USL, mic jurnal de călătorie (1)

10 februarie 2012 at 14:08 80 comentarii

Începută-n urmă cu doi ani, mai exact la 1 februarie 2010, cu un apel al d-lui Felix Voiculescu pe blogul personal pentru adunarea opoziţiei sub un singur steag, călătoria USL se apropie vertiginos de final. Jurnalistul elveţian Rudolf Hermann scria atunci, în Neue Zuricher Zeitung, despre un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare de la Bucureşti care argumenta de ce România n-ar fi trebuit integrată în UE. Conform Documentului, publicat în 2008, nu existau, atunci, la un an după integrare, decât două căi pentru viitorul României:
1.”asumarea poziţiei unei ţări în care românii rămîn ancoraţi în trecut, cimentîndu-şi imaginea de stat rural, cu o identitate confuză, care îşi aduce o contribuţie modestă la deciziile Uniunii Europene” şi
2.”să-şi ia în serios drepturile şi obligaţiile care revin din calitatea de membru al Uniunii Europene, punînd la punct modele de dezvoltare durabilă”.
Tot atunci se năştea şi proiectul USl, urgentat de dezvăluirile primejdioase ieşite la iveală odată cu arestarea senatorului PSD Cătălin Voicu, om de bază al casei şi al unui păienjeniş de reţele, de „justiţia lui Băsescu”, a „dictatorului” reales în decembrie 2009, ca preşedinte. Cei vizaţi au sărit ca sculaţi din somn 🙂 la avertismentul panicat,”vizionar”, al d-lui Felix publicat în acel început de februarie, pe blogul personal: “Dacă acest lucru nu se va întîmpla şi opoziţia va rămîne ezitantă şi relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS şi DNA să transforme România într-un viguros şi vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim mulţi neîntrebaţi în ţara asta”.

Va urma. Repede 🙂

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Ponta cel felin i s-a arătat lui Crin USL, mic jurnal de călătorie (2)

80 comentarii Add your own

  • 1. noradamian  |  10 februarie 2012 la 14:27

    Ziua bună, prieteni, vine repede si partea doua-, da’ mai pe seară, c-acum musai să plec pentru trei ore 🙂

    Apreciază

  • 2. theo- nona  |  10 februarie 2012 la 14:39

    bunä zioua,

    oricum nu este normal, ca acest gogosar sä zburde in parlament, cand se cunosate cat de murdar inplicat este,
    intr-un päienjenis de afaceri si ilegalitätzi, cu interlopi si f. grav, cu judecätori.

    unde este justritzia?
    CSM, este ridicolä, multzi läträi si nimic efectiv.

    Apreciază

  • 3. nedormitul  |  10 februarie 2012 la 14:41

    faci un foileton minion?

    Apreciază

  • 4. theo- nona  |  10 februarie 2012 la 18:47

    nedormitul,

    da, si- face f. bine.

    dar tu il sustzii pe DD ??????? trist

    Apreciază

  • 5. Hantzy  |  10 februarie 2012 la 18:49

    Dedicatie pentru ieseanul de la Victoria!

    Apreciază

  • 6. Hantzy  |  10 februarie 2012 la 19:20

    La 10 ani!

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  10 februarie 2012 la 19:39

    Seara bună 🙂 Abia adineaori am sosit, oboseală, treburi, asa că, n-am încotro, musai să mai stau. Şi să cuget 😆

    Apreciază

  • 8. Fini  |  10 februarie 2012 la 19:40

    Hans
    @ 5

    Sigur nu este un visător.
    Die Welt zu retten. Träumerei.

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  10 februarie 2012 la 19:41

    Multzam de intervenţii 🙂

    Nedormitul, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 10. Fini  |  10 februarie 2012 la 19:43

    N-o laşi aşa? Nu spun „merge şi aşa”. Mie îmi place.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  10 februarie 2012 la 20:12

    Fini, servus 🙂 Şi mie 🙂

    Apreciază

  • 12. Hantzy  |  10 februarie 2012 la 20:12

    Nu, Fini! Eu sunt!

    Apreciază

  • 13. Fini  |  10 februarie 2012 la 20:40

    Hans,

    e un lux să visezi cu ochii deschişi. Costă şi la propriu şi la figurat. 🙂

    Apreciază

  • 14. Fini  |  10 februarie 2012 la 20:43

    Bună seara! 🙂

    Dacă stăm strâmb şi judecăm drept, România este un stat rural cu o identitate confuză. „Vai de biet român săracul, îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă, ..”, rămâne nărăvit şi ancorat până în trecutul fanariot.

