Obedienţa- o problemă social-culturală
18 aprilie 2012 at 21:04 noradamian 46 comentarii
Supunerea faţă de putere, oricare, parte din gena vieţuitoarelor cu o viaţă socială, face posibilă ierarhizarea în familii, grupuri, populaţii. În ce priveşte obedienţa umană ca supunere necondiţionată faţă de autoritate îşi are originea în relaţia de subordonare faţă de divinitate. Adică un nivel mult mai înalt care implică nu numai instincte ci şi resursele psihice. Altfel spus, conştiinţa. Natura divinităţii imprimă şi natura obedienţei. E suficient să ne amintim de distrugerea civilizaţiei maya ca efect al supunerii populaţiei la ritualurile sângeroase impuse de casta sacerdotală. Ierarhiile din mediul social uman oglindesc deci, prin această relaţie (numită religie) starea socială şi tendinţele ei de evoluţie sau de involuţie. Derivate istoric din relaţia bazată pe obedienţă faţă de o putere divină, relaţiile interumane care se stabilesc la nivel familial, organizaţional, social, de când e lumea lume, n-ar funcţiona fără autoritatea unor oameni asupra altora. Creştinismul fiind religia care integrează, fundamental, iubirea de semeni şi sacrificiul ar trebui să genereze cele mai benefice relaţii ierarhice în ţesătura unei societăţi creştine.
Că nu se întâmplă asta, vedem bine, în ciuda poziţiei de autoritate a instituţiilor religioase ca şi a celor laice, în stat şi-n societate. Autoritatea exclusiv formală a funcţiei nu formează etic o colectivitate ci o domină. Iar când modelele ocupanţilor funcţiilor de autoritate sunt de proastă calitate o deformează şi pot s-o împingă spre disoluţie. Gena umană a obedienţei suferă modificări stranii ajungând să se elibereze în negativism (nici măcar conştient, de multe ori) şi, de aici, în anarhie. În împrejurări extreme, obedienţa oarbă faţă de factori manipulatori a pus nu odată, în acţiune, forţele monstruoase ale urii şi distrugerii umane şi sociale.
Rezultatele celebrului şi controversatului experiment realizat la universitatea americană Yale de profesorul Stanley Milgram pentru măsurarea gradului în care participanţii executau ordinele unei persoane cu semnele autorităţii, chiar dacă aceste ordine intrau în conflict cu propriile norme morale, au fost stupefiante. Ca psiholog, profesorul Stanley Milgram voia să afle ce rotiţă din mecanismul psihic uman a făcut posibil holocaustul din lagărele de concentrare în cel de-al doilea război mondial în care naziştii au exterminat milioane de evrei.
Hungarian Jewish children and an elderly woman on the way to the gas chambers of Auschwitz-Birkenau (1944), (Photo credit: Wikipedia)
Experimentul a început în iulie 1961, la trei luni după ce începuse la Ierusalim procesul unui criminal de război nazist, Adolf Eichmann. La rezultatele, şocante, care au contrazis anticipările grupului de psihiatri implicaţi în proiect, Milgram a venit cu două explicaţii:
1. un subiect care nu are expertiză în a lua decizii, în special în condiţii de criză, va lăsa actul decizional în sarcina grupului şi ierarhiei acestuia (conform teoriei conformismului, iniţiate de Solomon Asch)
2.-esenţa stării de obedienţă constă în faptul că o persoană ajunge să se privească pe sine ca pe un instrument ce execută ordinele unei alte persoane şi care, prin urmare, nu se mai percepe ca fiind persoana responsabilă pentru acţiunile sale (teoria stării de agent). (Mai mult, aici)
Din nefericire, democratizarea nu are mare efect asupra laturii iresponsabile a obedienţei. Mai ales într-o democraţie alterată unde obedienţa constituie principalul criteriu de promovare socială, organizaţională, politică. Indivizii obedienţi care ajung la un moment dat să conducă organizaţii umane vor cultiva, la rândul lor, obedienţa. Criteriile incerte de evaluare a performanţei sunt factori favorizanţi ai acestei “culturi” de găsit în mai toate instituţiile şi organizaţiile (predominant în poliţie, armată, etc). Cu cât structurile superioare sunt de calitate mai proastă, cu atât vor socoti obedienţa celor din subordine mai importantă decât competenţa profesională şi calităţile morale. Aparent paradoxal, obedienţa este şi principala cauză care duce la ineficienţa sistemului, la inadaptare şi la decizii greşite cu efecte, uneori, tragice. Iar istoria a demonstrat că nici o fortăreaţă culturală nu e asigurată împotriva forţelor oarbe.
