România din diaspora, o putere transnaţională

11 decembrie 2011 at 10:27 66 comentarii

Postat de Monica Voudouri în „Biblioteca cu prieteni”

Ieri am primit o scrisoare din Noua Zeelanda si un telefon din Lima. Prietenii mei sunt profesori universitari, în primul caz, diplomati, în cel de al doilea. Romani si unii si altii. Îmi trimit site-ul unei edituri. Si ma sfatuiesc sa comand prin internet o carte, aparuta în Romania recent. Lor le-a placut.

Alaltaieri am primit o scrisoare din Boston. De la un medic clujean, cercetator la un institut de studii celulare. Medicul  ma întreba daca am vazut în presa din Romania scrisoarea unui prieten de-al nostru comun. Despre o facultate din Iasi, unde treburile merg cam anapoda. Respectivul prieten fusese asistent la acea facultate. Acum, de vreo 7 ani, este cercetator la un institut de fizica plasmei din Nagasaki. „Crezi ca a facut bine ca a scris ce-a scris?“, ma întreba omul de stiinta din Boston. Prilej sa-l contactez pe cel din Nagasaki. Si sa aud, printre altele, ca s-a însurat. Cu o bursiera de-a lui, din Ukraina. „Sotiei mele i s-a parut normal sa iau pozitie“, m-a asigurat. „A citit deci articolul?“, întreb, întrebare naroada. „Desigur, întelege perfect romaneste, îmi spune. E dintr-un sat de la granita cu Romania. Dintr-o familie de hutuli. Dar ne-am cunoscut în Japonia.“ Mai acum cateva zile am primit un E-mail de la Cape Town. Avem acolo un prieten care a emigrat din Bucuresti  în urma cu vreo 30 de ani. Vine în Romania mai rar, fiindca lucreaza mult. Este arhitect. Si pictor de biserici. Bineînteles, ortodoxe, asta stie sa faca, fiindca a urmat cursuri de arta bizantina în tara. Cand am fost la el ultima data, în biserica în care tocmai lucra, slujba se tinea în limba greaca. Kirie!!! Kirie!!! Si printre picioarele enoriasilor se fugareau copiluti negri. „E o mare navala a populatiei africane spre ortodoxism, ne-a spus preotul grec. Fiindca Africa este deceptionata de catolicism“. Noi îl ascultam fara comentarii. Ce sa facem, adica? Venim doar din Grecia. Asa ca mai stim si noi cate ceva. Iar cand e  vorba despre biserica ortodoxa, lasam ochii în jos. Si privim prin colturi. „Ati vazut cum arata Spitalul Coltea dupa restaurare?, ne întreaba arhitectul din Cape Town. Mi-a trimis nepotul meu un documentar. Îl gasiti pe youtube, merita, e splendid“.

Nepotul arhitectului din Cape Town este computerist. A absolvit în Romania. Dar de cativa ani buni lucreaza pentru o firma din Anglia. Sase luni la Glasgow, sase luni în Calcutta. El ne tine pe toti în priza. Cat lucreaza ei pe acolo nu stiu, cert este însa ca „navigheaza“ din plin pe calculator. Si ne „butoneaza“ si noua tot ce vrei si nu vrei. Suntem deci, permanent în legatura unii cu altii. În cadrul unui segment social, ar spune omul de meserie din mine, adica sociologul. Un segment social, care s-a întins însa prin lume, ca o caracatita. Si tocmai asta este probabil diferenta cu care ne-au marcat ultimele decenii.  Segmentul social caruia îi apartinem nu mai salasluieste pe cateva strazi din cateva centre universitare dintr-o tara din Est. Un segment social bine determinat de altfel si acolo. Si si atunci. Fiindca ne stiam unii pe altii, într-o generatie, ne urmaream, traiam în cercuri profesionale, în care ne straduiam sa ne dovedim. Acum, aria s-a extins. Încercam sa ne dovedim planetar. Tot la nivelul unui anume segment social însa, fiindca niciunul dintre cei pe care i-am pomenit mai sus nu doarme întins pe jos în gara din Amsterdam în rand cu drogatii, nu fura portofele prin Paris si nu scoate cutitul la beregata batranilor, spargand case la Roma.