    Putere şi opoziţie.

    „Boicot” este cuvântul la ordinea zilei adus de „opoziţie”. În zile de criză, ca cea actuală, politichia a inventat boicotul parlamentar cu ţâfne la adresa „puterii” (nu că le-ar displace, da’ nu-i a lor – vezi vulpea şi strugurii, başca bustu! ).
    Uite cum au ajuns americanii la un compromis între putere şi opoziţie când a cerut-o interesul naţional (sau mă rog, american). De ce n-ar putea dialoga şi colabora la o adică PSD şi PDL şi PNL başca UDMR, precum democraţii şi republicanii americani, sau laburiştii şi conservatorii britanici ?!… Păi alea-s partide de tradiţie, formate majoritatea de ani şi ani, generate de clasele şi grupurile sociale pe care le reprezintă în societate, nu ca ale noastre apărute ca ciupercile după ploaia din decembrie ’89, înaintea respectivelor clase şi grupuri pe care ar trebui să le reprezinte şi nu invers adică pervers, curve care se lasă privite făcând-o pe doamnele.
    La noi întâi apare partidul cu liste de semnături şi apoi electoratul şi grupul interesat să fie reprezentat,deci căruţa înaintea boilor!

    Apreciază

  • 15. Fini  |  10 februarie 2012 la 21:00

    BORIS PASTERNAK – 10 februarie 1890
    Noapte de iarnă – Boris Pasternak

    Ningea, ningea pe-ntreg pământul,
    În toată zarea.
    Ardea lumânarea pe masă,
    Ardea lumânarea.

    Cum, vara, roiesc musculiţe
    În jurul luminii, noian,
    Toţi fulgii, toţi fulgii din curte
    Se-nvârtejeau la geam.

    Lipea pe geam viscolul cercuri,
    Săgeţi indicând depărtarea,
    Ardea lumânarea pe masă,
    Ardea lumânarea.

    Strângea tavanul luminat
    Tot umbre bizare,
    Destine ale încrucişării,
    Încrucişări de mâini, încrucişări de picoare.

    Şi doi pantofiori lunecau
    Cu zgomot sec jos,
    Pe rochie lumânarea îşi picura
    Lacrimile, sfios.

    Şi totul pierea în pâcla zăpezii,
    Albă, căruntă,
    Ardea lumânarea pe masă,
    O rugăciune de sfântă.

    Şi un ungher sufla în feştilă
    Şi focul ispitei învolburate
    Îşi ridica precum un înger
    Două aripi încrucişate.

    A nins toată luna, în februarie,
    Şi mereu, ca ninsoarea,
    Ardea lumânarea pe masă,
    Ardea lumânarea.

    Versuri din romanul „Doctorul Jivago” (1946 – 1953)

    Traducere de Marin Sorescu

    Apreciază

  • 16. Fini  |  10 februarie 2012 la 21:03

    „A nins toată luna, în februarie,
    ………………………………………..” 🙂

    Apreciază

  • 17. Fini  |  10 februarie 2012 la 21:05

    Ninge – Boris Pasternak

    Ninge, ce mai ninge!
    Floarea de muşcată
    Şade-n drum mirată,
    Gerul o atinge.

    Ninge. Totul zboară,
    Strada, cotitura.
    Treptele pe scară
    Au pornit de-a dura.

    Ninge. Spre pământ
    Bolta nesfârşită:
    Cu sumanul rupt,
    Bolta peticită.

    Cerul coborî,
    Stă ca un nerod,
    Sus în capul scării,
    Doborât din pod.

    Abia fu Crăcinul,
    Anul nou s-arată,
    La o depărtare
    Numai de o şchioapă.

    Ninge. Flori de gheaţă
    Cu zăpada-n pas,
    Treci la fel tu, viaţă,
    Ce ne-ai mai rămas?

    Poate că şi anii
    Se succed grămadă
    Ca aceste vorbe
    Scrise pe zăpadă…

    Plantele-s mirate,
    Drumu-i buimăcit.
    Omu-a-ncărunţit.
    Ninge peste toate.

    Din „Când se limpezeşte” (1956 – 1959)

    Traducere de Marin Sorescu

    Apreciază

  • 18. Fini  |  10 februarie 2012 la 21:08

    Boris Pasternak – GREA CRUCE SĂ IUBEŞTI PE UNII…

    Grea cruce să iubeşti pe unii.
    Dar tu – ce simplă! De-nţeleg
    Secretul frumuseţii tale,
    Enigma vieţii o dezleg.

    S-aude, primavara, foşnet
    De adevăruri, cum răzbat.
    Ca aerul îţi e-nţelesul,
    Ca el de dezinteresat.

    Freamătul viselor s-aude
    Atunci – şi parcă le şi vezi.
    În rândul marilor temeiuri,
    Tu, precum aerul, te-aşezi.

    Uşor e: te trezeşti, din suflet
    Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
    Curat s-o duci de-aici-naite,
    Să nu te mai mânjeşti de-a pururi.

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  10 februarie 2012 la 21:10

    Fini, „La noi întâi apare partidul cu liste de semnături şi apoi electoratul şi grupul interesat să fie reprezentat,deci căruţa înaintea boilor!” 😀

    De fapt , înainte de astea, care, cât de cât, sunt regulamentare, mai sunt si niste etape premergătoare: întâi apar interesele, apoi se pun de acord si se constituie grup, pe urmă sar la gâtul puterii ca să vadă lumea că există şi au fibră, dar dacă ceva se schimbă-n context îi ia pe nepregătite si nu le ies previziunile, schimbă direcţia din mers ori fac passo doble … 🙂

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  10 februarie 2012 la 21:13

    Superbe poemele lui Pasternak, poet profund, cu valoare perenă 🙂

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  10 februarie 2012 la 21:14

    Miles David, bine venit, încălzeste seara de iarnă 🙂

    Apreciază

  • 22. dictaturajustitiei  |  10 februarie 2012 la 21:20

    Bună seara!
    Fain articol!
    Noapte bună !

    Apreciază

  • 23. Fini  |  10 februarie 2012 la 21:30

    Nora,
    19

    parşivenia ciocoiului în devenire. Neruşinarea de a o da cotită, după ce ţi-ai revărsat umorile în toate zările, este deconcertantă, rămâi fără cuvinte.

    Apreciază

  • 24. Fini  |  10 februarie 2012 la 21:40

    Recitindu-l pe Pasternak iarna parcă îl simţi mai bine.
    Ai dreptate, Miles Davis la ceas de seară încălzeşte. 🙂

    Apreciază

  • 25. skorpion  |  10 februarie 2012 la 21:55

    formidabila pustoaica Jackie Evancho adusa aici de hantzy
    🙂

    buna seara,

    Apreciază

  • 26. skorpion  |  10 februarie 2012 la 22:01

    la tema:

    da, Ro in mare parte este un stat rural, inclusiv din punctul de vedere al comportamentului…

    m-am uitat in seara asta la cele 2 comune din Vrancea (sau Buzau) inghitite aproape in totalitate de nameti…

    unde este primarul?
    unde este preotul?
    unde sint oamenii ca doar nu toti au fost blocati de zapada?

    inca nu exista asociatii in Romania care sa se ocupe de oamenii batrini, care nu se pot apara in asemenea cazuri.
    Exista vreo lista in fiecare sat, comuna, chiar si oras cu batrini singuri, parasiti, care in asemenea cazuri – ca nametii de acum – sa fie ajutati de comunitate cu cele necesare?

    ma intreb de ce tinerii din sat de la 18 ani pina la cei maturi 60-65 de ani – in functie de puterea fizica a fiecaruia – nu au pus mina pe lopeti sa-i scoata pe oamenii din casele lor ridicate in niste vagauni, vaiugi peste care s-a abatut viscolul aducind cantitati uriase de zapada???

    de ce nimeni nu ajuta pe nimeni?

    asta este diferenta dintre un stat rural si un stat civilizat, occidental, unde asa ceva nu s-ar fi intimplat….

    in romania exista un deficit urias de solidaritate!

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:05

    Carmen, salut 🙂 Multzam 🙂

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:06

    Skorpion, e formidabilă pustoaica, asa e. Am constatat că-n ulltimul timp sunt tot mai mulţi copii supertalentaţi si vârsta debutului e din ce în ce mai mică 🙄 🙂

    Apreciază

  • 29. skorpion  |  10 februarie 2012 la 22:07

    ce nu inteleg eu: de ce plaga asta buboasa felix voiculescu nu este judecat pentru privatizarea ICA? de se tarageanaza atit de mult?
    poate un proces corect l-ar mai pune cu botul pe labe.

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:09

    E dezolant să vezi ce spirit comunitar subred există, în cazuri de astea, mai cu seamă. Si ce lipsă de responsabilitate, de omenie, chiar si de bărbăţie. De credinţă, ce să mai zicem! Toti vor să vie cineva de sus, de nu stiu unde, si să le facă pârtie… 😉

    Dar sunt si situaţii în care fără intervenţii serioase dinafară, se-ntâmplă tragedii 😉

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:12

    Eu stiu că are dosare serioase pe rol… O să le vină rândul, sper 🙂

    Apreciază

  • 32. skorpion  |  10 februarie 2012 la 22:18

    pai, cind or veni dosarele alea ??

    ca bombobel saracu a stat azi 8 ore degeaba la ICCJ…

    Apreciază

  • 34. Fini  |  10 februarie 2012 la 22:27

    Noapte bună, tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:28

    Săracu’ Bombonel! Merg greu şi dosarele, că se circulă greu 🙂

    Apreciază

  • 36. Maria  |  10 februarie 2012 la 22:30

    Bună seara!

    Nora, încă trăiesc. 🙂 Chiar dacă de trei zile scriu… şi scriu…, n-apuc să citesc articolele (adică citesc, dar mi-e tare greu să le pătrund ca altădată 😐 ; las’ că recuperez eu!), nici comentariile, ascult mai nimic, nu mai fac politică şi vreau să vină primăvara.

    Fini, mi-ai făcut dor de Pasternak. 😐 Splendide poezii… Mi-au adus aminte de nişte secvenţe din romanul iubirii lor. Splendid Miles Davis…

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:30

    Noapte bună, Fini, multzam! La miezonoptica e timpul pentru John Coltrane 🙂

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:32

    Maria, chiar azi mă-ntrebam ce mai lucrezi, fiindcă n-ai mai apărut de ceva timp…:)

    Apreciază

  • 39. Maria  |  10 februarie 2012 la 22:36

    Nora, da, scriu pe aceeaşi temă. 🙂 Încep să văd luminiţa de la capătul tunelului, dar mi-e greu să spun cu câte sacrificii…
    Sper ca în curând să am ceva valoros de scos în lume.

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:38

    Maria,da, ne cam simţim sătui de politică! Noroc Cu Fini că ne aduce frumuseţi si bunătăţi si atunci ne-mbunăm 🙂 Încercam mai devreme , citind poemele lui Pasternak, să-mi aduc aminte de Tzvetaeva, cel puţin câteva poezii de ale ei sunt tulburătoare. Ca si soarta ei si a altora din generaţia aceea de excepţionali poeţi romantici rusi.

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:39

    Maria, odată cu desprimăvărarea 🙂 Asteptăm 🙂

    Apreciază

  • 42. skorpion  |  10 februarie 2012 la 22:44

    printre picaturi muzicale, ceva interesant
    foarte interesant
    http://www.mediafax.ro/social/fostul-consul-ioan-paun-l-a-acuzat-direct-pe-nastase-de-santaj-in-procesul-bunurilor-din-china-9224723

    herzlich Willkommen, Maria,
    ce scrii? un roman?
    🙂

    Apreciază

  • 43. Maria  |  10 februarie 2012 la 22:45

    Nora, o să ţi se pară straniu, dar, citind poeziile aduse de Fini, m-am gândit tot la Marina Tzvetaeva.

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:48

    Skorpion, chiar foarte interesant 🙄 🙂

    Apreciază

  • 45. Maria  |  10 februarie 2012 la 22:50

    Bon soir, Skorpion
    Acum nu scriu roman. 🙂 E un pic altfel. Scriu despre nişte cărţi de memorii. Aş spune mai mult, dar înţeleg că în stadiul de lucru în care mă aflu, adică aproape de finalizare, pot să dau doar indicii, nu şi explicaţii prea limpezi. Indiciile sunt în penultima postare de pe blogul meu. Te rog să-mi ţii pumnii strânşi. 🙂

    Vă promit că vin cu ghiocei şi toporaşi la primăvară!

    Apreciază

  • 46. skorpion  |  10 februarie 2012 la 22:53

    @Maria,
    iti tinem pumnii strinsi – sa ai succes!
    ai blog? chiar nu am stiut, care este linkul?

    Apreciază

  • 47. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:54

    Maria, cei doi erau si au rămas mari nume, inegalabile, în poezia rusă. Iar Pasternak si Tzvetaeva, dacă nu gresesc, au trăit si un roman de dragoste. Ca mulţi poeti romantici Tzvetaeva a avut un destin tragic.

    Apreciază

  • 48. Maria  |  10 februarie 2012 la 22:56

    Skorpion, mulţumesc! Dacă dai click pe numele meu ajungi direct acolo. 🙂

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  10 februarie 2012 la 22:57

    Skorpion, o găseşti pe Maria în blog roll. Doar că asteptăm, după ce finalizează lucrarea, prin primăvară, să revitalizeze si blogul 🙂

    Apreciază

  • 50. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:00

    Nora chiar în toamna aceasta am citit mai multe articole despre destinele lor. Am rămas şi eu surprinsă de biografiile lor. Despre amândoi studiasem câte ceva, razant, în facultate, dar abia recent am aflat mai mult.

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  10 februarie 2012 la 23:00

    Somn usor 🙂

    Apreciază

  • 52. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:01

    Nora 49, am înţeles! 🙂

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  10 februarie 2012 la 23:04

    Maria, da, 🙂 destinele ca si poeziile, tulburătoare, ale fiecăruia din ei, greu de uitat.

    Apreciază

  • 54. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:07

    Nora, ce mai dansam într-o vreme pe piesa asta! 🙂 Uite, ştii de ce-mi aduce aminte? Liceul Brukenthal, vremurile bune dinainte de ’89 (necunoscătorii să nu dea cu pietre că nu ştiu ce era acolo!!!), Ricky Dandel, la pian, pe pian, la chitară, rock and roll, seri de muzică şi dans mai ceva ca-n vest!!! Faină surpriză! Danke schon!

    Noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 55. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:08

    waoo, Maria, ce descoperire si cit de superficial am fost ca nu m-am prins…
    m-am uitat el fugitivo si mi-a sarit in ochi LENA CONSTANTE ale carei 2 carti le-am citit in urma cu vreo 10-12 ani……cumplita / infricosatoare experienta a avut aceasta doamna…..cred ca acele carti (si nu numai) ar fi trebuit lecturate, citite la scoala generala de catre copii….

    Apreciază

  • 56. noradamian  |  10 februarie 2012 la 23:09

    Tot Boris Pasternak:

    „Februarie. Procuri cerneala, plângi/ încerci să scrii despre februarie, te frângi/ zăpada terciuită parcă arde/ în primăvara ce mai e departe”… „Azi, noi vom împlini tristețea/ desigur, întâlnirile vorbesc/ amurgul băncilor din parcuri/când azaleele-nfloresc/ … O nouă avangardă se forma/ În urmă viața, curțile-n mizerie/ ei judecau o primăvară , abia/ pornind la liturghie-n preajma verii”

    Apreciază

  • 57. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:10

    pe Ricky Dandel l-am vazut demult, demult la mare, la Neptun
    🙂

    Apreciază

  • 58. noradamian  |  10 februarie 2012 la 23:11

    Da, era parcă mai tânăr si mai vesel Sibiul, atunci, Maria, desi încă nu fusese renovat centrul istoric 🙂

    Noapte bună, dragilor 🙂

    Apreciază

  • 59. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:12

    gute Nacht,
    🙂

    Apreciază

  • 60. noradamian  |  10 februarie 2012 la 23:13

    Skorpion, Ricky Dandel nu-mbătrâneste de fel: l-am văzut într-un interviu luat de curând pe aici. Părea un pic mai ” mare” decât fiul lui 🙂

    Good night!

    Apreciază

  • 61. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:15

    Skorpion, noi am povestit odată, prin vară despre Lena Constante. 🙂 Am scris mult despre ea. Şi eu cred că aceste cărţi ar trebui să facă obligatoriu parte din lecturile tinerilor. Alături de multe altele… Mai sunt multe mari doamne care au trecut prin experienţe asemănătoare.

    Apreciază

  • 62. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:20

    maria,
    cred, ca am scapat discutia voastra despre Lena Constante…

    Apreciază

  • 63. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:22

    Nora, de îndată ce voi avea timp, mă voi întoarce şi voi adânci aceste biografii. Sunt captivante şi interesant, deopotrivă. Cu cât aflu mai mult, cu atât mă simt tot mai mică şi mai neînsemnată.

    Apropo de Ricky şi de Sibiu. Centrul oraşului chiar era o ruină, atmosfera destul de cenuşie peste tot. Dar nu ştiu cum reuşeam, că găseam nişte breşe, într-un soi de existenţă underground, de care mă îndoiesc că autorităţile nu ştiau nimic. Unul din aceste locuri era Liceul Brukenthal unde profesorul de engleză, extrem de iubit de liceeni, făcea aerul mult mai respirabil. De acolo am învăţat multe, inclusiv ce înseamnă muzica bună. Super-super-super om, Ricky Dandel! E aşa cum scrii, Nora. Veşnic tânăr.

    Apreciază

  • 64. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:23

    Skorpion, nu, nu! 🙂 Cu tine am dialogat atunci. 🙂

    Apreciază

  • 65. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:25

    atunci……………m-am ramolit de tot
    😦

    Apreciază

  • 66. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:27

    Nora, când avea vreo 15 ani, sora mea mai mare era în grupul de prieteni ai lui Ricky, împreună cu încă un băiat, nu mai ştiu cum îl cheamă, care a plecat în RFG şi a ajuns nuştiuce prin nato.

    Apreciază

  • 67. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:29

    Skorpion, sigur o să-ţi aduci aminte. 🙂 Am făcut atunci o afirmaţie de-a dreptul incandescentă despre Lena Constante, pentru cine ar şti s-o decodeze. 🙂 Altfel, pare o chestiuţă banală.

    Apreciază

  • 68. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:30

    trbuie sa-mi aduc aminte, poate Nora gaseste postarea aceea, ca sa o „rasfoiesc”
    🙂

    Apreciază

  • 69. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:31

    Neapărat. 🙂 O să înţelegi.

    Apreciază

  • 70. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:34

    Apropo, şi băiatul despre care am scris la @66 este un om extraordinar. În adolescenţă umbla numai cu blugii rupţi şi-i stresa pe toţi politrucii. 🙂

    Apreciază

  • 71. Maria  |  10 februarie 2012 la 23:38

    Somn uşor! 🙂

    Apreciază

  • 72. skorpion  |  10 februarie 2012 la 23:41

    somn ushor, Maria,

    Apreciază

  • 73. Fini  |  11 februarie 2012 la 09:28

    Neaţa! 🙂

    ” Oamenii nu mai au rabdare sa-i astepte pe acei politicieni normali si, prin absenta la vot, abandoneaza viata cetatii. Precum un creier care are suficienti neuroni dar nu are sinapse, poporul roman este astazi o comunitate nefunctionala
    Daca dorinta lui Mihai Razvan Ungureanu de a avea “o tara in care copiii nostri sa aiba incredere” este autentica, atunci el trebuie sa reconstruiasca aceste sinapse. Este principala sa provocare. Inteligenta si pregatirea academica l-au propulsat in postura de lider institutional si politic.”
    Este un extras dintr-un articol semnat de Vlad Mixich. Merită citit.

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11472827-mihai-razvan-ungureanu-capcana-cuvantului-sau-favorit.htm

    Apreciază

  • 74. noradamian  |  11 februarie 2012 la 09:51

    Ziua bună 🙂 Maria, Skorpion, multzam de evocări! De ţinut minte si de revenit. Mereu 🙂

    Apreciază

  • 75. Fini  |  11 februarie 2012 la 09:53

    Doritorilor de cafea. 🙂

    Apreciază

  • 76. noradamian  |  11 februarie 2012 la 09:54

    Fini, servus, problemă prioritară, reatragerea societăţii în viaţa cetăţii. Rememorând „călătoria USL” oricum se observă cum s-au diostru respoectivele sinapse, în mod programat si strategic. Dar asta nu e o consolare, desigur si nici o împăcare cu situaţia 🙄

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  11 februarie 2012 la 09:56

    Fini, multzam, bună cafeluţa într-o dimineaţă mohorâtă de februarie. Bună de transferat si dincolo, la noua postare. 🙂

    Apreciază

  • 78. noradamian  |  11 februarie 2012 la 09:56

    Postare nouă

    Apreciază

  • 79. Maria  |  11 februarie 2012 la 11:40

    Bună ziua! 🙂

    Nora 74, dat naibii de interesant Sibiu’ ăsta. 😀 Orice-ai face, tot în centrul lumii rămâi. 🙂
    Mă întorc la butoneală şi dispar iar vreo câteva zile. Te pup!

    Salutări calde tuturor grădinarilor! Să n-veţi parte de nămeţi siberieni şi alte urgii. 😦

    Apreciază

  • 80. Felix sau Phoenix ? « Gradina de hartie  |  6 mai 2012 la 13:26

    […] de scopurile personale ale celor care i-ar putea pune-n pericol supremaţia. Când am arătat (aici şi aici)  că drumul USL se apropie de staţia terminus, apăruseră primele semne de uzură a […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 936.628 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te celorlalți 1.454 de abonați.
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 936.628 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: