Trecând de vechi dureri şi de bariere noi
1 noiembrie 2011 at 21:21 noradamian 32 comentarii
În teoria managementului schimbării sociale ca trecere de la o stare de echilibru la alta, discrepanţa între ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie, între scopuri şi rezultate constituie chiar forţa motrice a acestui proces. Problema cheie a reuşitei unui proces de schimbare este modul în care este percepută această discrepanţă ea fiind generată de factori care acţionează diferit la diferiţi oameni. Altfel spus, depăşirea barierelor de către o societate intrată într-un ciclu al schimbării cu fazele caracteristice acestui parcurs (negarea, apărarea, excluderea, adaptarea, internalizarea) depinde de felul în care sunt depăşite (sau nu) aceste bariere de către fiecare membru al ei. Cu un management care nu ia în considerare aceşti factori generatori de disfuncţii (activaţi, de regulă, de incertitudine) reformarea societăţii devine şi ea incertă. Din nefericire, exact aşa stau acum, lucrurile.
******
Pe de altă parte, barierele, normale într-o societate normală, transformate-n mijloace neconvenţionale de luptă în afara oricăror reguli democratice ne condamnă la un nefericit război cu efecte psihic-negative pe termen lung. Totuşi, cum bunul simţ real al electoratului învinge pe cel afişat ostentativ de clasa politicienilor adversari ai reformării statale, barierele perceptive şi cognitive sunt depăşite şi fără ajutorul unui for managerial superior. Altfel stau lucrurile, din păcate, cu cele emoţionale (obişnuinţa, conformismul, întoarcerea-n trecut, teama de risc, preocuparea pentru judecare-acuzare şi nu pentru generare de idei, neputinţa de a gândi liber) care se şi bucură din acest motiv, de încurajare din partea politicienilor ostili reformării statului. La fel şi barierele de mediu, ştiut fiind că toate sistemele tind spre menţinerea echilibrului existent. Iar în absenţa unei comunicări sistematice, noutăţile, receptate ca ameninţări, chiar dacă nu sunt respinse, nu sunt nici bine primite. Mai ales când profeţiile autorealizabile şi sondajele de opinie cu răspuns inclus întăresc negativismul şi adversitatea la nou. În fine, a-ncerca depăşirea socială a barierelor culturale seamănă cu escaladarea unor munţi prăpăstioşi; tabu-urile, mai cu seamă, fiind foarte greu abordabile. Cum presupoziţiile intelectualiste şi/sau asociate sechelelor totalitarismului (dubla gândire, neconştientizată adesea şi gândirea prin procură) predispun la politizarea gândirii, barierele culturale par mai inaccesibile decât Everestul, iarna.
*****
S-ar putea crede atunci, că poporul, învins de puterile propriului stat asociate împotriva intereselor sale, nu mai are nicio deschidere. Mai ales că şi în materie de alternative, farseurii specializaţi în manevre oculte ies deja cu noile reţete de sezon politic preparate în laboratoarele lor subterane. Momentul de faţă poate fi văzut, prin urmare, ca fiind prins între putinţa redusă a executivului, blocat de opoziţie şi de propriul partid cu puţine excepţii, dar şi de lipsa comunicării sistematice şi responsabile care-l depărtează de societate. În plus, toate astea se petrec pe fondul valurilor crizei globale, ale cărei efecte, încă puţin simţite aici, sunt imprevizibile. Totuşi, privind dincolo de perdeaua ţesută de oficianţii politici ostili naţiei, perspectiva unei înnoiri se vede mult mai aproape decât în ultimii ani. O deschidere care va îngloba firesc, mişcările plecate spontan din cel puţin două părţi. Asocierea din mers a câtorva persoane (numărabile pe degetele de la o mână, cred) din echipajul actualei puteri ar trebui, logic să fie luată-n seamă, deşi nu se poate spune când şi cum. Mă refer la cei puţini care, în ciuda obstrucţiilor transpartinice îşi continuă, cum pot, proiectele. Realizările recente ale incomodei Monicăi Macovei, ca să nu dau decât acest exemplu, contrazic total imaginea de bibelou de vitrină. Tot ce se spune şi ce se face în aceste noi spaţii civic-politice, vulnerabilităţile zonei de posibilă confluenţă, mai ales, persoanele reprezentative, sunt ţintite încă înainte de intrarea-n arena politică. Nimic surprinzător, nu?
