„Maestrul“ nu poate răspunde la telefon!
16 aprilie 2012 at 17:22 noradamian 80 comentarii
Postat în „Biblioteca cu prieteni”
Mi s-a întâmplat sa-l întâlnesc pe unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii într-un vagon, pe ruta Barcelona-Paris. Stiam cine este, fiindca asistasem la una dintre fabuloasele lui conferinte despre calculul probabilitatilor si previziunea matematica a accidentelor rutiere. Participasem la Barcelona la congresul „Cultura Europeea“. Si el fusese invitat într-o sedinta de forum. Vorbise câteva ore printre computere si imagini proiectate, vesel, într-o alergare de colo, colo, cât tinea podiumul. Noi, cei din amfiteatru, încercând sa-l urmarim si sa-l întelegem, facusem febra. Acum statea într-un compartiment ticsit, modest, se uita pe fereastra. Daca nu l-as fi vazut cu câteva ore înainte stralucind ca un diamant pe podiumul congresului, daca nu as fi stiut ce putere de fascinatie intelectuala are omul simplu din fata mea, nu l-as fi deosebit cu nimic de ceilalti calatori. Le-a urat celor din compartiment la coborâre o zi buna, si-a cerut scuze în stânga si-n dreapta când a înaintat cu geamantanul spre iesire.
Mi s-a întâmplat sa-l întâlnesc pe unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, într-o noapte, foarte târziu, în restaurantul unui hotel. Era la câteva ore dupa concertul lui, eu mai întârziasem cu prietenii prin oras si, înainte de-a ma duce la camera mea, am intrat în restaurantul hotelului sa cumpar o sticla de apa. Restaurantul era gol, cei câtiva angajati se pregateau sa închida sala. Într-un colt al ei am vazut un omulet, singur la o masa. Din câte mi-am dat seama coborâse din camera, nu avea paltonul pe el. Ceruse ceva de baut. Statea cu ochii în fundul paharului, chircit, obosit, cu parul cazut în ochi, stors ca o lamâie. Un oarecare, la câteva ore dupa ce electrizase auditoriul. Dupa ce ne purtase cu muzica clasica europeana prin Japonia lui natala. Si dincolo de Europa, de Japonia si de toate tarile si continentele la un loc, undeva, printre sferele ceresti, a caror muzica exista unii oameni chemati s-o auda.
Mi s-a întîmplat sa sun la telefon în România, vrând sa vorbesc cu un fost coleg de meserie. A ridicat unul din angajatii lui telefonul. „Maestrul nu este aici“, mi-a raspuns. Si mi-a mai dat niste indicatii, când anume si unde l-as putea, eventual, gasi pe „maestru“. Am ramas traznita, cu receptorul în mâna. Primul gând care mi-a venit a fost amintirea lui în anii nostri tineri. Ce baiat minunat era, ce suflet deschis, ce talent, cum stralucea de nonconformism si de tinerete… Ce-o fi patit el oare, de-a ajuns atât de rau, încât sa permita cuiva sa îi spuna „maestru“, asa, hodoronc-tronc, când se suna la telefon? Unde a ajuns generatia noastra?
Stiu ca daca esti harnic, daca-ti place ce faci si faci bine, daca anii trec peste tine si atingi o anumita vârsta, cei tineri îsi schimba atitudinea fata de tine. Toata viata mi-a fost frica însa de clipa în care, vrând-nevrând, fiindca mi-am facut meseria si am mai avut si o oarecare recunoastere profesionala, as fi putut ajunge o baba prezenta în toate comisiile si comitetele, care sa motaie prin prezidii si sa se trezeasca doar la aplauze. Unor oameni se pare totusi ca le place aceasta postura. Îmi vad generatia zaharisita, baietii nostri destepti facând pe stiu-totul prin emisiunile canalelor de televiziune, plini de sine, fara urma de îndoiala sau de habar n-am, îmbracati ca niste mosnegi dintre cele doua razboaie, scriind carti despre destinul omenirii, în 200 de pagini. Sau luptându-se cu unghiile si dintii pentru un post de conducere într-o institutie culturala oarecare, pentru o decoratie, pentru un titlu într-o academie, acum, când e clar ca tendinta în lume este sa se promoveze imberbii. Oare când îmbatrânim de fapt, ajungând la o vârsta anume? Când ne pierdem umorul si capacitatea de relativizare, devenind „maestri“? Câti „maestri“ poate duce pe umeri planeta?
Relaxata relatie dintre profesor si student din universitatile vestice recunosc ca mi-a impus. Faptul ca-si spun pe nume, usureaza raporturile dintre oameni care, adeseori, se întâlnesc în acelasi campus, venind din cele mai departate colturi de lume. Îi uneste doar aspiratia. Îi uneste faptul ca se simt prieteni, angajati amândoi într-o „lucrare“ a spiritului uman. N-am vazut nici un student care sa aiba pretentia ca „Will“ sau „Bob“ sau „Jonny“, sa-l treaca anul, daca n-a citit cartile.
Spune-i lui Will, maestro. Spune-i lui Bob, maestro. Va reactiona pe masura profesionismului lui. Si-ti va raspunde, probabil, daca e foarte departe pe calea cunoasterii, ca maestru e doar unul singur, doar ca lucrarea lui e o enigma de dimensiuni cosmice, despre care nu oricine e chemat sa îsi dea cu parerea. De unde adica atâtia maestri, numai pentru ca au batut 50 de ani?
Sigur ca nu-mi plac nici babele universitare în fuste scurte si în addidasi, batând globul cu un rucsacel în spinare si neaparat cu un mutunachi atârnând la fermoar. Sigur ca nu-mi plac nici profesorii care mimeaza zglobiu tineretea, fiindca nu au curriculum. Dar slugarnicia în relatiile dintre generatii mi se pare oribila. Si acest „maestre“, are parca ceva din tonul lingusitor al celui umil, la pânda sa îti ia locul. Aduce cu cuvântarea tinuta sub propriul portret, cu pupatul chipului în oglinda sau cu patarania acelui baietandru grec din mitologie, care atât s-a mai minunat de frumusetea lui reflectata de apele lacului, pâna s-a dus la fund, bâldâbâc. Feriti-va, oameni buni, cât nu e prea târziu înca, sa ajungeti „maestri“!
Articol scris de Monica Săvulescu Voudouri aparut pe 12 aprilie în revista „Cultura”
Entry filed under: 7301634. Tags: atitudini, comportamente, slugărnicie.
80 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 18:08
bonjurici,
frumoasa postare, doamna Monica Savulescu, multumiri,
🙂
si o completare: in Ro daca esti modest, in cele mai multe cazuri esti luat drept prost sau fraier….lichelele nu sint capabile sa discearna, sa-si dea seama ca un om de valoare nu latra, nu urla, nu da cu caramida in piept….
iar chestia cu ”maestre” – recunosc ca lui Neagu Djuvara i se mai spune MAESTRE, dar pe mine nu ma deranjeaza.
Pe Neagu Djuvara nu-l poate inlocui nimeni!
Neagu Djuvara este unic
🙂
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 18:13
Seara bună, prieteni 🙂 Skorpion, E unul din motivele pentru care tinerii de elită, mai ales ei, nu se mai regăsesc relaţional, într-o astfel de societate.
Nu „maestro” e neapărat vinovat, ci lingustirorii care spre astfel să aibe si ei oarecare importanţă. Dar şi „maestro”, oricare ar fi el, e vinovat când încurajează asemenea comportament. Ba unii devin, chiar, prozonierii unui astfel de ” respect”
ApreciazăApreciază
3.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 18:18
nu intotdeauna este semnul lingusirii, ci, as indrazni, un gest de politete….
scena:
Str. Polona, locul unde N.Djuvara se plimba des…
trece o tinara de vreo 33 de ani si-l saluta respectuos pe N.Dj:
– buna ziua, maestre!
tinara nu este cunoscuta absolut deloc de catre N.Dj, ea in schimb il cunoaste din emisiunile de la TV.
este semn de lingusire?
as zice, ca nu!
🙂
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 18:37
Skorpion, nu-l iau pe Djuvara exemplu pentru ceea ce povesteşte Monica Voudouri ( chiar dacă a fot o perioadă bună de timp în care m-a dezamăgit) pentru simplu fapt că e o personalitate-excepţie care confirmă regula, dar nu în ce-l priveste. N-a pretins el să i se spună astfel. Nu-l deranjează, nu-l măguleste, fiindcă n-are complexul provincial tipic unor „elite” autohtone. Opus prototipului de maestru descris de MV, Djuvara e extrem de deschis faţă de generaţiile mai tinere şi, în ciuda vârstei, nu-i deloc un personaj zaharisit care asteaptă să fie periat şi pe care-l vezi vezi picotind prin prezidii. Se poartă firesc şi are o mare disponibilitate de a fi de folos.
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 18:53
Presupun că sunt mulţi care au avut de a face si cu protopipul de „maestro” de care vorbeste Monica Voudouri ca si cu cel al lingusitorilor care speră să crească-n importanţă astfel. Lingusirea de care pomeneste ea n-are nimic nici cu politeţea, nici cu aprecierea firească sau cu lauda sinceră.
ApreciazăApreciază
6.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 19:11
@Nora,
de dragul dialogului, al socializarii am mai presarat pe ici, pe colo sare si piper
🙂
stiu la ce s-a referit doamna Monica Voudouri!
🙂
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 19:28
Skorpion, stiu că stii, my dear 🙂
ApreciazăApreciază
8.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 19:45
http://www.evz.ro/detalii/stiri/desi-condamnat-pentru-coruptie-procurorul-guli-va-incasa-pensie-speciala-977016.html
salve, gabriel,
te vazui prin tufisurile gradinii
🙂
ApreciazăApreciază
9.
dictaturajustitiei | 16 aprilie 2012 la 19:51
Hristos a înviat !
M-am gândit în timp ce citeam articolul, pentrucă l-ai postat te felicit din tot sufletul Nora, la modestia cu care relaționa cu noi pacienții unul din foștii directori ai Institutului Cantacuzino, mă refer la domnul doctor Neguț, dar și la cinismul cu care un politician, care- mi spunea că suntem prieteni înainte de a ajunge ministru și când avea nevoie de ajutorul meu, recunoștea că nu răspundea le telefon decât prefecților sau câte unui mare director de combinat sau uzină.
Caracterul adevărat se cunoaște doar atunci când ajunși într-o funcție se poartă în continuare plini de modestie.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 19:59
Adevărat a înviat, Carmen!
Da, asta e esenţa postării. Nu apelativul „maestre, în sine, ci felul de comportament, si de o parte si de cealaltă, care-l însoţeste. Am si eu asemenea exemple. Sunt, cred, o mulţime. Şi asta arată un anumit gen de relaţii sociale care, în ciuda aparentei emancipări, îşi au rădăcina tot în obedienţa şi parvenitismul cultivat în comunism.
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 20:02
Skorpion, 8, „maestrul guli” sub pavăza CSM-ului… 😉
ApreciazăApreciază
12.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 20:16
maestrul Gulia cu bani!
ApreciazăApreciază
13.
Bască ilie | 16 aprilie 2012 la 20:16
Salve!
Lingușitorul este ca lipitoarea de marcă… pe scrisoarea de recomandare: dă cu limba în dos, ca să se vadă în față. 🙂
ApreciazăApreciază
14.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 20:21
Salut prieteni 🙂
Mie imi plac babele globe trotter cu rucsac.
Imi plac si profesorii deschisi dar foarte pedanti cind e vorba de materia lor.
Problema cu maestrii si profesorii la batrinete este aceiasi cu cea a frizerilor, timplarilor si taximetristilor la batrinete.
Problema e batrinetea .
Mitocanii si inchipuitii sunt la fel si la 30 si la 80 de ani.
ApreciazăApreciază
15.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 20:35
salut, multi ajungind pe scaune de sefi nu mai disting lingusirea,
le place atit de mult….
in loc sa-i trozneasca pe lingusitori si sa-si faca noi dusmani
ApreciazăApreciază
16.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 20:44
ramii cu gura cascata:
in Ro un țigan are drept de proprietate asupra unui spital …
cum mama naibii țiganul avea ditamai casoaia care adaposteste azi, dar nu si miine, un spital foarte important pentru copii…
incredibil, dar revoltator de adevarat
http://www.ziare.com/social/rromi/un-rrom-a-ajuns-proprietar-de-spital-in-timisoara-1161992
(desigur primarii, consilierii, notarii, avocatii sint/au fost mina in mina cu respectivul țigan)
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 20:46
Bsk., salut, asta e ceva întâlnit în orice societate, dar la noi e o caracteristică legată de găunosenia unor structuri cultural politice.
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 20:48
Lnm, Hi, nu te cantona la detalii, si eu simpatizez babele cu rucsac (inclusiv cu muţunache :)) si mosii-n şort si sandale fără şosete, dincolo de asta, si chiar de apelativul „maestre”, e vorba de un anumit mod de relaţionare care numai pedant nu e, ci de-a dreptul schizoid. Monica Voudouri e sociolog, între altele, si cunoaste din experienţa ei proprie tipul de relaţii care definesc o societate sau alta, mai ales în mediile cultural academice, sau doar, presupus, intelectualiste. Trecând, însă, si peste anumite cutume care diferenţiază cultura relaţională din est de cea din vest, rămâne gol-goluţ comportamentul obedient care sclerozează o societate prin minimalizarea valorilor care nu se-ncadrează-n obiceiurile şi năravurile ridicate la rang de criterii.
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 20:52
Skorpion, ţigănimea hoţomanilor bogaţi din Timisoara e o plagă teribilă pe orasul ăsta, sper să se intre cu măsuri serioase-n corupţia administrativ-politică de acolo care a produs asemenea anomalii mizerabile si rusinoase.
ApreciazăApreciază
20.
clemycali | 16 aprilie 2012 la 20:54
Hristos a Inviat prieteni!
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 20:58
Adevărat a înviat, Clemy!
ApreciazăApreciază
22.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:01
Bună seara, tuturor ! 🙂
ApreciazăApreciază
23.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:03
Clemy, 🙂
Adevărat c-a-nviat !
ApreciazăApreciază
24.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:05
Centenar ROBERT DOISNEAU (14 aprilie 1812), fotograful îndrădostit de Paris.
ApreciazăApreciază
25.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:07
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 21:07
Fini, servus 🙂 Un cuplu muzical minunat care produce energie pozitivă 🙂
ApreciazăApreciază
27.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:08
ApreciazăApreciază
28.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:09
ApreciazăApreciază
29.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 21:10
OK Nora . Se vede ca experienta in mediile peste 55 ani lasa un gust amar sociologic in gura.
Dr Reuben povesteste: Nepoata o intreaba pe matusa de 85 ani. Matusico , la ce virsta inceteaza atractia sexuala ?
Matusa raspunde: Nu stiu draga mea, intreaba si tu pe una mai in virsta decit mine 🙂
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 16 aprilie 2012 la 21:10
Servuuus, Nora ! 🙂
ApreciazăApreciază
31.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 21:19
Epidemia de dans din 1518
http://en.wikipedia.org/wiki/Dancing_Plague_of_1518
ApreciazăApreciază
32.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 21:25
Sylvie Guillem si Béjart!!!!!!!!!!!!!! Monstrii sacri
ApreciazăApreciază
33.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 21:28
ApreciazăApreciază
34.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 21:32
Lnm, hm, văd că te cantonezi în exemple pe gustul tău 😀
Sper, totusi, să nu faci imprudenţa, vreodată, să cauţi la telefon pe vreun tip de soiul ăsta, mioritico-intelectual, cunoscut ca atare, din vremi de demult, si să-ţi răspundă sec, unul sau una, tineri ori mai puţin tineri, „sorry, maestrul e ocupat, nu poate fi deranjat, mai încercaţi” 🙄
ApreciazăApreciază
35.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 21:33
Servus Finiiii! 🙂
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 21:34
Faină boală dansul! Nu mai vorbesc de cât de minunate sunt epidemiile 😀
ApreciazăApreciază
37.
ela | 16 aprilie 2012 la 21:43
Buna seara,prieteni!
Este frumoasa si cu gust amar postarea. Mutumesc.
ApreciazăApreciază
38.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 21:48
#32
Bolero – absolut fantastic,
perfectiunea dansului mâinilor!!!
ApreciazăApreciază
39.
Mih | 16 aprilie 2012 la 21:57
Hristos a inviat!
…………………………………………………………
Avem multi „maestri” si multi…”conasi” 😦
Un manager de spital a folosit termenul, referindu-se la „lipsa de apreciere” a …subalternilor (medici), care nu i-au multumit pt. stradania de a dota cu aparatura o sectie (nu insist asupra motivului – multe de spus). Fraza socanta a fost: „nimeni nu mi-a spus ‘sarumana conasule pt ce ai facut’ si cat m-am zbatut…”
………………………………………………………….
Un dans interesant si o dansatoare, cred eu, extraordinara:
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:11
Nu mi-a trecut prin minte să mă adresez niciunui măiestru cu apelativul „maestre”. Cred că e chestiune de „cei şapte ani de acasă” şi pentru cei care pretind şi pentru cei care adresează acest apelativ. Îi ai sau nu-i ai ?
Nu am folosit nici odată cuvântul babă.
Cu „moşu'” se schimbă situaţia, bunicul meu a dorit să-i spun Moşu’.
ApreciazăApreciază
41.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:12
Ela, servus, trăind în medii diferite, M Voudouri constată o diferenţă. Amară asa-i! 😉
ApreciazăApreciază
42.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 22:16
recunosc, ca nici eu nu am adresat cuiva cuvintul maestre..
🙂
ApreciazăApreciază
43.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:17
Adevărat a înviat, Mih! Da, cu cât sunt mai parveniţi cu atât sunt mai lipsiţi de minimă modestie, sunt mai trufaşi si se vor mai adulaţi si mai admiraţi! Stiu un caz al unei absolvente de facultate căreia proful- conducător i-a respins lucrarea de licenţă, fără s-o citească, spunându-i, în particular, că nu-l interesează din moment ce nu-i trecuse toate titlurile!!
Superb, clip, un stil de dans deosebit dar foarte expresiv! Multzam 🙂
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:19
Fini, eu am mai folosit, termenul, rar, dar numai într-un mediu colocvial cu oameni plăcuţi, cărora nu li se urcase la cap. Adică normali 🙂
ApreciazăApreciază
45.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:22
Bejart este un mostru sacru care a avut şansa să colaboreze cu alţi monştri sacri, iată- o pe Sylvie Guillem în „Bolero”. Ştiam variantele cu Jorge Donn şi Maya Plisetskaia. Nu poţi să spui care e cea măiastră.
ApreciazăApreciază
46.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:26
Pentru cei care doresc şi celelalte două variante, iată-l pe Jorge Donn.
ApreciazăApreciază
47.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:28
ApreciazăApreciază
48.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:30
Nora,
44
suntem diferite.
ApreciazăApreciază
49.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:30
Simpatin Robert Doisneau, sărbătoritul zilei! 🙂
Azi e si aniversarea zilei de nastere a lui Ch Chaplin ( 16 aprilie 1989) 🙂
ApreciazăApreciază
50.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 22:31
La noi in zona se spune Maestru in expresia:
Maestre ! 4 beri !!! 🙂
ApreciazăApreciază
51.
oldhashu | 16 aprilie 2012 la 22:31
Bine v-am regăsit, grădinari 🙂
„Boala” maeștrilor este veche la noi… 😉
Balada Maeştrilor
În dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală
Aducea-n târg ouă şi smântână-n oală.
Numărând la mână cât e săptămâna,
Cumpănea cu ouă brânza şi smântâna,
Şi pornea de joia şi cu bulzi de caş,
Să-i ajungă vineri marfa în oraş,
Când, din casă-n casă, pentru fiecare
Domn, avea vreo turtă şi prin buzunare.
Advocaţi şi doftori şi adeseori
Cântăreţi şi pictori, dascăli şi actori.
Dintr-un timp aude un cuvânt ciudat,
Care fuse-aproape greu de invăţat.
Când vorbeau pe scară-n uşi ori pe ferestre,
Domnii, muşteriii, îşi ziceau „maestre”.
Câte cinci şi zece de-astfel de pedeştri,
Adunaţi la poartă, toţi erau maeştri.
– Ce-o mai şi asta ? – se-ntreabă Păcală –
Că n-am auzit-o-n piaţă, nici la şcoală.
Poate-n Capitală este şi rămâne,
Ca-n Găieşti, cum fuse „neică” sau „jupâne”.
Dar văzu că vorba „maestre” stârneşte
O înviorare, parcă-i franţuzeşte,
Şi la bătrâneţe şi la tinereţe.
El, un an de zile puse să o-nveţe.
Cei chemaţi cu vorba care i se spune,
Înfloresc în sine-ndată. Ce minune ?
Cum le zici „maestre” în ce-aveai de spus,
G�tul li se-nalţă de trei ori mai sus,
Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten,
Ca un roib agale, îndemnat de pinten.
Şi Păcală-şi zise: „Vorba asta scurtă
E ca mângâierea porcului pe burtă.
E cu farmec dulce şi, din strâmb ori ciung,
Simţi că te lăţeşte şi te face lung.
Insul se mândreşte, limba-i se deznoadă
Şi ia vânt şi, vesel, dă-n nădragi din coadă.
Măi ce bine-mi prinde !
Am aflat şi harul
Să-mi pui în picioare bine şi măgarul.
Cum ajung acasă, văd eu cât îi este
De fudul auzul, şi-o să-l strig : „Maestre !”
😆
ApreciazăApreciază
52.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:33
Fini, nu esenţial, însă. Ce spuneam mai-nainte era , intr-un fel, o excepţie, se potrivea într-un anume mediu în care lucram proiecte. Era ceva colegial, mai mult o tachinare juvenilă si ceva specific doar locului si timpului respectiv.
ApreciazăApreciază
53.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 22:34
fini,
fascinante si ”Bolero”-urile aduse de tine..
ApreciazăApreciază
54.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:35
Lnm, nu „maistre” ? 😀 Fraţii si verii mei pe la pasipe, cinspe ani se adresau unii altora, cu „maestre” si „Ilustre” 😆
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:38
OldHasu, salut! Excelent „documentarul” poetic 😆 😆
ApreciazăApreciază
56.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:39
Mih,
adevărat c-a-nviat !
Mulţumesc pentru clip. O mobilitate deosebită şi braţe expresive. 🙂
ApreciazăApreciază
57.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 22:42
Superb boleroul, în interpretarea Sylviei Guillem ca si a Mayei Plisetskaya, dar si al formidabilului Maurice Bejart 🙂
ApreciazăApreciază
58.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:43
Old,
saut ! 🙂
Ai pus punctul pe „i”.
ApreciazăApreciază
59.
Fini | 16 aprilie 2012 la 22:49
Salut @ 58 😆
ApreciazăApreciază
60.
lastnightmusic | 16 aprilie 2012 la 22:53
De ce miros frumos cartile vechi din biblioteca 🙂
ApreciazăApreciază
61.
skorpion | 16 aprilie 2012 la 22:54
nesatulaaaa
http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/revoltator-sase-magistrati-de-la-inalta-curte-au-incasat-ilegal-indemnizatii-de-conducere-260954-main_pic1.html
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 23:07
Mda! De-nţeles reacţiile chimice cu mediul din bibliotecile acelea 🙂
În „Biblioteca cu prieteni”, grădinarii, vizitatorii, au minunate parfumuri florale.
ApreciazăApreciază
63.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 23:08
Skorpion, 61 îl las pe mâine! E mai bine 🙂
ApreciazăApreciază
64.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 23:14
N-ar fi de mirare: http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/mario-vargas-llosa-prezice-disparitia-culturii-si-amurgul-intelectualilor-260866.html
Si pe ăsta-l las pe mâine 🙂
ApreciazăApreciază
65.
noradamian | 16 aprilie 2012 la 23:15
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
66.
Fini | 16 aprilie 2012 la 23:59
Noapte bună, tuturor ! 🙂
ApreciazăApreciază
67.
gabhryel | 17 aprilie 2012 la 00:51
ApreciazăApreciază
68.
Fini | 17 aprilie 2012 la 01:45
Frumos cântec.
ApreciazăApreciază
69.
lastnightmusic | 17 aprilie 2012 la 08:54
Buna Nora 🙂 18, 37
mda, grr, mrr 🙂
In ambele interventii spui ca ma cantonez in ceva
Probabil nu sunt eu explicit dar subiectul este urmatorul:
Doamna sociolog exploreaza atitudinea fata de batrinete (inclusiv a dumneaiei) care este binevenita pe acest blog in care marii activi intra(m) in categoria exploratorilor.
Ne arata raportarea la :
1 matematician ilustru care este politicos (toti matematicienii pe care ii stiu sunt timizi si politicosi) si se dezlantuie doar cind au creta in mina.
2 un compozitor ilustru surprins in depresia de dupa concert (e normal sa intelegem ca oamenii au mai multe componente,sunt nesatui si nemultumiti si ca nerealizarile, familiale, sexuale, financiare , de sanatate etc ii fac sa bea noaptea si nu realizarile pe care noi ceilalti le admiram la ei)
3 exemple la polul opus al extrovertitilor mosi si babe cu intrebarea:
Cum e mai bine ? sa fim introvertiti si sa ne strecuram batrini fiind pe linga ziduri precum soarecele Chuchundra ? sa ne ferim de ridicolul de a merge la gym ?
(si eu la fel ca si Fini m-am ferit toata viata sa spun mosi si babe – pt ca tot timpul am avut alaturi pe cineva care nu imi placea sa ii se spuna asa , fie ca era bunic,apoi matusa, apoi mama, apoi sora apoi prima iubita )
In ce ne priveste un studiu serios (tot sociologic 🙂 ) spune – tineti minte pontul – cind ii privim pe ceilalti ii vedem asa cum arata acum, iar cind ne privim pe noi , in oglinda sau mental ne privim cum eram cu 10 ani in urma.
in privinta tinarului (roman – evident 🙂 ) care iti spune maestru in fata si te injura pe la spate eu nu mi-as face nici o grija. Nu poti schimba asta.
ApreciazăApreciază
70.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 11:02
Ziua bună, prieteni 🙂 Gabhry, 67, Fini, 68, faine piese! TKS! 🙂
ApreciazăApreciază
71.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 11:07
Lnm, salut,fiecare găseşte ce i se potriveste şi ce-l interesează. Pentru tine e interesantă o observaţie marginală care-ţi activează,se pare, niste senzori anume. Înţeleg, dar e cam nepotrivit, totuşi, ca din cauza asta să-ncerci ducerea-n derizoriu a temei. Pe de altă parte, nişte aspecte pe care le-ai adus în discuţie nu-s deloc lipsite de interes, ar putea să inspire o postare 🙂 Cât priveste diferenţele de comportament social, ei bine, ultima ta propoziţie se referă exact la chestiunea pe care e construit articolul.Prototipul de „ucenic” lingusitor care-şi înjură pe la spate „maestrul” şi face bancuri pe seama bătrâneţii şi sexualităţii sale, comun pe la noi, nu s-ar adapta, presupun, într-un mediu cu alte exigenţe comportamentale care includ, esenţial, respectul.
ApreciazăApreciază
72.
lastnightmusic | 17 aprilie 2012 la 11:41
salut nora
OK sunt acolo 5 paragrafe cu 6 povestiri
M-a indus in eroare faptul ca subiectul important pe care il accenutezi este povestea din paragraful 3
Sa stii ca in mod real batrinii nu sunt respectati nicaieri cu adevarat. – cel mult parintii tai – citeodata.
In rest o indiferenta ipocrita. – hai sa fim sinceri. (daca mai putem la virsta noastra 🙂 )
Expresia No country for old men este din pacate valabila. Si in tarile cele mai civilizate ii izoleaza in case de batrini care de fapt sunt niste anticamere clare ale mortii, in care batrinii isi doresc sa moara. si mor pe ruptelea in primii 1-3 ani .
Nici un batrin nu isi doreste comuniunea si socializarea cu alt batrin. Neagu Djuvara nu este o exceptie. Toti dorim sa traim inconjurati de tinerete, dar tineretea nu se simte prea bine in preajma batrinilor.
Ii inteleg si pe batrinii ce fac turul lumii, de care nu ai loc in hoteluri si la atractiile turistice, ii inteleg si pe cei ce se izoleaza intr-o demnitate
ApreciazăApreciază
73.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 11:50
Lnm, povestirile respective au rolul de a sublinia contrastul, pentru a reliefa diferenţa de valori social comportamentale. Iar asta nu poate fi o inducere-n eroare. A respinge acest lucru acuzând „o ipocrizie” e chiar o ipocrizie! Problema fracturilor între generaţii, însă, e reală, actuală si demnă de interes. Am şi scris despre asta, una sau două postări-eseu, dar merită reluată.
ApreciazăApreciază
74.
lastnightmusic | 17 aprilie 2012 la 12:03
De acord cu tine 🙂
Fractura intre generatii este o realitate de 2000 de ani (incepind de la eseurile lui Plaut) si nu se va termina cu noi.
Din punctul meu de vedere mediocrul care isi spune maestru si se bucura cind este numit asa de lingaii ce depind de el nu este o caracteristica romaneasca nu tine de civilizatie ci de boala interioara a individului fie ca e finlandez fie ca tigan.
Intimplator Vasile cel care isi spune maestru si nu e de gasit cind ii telefoneaza Maria este roman dar boala nu e romaneasca este patologica
ApreciazăApreciază
75.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 13:40
De acord până la un punct! 🙂 Există spaţii, culturale mai ales, în care în loc de fracturi se observă cărări de comunicare si o mare diversitate de opinii motivatoare. Un astfel de spaţiu e Balkania Contemporană, o asociaţie fondată şi condusă de Monica (nu Maria) Voudouri în Atena în care, în acest timp al clivajelor politico-sociale devastatoare, îşi găsesc locul creatori de toate vârstele, artisti plastici, scriitori, poeţi, traducători, muzicieni, etc. Acolo grădină! 🙂
ApreciazăApreciază
76.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 13:42
Se pot găsi o mulţime de exemple (poate le ai si tu) care vorbesc despre zone în care aceste fracturi nu există, chiar dacă există deosebiri de gusturi, preocupări si de vederi. Dar asta rămâne pentru când găsim timp de povestit 🙂
ApreciazăApreciază
77.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 13:47
O postare de care-mi aduc aminte acum, bate spre politic, e drept, dar dincolo de asta, are o legătură cu chestiunea în discuţie:
https://noradamian.wordpress.com/2012/02/22/minte-de-tun-2012/#comments
ApreciazăApreciază
78.
skorpion | 17 aprilie 2012 la 14:35
daca este marti, atunci avem Tom Gallagher
interesant:
Traian Băsescu nu s-a lăsat impresionat de dublul standard al olandezilor. România nu mai are ambasador la Haga de aproape un an, iar noul ambasador al Olandei la Bucureşti nu este, deocamdată, binevenit la Cotroceni. Dintre cele două forme de naţionalism manifest, cel al lui Băsescu pare, totuşi, mai responsabil. Dacă elitele româneşti puneau ceva mai des piciorul în prag statelor-cheie ale UE atunci când se impunea, în loc să-şi vadă doar de propria rapacitate, România ar avea astăzi indubitabil parte de o mai mare independenţă economică.
http://www.romanialibera.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=260931&page=1&order=0&redactie=0&main_pic=0
ApreciazăApreciază
79.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 15:01
Tks, Skorpion, bun articol! 🙂
ApreciazăApreciază
80.
noradamian | 17 aprilie 2012 la 19:53
postare nouă
ApreciazăApreciază