Ceea ce au adus nou însa ultimele decenii în segmentul nostru este faptul ca suntem multi. Si multi dintre noi, foarte buni. Diaspora intelectuala a dobandit constiinta de sine. Constiinta de sine profesionala, nu politica, asa cum se întampla cu diaspora de dinainte de 89, cand culoarea politica spunea totul. Si cand se pastrau legaturi doar în cadrul dictat de acea culoare politica. Acum, legatura este acolo unde te duce Google, unde te duce Yahoo. Si unde cineva îti spune ceva care sa te intereseze. În ultimele decenii, deci, tinem legatura unii cu altii. Asta este darul pe care ni l-a facut dezvoltarea mijloacelor tehnologice. Si, mai nastrusnic, tot datorita lor, fie ca suntem la Cape Town, fie la Nagasaki, stim pe ore si pe minute tot ce se-ntampla în tara. Din acest punct de vedere, tara stie mai putine despre noi, decat noi, cei plecati de decenii, despre segmental nostru social aflat în tara. Romania a devenit mai mare decat poate fi ea cuprinsa fara efort.

Profesionalismul celui din tara sufera fara sperante. Eu stiu ce scrie domnul Cristea Enache, dansul habar nu are ce scriu eu. Deci, eu stiind, ma pastrez în profesie. Dansul, nefiind interesat ce se scrie în limba romana prin alte parti, îsi pierde într-un fel obiectul muncii. Fiindca o parere avertizata despre mersul literaturii romane în momentul de fata nu mai poate pretinde sa aiba. Înainte de ‘90 a venit la noi un pictor din Romania. Iesise cu niste expozitii, luase si un premiu international, îl prostise cineva de cap sa ramana în Vest, si cum nu exista alta posibilitate de viza decat prin înmatricularea la o unitate de învatamant, s-a înscris din nou student, anul întai, la o facultate de arte plastice din Olanda. „De unde vii dumneata“, l-a întrebat la primul curs maestrul olandez. „Din Romania“, a spus omul si a dat sa completeze cu date din curriculum, atatea expozitii personale, atatea participari internationale, ba, chiar si un premiu. „Foarte bine, a spus maestrul grabit. De-acum încolo uiti tot ce ai învatat în Romania. Si înveti sa faci pictura ca noi“ „Sa uit? se întreba artistul nostru deconcertat, stand la mine pe canapea cu ochii rotunzi de uimire, si nevenindu-i sa creada ca n-ar fi fost vorba cumva de niscai naluci auditive. Sa uit? Cum se poate sa uit?“ A umblat cateva zile cu ochii rotunzi. Impiedecandu-se de atata nedumerire. Si dupa vreo saptamana s-a întors acasa. Astazi, daca i s-ar fi întamplat una ca asta stiu sigur ca n-ar mai fi avut sentimentul scufundarii corabiilor. Astazi la auzul unei asemenea ineptii, ar fi trecut-o pe Facebook. Si s-ar fi stricat de ras, cu unii si cu altii de pe pamantul asta, devenit dintr-odata prea mic. Fiindca, astazi, diapora si-a schimbat caracterul. A devenit o forta. O putere transnationala. Astazi, orice membru al oricarei diaspore stie ca el nu trebuie sa uite nimic. Ca tocmai pe acea memorie de fier e chemat sa cladeasca. Am meditat mult la aceasta întamplare, care mi se pare paradigmatica. Si am ajuns la concluzia ca cel mai grav lucru care i se poate întampla unei diaspore este ca, în cadrul ei, sa se întrerupa povestile unui neam.  Povestile mai vechi sau mai noi, duse mai departe, împletite cu ale altora, îmbogatite, transformate, dar neuitate. Nu mai suntem un copac, cu radacinile adanc   împlantate-n pamant, scria un sociolog  (nu spun care, fiindca nu vreau sa  spulber frumusetea observatiei în note bibliogafice si citate). Nu mai suntem un copac cu radacini în pamant, spunea, asadar, omul acesta inteligent. Ne întindem însa spiritual pe deasupra lumii, ca o Cale Lactee.

Monica Săvulescu Voudouri

Articolul a apărut în 8 decembrie 2011, în revista Cultura

Despre Monica Voudouri am vorbit  aici:
https://noradamian.wordpress.com/2011/10/09/monica-savulescu-voudouris-fetele-nikas-in-lumina-zilei-mare-si-alba/

Entry filed under: 7301634. Tags: , , .