Entry filed under: 7301634. Tags: managementul schimbării sociale, noi spaţii civic-politice.
Faceţi loc,să sune goarna, trec cavalerii de carton… Je suis roumain
32 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:09
buna seara,
ce misterioasa esti, nora, in postarea asta,
noroc cu ultimele 3 propozitii, eu fiind om al concretului, inteleg mai bine prin exemple
🙂
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:15
skorpion, servus, scuze, e cam tehnică si depăseste si ca mărime standardele obisnuite pentru blog. Dar, cu puţină răbdare sper să se evapore misterul 🙂
ApreciazăApreciază
3.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:19
inteleg ca esti optimista, sa speram ca ai dreptate
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:20
Skorpion, am incercat, de fapt, să văd situaţia din acest moment social politic de la noi, prin prisma teoriei managementului schimbării,o teorie la care ţin mult si de destulă vreme. Cu permanenta tristeţe că e atât de la-ndemână teoretic si atât de puţin luată-n seamă, practic. 😉
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:22
Da, Skorpion, paradoxal, o situaţie care are potenţialul de a duce la primenire. Nu degeaba se dau de ceasul morţii cavalerii de carton si slugile lor din media să găsească „soluţii alternative” 🙂
ApreciazăApreciază
6.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:26
e atât de la-ndemână teoretic ………..si completez eu: atit de greu de pus in practica, adeseori, neexistind bunavointa, alteori neexistind stiinta necesara….
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:38
Skorpion, cursuri pe tema asta si altele la fel de importante se fac la toate scolile si stagiile pregătitoare pentru inalţi funcţionari publici. Se iau examene, se dau diplome care le deschid drum spre posturi bune si gata. La asta servesc teoriile, nu la a fi transpuse-n practică… Inclusiv pentru actualii guvernanţi. Singurul care a făcut notă discordantă si în această privinţă a fost cât a ocupat postul de ministru, Sebastian Lăzăroiu. 🙄
ApreciazăApreciază
8.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:38
omg,
http://nedormitul.wordpress.com/2011/10/27/gheorghe-turda-a-fost-colaborator-al-securitatii/
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:40
Maaare iubitor de neam si de muzica lui de suflet 😦
ApreciazăApreciază
10.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:43
se poate ajunge si la concluzia ca, cu foarte putine exceptii, pe vremea comunistilor puteai urca in toate domeniile numai daca erai legat de pcr si securitate….
urcusul se facea cu sira spinarii indoita
😦
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:47
Skorpion, multi racolaţi din zona artistică si scriitoricească. Probabil fiindcă se bucurau de multă simpatie si trăiau în medii slobode la gură 😉
ApreciazăApreciază
12.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:50
andreea pora
ai citit articolul ei?
http://www.revista22.ro/lista-lui-ponta-11801.html
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:51
Danke, mă duc acum 🙂
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 22:57
🙂 Excelentă Tia Sebănescu:
…” Așa că pentru o seară, fără să știe, prințul Charles a încercat să răstoarne regimul din România după un scenariu propus de ziaristul Mihai Hurezeanu din Cluj (nota bene, fratele dlui Emil Hurezeanu) – scenariu pe care Roșca Stănescu, fidel obsesiei sale, l-a atribuit automat dlui Băsescu: „poate fi un joc al lui Băsescu, el nu mai poate fi președinte și aduce monarhia ca să fie prim-ministru”. Aha! Vasăzică, de-aia l-a atacat dl. Băsescu pe regele Mihai! Ca să resuscite curentul monarhist, determinând opoziția să-l invite pe rege în Parlamanet pentru ca apoi, harșt! să-i răpească pe Charles și Camilla și să-i aducă fedeleș la București punându-le coroana și lăsându-i în offsaid pe dnii Iliescu, Duda, Voiculescu, Antonescu și Ponta. Good point!”
