Moş Crăciun sau moş-bombonel?
17 decembrie 2011 at 14:04 noradamian 9 comentarii
„Ceea ce am putut vedea în anii din urmă este că nu există alternativă din punct de vedere moral, or această constatare făcută la scara întregii societăți și devenită din păcate presupoziție comună nu putea să nu influențeze actul de justiție, mai ales într-un caz atât de expus cum este acela al fostului premier Adrian Năstase. Toleranța pe care justiția a manifestat-o în cazul său are o legătură strânsă cu corupția extinsă a administrației actuale. ” ( Horaţiu Pepine, Deutsche Welle)
Nu ştiu dacă povestea cu drobul de sare e strict autohtonă dar ni se potriveşte. M-am întrebat nu odată, şi mă-ntreb şi-acum, cum de nu reuşeşte nimeni, de atâta timp, nici măcar în al doişpelea ceas, să dea naibii, jos de acolo, drobul ăla? … Şi să pună-n loc, să zicem, un buchet de busuioc, să vină Crăciunul nostru de demult, din totdeauna, cu aşteptatele colinde care bucură sufletul şi luminează ochii copiilor? Fiindcă uite, de când tot dormim şi de când candela-i folosită ca puşculiţă de preaprofitorii bisericii, până şi colindele au ajuns la mâna peştilor romtelecom! Semn că moş crăciun a devenit pervers, că-l întrece-n ipocrizie şi pe moş gerilă simţindu-se ca peştele-n apă în lumea mocirloasă de-aci. Un moş-bombonel care se dă-n stambă grotesc, în contul, tot mai gol, al destinului nostru, de ţară.
… Între lipsa de alternativă morală într-o societate, aşa cum observă Horaţiu Pepine, şi prezenţa neclintită a drobului de sare, mitologic- precum corupţia inseparabilă de politicianul Severin, legătura e de-adreptul fatală! Steagul înfipt acu’ două zile prin achitarea tutorelui lui ponta de către injustiţia endemică a plaiului nost’ vine ca o demonstraţie de forţă a răului, special parcă, pentru aniversarea înscăunării prin crimă cu ajutor sovietic a regimului iliescu, tutorele lui bombo.
Entry filed under: 7301634. Tags: colinde, drobul de sare, injustiţie, romtelecom.
9 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
noradamian | 17 decembrie 2011 la 15:12
Ziua bună din nou 🙂
Am reprogramat postul „Alternative” pentru mai târziu 🙂
ApreciazăApreciază
2.
Bască ilie | 17 decembrie 2011 la 15:29
Ce faci, soro?
Ai anulat alternativa, taman după ce răspunsesem unei invitații pe contrinutors, cu trimitere la postarea ta.
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 17 decembrie 2011 la 15:35
Bsk, scuze, please, graba! 😉 o s-apară mai pe seară, frate 🙂
ApreciazăApreciază
4.
Bască ilie | 17 decembrie 2011 la 15:36
N-am zis degeaba că ne vrăjești la cel mai înalt nivel. 🙂
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 17 decembrie 2011 la 15:36
😆 😆
ApreciazăApreciază
6.
Bască ilie | 17 decembrie 2011 la 17:11
Bineînțeles, salvarea bombonierei „are legătură strânsă cu corupția extinsă”, dar are mai multe explicații strâns legate între ele.
Temerile sistemului judiciar sunt la loc de cinste, prioritare: măsurile legislativă privind disciplinarea și competitivitatea, aplicarea lor, confiscarea averilor nejustificabile, inconfortul… sporit de DNA și PG,ș.a. Toate au o componenta politică (inclusiv în CCR și numirile la DNA + PG), toate se pot traduce prin promisiunea USL de a le reda magistraților mai mult decât confortul pierdut: siguranța zilei de mâine. Toate au aceeași întâmpinare cu aplauze din partea magistraților, nerăbdători, cu mâna întinsă jalnic la asemenea pomeni electorale, oferite de lingăii tradiționali ai justiției.
ApreciazăApreciază
7.
Bască ilie | 17 decembrie 2011 la 17:48
Judecătorii, de moș-bombonel, au avut indicii suficiente să observe cu mulți ani în urmă dacă nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sau nu existau probe; n-avea niciun interes să se mai facă de râsul lumii cu tergiversarea procesului. Cine crede că fiecare termen în instanță urmărește administrarea probelor decisive sau că astea ar ține de fiecare dată balanța judecății într-un echilibru al incertitudinii, până în ziua deliberării, înseamnă să creadă în solemnitatea teatrului, fără să observe termenele excesive în amânare. Din păcate, în prea multe cauze delicate, judecata nu are nicio legătură cu motivele soluționării, iar amânările peste limitele bunului-simț nu fac altceva decât să aștepte vremuri mai încurajatoare, într-o armonie a completului de judecată… de invidiat. Teatrul lor nu are întotdeauna legătură cu scenariul.
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 17 decembrie 2011 la 19:40
Bsk, „judecata nu are nicio legătură cu motivele soluționării, iar amânările peste limitele bunului-simț nu fac altceva decât să aștepte vremuri mai încurajatoare”…
da, se vede bine că între salvarea „bombonierei”, temerile sistemului judiciar si „nevoile”lui intime există o legătură încă foarte puternică 😉
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 17 decembrie 2011 la 19:40
postare nouă
ApreciazăApreciază