Alege, Mann… Prafuri de lăcrimat

66 comentarii Add your own

  • 1. ela  |  11 decembrie 2011 la 10:39

    Multumesc. Intrebarea este: ce putem face noi, cei ramasi in tara, ca vocea lor sa rasune mai puternic si sa se faca auzita?

    Apreciază

  • 2. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 10:47

    buna dimineata,

    frumos, frumos a spus Monica Vouduri.

    ela, noi ar trebui sa reactionam mai ferm la toata elucubratiile si ticalosiile ce provin dinspre parlament, justitie, politicieni.

    o facem?
    nu!
    aici este problema!

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 10:48

    Ziua bună 🙂

    Ela, nu ştiu! Unii dintre ei scriu în reviste, publică şi în ţară, participă la diverse manifestări ( simpozioane, congrese etc) legate de profesia lor. Evident, faptul că în mare parte, se simt uitaţi si încearcă să uite( mulţi!) e o tristă realitate cu explicaţii în cea mai mare parte politice, dar si de mentalitate. (Ideea că „”n-au mâncat salam cu soia” a rămas prin destule minţi ca şi altele de acest fel)

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 10:49

    Skorpion, nu ne simţim si noi străini în propria ţară, nu odată? 😉

    Apreciază

  • 5. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 10:51

    ba da, Nora,
    ne simtim outsideri…
    dar sentimentul acesta il aveam si inainte de 1989, dar, din pacate, si dupa….

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 10:56

    skorpion, mai cu seamă din pricina „profesionalismului care suferă fără speranţe” cum spune Monica, dar în alt context. Legat, însă, tot de indiferenţă şi de criterii valorice alterate de corupţie şi de politic. Ca si înainte de ’89, cum spui… 😉

    Apreciază

  • 7. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 11:09

    nora,
    ieri a fost Monica Macovei la Profesionistii.
    cica, si-a schimbat si look-ul si arata exceptional.

    sper sa apara si pe site-ul Eugeniei Voda
    http://www.eugeniavoda.ro

    am sa ma uit si eu.

    in ceea ce priveste profesionalismul, in Romania acest lucru nu este acceptat nici de catre politicieni, dar nici de catre firmele fie ele private sau de stat…aici este o mare problema.
    exceptia doar confirma regula.

    multi patroni fac parte din vechea garda PCR, securitate, turnatori….

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 11:12

    skorpion, am văzut convorbirea, mi-a plăcut!!! 🙂 MM, o profesionistă de care avem nevoie acum mai mult decât oricând 🙂

    Apreciază

  • 9. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 11:24

    aa, deci ai vazut-o?
    si ce spunea mai interesant?

    Apreciază

  • 10. Mircea Suman  |  11 decembrie 2011 la 11:42

    Interesant si, mai ales, emotionant. Dar peste, sa zicem, 50 de ani?

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 11:44

    skorpion, am văzut aproape toată convorbirea. În esenţă e ceea ce stim de pe blogul ei. Dar si aspecte legate de viaţa ei particulară, de greutăţi, de felul în care a trecut peste momente dificile, mai ales acelea în care din pricina intransigenţei, a faptului că nu se lasă intimidată era permanent atacată de indivizi din prim planul vieţii politice şi de mari granguri afaceristi ( Patriciu fiind un exemplu) Despre contractele dezavantajoase, oneroase, încuiate cu sapte lacăte, din guvernările trecute, spunea clar că motivul secretizării este caracterul lor antinaţional. În final si-a dezvăluit si deviza: „Nu mă las şi nu vă las” 🙂

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 11:46

    Mircea Suman, asa e, dar cine poate sti? 🙄

    Apreciază

  • 13. bigone  |  11 decembrie 2011 la 11:47

    ce pacat ca aceasta putere nu s-a facut simtita inca din 90.
    am si eu multi prieteni raspanditi prin lumea larga si, cand i-am rugat macar sa scrie prin ce au trecut inainte sa plece ( sa afle lumea-ntreaga de acele, deseori, orori ), mi-au spus, cvasiunanim, ca nu ii mai intereseaza !
    acum, de multe ori, e cam tardiv , tinand cont ca multi, dintre cei ce ar fi trebuit sa plateasca, ori sunt prea puternici, ori nu mai sunt deloc !