ApreciazăApreciază
15.
skorpion | 1 noiembrie 2011 la 22:59
chiar good point,
gute Nacht!
🙂
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 1 noiembrie 2011 la 23:02
Noapte bună, Skorpion 🙂
Somn usor, tuturor
🙂
ApreciazăApreciază
17.
Arizonianul | 2 noiembrie 2011 la 10:15
Nora dragă,
articolul este excelent. Vorbeşte, practic, despre stagnare şi evoluţie şi despre paşii necesari în atingerea evoluţiei. Citez:
„Cu un management care nu ia în considerare aceşti factori generatori de disfuncţii (activaţi, de regulă, de incertitudine) reformarea societăţii devine şi ea incertă. Din nefericire, exact aşa stau (acum), lucrurile”.
Dacă îl scoatem pe „acum„, se ajunge la generalizarea paşilor evolutivi în toate domeniile.
Exact prin aceste stări emoţionale, trec milioane de români care se adaptează la noile condiţii locale, atunci când părăsind ţara mumă, se transformă în membrii ai diasporei…
Nu mă refer la vechii expatriaţi, pentru că ei nu aveau şansa neîntoarcerii. Nu aveau de ales decât ori… sau ori!
Cei plecaţi după ’89, au alt motor şi nu „beneficiază” de punţi arse-n urma lor. Adaptarea lor este mai grea dar… merită.
Pe plan intern, evoluţia este mai greoaie şi nu va fi sesizabilă decât la punctul în care clasa mijlocie va trece (din punct de vedere social) de un anumit nivel numeric. Care?
Greu de spus şi greu de stabilit, dar ăsta este clenciul: stagnarea pare că există dar de fapt este parte a evoluţiei…
Curaj să recunoaştem asta – asta lipseşte…
Scuze pentru lungimea discursului!
ApreciazăApreciază
18.
monica | 2 noiembrie 2011 la 10:26
Sunt putini cei ce au putinta a -si schimba mentalitatile si obiceiurile dobandite in 50 de ani de comunism,cand nu exista decat un singur management,cel al al urii si al fricii. Chiar daca,declarativ,unii sunt cu vederi democrat- europene, deseori ii surprinzi captivii vremurilor trecute,tradand in discursul lor, acea susceptibilitate bolnavicioasa care ne-a omorat nu numai sufletul ,dar si mintile.Pana ce,o generatie de tineri destepti si intreprinzatori ,eliberati ideologic si moral din acea perioada odioasa a comunismului , nu se va ridica si implica in viata publica,constituindu-se intr-o societate civila puternic si coerent ancorata in destinele natiunii , din care sa emane viitorii lideri politici, franele trase la modestele actiuni ale unei maini de oameni cu vederi reformatoare vor opri mersul in viteza a tarii.
Intelectualitatea ,de stanga sau de dreapta ar trebui sa se inplice mai activ decat a facut-o pana acum, lasand laoparte angoasele . De la ei trebuie pornit mai cu tupeu si fara coordonarea „fostilor” totul, pt ca numai ei pot imprima intai de toate un destin moral natiunii si apoi unul politic si economic.Un exemplu clar este dpmdv actiunea Noii Repubici care s-a lasat angrenata in lansarea ideilor dreptei romanesti,coordonata intr-un fel de un „fost” pe care-l respect de altfel,cum il respect si pe cel care a venit cu multi ani in urma cu ideea constituirii unui pol popular care era neocupat pe scena politica ro.Nu stiu cum trebuia facuta treaba ,dar Noua Republica n-ar fi trebuit sa fie suspicionata de legaturi cu vreuna dintre formatiunile Fostei Romanii.
