot da o fuga..sa ascult un pic si sa citesc. Clemy: pune-le pe toate, incet-incet, le-om asculta noi..cu mare placere.
ApreciazăApreciază
87.
oldhashu | 11 octombrie 2011 la 07:56
Salut, dragilor! 🙂
Din memoria unui bătrân care abia acum întelege …
ApreciazăApreciază
88.
skorpion | 11 octombrie 2011 la 08:40
Dă clic pentru a accesa Romania-Juna-Raport-IDENTITATE-NATIONALA-10-05-2011.pdf
recomandare de la Mihail Neamtu via politeia
ApreciazăApreciază
89.
skorpion | 11 octombrie 2011 la 11:15
http://www.revista22.ro/articol-11572.html
ApreciazăApreciază
90.
noradamian | 11 octombrie 2011 la 13:24
Ziua bună, prieteni 🙂
Old, înainte a a fi un mare hit, vara indiană e un fenomen climatic specific zonei Montrealului deosebit de atrăgător şi din pdv turistic.
Superbă piesă, Old, TKS 🙂
Skorpion, multzam de link-uri!
O zi însorită, vă doresc, ca de vară sibiană ( că pe asta o văd eu aici :))
ApreciazăApreciază
91.
noradamian | 11 octombrie 2011 la 13:24
postare nouă
ApreciazăApreciază
92.
România din diaspora, o putere transnaţională « Gradina de hartie | 11 decembrie 2011 la 10:27
[…] Schumann şi anul 2012Ştefan Hruşcă: “Linu-i lin şi iară lin”Nemuritorul EminescuMonica Săvulescu-Voudouri: Fetele Nikas, în lumina zilei, mare şi albăConstantin Noica: Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românestiBucureşti, […]
ApreciazăApreciază