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 12:06

    bigone, da, în mai bine de două decenii s-au schimbat multe. Desi mulţi au plecat cu gând să nu se uite înapoi, cel puţin declarativ, există şi un aspect pozitiv -cel relevat de Monica Voudouri- faptul că s-a format o societate valoroasă a românilor în diaspora. A unor români frumosi care ţin legătura atât între ei cât si cu ţara. E bine să ştie că suntem cu ei şi mândri de ei 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 12:13

    🙂 http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-10912037-masina-macinat-nuci.htm

    Acum ies din „peisaj”, plec la Gura Râului (un sat de munte), adică „Boca del Rio” pe numele poetic 🙂

    Duminecă plăcută, prieteni 🙂

    Apreciază

  • 16. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 12:25

    distractie placuta la Boca del Rio,
    norocoasooooo,
    🙂

    Apreciază

  • 17. Creanga  |  11 decembrie 2011 la 19:23

    Seara buna!
    In Montreal exista o Uniune a Sciitorilor romani, exista chiar si o librarie romaneasca, a, trecut ieri pe acolo. Din ce am observat eu, romanii de aici nu prea sunt interesati de politica. Grupul Noua Republica Canada are doar 8 participanti. Una din doua, ori nu le pasa de politica ori NR nu este interesanta.
    Nora, fusei si eu pe la Gura Raului, frumos loc.

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 20:03

    Seara bună 🙂 Adineaori m-am întors! Crengulin, nimic nu-i usor ori exact cum am vrea să fie! Stiam că există si o publicaţie românească în Montreal, am prieteni acolo 🙂

    Boca del Rio e tot mai faină, în plus, e pe cale de a deveni staţiune montană, se pregăteste o pârtie faină de schi! S-a dat în folosinţă şi un nou drum,plus un pod de beton; se miscă lucrurile 🙂

    Apreciază

  • 19. Fini  |  11 decembrie 2011 la 21:01

    Bună seara ! 🙂

    Lou Reed – Perfect Day

    Just a perfect day
    drink sangria in the park
    And then later when it gets dark
    we go home

    Just a perfect day
    feed animals in the zoo
    Then later a movie too
    and then home

    Oh, it’s such a perfect day
    I’m glad I spent it with you
    Oh, such a perfect day
    You just keep me hanging on
    you just keep me hanging on

    Just a perfect day
    problems all left alone
    Weekenders on our own
    it’s such fun

    Just a perfect day
    you made me forget myself
    I thought I was someone else
    someone good

    Oh, it’s such a perfect day
    I’m glad I spent it with you
    Oh, such a perfect day
    You just keep me hanging on
    you just keep me hanging on

    You’re going to reap just what you sow
    You’re going to reap just what you sow
    You’re going to reap just what you sow
    You’re going to reap just what you sow

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 21:04

    Fini, servus 🙂 As zice că ziua asta e frumoasă ( nu chiar perfectă, desigur) Din motive specifice, locale 😀

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 21:08

    Frumoasă piesă 🙂

    Apreciază

  • 22. Fini  |  11 decembrie 2011 la 21:34

    Servus Nora ! 🙂

    Încearcă să priveşti prin ochelarii roz şi vei ajunge la concluzia că ai parcurs o zi perfectă. 😉

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 21:36

    Fini, oare Lucian Blaga cântă într-o poezie, sau două, Boca del Rio? 🙄

    Apreciază

  • 24. Fini  |  11 decembrie 2011 la 21:42

    http://www.trilulilu.ro/alonewolf/546bbb9c1664c3

    Apreciază

  • 25. clemycali  |  11 decembrie 2011 la 21:47

    Buna seara, buna seara. Multa amaraciune sta in postarea asta. Si eu mi-am pus de multe ori aceasta intrebare: oare cum am putea face ca oamenii cu adevarat capabili din tara sa nu se piarda intr-un ocean de mediocritate. Asa cum m-am intebat de multe ori si ce am putea face noi, romanii imprastiati in toate cele patru zari, ptr ca Romania sa fie privita altfel.

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 21:50

    Fini, multzam! ce frumos sună citită de Doinaş! 🙂

    Apreciază

  • 27. Fini  |  11 decembrie 2011 la 21:52

    Bocca del Rio – Lucian Blaga

    Să mă duc la
    Bocca del Rio,
    şovăi in drum, ori
    cât aş iubi-o.