ApreciazăApreciază
19.
monica | 2 noiembrie 2011 la 10:34
http://nouarepublica.ro/%E2%80%9Emai-bine-un-delfin-decat-un-rechin%E2%80%9D/
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 2 noiembrie 2011 la 13:29
Ziua bună şi cu soare, prieteni 🙂
Arizonianul, multzam, „stagnarea există dar este parte a evoluţiei”, excelent înţeles! Fiindcă actualul „acum” înseamnă momentul cel mai potrivit de trecere spre alt echilibru social 🙂
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 2 noiembrie 2011 la 13:58
Monica, propoziţia „un management care nu ia în considerare aceşti factori generatori de disfuncţii (activaţi, de regulă, de incertitudine) reformarea societăţii devine şi ea incertă. Din nefericire, exact aşa stau acum, lucrurile” se referă clar la managementul societăţii exercitat de puterile în funcţie ale statului, concret, acum, de către actuala putere. Spui: „Noua Republica n-ar fi trebuit sa fie suspicionata de legaturi cu vreuna dintre formatiunile Fostei Romanii„… perfect adevărat. Vorbim însă nu de legături partinice ci de integrarea a două trei persoane absolut remarcabile cu realizări valoroase de netăgăduit recunoscute prin atitudinea lor mai curând de dizidenţă în interiorul respectivelor formaţiuni. Personalităţi necesare, după mine, unei Noi Republici. Credinţa mea e că în acest stadiu, nu concurenţa între oameni şi miscări poate deschide drumul spre Noua Republică, ci solidaritatea lor. Excluse din formulă partidele actuale. Când am vorbit de o zonă de confluenţă ca loc de maximă vulnerabilitate, preferat ca ţintă, exact la asta m-am referit. Vulnerabilitatea respectivă fiind şi vulnerabilitatea şansei de a schimba actuala republică. Un subiect care ar merita, presupun, o dezbatere liberă de tabu-uri şi suspiciuni.
ApreciazăApreciază
22.
monica | 2 noiembrie 2011 la 16:15
Nora,
Citand comentariul lui @Arizonianul,am inteles mai bine fondul articolului tau.Daca l-as fi citit inainte de a da „send” ar fi fost mult mai bine 🙂
ApreciazăApreciază
23.
Hantzy | 2 noiembrie 2011 la 16:50
Buna ziua, tuturor!
Interesanta abordare: un management al schimbarii! Al schimbarii in bine, presupun. Facand o analogie cu sistemele termodinamice, as putea spune ca entropia sistemului ar tinde spre schimbare, spre cautarea noii stari de echilibru, tensiunile interne (energia potentiala) fiind extrem de ridicate. Ii trebuie doar acel brânci, pentru a se savârsi. Cu toata tendinta sistemului de a-si pastra actuala stare, datorata „oficianţilor politici ostili naţiei” (wow!) mai repede ori mai tarziu se va petrece. Sunt insa proiectele celor putini, catalizatorul de care mai e nevoie?
Asta e una! O a doua ar fi starea spre care se tinde. Este ea superioara sau inferioara celei actuale. Pentru a fi superioara, ar rezulta ca este necesara absortia de energie (sub forma unei noi conditionari) a elementelor ce compun sistemul, tocmai pentru a fi capabile a se ridica la noul standard al starii sistemului. Codul Macovei la PD-L ar putea reprezenta conditionarea/filtrul respectiv. Esential insa mai e un lucru: daca filtrul respectiv e cel adecvat pentru confirmarea noului standard. Particularizand, este calitatea respectiva, solicitata prin codul Macovei, a membrului de partid necesara? Raspunsul e da. E si suficienta? Probabil NU. Nu voi sa fiu cinic, dar pentru innoire e nevoie de risc. Iar cei dispusi sa riste sunt, statistic, cei care nu se tin de reguli, nonconformistii. Iar cei care ne-or conduce tre’sa aibe mai ales alte calitati in afara probitatii morale si penalitatii nule. Astea sunt bune pentru soldati si paznicii de noapte. De la parlamentari sau guvernanti asteptam ceva mai mult decat sa voteze dupa deget, nu?!
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 2 noiembrie 2011 la 20:42
Seara bună, my friends 🙂
Monica 🙂
Hantzy, din fundătura în care a ajuns statul asistenţial împovărat de corupţie, si birocraţie, actuala clasa politică îmbogăţită exact prin întreţinerea acestei stări de lucruri, n-are cum să-l aducă la liman. Cu câţiva oameni care se străduiesc din interior să ţină lucrurile pe linia de plutire nu se poate schimba un sistem, asta e limpede. Totusi, ce fac acum acei câţiva oameni din interiorul sistemului va fi de folos mâine. Da, Codul Macovei, o premieră în viaţa politică autohtonă, e important nu fiindcă va reforma PDL, asta nu se va-ntâmpla, ci pentrucă va reforma noile structuri politice care se coagulează civic în noile miscări. NR nu seamănă cu ce am avut în materie de clasă politică perioada post decembristă. E exact ce ne-am dorit atunci dar am fost păcăliţi, nu mai spun de cine şi cum…
ApreciazăApreciază
25.
Hantzy | 2 noiembrie 2011 la 21:13
Atat statul asistential cat si cel concurential au parti negative, efecte secundare. Cel asistential se obliga sa ofere suficiente locuri de munca, a.i. sa poata plati celor aflati in nevoie diferite servicii sociale. Cel bazat pe concurenta accepta somajul ca pe un rau necesar in vederea mentinerii interesului pentru munca, dar si a gasirii unui loc de munca corespunzator inclinatiilor personale. Falimentul, si al unuisi al celuilalt, se remarca atunci cand masa critica a celor dpendenti de ajutor de la stat, indiferent de forma acestuia, este atinsa. Insa asta nu are de-a face cu problema in cauza.Imbogatirea nu e neaparat urmare a unei carente in integritatea morala a imbogatitului, asa cum nici averea modesta nu garanteaza probitatea morala. Eu nu carteam impotriva introducerii unor astfel de coduri, ca un fel de stacheta ce obliga la concurenta nu doar membrii PD-L, ci doar spuneam ca nu sunt suficiente. Dpmdv tin pumnii pentru NR si voi face chiar mai mult de atat. Dupa puteri!
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 2 noiembrie 2011 la 21:32
Hantzy, cu o masa enormă de falsi asistaţi depistată în cursul verii plus masa politicienilor si a funcţionarilor îmbogăţiţi din afaceri oneroase cu statul, fie si numai cu tarele astea şi e clar că nu mai merge. Nu trebuie făcute nici măcar calcule ca să se-nţeleagă în ce nesiguranţă o s-ajungem dacă lucrurile rămân tot asa. Codul MM e o reusită de excepţie, dar bineînţeles că nu e suficient…Şi eu susţin NR, sper să devină curând forţa de care are România nevoie 🙂
ApreciazăApreciază
27.
Hantzy | 2 noiembrie 2011 la 21:37
Eu vorbeam in general. Particularizand pentru Ro, ar fi craghios sa te contrazic.
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 2 noiembrie 2011 la 23:44
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
29.
clemycali | 3 noiembrie 2011 la 20:04
Buna seara, buna seara.
Scuze ptr absenta dar am intrat in perioada midtermen, adica a examenelor de la mijlocul semestrului. Ieri am avut unul, azi dimineata inca unul si saptamana viitoare am dat de predat doua eseuri:) Dar nu mi-am uitat promisiunile!
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 3 noiembrie 2011 la 22:47
Salut, Clemy 🙂 Stagiunea abia a-nceput! Succes la şcoală. Asteptăm cuminţi… 🙂
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 3 noiembrie 2011 la 22:48
postare nouă
ApreciazăApreciază
32. Elektrische Zahnbuerste | 1 decembrie 2011 la 13:41
… [Trackback]…
[…] Find More Informations here: noradamian.wordpress.com/2011/11/01/mai-sus-de-vechi-dureri-si-de-bariere-noi/ […]…
ApreciazăApreciază