Entry filed under: 7301634. Tags: experiment Milgram, ierarhizare, instrumente umane, supunere necondiţionată.
46 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
dictaturajustitiei | 18 aprilie 2012 la 21:43
Bună seara !
La noi, cred eu dar poate mă înșel, sunt obedienți cei care nu sunt valoroși ca personalități și, conştienți sau nu, se folosesc de tehnici de genul acesta.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 18 aprilie 2012 la 21:49
Seara bună 🙂 Carmen, ai intuit bine: lipsa unor calităţi individuale fie profesionale, fie morale, fie ambele, e înlocuită de mulţi indivizi prin obedienţa faţă de şefi. Iar în organizaţiile si societăţile de slabă calitate, asta e ceva normal
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3.
noradamian | 18 aprilie 2012 la 21:55
Obedienţa e altceva decât disciplina liber consimţită. Să ne gândim doar, la uzata expresie „disciplina de partid” care exprimă exact asta: nevoia unor lideri politici de calitate cel puţin îndoielnică, de obedienţa subordonaţilor.
ApreciazăApreciază
4.
skorpion | 18 aprilie 2012 la 23:43
salve,
avui niste probleme cu computerul, bine ca s-a rezolvat, nici pe MRU nu l-am putut urmari la TV….
interesanta postare.
obedienta este una,
disciplina liber consimtita este alta,
dar mai exista si respectul pentru, sa zicem, un sef, o autoritate, un profesor, un judecator etc…….care, desigur, trebuie sa fie de cea mai buna calitate!!
si respectul se poate combina cu o disciplina liber consimtita in vederea realizarii unui proiect comun!
aberez cumva?
🙂
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 18 aprilie 2012 la 23:55
Skorpion 🙂 salut! Nu aberezi, my dear 🙂 Ştiu că e una din postările cam indigeste, dar din când în când, mai ales când e mare agitaţie-n ţară şi-n lume, cred că nu-i rău să fie readus în atenţie acest experiment şocant care scoate-n evidenţă cât de periculoase pot fi „haitele umane”.
Haita umană ( o adunătură motivată de dorinţa de pradă sau din frică) funcţionează prin obedienţă iar obedienţa înseamnă deresponsabilizarea individului care devine un instrument al sefului. Nu e nici respect, autentic, nici disciplină democratică în starea asta. E „o iesire” din constiinţă.
ApreciazăApreciază
6.
skorpion | 18 aprilie 2012 la 23:57
nora,
mie imi place postarea, dar recunosc ca detest cuvintul ….OBEDIENTA
😛
ApreciazăApreciază
7.
skorpion | 19 aprilie 2012 la 00:01
oricum psihologia masei, a haitei, este total diferita de psihologia individuala si fereasca sfintu de explozia masei (a haitei) in anumite momente delirante….furia masei lipsita de logica.
Au fost cazuri cind indivizi au afirmat ca nu au inteles ce s-a intimplat cu ei insisi cind au reactionat ca haita din care in acel moment faceau parte….singuri niciodata nu ar fi procedat asa.
gute Nacht!
🙂
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 00:08
Skorpion, înţelesul curent, de supunere totală în raport cu autoritatea omului e detestabil si te duce cu gândul la ceva extrem, adică la gulag, lagăre, carcere, dictaturi, totalitarisme. Dar o obedienţă, benignă, dereponsabilizatoare, există gârlă oriunde privesti, în instituţiile pseudo-democratice. Ca si în religiile totalitare ( fundamentalism, talibanism) şi-n orice sistem unde se instalează exclusivismul, frica, teroarea.
Există, însă, si o formă de obedienţă superioară (ar trebui să i se găsească alt nume) cu înţelesul de supunere din dragoste si credinţă deplină. Iar asta înseamnă, paradoxal, nu iesirea, ci intrarea-n constiinţă 🙂
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 00:09
Skorpion, 7, exact!
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
10.
Fini | 19 aprilie 2012 la 03:54
De citit :
http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012041971242/Interviu/Dublu-medaliat-cu-aur-la-Olimpiada-Internationala-de-Matematica-in-cursa-pentru-Primaria-Generala.html
ApreciazăApreciază
11.
Mih | 19 aprilie 2012 la 12:08
Ce greu si dur subiect!
Si ft. interesant si tulburator…
Cred ca multi ne-am intrebat (sper ca multi), cum am fi reactionat noi in situatii limita, in situatii de criza, sau ce anume face diferenta intre reactiile oamenilor, intre oameni, in asemenea situatii…
De la alegerea lui Barabas la ororile din lagarele de exterminare naziste,din gulagul sovietic, sau inchisorile comuniste…pana la, iertata fie-mi analogia (dar nu vad chiar asa mari discrepante, in fond, pastrand un cadru corect al proportiei, desigur)), simpatia pt un iliescu, pt hoardele de „mineri”, sau expunerea voluntara la mizeria de tip A3…
ApreciazăApreciază
12.
Bască ilie | 19 aprilie 2012 la 14:16
Saluttare!
Nora,
Postarea asta susține un adevăr trist și mult mai grav decât pare.
Fără doar și poate, obediența este definitorie pentru rezistența de peste două decenii a simulacrului de democrație pe conceptul parvenitismului, perpetuată de puterile statului într-un cerc vicios și perfecționat ulterior (după realizarea mișcării de translație a structurilor epocii de aur în noua cacealma de respirație națională, pe principiul conservării relațiilor formate la nivelul superior al regimului ceaușist).
Cea mai periculoasă formă de obediență este cea organizată astăzi pe structurile de represiune și colaborare din regimul trecut. Această obediență se află de fapt la rădăcina democrației iluzionismului sălbatic, nu vine din slugărnicie personală cât din relații și ierarhii formate, obligații, șantaj, trocul tăcerii contra funcții, tăinuiri și complicități trecute sau actualizate ș.a
Serialul- Cazul Panait, standard de lucru în Cooperativa Avântul- ce va continua de săptămâna viitoare, cuprinde printre explicațiile căutate chiar această devastatoare formă de obediență.
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 19:36
Seara bună, prieteni 🙂 Fini, e absolut de excepţie, Nicusor Dan, ar fi un primar de elită! E bine să fie cât mai cunoscut 🙂
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 19:41
Mih, salut, si eu mi-am pus întrebarea asta! Cât priveste analogia cu hoardele mineresti ale democraţiei şi libertăţii iliescene,asta e o chestiune pe care trebuie mereu s-o readucem în conştiinţe dat fiind că nici acum nu există o poziţie oficială -măcar de dragul adevărului istoric. Cum nu există nici un verdict final al justiţiei privind atrocităţile din ’89-90, desi stim si noi stie si lumea de afară, ce s-a-ntâmplat atunci.
ApreciazăApreciază
15.
skorpion | 19 aprilie 2012 la 19:41
salve, Nora,
nu stiu ce sanse va avea N.Dan de a deveni primarul Bu,
dar poate sa reprezinte un inceput,
tinerii din familia mea il voteaza, am vazut si pe facebook ca alti tineri ii fac reclama….
procentul cistigat de N.Dan va fi un reper pentru viitor
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 19:45
Skorpion, salve, ieri am schimbat niste saluturi, cu ND, pe FB. Îi facem, sigur că-i facem, ai văzut, reclamă! Merită!! Mă bucur s-aud că numărul de susţinători e în crestere 🙂
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 19:48
Bsk, salut, postarea e cam sumbră, am simţit si eu lucrul ăsta în timp ce o scriam. Despre efectele nocive ale obedienţei mostenite odată cu aparatnicii trebuie scris. „Cea mai periculoasă formă de obediență este cea organizată astăzi pe structurile de represiune și colaborare din regimul trecut”. Foarte reală sublinierea ta, pune degetul pe bubă.
ApreciazăApreciază
18.
skorpion | 19 aprilie 2012 la 20:10
corecta observatia lui Bâskă
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 19 aprilie 2012 la 20:19
Skorpion, observ si eu că postarea se-nscrie într-o logică -pe care n-am premeditat-o, a alternanţei subiectelor noastre din ultima vreme, într-un fel ca o anticameră la continuarea serialului lui Bsk. de săptămâna viitoare. Mai am o postare, derivată din asta poate o s-o fac gata mâine că azi am umblat cam mult si deja mi-e somn 🙂
ApreciazăApreciază
20.
clemycali | 19 aprilie 2012 la 20:55
Buna seara, buna seara.
Romanul are un adevarat cult ptr obedienta, nu ca semn de respect fata de autoritati ci din dorinta de a trece neobservat.
ApreciazăApreciază
21.
skorpion | 19 aprilie 2012 la 20:57
Clemy,
da uneori neobservat, dar adeseori tocmai ca sa fie observat de cine trebuie, ca sa-l avanseze de exemplu nu pe merite, ci gratie obedientei, a scamelor maturate ..
🙂
ApreciazăApreciază
22.
lastnightmusic | 19 aprilie 2012 la 23:12
hehehe aici e linkul bun 🙂
ApreciazăApreciază
23.
skorpion | 19 aprilie 2012 la 23:26
?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ApreciazăApreciază
24.
Fini | 20 aprilie 2012 la 02:38
Skorpion, salut !
@ 15
Să înţeleg că mai puţin tinerii din familia ta au îndoieli în privinţa şansei lui N. Dan, drept pentru care nu-şi vor irosi votul pentru el ?
ApreciazăApreciază
25.
Fini | 20 aprilie 2012 la 02:48
@ 22
Piesa e ca un foc de artificii.
Pe cine să admir în primul rând, pe compozitorul şi pianistul (elevul lui Chopin) Thomas D. A. Tellefsen sau pe Jorgen Larsen cu tehnica sa pianistică ?
Păcat că Tellefsen este prea puţin cunoscut.
ApreciazăApreciază
26.
skorpion | 20 aprilie 2012 la 08:24
fini,
vom vota cu mic si mare cu N.D.
🙂
o zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
27.
skorpion | 20 aprilie 2012 la 09:43
Ioana Ene despre MRU
http://www.ziare.com/mihai-razvan-ungureanu/premier/ce-fel-de-constructie-vrea-mru-1162655
ApreciazăApreciază
28.
lastnightmusic | 20 aprilie 2012 la 11:12
@25 🙂 Fini
E si asta un motiv („Tellefsen e prea putin cunoscut ” ) pentru care l-am adus aici
ApreciazăApreciază
29.
Fini | 20 aprilie 2012 la 14:28
UTS,
bine că ai pus ochii pe Tellefsen şi l-ai adus în Grădină. Asta da, „noutate” ! 🙂
ApreciazăApreciază
30.
Fini | 20 aprilie 2012 la 14:49
http://www.europalibera.org/content/article/24543745.html
ApreciazăApreciază
31.
Fini | 20 aprilie 2012 la 21:31
Thomas D. A. Tellefsen – compozitor norvegian şi virtuos al pianului uitat pe nedrept.
Tellefsen (1823-74) was a Norwegian pupil of, and assistant to Chopin. His own piano works use forms favoured by his master (mazurkas, nocturnes etc.) but show influences of Nordic folk music, and as such, have surprising pre-echoes of Grieg’s nationlist style.
ApreciazăApreciază
32.
skorpion | 20 aprilie 2012 la 23:32
buna seara,
splendid suna Thomas D. A. Tellefsen.
danke, @fini, niciodata nu am auzit de Th.D.A.T…
danke schoen!
suna frumos, dar si trist…..
ApreciazăApreciază
33.
skorpion | 20 aprilie 2012 la 23:45
Bill Cosby: „Am 74 de ani şi sunt sătul” (Bill Cosby – unul din cei mai mari actori americani în viaţă: http://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Cosby) Am 74 de ani. Am lucrat din greu de la 17 ani, în afară de o scurtă perioadă de timp, în anii ’50, când am fost în armată. În afară de perioadele când am fost bolnav, am lucrat 50 de ore pe săptămână şi nu mi-am luat concedii de boală timp de 40 de ani. Am reuşit să câştig salarii rezonabile, dar n-am avut moşteniri şi prin urmare a trebuit să lucrez ca să ajung la ceea ce am acum. Având în vedere ce se întâmplă în economie, pensionarea mea se pare că a fost o idee proastă şi sunt sătul. Foarte sătul.
Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie să „ajut financiar” persoanele care nu au etica muncii pe care o urmez eu. Sunt sătul să mi se tot spună că Guvernul va lua din banii pe care îi câştig – prin forţă, dacă e necesar – şi îi va da oamenilor prea leneşi ca să câştige bani.
Sunt sătul să mi se tot spună că Islamul e „Religia Păcii” când în fiecare zi pot citi zeci de relatări cu musulmani care îşi omoară surorile, soţiile şi fiicele pentru „onoarea” familiei; sau despre musulmani care manifestează violent pentru cea mai mică ofensă; sau despre musulmani care omoară creştini şi evrei fiindcă nu-s „credincioşi adevăraţi”; sau despre musulmani care ard şcolile de fete; sau despre musulmani care omoară cu pietre victimele violurilor, pe care le consideră „adultere”; toate acestea în numele lui Allah, fiindcă Koranul şi Legea Islamică le impune să facă asta.Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie „fim toleranţi cu alte culturi” şi deci trebuie să lăsăm Arabia Saudită şi alte ţări arabe să îşi folosească banii din petrol ca să finanţeze moschei şi şcoli islamice care răspândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, SUA şi Canada. Şi asta în timp ce nimeni care trăieşte în Arabia Saudită sau alte ţări arabe nu are voie să construiască vreo biserică, vreo sinagogă sau vreo şcoală religioasă, care să înveţe lumea despre dragoste şi toleranţă….
Sunt sătul să mi se tot spună să îmi reduc standardul de viaţă, pentru ca astfel să lupt împotriva Încălzirii Globale, pe care nimeni n-are voie să o dezbată.
Sunt sătul să mi se tot spună că consumatorii de droguri sunt de fapt bolnavi şi că trebuie să îi ajut să se trateze şi să plătesc pentru stricăciunile pe care le fac. Oare cumva, vreun bau-bau uriaş i-a înghesuit pe o alee întunecoasă, le-a îndesat praf de cocaină pe nas şi le-a înfipt vreun ac în venă, în timp ce ei tot luptau să se opună?Sunt sătul să tot aud de atleţi, artişti şi politicieni bogaţi din toate părţile, care vorbesc de greşelile lor inocente, de greşelile lor stupide, de greşelile lor din tinereţe, când de fapt toţi ştim că singura lor greşeală a fost că au fost prinşi asupra faptului. Sunt sătul de oamenii care cred că au drept la orice, fie ei bogaţi sau săraci.Sunt într-adevăr sătul de oamenii care nu-şi asumă responsabilitatea pentru vieţile şi acţiunile lor. Sunt sătul să îi ascult cum învinovăţesc Guvenul, sau discriminările, sau orice altceva, pentru problemele lor.Sunt de asemena sătul să văd tineri şi tinere, adolescenţi sau abia trecuţi de 20 de ani, care se „împodobesc” cu tatuaje şi piercinguri, retezându-şi singuri şansele să fie angajaţi undeva şi apoi cerşind bani de la Guvern.Da, sunt al dracului de sătul. Dar de asemenea sunt fericit că am 74 de ani. Fiindcă nu am să ajung să văd lumea pe care o fac oamenii ăştia. Îmi pare rău doar pentru nepoata mea şi pentru copiii ei. Mulţumesc Domnului că-s pe drumul către El şi nu invers.
ApreciazăApreciază
34.
skorpion | 20 aprilie 2012 la 23:55
sper ca cititi ce am pus la #33 si #34,
de preferinta dimineata la cafea si nu inainte de a va culca….
ApreciazăApreciază
35.
Bască ilie | 21 aprilie 2012 la 00:25
Mică escrocherie penelistă pentru bebeluși.
Dan Rușanu, vicepreș:
„Domnul Vasile Blaga este un presedinte bun, este un om onest, corect si in niciun caz PNL nu are de gand sa-l schimbe din functie, chiar daca acum avem majoritate in Senat.”
*
Numai grupul parlamentar care l-a propus pe Blaga poate să ceara revocarea lui din funcția de președinte al Senatului.
PNL nu are nicio putere chiar dacă ar avea de gând, deci cioclu mic!
Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
36.
skorpion | 21 aprilie 2012 la 00:29
si totusi, mister B, nu ti se pare dubioasa elogierea lui blaga de catre un liberal????????
laudele spun, de fapt, ca noi, liberalii, chiar si uslinosii per total, putem sa ne bazam -oricind – pe blaga!
hmmm….sa nu uitam „faza iesi afara, javra ordinara!”, jucaria complet scapata (intentionat sau nu) de fostul ministru de interne de atunci aka acelasi blaga…
noapte buna!
🙂
ApreciazăApreciază
37.
Bască ilie | 21 aprilie 2012 la 00:44
Nu-mi place Buldoaga Vasile, dar de data asta elogierea lui mi se pare doar o încercare a peneliștilor de a băga zâzanie în PDL.
Odată ce așa-zisa lăsare a lui în funcție n-are suport constituțional, e doar o simplă cacealma intrigantă.
Nici cererea de revocare n-ar trece de Biroul Permanent al Senatului, dar dacă admitem prin absurd că s-ar ajunge la vot în plen, oricât de mare ar fi majoritatea USL-istă + alți amatori, CCR ar constata hotărârea de revocare neconstituțională, în corelare cu antreioara decizie 601/2005.
Lingușirea și toleranța PNL n-au obiect.
ApreciazăApreciază
38.
skorpion | 20 aprilie 2012 la 23:51
Europa va avea un final nefericit..
invazia musulmana totala va fi si sfirsitul Eu
ANNUAL MUSLIM CEREMONY in VIENNA – how about this…
This is NOT filmed in Kabul, but in Vienna, Austria .
Just so you may have a better understanding of Islam, be sure to note the women and mothers standing calmly in the crowds and eating ice cream.
ANNUAL MUSLIM CEREMONY in VIENNA This is probably the most disturbing video I’ve seen in recent memory – hard to watch but please do. (1 minutes, 54 seconds)
Bear in mind this was not filmed in the Mid-East, but in Austria – home of Mozart & Strauss!
Does this look like a „religion of peace” to you?
Is this the type of „religion” we should welcome to our shores under the auspices of „freedom of religion”?
Think it won’t happen here?
Did the Austrians think it would happen there?
How about in New York City , where 1,000s of Muslims kneel on Madison Avenue sidewalks and streets for blocks around in response to the call to „prayer”
and where they are now pushing to build a 13-story mosque on Ground Zero of the 9/11 attacks?
How does a ‘normal society’ find words to describe such behavior …
This is a TRADITIONAL MUSLIM CEREMONY –
Can you believe these people? They are Savages!!!
And, they want to do THIS in AMERICA , AUSTRALIA and elsewhere TOO … and WILL … unless WE STOP them.
The more we can learn about the ‘Islamic Behaviour’ and spread that knowledge, the more ‘prepared’ we can be to prevent this on OUR soil.
9/11 and various other incidents have already shown us how SAVAGE they can be, but you’ve never seen ANYTHING like this ceremony! ….
It is Frightening!
ApreciazăApreciază
39.
Fini | 21 aprilie 2012 la 01:59
Salve Skorpi ! 🙂
@ 32 nu se cântă Tellefsen, nici năcar în liceele de artă deşi are piese formidabile pentru studiul tehnicii pianistice.
Piesa pe care am adus-o pare o reverie, dacă ne gândim că toată creaţia sa a fost puternic influenţată de Chopin, profesorul său.
@ 33 este corect ce scrie Bill Cosby
ApreciazăApreciază
40.
Fini | 21 aprilie 2012 la 02:06
Ceea ce a făcut acest Ruşanu este un machiavelism sau cum ar spune Caragiale este un machiaverlîc. Trahanache: „Eşti tare, stimabile, la machiaverlîcuri…”
ApreciazăApreciază
41.
Fini | 21 aprilie 2012 la 02:17
„Divide ut regnes” N. Machiavelli.
ApreciazăApreciază
42.
Fini | 21 aprilie 2012 la 02:21
Somn uşor, tuturor ! 🙂
ApreciazăApreciază
43.
Fini | 21 aprilie 2012 la 09:11
Neaţa ! 🙂
To be, or not to be (babă) – that is the question.
Autoţopârlăneală.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/rodica-stanoiu-nu-am-ajuns-o-baba-ridicola-977616.html
ApreciazăApreciază
44.
noradamian | 21 aprilie 2012 la 16:48
Ziua bună, prieteni şi weekendul vesel!
🙂
Văd că am ceva chestii interesante de recuperat, danke schon!!
🙂
ApreciazăApreciază
45.
noradamian | 21 aprilie 2012 la 16:49
postare nouă
ApreciazăApreciază
46.
noradamian | 12 ianuarie 2016 la 19:15
Reblogged this on Gradina de hartie.
ApreciazăApreciază