    Port încă-n gânduri
    mierea, mirajul,
    dar fără tine
    rană-i peisajul.

    Ţara-ntre dealuri
    satul sub lună,
    Bocca del Rio
    nu mă adună.

    Iţi amintesti tu
    timpul şi locul
    prinse-ntre ziduri,
    zumzetul, socul?

    Iti amintesti tu
    verdele, stupii,
    pe coperişe-n
    gângur hulubii?

    Ce profeţie-n
    zarea iubirei
    fost-a atuncea,
    azi amintire-i.

    Basme, otravuri
    cald-pădureţe,
    roşii amurguri,
    patimi, frumuseţe,

    din amintire
    beau cu nesaţiu.
    Bocca del Rio,
    rană in spaţiu.

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 21:58

    Clemy, servus 🙂 Chiar acum urmăresc o discuţie pe B1, un român american, de la Harvard, Horia Mocanu, vorbeşte despre problemele democraţiei din SUA, UE, România… De cum ar implicare a românilor pentru reconstrucţia ţării
    🙄

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 21:59

    Fini, o poezie picturală, de o sensibilitate caracteristică poetului

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 22:00

    Uite, de la linkul dat de tine, „am pescuit” si asta:

    Apreciază

  • 31. Maria  |  11 decembrie 2011 la 22:08

    Bună seara! 🙂

    Locuri frumoase, lumi luminoase pe o gură de rai fără nicio exagerare. Lucian Blaga a iubit zona a străbătut-o într-o perioadă aridă a vieţii sale. În Sibiel a fost invitat de Andrei Oţetea. Se pare că a fost găzduit şi la cabana Astra (oare mai există?) pe undeva pe coclaurii montani ce leagă sus, pe creastă, drumurile Cindrelului, dinspre padinile din Sibiel până spre Fântânele, Păltiniş, Gâtu’ Berbecului şi, un pas mai jos, Gura Râului.

    Salutări neînzăpezite, dar perfecte, de la poalele altor munţi decât cei ce mi-au fost casă ani îndelungaţi! 🙂

    Apreciază

  • 32. Fini  |  11 decembrie 2011 la 22:15

    Mulţumesc Nora. Clipul m-a făcut să-mi reamintesc că am avut şansa în toamna asta să trăiesc o zi minunată de apus de toamnă sus în creier de munte, să privesc cu ochii dilataţi priveliştile. Ce ţară frumoasă avem!

    Apreciază

  • 33. clemycali  |  11 decembrie 2011 la 22:18

    @fini, Romania a fost binecuvantata de Dumnezeu cu frumuseti nemarginite.

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 22:18

    Maria, servus 🙂 Locuri neasemuit de frumoase de care nu ne putem bucura îndeajuns, înnobilate de poezia lui Blaga.
    Te salutăm cu drag 🙂

    Apreciază

  • 35. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 22:18

    splendid!

    Apreciază

  • 36. Maria  |  11 decembrie 2011 la 22:20

    Nora, te îmbrăţişez cu drag! 🙂 Sper să-mi revăd munţii cât mai curând. 🙂

    Apreciază

  • 37. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 22:20

    foarte interesant:

    (tradus in lb romana)

    Apreciază

  • 38. Maria  |  11 decembrie 2011 la 22:21

    Acum văd că la @31 e o eroare de redactare: Andrei Oţetea.

    Apreciază

  • 39. Maria  |  11 decembrie 2011 la 22:25

    Mulţumesc! 🙂

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 22:27

    Maria 🙂
    Skorpion, danke, pare ceva interesant 🙂

    Apreciază

  • 41. Un tanar de stanga  |  11 decembrie 2011 la 22:37

    Se o caso é chorar
    te faço chorar
    se o caso é sofrer
    eu posso morrer de amor.

    Vestir toda minha dor
    no seu traje mais azul
    restando aos meus olhos
    o dilema de rir ou chorar.

    Amor deixei sangrar meu peito
    tanta dor, ninguém dá jeito.

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  11 decembrie 2011 la 22:41

    41, frumos, deosebit de frumos! TKS 🙂

    Apreciază

  • 43. Fini  |  11 decembrie 2011 la 22:59

    Clemy salut! 🙂

    Apreciază

  • 44. Fini  |  11 decembrie 2011 la 23:03

    Maria te salut! 🙂

    Speri să-ţi revezi munţii? Ţi-o doresc din suflet! Dar vezi că te joci cu focul, ai şanse să – ţi reactivezi regretul că i-ai părăsit. Eu am păţit-o. Ciudată toamnă am avut!

    Apreciază

  • 45. Fini  |  11 decembrie 2011 la 23:06

    UTS,

    ăsta da, Tom Ze! Acum îmi place şi Tom Ze. Frumos.
    Unde ţi-ai rătăcit ochelarii roz?

    Apreciază

  • 46. Maria  |  11 decembrie 2011 la 23:10

    Te salut, Fini! 🙂 Foc şi zăpadă. Îmi place. Ştii cum arată nebunii, sălbaticii Făgăraşi în zilele astea?! 🙂 Da, în adolescenţă le-am pipăit zăpezile şi în lunile de la începutul toamnei. Începeam urcuşul pe coastă dinspre Sebeşul de Sus şi purtam pantaloni scurţi şi tricouri subţirele. Pe drum scoteam, pe rând, câte o haină şi o atârnam pe mine. La cabana Suru aveam deja bocancii cu dublu strat în picioare, haina de iarnă, căciulă şi mănuşi. Odată am trecut prin trei anotimpuri în doar trei şi jumătate, cât durează drumul spre coastă. Orice regăsire e un imens prilej de bucurie.

    Apreciază

  • 47. Un tanar de stanga  |  11 decembrie 2011 la 23:13

    45 fini
    hehehe draga mea : O culoare de vis … pentru un pictor – pentru cine intelege limba
    Stiam ca o sa iti placa Tom Ze desi acum citeva luni erai mai reluctanta 🙂

    Apreciază

  • 48. Fini  |  11 decembrie 2011 la 23:38

    Maria,

    frumos.
    Nu, cu Făgăraşul nu mi-am măsurat puterile. În schimb am în familie un troscănit care s-a logodit pe vârful Moldoveanu. Să vezi fotografia în care a imortalizat momentul: două arătări cu nişte pungi de plstic în cap (că ploua) în rest…..nişte pantaloni scurţi. Capul să ferească, fundul să trăznească! 😆

    Apreciază

  • 49. Fini  |  11 decembrie 2011 la 23:46

    UTS,

    culmea e că probabil în timp ce tu postai clipul în Grădină eu deja mi-am adăugat la favorite acest clip! Astăzi ascultăm melodia de două ori pentru că mie mi-e simpatic clipul acesta:

    Apreciază

  • 50. skorpion  |  11 decembrie 2011 la 23:47

    @maria,

    strunga dracului? virful Negoiu? ninsoare sub forma boabelor de orez?
    🙂

    si daca-i luni atunci este Tom Gallagher

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vant-puternic-pdl-rezista-247441.html

    noapte buna!

    Apreciază

  • 51. Maria  |  11 decembrie 2011 la 23:48

    Fini 😆

    N-ai idee câte trăznăi de-astea se-ntâmplă prin munţii noştri! 😀 Dacă vă povestesc vreodată la câte am asistat prin competiţiile de montagnarzi, vă cruciţi.

    Noi vara foloseam nişte pelerine enorme care acopereau totul, inclusiv rucsacul, pantalonii scurţi şi picioarele goale, mai puţin bocancii. Tot ca nişte arătări arătam, oricum. Iarna n-aveam nevoie că se făceau ţurţuri pe noi de ger. Ce vremuri frumoase…

    Apreciază

  • 52. Maria  |  11 decembrie 2011 la 23:53

    Skorpion, da, a dracu’ strungă! Era să ne rămână picioarele pe acolo într-o vară.
    Suru: vara la şpaţiren şi la cules de bujori de munte, toamna şi iarna la înot prin troiene.
    Poiana Neamţului, cu 12 km bătuţi pe jos de la Avrig.
    Ocolit Negoiu.

    În afară de Făgăraş am mai colindat Retezatul, Parângul, Apusenii, Costeştiul (Munţii Sarmizegetusei) Cheile Râmeţului, inclusiv prin zonele de escaladă.

    Apreciază

  • 53. Creanga  |  11 decembrie 2011 la 23:54

    Noapte buna Romania!

    Venii de la un magazin romanesc, buni mici mai au. Am gasit de toate cele pe acolo. Ieri la libraria romaneasca, carti si filme in romana. Gasesti aici si pentru burta si pentru minte, dar cand va aud ca vorbiti de tara raman fara cuvinte. Ori cate paduri si dealuri as vedea aici tot imi este dor de Romania si de prietenii de acolo, acest gol nu il pot acoperi cu nimic. Asa ajung la ce vorbeati mai sus, cum de nu ne putem uni pentru a schimba ceva in Romania? Adevarul este ca oamenii cu bun simt sunt in minoritate, dar cu rabdare se poate schimba, trebuie doar a incerca.

    Apreciază

  • 54. Maria  |  11 decembrie 2011 la 23:58

    Skorpion, apropo de Strunga Dracului. Doar cu puţin timp înainte de ’89 s-a permis civililor să cartografieze zona şi atunci au apărut primele hărţi destul de minuţioase. Am una dintre acestea, după ea ne-am orientat atunci.

    Apreciază

  • 55. Un tanar de stanga  |  12 decembrie 2011 la 00:03

    Salut
    Acum multi ani faceam anual piatra craiului, cu 3 prieterni care au plecat , Asa ca si eu am renuntat dupa 7 ani de creasta si am plecat si eu. Cu ei m-am mai intilnit…. si am fost fortat in virtutea Pietrei Craiului sa merg pe culmi in Suid Afrika si in Amerika in Colorado,. Dar Piatra craiului de atunci si
    …Mai dati-le ncolo de chinuri si beti
    Viata-i frumoasa baieti …. ramin de neuitat

    Apreciază

  • 56. Fini  |  12 decembrie 2011 la 00:10

    A fost o seară frumoasă.

    Noapte bună tuturor! 🙂

    Hoje eu quero a rosa mais linda que houver
    E a primeira estrela que vier
    Para enfeitar a noite do meu bem
    Hoje eu quero paz de criança dormindo
    E o abandono de flores se abrindo
    Para enfeitar a noite do meu bem
    Quero a alegria de um barco voltando
    Quero ternura de mãos se encontrando
    Para enfeitar a noite do meu bem
    Ah! eu quero o amor, o amor mais profundo
    Eu quero toda beleza do mundo
    Para enfeitar a noite do meu bem
    Ah! como este bem demorou a chegar
    Eu já nem sei se terei no olhar
    Toda ternura que eu quero lhe dar.

    Apreciază

  • 57. Un tanar de stanga  |  12 decembrie 2011 la 00:11

    Fini
    asculta versurile
    si vei intelege muzicalitatea lor daca nu sensul complet al cuvintelor
    chiar ma bucur ca iti place

    Apreciază

  • 58. Fini  |  12 decembrie 2011 la 00:21

    E un cântec frumos, interpretat diferit de mai mulţi câtăreţi. Interpretarea lui Tom Ze este aparte. Pe el trebuie să-l asculţi pentru a înţelege bine textul.

    Apreciază

  • 59. Un tanar de stanga  |  12 decembrie 2011 la 00:25

    Perfect de acord Fini 🙂
    Noapte buna doamna

    Apreciază

  • 60. Un tanar de stanga  |  12 decembrie 2011 la 00:29

    Creanga salut
    lasa dreak romania cit esti acolo. Concentreaza-te pe Canada ca altfel ti-o iau inainte pakistanezii.
    Sau, vino acasa repede. Cu kuru in 2 luntri e greu de tot.

    Ti-o spune cu sinceritate un tanar de stanga patit 🙂

    Apreciază

  • 61. noradamian  |  12 decembrie 2011 la 00:36

    Creangă, o s-o urnim 🙂 Oriunde ai fi, nu esti departe de casă. Mai ales tu care ai fost prin străinătăţuri destulă vreme. Iar planeta pe măsură ce trece vremea devine tot mai mică 🙂
    Skorpion, multzam 🙂

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  12 decembrie 2011 la 00:37

    noapte bună, amici 🙂

    Apreciază

  • 63. Fini  |  12 decembrie 2011 la 07:19

    Neaţa ! 🙂

    Apreciază

  • 65. noradamian  |  12 decembrie 2011 la 13:41

    Ziua bună şi săptămâna, la fel, dacă-ncepe cu un blues fain 🙂
    Multzam, Fini! … 🙂

    Apreciază

  • 66. noradamian  |  12 decembrie 2011 la 13:42

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 936.319 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.456 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 936.319 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: