România din diaspora, o putere transnaţională
11 decembrie 2011 at 10:27 noradamian 66 comentarii
Postat de Monica Voudouri în „Biblioteca cu prieteni”
Ieri am primit o scrisoare din Noua Zeelanda si un telefon din Lima. Prietenii mei sunt profesori universitari, în primul caz, diplomati, în cel de al doilea. Romani si unii si altii. Îmi trimit site-ul unei edituri. Si ma sfatuiesc sa comand prin internet o carte, aparuta în Romania recent. Lor le-a placut.
Alaltaieri am primit o scrisoare din Boston. De la un medic clujean, cercetator la un institut de studii celulare. Medicul ma întreba daca am vazut în presa din Romania scrisoarea unui prieten de-al nostru comun. Despre o facultate din Iasi, unde treburile merg cam anapoda. Respectivul prieten fusese asistent la acea facultate. Acum, de vreo 7 ani, este cercetator la un institut de fizica plasmei din Nagasaki. „Crezi ca a facut bine ca a scris ce-a scris?“, ma întreba omul de stiinta din Boston. Prilej sa-l contactez pe cel din Nagasaki. Si sa aud, printre altele, ca s-a însurat. Cu o bursiera de-a lui, din Ukraina. „Sotiei mele i s-a parut normal sa iau pozitie“, m-a asigurat. „A citit deci articolul?“, întreb, întrebare naroada. „Desigur, întelege perfect romaneste, îmi spune. E dintr-un sat de la granita cu Romania. Dintr-o familie de hutuli. Dar ne-am cunoscut în Japonia.“ Mai acum cateva zile am primit un E-mail de la Cape Town. Avem acolo un prieten care a emigrat din Bucuresti în urma cu vreo 30 de ani. Vine în Romania mai rar, fiindca lucreaza mult. Este arhitect. Si pictor de biserici. Bineînteles, ortodoxe, asta stie sa faca, fiindca a urmat cursuri de arta bizantina în tara. Cand am fost la el ultima data, în biserica în care tocmai lucra, slujba se tinea în limba greaca. Kirie!!! Kirie!!! Si printre picioarele enoriasilor se fugareau copiluti negri. „E o mare navala a populatiei africane spre ortodoxism, ne-a spus preotul grec. Fiindca Africa este deceptionata de catolicism“. Noi îl ascultam fara comentarii. Ce sa facem, adica? Venim doar din Grecia. Asa ca mai stim si noi cate ceva. Iar cand e vorba despre biserica ortodoxa, lasam ochii în jos. Si privim prin colturi. „Ati vazut cum arata Spitalul Coltea dupa restaurare?, ne întreaba arhitectul din Cape Town. Mi-a trimis nepotul meu un documentar. Îl gasiti pe youtube, merita, e splendid“.
Nepotul arhitectului din Cape Town este computerist. A absolvit în Romania. Dar de cativa ani buni lucreaza pentru o firma din Anglia. Sase luni la Glasgow, sase luni în Calcutta. El ne tine pe toti în priza. Cat lucreaza ei pe acolo nu stiu, cert este însa ca „navigheaza“ din plin pe calculator. Si ne „butoneaza“ si noua tot ce vrei si nu vrei. Suntem deci, permanent în legatura unii cu altii. În cadrul unui segment social, ar spune omul de meserie din mine, adica sociologul. Un segment social, care s-a întins însa prin lume, ca o caracatita. Si tocmai asta este probabil diferenta cu care ne-au marcat ultimele decenii. Segmentul social caruia îi apartinem nu mai salasluieste pe cateva strazi din cateva centre universitare dintr-o tara din Est. Un segment social bine determinat de altfel si acolo. Si si atunci. Fiindca ne stiam unii pe altii, într-o generatie, ne urmaream, traiam în cercuri profesionale, în care ne straduiam sa ne dovedim. Acum, aria s-a extins. Încercam sa ne dovedim planetar. Tot la nivelul unui anume segment social însa, fiindca niciunul dintre cei pe care i-am pomenit mai sus nu doarme întins pe jos în gara din Amsterdam în rand cu drogatii, nu fura portofele prin Paris si nu scoate cutitul la beregata batranilor, spargand case la Roma.
Ceea ce au adus nou însa ultimele decenii în segmentul nostru este faptul ca suntem multi. Si multi dintre noi, foarte buni. Diaspora intelectuala a dobandit constiinta de sine. Constiinta de sine profesionala, nu politica, asa cum se întampla cu diaspora de dinainte de 89, cand culoarea politica spunea totul. Si cand se pastrau legaturi doar în cadrul dictat de acea culoare politica. Acum, legatura este acolo unde te duce Google, unde te duce Yahoo. Si unde cineva îti spune ceva care sa te intereseze. În ultimele decenii, deci, tinem legatura unii cu altii. Asta este darul pe care ni l-a facut dezvoltarea mijloacelor tehnologice. Si, mai nastrusnic, tot datorita lor, fie ca suntem la Cape Town, fie la Nagasaki, stim pe ore si pe minute tot ce se-ntampla în tara. Din acest punct de vedere, tara stie mai putine despre noi, decat noi, cei plecati de decenii, despre segmental nostru social aflat în tara. Romania a devenit mai mare decat poate fi ea cuprinsa fara efort.
Profesionalismul celui din tara sufera fara sperante. Eu stiu ce scrie domnul Cristea Enache, dansul habar nu are ce scriu eu. Deci, eu stiind, ma pastrez în profesie. Dansul, nefiind interesat ce se scrie în limba romana prin alte parti, îsi pierde într-un fel obiectul muncii. Fiindca o parere avertizata despre mersul literaturii romane în momentul de fata nu mai poate pretinde sa aiba. Înainte de ‘90 a venit la noi un pictor din Romania. Iesise cu niste expozitii, luase si un premiu international, îl prostise cineva de cap sa ramana în Vest, si cum nu exista alta posibilitate de viza decat prin înmatricularea la o unitate de învatamant, s-a înscris din nou student, anul întai, la o facultate de arte plastice din Olanda. „De unde vii dumneata“, l-a întrebat la primul curs maestrul olandez. „Din Romania“, a spus omul si a dat sa completeze cu date din curriculum, atatea expozitii personale, atatea participari internationale, ba, chiar si un premiu. „Foarte bine, a spus maestrul grabit. De-acum încolo uiti tot ce ai învatat în Romania. Si înveti sa faci pictura ca noi“ „Sa uit? se întreba artistul nostru deconcertat, stand la mine pe canapea cu ochii rotunzi de uimire, si nevenindu-i sa creada ca n-ar fi fost vorba cumva de niscai naluci auditive. Sa uit? Cum se poate sa uit?“ A umblat cateva zile cu ochii rotunzi. Impiedecandu-se de atata nedumerire. Si dupa vreo saptamana s-a întors acasa. Astazi, daca i s-ar fi întamplat una ca asta stiu sigur ca n-ar mai fi avut sentimentul scufundarii corabiilor. Astazi la auzul unei asemenea ineptii, ar fi trecut-o pe Facebook. Si s-ar fi stricat de ras, cu unii si cu altii de pe pamantul asta, devenit dintr-odata prea mic. Fiindca, astazi, diapora si-a schimbat caracterul. A devenit o forta. O putere transnationala. Astazi, orice membru al oricarei diaspore stie ca el nu trebuie sa uite nimic. Ca tocmai pe acea memorie de fier e chemat sa cladeasca. Am meditat mult la aceasta întamplare, care mi se pare paradigmatica. Si am ajuns la concluzia ca cel mai grav lucru care i se poate întampla unei diaspore este ca, în cadrul ei, sa se întrerupa povestile unui neam. Povestile mai vechi sau mai noi, duse mai departe, împletite cu ale altora, îmbogatite, transformate, dar neuitate. Nu mai suntem un copac, cu radacinile adanc împlantate-n pamant, scria un sociolog (nu spun care, fiindca nu vreau sa spulber frumusetea observatiei în note bibliogafice si citate). Nu mai suntem un copac cu radacini în pamant, spunea, asadar, omul acesta inteligent. Ne întindem însa spiritual pe deasupra lumii, ca o Cale Lactee.
Monica Săvulescu Voudouri
Articolul a apărut în 8 decembrie 2011, în revista Cultura
Despre Monica Voudouri am vorbit aici:
https://noradamian.wordpress.com/2011/10/09/monica-savulescu-voudouris-fetele-nikas-in-lumina-zilei-mare-si-alba/
Entry filed under: 7301634. Tags: diaspora, Monica Săvulescu Voudouri, putere transnaţională.
66 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
ela | 11 decembrie 2011 la 10:39
Multumesc. Intrebarea este: ce putem face noi, cei ramasi in tara, ca vocea lor sa rasune mai puternic si sa se faca auzita?
ApreciazăApreciază
2.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 10:47
buna dimineata,
frumos, frumos a spus Monica Vouduri.
ela, noi ar trebui sa reactionam mai ferm la toata elucubratiile si ticalosiile ce provin dinspre parlament, justitie, politicieni.
o facem?
nu!
aici este problema!
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 10:48
Ziua bună 🙂
Ela, nu ştiu! Unii dintre ei scriu în reviste, publică şi în ţară, participă la diverse manifestări ( simpozioane, congrese etc) legate de profesia lor. Evident, faptul că în mare parte, se simt uitaţi si încearcă să uite( mulţi!) e o tristă realitate cu explicaţii în cea mai mare parte politice, dar si de mentalitate. (Ideea că „”n-au mâncat salam cu soia” a rămas prin destule minţi ca şi altele de acest fel)
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 10:49
Skorpion, nu ne simţim si noi străini în propria ţară, nu odată? 😉
ApreciazăApreciază
5.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 10:51
ba da, Nora,
ne simtim outsideri…
dar sentimentul acesta il aveam si inainte de 1989, dar, din pacate, si dupa….
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 10:56
skorpion, mai cu seamă din pricina „profesionalismului care suferă fără speranţe” cum spune Monica, dar în alt context. Legat, însă, tot de indiferenţă şi de criterii valorice alterate de corupţie şi de politic. Ca si înainte de ’89, cum spui… 😉
ApreciazăApreciază
7.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 11:09
nora,
ieri a fost Monica Macovei la Profesionistii.
cica, si-a schimbat si look-ul si arata exceptional.
sper sa apara si pe site-ul Eugeniei Voda
http://www.eugeniavoda.ro
am sa ma uit si eu.
in ceea ce priveste profesionalismul, in Romania acest lucru nu este acceptat nici de catre politicieni, dar nici de catre firmele fie ele private sau de stat…aici este o mare problema.
exceptia doar confirma regula.
multi patroni fac parte din vechea garda PCR, securitate, turnatori….
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 11:12
skorpion, am văzut convorbirea, mi-a plăcut!!! 🙂 MM, o profesionistă de care avem nevoie acum mai mult decât oricând 🙂
ApreciazăApreciază
9.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 11:24
aa, deci ai vazut-o?
si ce spunea mai interesant?
ApreciazăApreciază
10.
Mircea Suman | 11 decembrie 2011 la 11:42
Interesant si, mai ales, emotionant. Dar peste, sa zicem, 50 de ani?
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 11:44
skorpion, am văzut aproape toată convorbirea. În esenţă e ceea ce stim de pe blogul ei. Dar si aspecte legate de viaţa ei particulară, de greutăţi, de felul în care a trecut peste momente dificile, mai ales acelea în care din pricina intransigenţei, a faptului că nu se lasă intimidată era permanent atacată de indivizi din prim planul vieţii politice şi de mari granguri afaceristi ( Patriciu fiind un exemplu) Despre contractele dezavantajoase, oneroase, încuiate cu sapte lacăte, din guvernările trecute, spunea clar că motivul secretizării este caracterul lor antinaţional. În final si-a dezvăluit si deviza: „Nu mă las şi nu vă las” 🙂
ApreciazăApreciază
12.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 11:46
Mircea Suman, asa e, dar cine poate sti? 🙄
ApreciazăApreciază
13.
bigone | 11 decembrie 2011 la 11:47
ce pacat ca aceasta putere nu s-a facut simtita inca din 90.
am si eu multi prieteni raspanditi prin lumea larga si, cand i-am rugat macar sa scrie prin ce au trecut inainte sa plece ( sa afle lumea-ntreaga de acele, deseori, orori ), mi-au spus, cvasiunanim, ca nu ii mai intereseaza !
acum, de multe ori, e cam tardiv , tinand cont ca multi, dintre cei ce ar fi trebuit sa plateasca, ori sunt prea puternici, ori nu mai sunt deloc !
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 12:06
bigone, da, în mai bine de două decenii s-au schimbat multe. Desi mulţi au plecat cu gând să nu se uite înapoi, cel puţin declarativ, există şi un aspect pozitiv -cel relevat de Monica Voudouri- faptul că s-a format o societate valoroasă a românilor în diaspora. A unor români frumosi care ţin legătura atât între ei cât si cu ţara. E bine să ştie că suntem cu ei şi mândri de ei 🙂
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 12:13
🙂 http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-10912037-masina-macinat-nuci.htm
Acum ies din „peisaj”, plec la Gura Râului (un sat de munte), adică „Boca del Rio” pe numele poetic 🙂
Duminecă plăcută, prieteni 🙂
ApreciazăApreciază
16.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 12:25
distractie placuta la Boca del Rio,
norocoasooooo,
🙂
ApreciazăApreciază
17.
Creanga | 11 decembrie 2011 la 19:23
Seara buna!
In Montreal exista o Uniune a Sciitorilor romani, exista chiar si o librarie romaneasca, a, trecut ieri pe acolo. Din ce am observat eu, romanii de aici nu prea sunt interesati de politica. Grupul Noua Republica Canada are doar 8 participanti. Una din doua, ori nu le pasa de politica ori NR nu este interesanta.
Nora, fusei si eu pe la Gura Raului, frumos loc.
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 20:03
Seara bună 🙂 Adineaori m-am întors! Crengulin, nimic nu-i usor ori exact cum am vrea să fie! Stiam că există si o publicaţie românească în Montreal, am prieteni acolo 🙂
Boca del Rio e tot mai faină, în plus, e pe cale de a deveni staţiune montană, se pregăteste o pârtie faină de schi! S-a dat în folosinţă şi un nou drum,plus un pod de beton; se miscă lucrurile 🙂
ApreciazăApreciază
19.
Fini | 11 decembrie 2011 la 21:01
Bună seara ! 🙂
Lou Reed – Perfect Day
Just a perfect day
drink sangria in the park
And then later when it gets dark
we go home
Just a perfect day
feed animals in the zoo
Then later a movie too
and then home
Oh, it’s such a perfect day
I’m glad I spent it with you
Oh, such a perfect day
You just keep me hanging on
you just keep me hanging on
Just a perfect day
problems all left alone
Weekenders on our own
it’s such fun
Just a perfect day
you made me forget myself
I thought I was someone else
someone good
Oh, it’s such a perfect day
I’m glad I spent it with you
Oh, such a perfect day
You just keep me hanging on
you just keep me hanging on
You’re going to reap just what you sow
You’re going to reap just what you sow
You’re going to reap just what you sow
You’re going to reap just what you sow
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 21:04
Fini, servus 🙂 As zice că ziua asta e frumoasă ( nu chiar perfectă, desigur) Din motive specifice, locale 😀
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 21:08
Frumoasă piesă 🙂
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 11 decembrie 2011 la 21:34
Servus Nora ! 🙂
Încearcă să priveşti prin ochelarii roz şi vei ajunge la concluzia că ai parcurs o zi perfectă. 😉
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 21:36
Fini, oare Lucian Blaga cântă într-o poezie, sau două, Boca del Rio? 🙄
ApreciazăApreciază
24.
Fini | 11 decembrie 2011 la 21:42
http://www.trilulilu.ro/alonewolf/546bbb9c1664c3
ApreciazăApreciază
25.
clemycali | 11 decembrie 2011 la 21:47
Buna seara, buna seara. Multa amaraciune sta in postarea asta. Si eu mi-am pus de multe ori aceasta intrebare: oare cum am putea face ca oamenii cu adevarat capabili din tara sa nu se piarda intr-un ocean de mediocritate. Asa cum m-am intebat de multe ori si ce am putea face noi, romanii imprastiati in toate cele patru zari, ptr ca Romania sa fie privita altfel.
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 21:50
Fini, multzam! ce frumos sună citită de Doinaş! 🙂
ApreciazăApreciază
27.
Fini | 11 decembrie 2011 la 21:52
Bocca del Rio – Lucian Blaga
Să mă duc la
Bocca del Rio,
şovăi in drum, ori
cât aş iubi-o.
Port încă-n gânduri
mierea, mirajul,
dar fără tine
rană-i peisajul.
Ţara-ntre dealuri
satul sub lună,
Bocca del Rio
nu mă adună.
Iţi amintesti tu
timpul şi locul
prinse-ntre ziduri,
zumzetul, socul?
Iti amintesti tu
verdele, stupii,
pe coperişe-n
gângur hulubii?
Ce profeţie-n
zarea iubirei
fost-a atuncea,
azi amintire-i.
Basme, otravuri
cald-pădureţe,
roşii amurguri,
patimi, frumuseţe,
din amintire
beau cu nesaţiu.
Bocca del Rio,
rană in spaţiu.
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 21:58
Clemy, servus 🙂 Chiar acum urmăresc o discuţie pe B1, un român american, de la Harvard, Horia Mocanu, vorbeşte despre problemele democraţiei din SUA, UE, România… De cum ar implicare a românilor pentru reconstrucţia ţării
🙄
ApreciazăApreciază
29.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 21:59
Fini, o poezie picturală, de o sensibilitate caracteristică poetului
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 22:00
Uite, de la linkul dat de tine, „am pescuit” si asta:
ApreciazăApreciază
31.
Maria | 11 decembrie 2011 la 22:08
Bună seara! 🙂
Locuri frumoase, lumi luminoase pe o gură de rai fără nicio exagerare. Lucian Blaga a iubit zona a străbătut-o într-o perioadă aridă a vieţii sale. În Sibiel a fost invitat de Andrei Oţetea. Se pare că a fost găzduit şi la cabana Astra (oare mai există?) pe undeva pe coclaurii montani ce leagă sus, pe creastă, drumurile Cindrelului, dinspre padinile din Sibiel până spre Fântânele, Păltiniş, Gâtu’ Berbecului şi, un pas mai jos, Gura Râului.
Salutări neînzăpezite, dar perfecte, de la poalele altor munţi decât cei ce mi-au fost casă ani îndelungaţi! 🙂
ApreciazăApreciază
32.
Fini | 11 decembrie 2011 la 22:15
Mulţumesc Nora. Clipul m-a făcut să-mi reamintesc că am avut şansa în toamna asta să trăiesc o zi minunată de apus de toamnă sus în creier de munte, să privesc cu ochii dilataţi priveliştile. Ce ţară frumoasă avem!
ApreciazăApreciază
33.
clemycali | 11 decembrie 2011 la 22:18
@fini, Romania a fost binecuvantata de Dumnezeu cu frumuseti nemarginite.
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 22:18
Maria, servus 🙂 Locuri neasemuit de frumoase de care nu ne putem bucura îndeajuns, înnobilate de poezia lui Blaga.
Te salutăm cu drag 🙂
ApreciazăApreciază
35.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 22:18
splendid!
ApreciazăApreciază
36.
Maria | 11 decembrie 2011 la 22:20
Nora, te îmbrăţişez cu drag! 🙂 Sper să-mi revăd munţii cât mai curând. 🙂
ApreciazăApreciază
37.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 22:20
foarte interesant:
(tradus in lb romana)
ApreciazăApreciază
38.
Maria | 11 decembrie 2011 la 22:21
Acum văd că la @31 e o eroare de redactare: Andrei Oţetea.
ApreciazăApreciază
39.
Maria | 11 decembrie 2011 la 22:25
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 22:27
Maria 🙂
Skorpion, danke, pare ceva interesant 🙂
ApreciazăApreciază
41.
Un tanar de stanga | 11 decembrie 2011 la 22:37
Se o caso é chorar
te faço chorar
se o caso é sofrer
eu posso morrer de amor.
Vestir toda minha dor
no seu traje mais azul
restando aos meus olhos
o dilema de rir ou chorar.
Amor deixei sangrar meu peito
tanta dor, ninguém dá jeito.
ApreciazăApreciază
42.
noradamian | 11 decembrie 2011 la 22:41
41, frumos, deosebit de frumos! TKS 🙂
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 11 decembrie 2011 la 22:59
Clemy salut! 🙂
ApreciazăApreciază
44.
Fini | 11 decembrie 2011 la 23:03
Maria te salut! 🙂
Speri să-ţi revezi munţii? Ţi-o doresc din suflet! Dar vezi că te joci cu focul, ai şanse să – ţi reactivezi regretul că i-ai părăsit. Eu am păţit-o. Ciudată toamnă am avut!
ApreciazăApreciază
45.
Fini | 11 decembrie 2011 la 23:06
UTS,
ăsta da, Tom Ze! Acum îmi place şi Tom Ze. Frumos.
Unde ţi-ai rătăcit ochelarii roz?
ApreciazăApreciază
46.
Maria | 11 decembrie 2011 la 23:10
Te salut, Fini! 🙂 Foc şi zăpadă. Îmi place. Ştii cum arată nebunii, sălbaticii Făgăraşi în zilele astea?! 🙂 Da, în adolescenţă le-am pipăit zăpezile şi în lunile de la începutul toamnei. Începeam urcuşul pe coastă dinspre Sebeşul de Sus şi purtam pantaloni scurţi şi tricouri subţirele. Pe drum scoteam, pe rând, câte o haină şi o atârnam pe mine. La cabana Suru aveam deja bocancii cu dublu strat în picioare, haina de iarnă, căciulă şi mănuşi. Odată am trecut prin trei anotimpuri în doar trei şi jumătate, cât durează drumul spre coastă. Orice regăsire e un imens prilej de bucurie.
ApreciazăApreciază
47.
Un tanar de stanga | 11 decembrie 2011 la 23:13
45 fini
hehehe draga mea : O culoare de vis … pentru un pictor – pentru cine intelege limba
Stiam ca o sa iti placa Tom Ze desi acum citeva luni erai mai reluctanta 🙂
ApreciazăApreciază
48.
Fini | 11 decembrie 2011 la 23:38
Maria,
frumos.
Nu, cu Făgăraşul nu mi-am măsurat puterile. În schimb am în familie un troscănit care s-a logodit pe vârful Moldoveanu. Să vezi fotografia în care a imortalizat momentul: două arătări cu nişte pungi de plstic în cap (că ploua) în rest…..nişte pantaloni scurţi. Capul să ferească, fundul să trăznească! 😆
ApreciazăApreciază
49.
Fini | 11 decembrie 2011 la 23:46
UTS,
culmea e că probabil în timp ce tu postai clipul în Grădină eu deja mi-am adăugat la favorite acest clip! Astăzi ascultăm melodia de două ori pentru că mie mi-e simpatic clipul acesta:
ApreciazăApreciază
50.
skorpion | 11 decembrie 2011 la 23:47
@maria,
strunga dracului? virful Negoiu? ninsoare sub forma boabelor de orez?
🙂
si daca-i luni atunci este Tom Gallagher
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vant-puternic-pdl-rezista-247441.html
noapte buna!
ApreciazăApreciază
51.
Maria | 11 decembrie 2011 la 23:48
Fini 😆
N-ai idee câte trăznăi de-astea se-ntâmplă prin munţii noştri! 😀 Dacă vă povestesc vreodată la câte am asistat prin competiţiile de montagnarzi, vă cruciţi.
Noi vara foloseam nişte pelerine enorme care acopereau totul, inclusiv rucsacul, pantalonii scurţi şi picioarele goale, mai puţin bocancii. Tot ca nişte arătări arătam, oricum. Iarna n-aveam nevoie că se făceau ţurţuri pe noi de ger. Ce vremuri frumoase…
ApreciazăApreciază
52.
Maria | 11 decembrie 2011 la 23:53
Skorpion, da, a dracu’ strungă! Era să ne rămână picioarele pe acolo într-o vară.
Suru: vara la şpaţiren şi la cules de bujori de munte, toamna şi iarna la înot prin troiene.
Poiana Neamţului, cu 12 km bătuţi pe jos de la Avrig.
Ocolit Negoiu.
În afară de Făgăraş am mai colindat Retezatul, Parângul, Apusenii, Costeştiul (Munţii Sarmizegetusei) Cheile Râmeţului, inclusiv prin zonele de escaladă.
ApreciazăApreciază
53.
Creanga | 11 decembrie 2011 la 23:54
Noapte buna Romania!
Venii de la un magazin romanesc, buni mici mai au. Am gasit de toate cele pe acolo. Ieri la libraria romaneasca, carti si filme in romana. Gasesti aici si pentru burta si pentru minte, dar cand va aud ca vorbiti de tara raman fara cuvinte. Ori cate paduri si dealuri as vedea aici tot imi este dor de Romania si de prietenii de acolo, acest gol nu il pot acoperi cu nimic. Asa ajung la ce vorbeati mai sus, cum de nu ne putem uni pentru a schimba ceva in Romania? Adevarul este ca oamenii cu bun simt sunt in minoritate, dar cu rabdare se poate schimba, trebuie doar a incerca.
ApreciazăApreciază
54.
Maria | 11 decembrie 2011 la 23:58
Skorpion, apropo de Strunga Dracului. Doar cu puţin timp înainte de ’89 s-a permis civililor să cartografieze zona şi atunci au apărut primele hărţi destul de minuţioase. Am una dintre acestea, după ea ne-am orientat atunci.
ApreciazăApreciază
55.
Un tanar de stanga | 12 decembrie 2011 la 00:03
Salut
Acum multi ani faceam anual piatra craiului, cu 3 prieterni care au plecat , Asa ca si eu am renuntat dupa 7 ani de creasta si am plecat si eu. Cu ei m-am mai intilnit…. si am fost fortat in virtutea Pietrei Craiului sa merg pe culmi in Suid Afrika si in Amerika in Colorado,. Dar Piatra craiului de atunci si
…Mai dati-le ncolo de chinuri si beti
Viata-i frumoasa baieti …. ramin de neuitat
ApreciazăApreciază
56.
Fini | 12 decembrie 2011 la 00:10
A fost o seară frumoasă.
Noapte bună tuturor! 🙂
Hoje eu quero a rosa mais linda que houver
E a primeira estrela que vier
Para enfeitar a noite do meu bem
Hoje eu quero paz de criança dormindo
E o abandono de flores se abrindo
Para enfeitar a noite do meu bem
Quero a alegria de um barco voltando
Quero ternura de mãos se encontrando
Para enfeitar a noite do meu bem
Ah! eu quero o amor, o amor mais profundo
Eu quero toda beleza do mundo
Para enfeitar a noite do meu bem
Ah! como este bem demorou a chegar
Eu já nem sei se terei no olhar
Toda ternura que eu quero lhe dar.
ApreciazăApreciază
57.
Un tanar de stanga | 12 decembrie 2011 la 00:11
Fini
asculta versurile
si vei intelege muzicalitatea lor daca nu sensul complet al cuvintelor
chiar ma bucur ca iti place
ApreciazăApreciază
58.
Fini | 12 decembrie 2011 la 00:21
E un cântec frumos, interpretat diferit de mai mulţi câtăreţi. Interpretarea lui Tom Ze este aparte. Pe el trebuie să-l asculţi pentru a înţelege bine textul.
ApreciazăApreciază
59.
Un tanar de stanga | 12 decembrie 2011 la 00:25
Perfect de acord Fini 🙂
Noapte buna doamna
ApreciazăApreciază
60.
Un tanar de stanga | 12 decembrie 2011 la 00:29
Creanga salut
lasa dreak romania cit esti acolo. Concentreaza-te pe Canada ca altfel ti-o iau inainte pakistanezii.
Sau, vino acasa repede. Cu kuru in 2 luntri e greu de tot.
Ti-o spune cu sinceritate un tanar de stanga patit 🙂
ApreciazăApreciază
61.
noradamian | 12 decembrie 2011 la 00:36
Creangă, o s-o urnim 🙂 Oriunde ai fi, nu esti departe de casă. Mai ales tu care ai fost prin străinătăţuri destulă vreme. Iar planeta pe măsură ce trece vremea devine tot mai mică 🙂
Skorpion, multzam 🙂
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 12 decembrie 2011 la 00:37
noapte bună, amici 🙂
ApreciazăApreciază
63.
Fini | 12 decembrie 2011 la 07:19
Neaţa ! 🙂
ApreciazăApreciază
64.
Fini | 12 decembrie 2011 la 07:21
http://www.istiri.net/2011/12/google-il-comemoreaza-astazi-pe-robert.html
ApreciazăApreciază
65.
noradamian | 12 decembrie 2011 la 13:41
Ziua bună şi săptămâna, la fel, dacă-ncepe cu un blues fain 🙂
Multzam, Fini! … 🙂
ApreciazăApreciază
66.
noradamian | 12 decembrie 2011 la 13:42
postare nouă
ApreciazăApreciază