Învierea
15 aprilie 2012 at 00:00 noradamian 46 comentarii
Iisus murise. Doi oameni, dintre neştiuţii care crezuseră în El, se îndreptau spre Emaus, o mică aşezare aflată la câţiva kilometri de Ierusalim. Mergeau către Emaus sau către neant. Îşi pierduseră toate visele şi orice entuziasm. Nu mai puteau crede în nimic. Lăsaseră totul pentru El, îl urmaseră zi şi noapte, speraseră că avea să elibereze lumea de rău, credeau că nu-i va părăsi nicicând. Nu erau dintre cei doisprezece, nu ocupaseră locurile din frunte, erau nişte anonimi, sărmani, care-L urmaseră încercând să se facă şi ei de folos: să-i cheme pe oameni să-L asculte pe Învăţător, să-i consoleze pe cei care nu se putuseră apropia prea mult. Şi iată că totul se sfârşise. El murise fără a încerca să se apere şi toţi cei care, săptămâni la rând, se îmbulzeau să-i fie în preajmă acum îl abandonaseră. Până şi cei mai apropiaţi, ucenicii săi iubiţi, se ascunseseră înspăimântaţi. Se povestea chiar că Petru jurase că nu-l cunoaşte pe Isus.
I-a ajuns din urmă un alt om. Îi ascultă o vreme, apoi le vorbi de istoria lumii, de Moise şi profeţii. I-a făcut să-şi deschidă inimile, aîmpărţit pâinea cu ei şi s-a făcut nevăzut. Abia atunci l-au recunoscut. Au ieşit din întuneric, din deznădejde şi s-au reîntors la Ierusalim. S-au regăsit cu alţii rămaşi în neagră disperare. Un grup de ţărani, câţiva pescari, oameni neştiutori de carte, nişte amărâţi, furioşi, cu moartea în suflet, care aşteptau noaptea ca să fugă din acest oraş întunecat. Au aflat de la cei doi că Isus este viu, dovada fiind faptul că-L văzuseră, vorbiseră şi mâncaseră împreună cu El. N-au crezut imediat cum n-au crezut nici ce le spunea Maria Magdalena, prima căreia i se arătase, în zori, când femeile găsiseră lespedea mormântului dată la o parte şi, în mormântul gol, doar giulgiul! Nu-L recunoscuse nici ea imediat şi nici ucenicii. Iar lui Toma, cel mai sceptic dintre ucenici, i se oferi cea mai concretă dovadă, când Isus însuşi, îi întinse mâinile cu urmele cuielor să le pipăie. Asta povestesc, fiecare în felul ei, Evangheliile.
Am putea pune la îndoială veridicitatea lor, mai ales după ce au trecut două milenii. Dar, neîndoielnic, ceva extraordinar s-a petrecut în zilele acelea, ceva exploziv, o erupţie de credinţă care i-a făcut pe toţi oamenii aceia deznădăjduiţi în noaptea care a urmat morţii Sale pe cruce să se schimbe integral. Ceva ce i-a făcut să vorbească neîncetat despre toate acele lucruri şi nimic să nu-i sperie ori să-i oprească. Nici moartea! Ceva, adică întâlnirea lor cu Isus cel înviat. Nici o dovadă istorică, religioasă, arheologică -şi au apărut suficient de multe în tot cursul celor două milenii- mai cu seamă în ultimele câteva zeci de ani, nu e mai grăitoare decât schimbarea acelor oameni. Fiecare are dreptul să pună la îndoială faptul. Dumnezeu vestit atunci de Isus respectă într-atât libertatea oamenilor încât îi lasă să aleagă. Ceva s-a petrecut în acele zile, ceva care a schimbat cursul lumii.
Surse: Evangheliile, „Isus” de Jacques Duquesne
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: credinţă, disperare, Emaus, Isus, neant, schimbare, ucenici.
Vinerea Mare a crucificării „Maestrul“ nu poate răspunde la telefon!
46 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Creanga | 15 aprilie 2012 la 03:06
Hristos a înviat!
ApreciazăApreciază
2.
Mih | 15 aprilie 2012 la 07:02
Adevarat a inviat!
ApreciazăApreciază
3.
ela | 15 aprilie 2012 la 07:54
Adevarat a inviat!
ApreciazăApreciază
4.
oldhashu | 15 aprilie 2012 la 09:28
Adevărat a înviat!
@Nora,
Deja suntem doi oameni conduși de rațiune care cred, că dincolo de poveștile preoților sau ale carților sfinte prefirate și „bine pieptănate” de atâtea concilii episcopale care au avut loc în sutele de ani scurse, ceva s-a întâmplat atunci, un eveniment astral care a intors omenirea spre Cer, Ceva care a scos la iveală stropul de lumină divină din fiecare pumn de țărână însuflețită trăitoare pe pământul ăsta, Ceva în fața căruia biata noastră rațiune se declară neputincioasă!
Nu ne rămâne decât să credem sau nu…
ApreciazăApreciază
5.
gabhryel | 15 aprilie 2012 la 09:33
Minunate cuvinte şi subtile gânduri! Pe potriva adevărului ce încearcă a-l zugrăvi.
Christos a-nviat!
ApreciazăApreciază
6.
luminita | 15 aprilie 2012 la 10:09
Adevarat a inviat!
Superba postare, pe masura inaltatoarei sarbatori pascale.
Bucurati-va!
ApreciazăApreciază
7.
skorpion | 15 aprilie 2012 la 10:14
ceva s-a petrecut in acele zile….
legat de asta am si eu teoriile mele
🙂
va doresc tot binele de pe lume si curatenie sufleteasca pe parcursul intregului an, pe parcursul intregii vieti asa cum rezulta la multi gradinari ca sint
ApreciazăApreciază
8.
ela | 15 aprilie 2012 la 10:45
Imi place mult imaginea imaginata de Dali:
http://www.dali.com/blog/2011/03/page/2/
ApreciazăApreciază
9.
ela | 15 aprilie 2012 la 10:46
scuze pentu repetitie…
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 11:11
Adevărat c-a-nviat, prieteni! 🙂 Relatările Evangheliei sunt de o autenticitate şi o prospeţime fără cusur. Iar credinţa creştină, aşa cum o enunţă Evangheliile, e un mesaj de bucurie şi libertate care pune-n umbră toate teoriile (nenumărate) şi filozofiile( seducătoare) ale lumii. Şi, nu odată, chiar şi religia adică felul în care acest mesaj e tradus de diverşi slujitori ai diferitelor instituţii bisericeşti.
ApreciazăApreciază
11.
Bască ilie | 15 aprilie 2012 la 12:08
Adevărat a-nviat!
PS. Gabhryel 5
Bine ai revenit! Astă noapte mi-am amintit de tine, m-am întrebat ce faci, pe unde umbli. Sper să fii ok. Acum sunt stupefiat de apariția ta. Nu-mi vine să cred și regret că n-am cum să demonstrez. Uimitor! 🙂
ApreciazăApreciază
12.
neax | 15 aprilie 2012 la 12:13
Adevărat a înviat! Toate bune!
ApreciazăApreciază
13.
Maria | 15 aprilie 2012 la 12:40
Sărbători Luminate! Să vă bucuraţi de curatele daruri ale Sfintei Învieri, împreună cu cei dragi, în toate zilele vieţii voastre.
ApreciazăApreciază
14.
gabhryel | 15 aprilie 2012 la 12:55
E ceva adînc în faptul că există un adevăr al credinţei, dincolo de adevărurile simţurilor şi raţiunii (care, fie vorba între noi, au şi ele nevoie de încredere, de adeziunea subiectivităţii la ele, pentru a părea aşa obiective, cum sunt).
Uităm prea uşor că şi credinţa este o facultate a sufletului, poate cea mai importantă, de vreme ce nimic nu e posibil fără o fărîmă de credinţă.
Credem că afară plouă/sau nu, credem că 2 cu 2 fac patru, ca să nu mai aduc aminte de acţiunile care fac apel din plin la credinţă: o revoltă, o revoluţie, un protest, un cuvînt.
În toate credem.
(Şi uneori de toate ne îndoim).
Ce este miraculos este că nu simţurile şi nu raţiunea schimbă lucrurile şi lumea, ci credinţa că lumea poate schimbată.
„Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”
B. 🙂
Mulţumesc de întîmpinare! Îţi doresc şi eu toate cele bune!
ApreciazăApreciază
15.
luminita | 15 aprilie 2012 la 15:03
http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Doua_miele_si_un_caine_7_681001897.html
ApreciazăApreciază
16.
dictaturajustitiei | 15 aprilie 2012 la 18:53
Hristos a înviat !
Nora, ție și întregii tale familii, tuturor celor dragi ție și celor care-ți trec ”pragul ” Grădinii sincere urări de bine ! Tot ce vădoriți !
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 19:26
Seara bună, dragi prieteni 🙂
Creangă, Mih, Ela, prieteni, să fiţi iubiţi de Cel ce a înviat!
Lumi, da, îndemnul la bucurie face parte din mesajul învierii!
Plăcută povestioara lui Cartianu, tare plăcută!
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 19:29
OldH, asa e, ce s-a petrecut e mai presus de raţiunea noastră, demonstrând că unii oameni trec, prin credinţă, un prag al înţelegerii care ţine de transcendenţă.
Gabhry, mă bucură şi revenirea ta si cuvintele tale! Într-adevăr, adevărul credinţei e singurul adevăr. De aceea doar credinţa poate duce la schimbare! Iar toate celelalte ( inteligenţa, cultura, raţiunea, etc) au efectele asteptate numai şi numai când i se subordonează.
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 19:30
Skorpion, bun ţi-e sufletul şi nu mă-ndoiesc, şi roadele lui.
Maria, sărbătoare luminată, să vă bucuraţi de minunatele daruri de suflet ale Învierii, tu şi cei dragi ţie.
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 19:32
Neax, toate bune şi de folos pentru tine şi pentru noi toţi.
Ela, da, Dali reuseste să ne surprindă de fiecare dată. Inspirată operă, plină de semnificaţii.
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 19:34
Bsk, 11, ce curios, înţeleg că e o coincidenţă. Una remarcabilă! Să te bucuri de dragostea familiei, a prietenilor şi a tuturor celor pe care-i faci părtaşi cu gândurile tale bune.
Carmen, cu lumina Învierii, cea din suflet, toate drumurile ni se luminează şi toate neliniştile ni se-mbunează.
ApreciazăApreciază
22.
Bască ilie | 15 aprilie 2012 la 20:54
Mulțumesc, Nora! La fel ție, familiei tale și la toată grădinărimea.
Să rupem liniștea cu gândul! 🙂
ApreciazăApreciază
23.
Bască ilie | 15 aprilie 2012 la 21:24
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 21:39
Bsk, multzam, faine piese 🙂 Da, gândurile grădinarilor sunt pline de energie bună şi de vise frumoase 🙂
ApreciazăApreciază
25.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 23:12
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 15 aprilie 2012 la 23:22
Somn usor 🙂
ApreciazăApreciază
27.
gabhryel | 15 aprilie 2012 la 23:30
B.
Aşa-i: gîndurile sunt cele mai puternice energii, doar gîndul a putut gîndi şi energia nucleară…
E de bun simţ şi recomandarea să gîndim pozitiv: căci ce poate rezulta, ce poate izvorî din gînduri sumbre, întunecate, rele? În nici un caz nu lucruri bune.
Dar şi învăţătura christică ne spune să nu gîndim răul: de la observaţia că şi cel care înşeală cu gîndul păcătuieşte pînă la miezul credinţei creştine: „iubeşte-ţi aproapele!”.
ApreciazăApreciază
28.
Bască ilie | 16 aprilie 2012 la 01:16
Eu n-am mai mers la somn ușor; am gândit pozitiv: să nu mă chinuiesc zadarnic să adorm, după ce mă trezisem azi (ieri) pe la 11:30. M-aș fi înșelat amarnic. Pe-aproape or fi și alți grădinari. 🙂
ApreciazăApreciază
29.
Fini | 16 aprilie 2012 la 01:58
Hristos a înviat!
Vasile Militaru
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.
Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.
In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?
Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?
Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânti: Hristos a Inviat!
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 16 aprilie 2012 la 02:15
Gabhryel,
ce surpriză frumoasă ! 🙂
Tăiaţi viţelul cel gras !
ApreciazăApreciază
31.
Fini | 16 aprilie 2012 la 02:19
Somn uşor, tuturor ! 🙂
De Paşti
Tudor Arghezi
La toate lucarnele si balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Si-au aprins pe scări
Candele si lumânări.
Oraşele de sus, în sărbătoare,
Au întins velniţe şi covoare,
Si ard in potire
Mireasma subţire.
Şi din toate ferestrele odată,
Mii si sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroşii copii.
ApreciazăApreciază
32.
Fini | 16 aprilie 2012 la 02:26
Lumina lină să ne lumineze minţile şi să ne deschidă inimile.
ApreciazăApreciază
33.
Bască ilie | 16 aprilie 2012 la 04:08
Somn ușor și vise plutitoare! 🙂
ApreciazăApreciază
34.
gabhryel | 16 aprilie 2012 la 13:04
Fini
Ca întotdeauna, de-o delicateţe irezistibilă…
B.(ască Ilie)
Ţi-am răspuns în două rînduri.
Tuturor, sărbători fericite acasă şi în grădina Norei!
ApreciazăApreciază
35.
Bască ilie | 16 aprilie 2012 la 14:22
Gabhryel 34
Și eu. 🙂
Bucuria revederii (după premoniția uimitoare și timpul trecut ca o nebuloasă) n-are cuvinte pe măsura gândurilor… pozitive. 🙂
Sper să nu recidivezi în dispariții inexplicabile și să avem timp să ne răspundem mai detaliat și explicit. Deja mă încearcă o intuiție… îndoielnică. 🙂
ApreciazăApreciază
36.
dora | 16 aprilie 2012 la 14:52
Adevarat a inviat!
Credinta pastrata de doua mii de ani e cea mai buna dovada, 😆
ApreciazăApreciază
37.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 17:31
Salut, prieteni 🙂
Bsk,33, beautiful song, TKS!
Fini, versuri minunate, alese cu mintea sufletului!
Multzam. 🙂
ApreciazăApreciază
38.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 17:33
Dora, da, dovada timpului e imbatabilă 🙂
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 17:48
„Scriind ISUS” spune Jaques Duquesne în finalul cărţii,”am constatat că sunt mai credincios, dar și mai fericit că sunt astfel” – Jurnalist de elită,scriitor îndrăgit în Franța și nu numai, Duquesne cucereşte cititorul printr-o scriitură dinamică, simplă şi sinceră. Un om fără idei preconcepute (ba chiar punând la-ndoială fiecare aserţiune şi orice detaliu, ştiinţific ori teologic) care reface, pas cu pas, tabloul vieții lui Isus într-o naraţiune plină de prospeţime. Citind, ai impresia că-l însoţeşti pe autor prin lumea aceea frământată, nesupusă, măcinată de conflicte, cu exotismul ei unic. Pare un reporter care scrie chiar acolo,în mijlocul evreimii acelei vremi, deschizând o fereastră spre lumea de după eveniment. O lectură atractivă care respiră autenticitate.
ApreciazăApreciază
40.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 17:50
Postare nouă
ApreciazăApreciază
41.
gabhryel | 17 aprilie 2012 la 06:35
B.
Explicaţia cea mai simplă e şi cea („mai”) adevărată.
Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
42.
Tiberiu Orasanu | 19 aprilie 2012 la 15:27
Hristos A Înviat!
Transmit tuturor grădinarilor şi grădinăriţelor, gîndul meu cel mai bun.
Cea mai aleasă preţuire dragei noastre Nora, grădinăriţa-şefă. 🙂
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 19:32
Adevărat a înviat, Tibi!
🙂
Gânduri nu mai puţin bune de preţuire pentru tine din partea noastră! Mă bucur că te-ai întors, prietene, cu sacul plin de povesti socotesc 🙂
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 12 aprilie 2015 la 00:52
Reblogged this on Gradina de hartie.
ApreciazăApreciază
45.
Viq | 12 aprilie 2015 la 23:16
Paste fericit tuturor !
E placut sa vezi ca sufletele nu s-au pierdut in valtoare.
ApreciazăApreciază
46.
depemures | 14 aprilie 2015 la 11:15
HRISTOS A INVIAT !
ApreciazăApreciază