„Memoria trandafirului”: mit, mitomanie, societate
6 ianuarie 2013 at 18:05 noradamian 52 comentarii
V-aduceţi aminte de ultimele zile de ceauşism? Într-una din memorabilele scene dinainte de cădere, Ceauşescu, într-un acces de furie (de câtva timp devenise din ce în ce mai paranoic presimţindu-şi se vede, sfârşitul) părăsise intempestiv o şedinţă în timp ce sfetnicii săi credincioşi, sacerdoţii comunist-securişti, îl implorau să rămână. Secvenţă antologică. Construit cu atâta cheltuială, templul politico-istoric al găunoşeniei totalitariste începuse să se dărâme. Dar nu şi mitul fondator. Deşi destrămat, pe ici pe colo, în zone mai profunde încă e intact. Iar a crede că a dispărut e o utopie. Una ironică. Probabil n-o să dispară niciodată total şi definitiv.
Dacă miturile fac parte din cultura socială a oricărei grupări umane- adică o formează, îi conferă tradiţii, specific, inspiraţie artistică, idealuri, valori, perenitate- ferice de popoarele a căror cultură -naturală- n-a fost uzurpată de mituri artificiale – confecţionate programatic şi ştiinţific- la comanda stăpânilor alienaţi ai unei lumi utopice. Ca factori ai dăinuirii mentale a unor mituri artificiale, mitomakerii regimurilor totalitare au funcţionat şi ca promotori ai mitomaniei politice, artizani ai unei culturi contrafăcute politic- devastatoare pentru valorile fundamentale. valenţe prin care au depăşit activismul politic şi serviciile de represiune. Astfel, vârfurile, Adrian Păunescu şi Sergiu Nicolaescu s-au dovedit şi cei mai puternic instalaţi în rolurile respective, construindu-se pe ei înşişi ca mituri în interiorul mitului totalitar. Betoane şi nostalgie! Primul, ca osanalagiu de geniu al lui Ceauşescu, a fondat mitul demiurgului comunist, celălalt a pus temelia istoric- ficţională naţionalist-comunistă pe traseul gloriei strămoşeşti presărat cu repere reconstruite la comandă politică, de la daci la Mihai Viteazul, Mircea, eroii războiului de Independenţă, la activişti luminaţi, miliţeni de omenie şi securişti justiţiari.
Nu se poate spune, cel puţin despre mitomakerii în discuţie, că n-au avut talent ori că n-au avut şi creaţii de valoare care merită să rămână în cultura naţiei. După cum nu se poate spune că nu şi-au trădat talentul, că nu şi l-au vândut pe un pumn de arginţi. Între poetul din unele poezii de dragoste şi Adrian Păunescu meșterul poemelor-elogiu ale dictatorului sunt de găsit cauzele degradării unei culturi. Iar între Sergiu Nicolaescu, cel care din câteva versuri crease un poem cinematografic admirat la Cannes în 1968, iar ca exerciţiu poetic, pe François Villon – Poetul vagabond, şi regizorul de confecţii filmice glorificatoare la comandă, distanţa se poate măsura pe drumul de cenuşă al unui regim absurd. Pedeapsa trădării faţă de ei înşişi a venit după ’89 când au intrat în haina de mărunţi politruci, umbre triste, cenuşii, a ceea ce fuseseră pe când zideau la comunismul ceauşist. Pe de altă parte, e limpede că, în libertatea de după ’89, destui oameni de cultură, chiar dintre aceia care n-au avut de a face cu ctitoritul ăsta sinistru, n-au priceput în toţi aceşti ani că nicio analiză, nicio demonstraţie, nicio pledoarie nu poate schimba o construcţie mentală încuibărită în formarea unor oameni de-a lungul unei lungi perioade de timp fără construirea unor căi de legătură și comunicare. Ba mai mult, destui dintre ei preocupaţi, pare-se, doar de ei şi de dreptatea lor, adesea narcisişti până-n cerul jos al unei culturi nu tocmai spărgătoare de bariere, care nu dă semne c-ar fi capabilă să genereze curente de gândire şi de creaţie de anvergură, s-au năpustit cu furie devastatoare ori cu băşcălie devoratoare asupra miturilor naturale, a celor autentice care, neidealizate dar contracarând artificialismul supravieţuitor al totalitarismului, ne-ar fi adus în matca şi pe firul curgător al unei culturi normale.
Entry filed under: 7301634. Tags: Francois Villon, mitomakerii totalitarismului, mituri artificiale, mituri naturale, narcisism.
52 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
skorpion | 6 ianuarie 2013 la 18:45
L-as mai adauga si pe vadim linga ceilalti doi,
buna seara,
🙂
ApreciazăApreciază
2.
Maria | 6 ianuarie 2013 la 20:05
Bună seara 🙂
Nora, de ore bune încerc să scriu ceva inteligent la temă, dar, de câte ori îmi vin în minte producţiile lui SN şi ,,sublima” imagine a lui AP, îmi zboară ideile. Mai mult, nici chipul actorului SN nu m-a mişcat vreodată, părând mereu lipsit de mimică, de expresivitate, de emoţie artistică.
Am încercat însă cu Mircea Eliade, redutabil cercetător şi eseist pe marea temă a miturilor şi… iată ce am (re)găsit în ,,Aspecte ale mitului” cu privire la ,,miturile lumii moderne”: ,,Când se punea la cale o inovaţie, aceasta era concepută, sau înfăţişată, ca o întoarcere la origine.” Aserţiunea completează perfect ideile din articolul tău, pe care l-am citit ca pe o incitantă analiză cu elemente comparative. Ca să-l integrăm pe Mircea Eliade aici, putem porni chiar de la cele două ,,mituri în interiorul mitului totalitar”: SN şi AP. Dacă mitul totalitar trebuia trăit ca un mit viu, atunci primul s-a grăbit să-i construiască paradigma, recuperând începuturile (timpurile precreştine şi preromane prin evocarea dacilor), apoi a unor segmente-cheie din istoria medievală. În fiecare a adus în prim plan eroi civilizatori, fondatori, fie glorioşi, fie pieriţi în numele unor necesare ritualuri sacrificiale. Printre altele, şi pe eşafodajul acesta filmic şi-au întemeiat comuniştii istoria mitică, alta decât cea reală. Figura lui Ceauşescu trebuia să încununeze, ca un mântuitor al noii lumi, toată galeria aceasta de destine fictive.
Îl prefer pe Mircea Eliade. 🙂 Dincolo de aparenţe, dinamica minţii, suflul puternic al ideilor şi forţa argumentului său sunt aspecte mult mai atractive decât creaţiile artistice ale inexpresivului SN. Din păcate, mitul supravieţuieşte… Maurul şi-a făcut bine treaba.
ApreciazăApreciază
3.
dictaturajustitiei | 6 ianuarie 2013 la 21:01
Bună seara !
Astăzi după amiază dezbăteam cu băiatul meu aceeași temă.
AP sau SN aveau posibilitatea ca după decembrie 1989 să se căiască de propriile lor fapte sau să -și susțină în continuare ideile lor, datorită cărora au urcat pe scara socială. Era dreptul lor.
Ca ultimul om SN s-ar fi lăudat cum că el, personal, l-ar fi împușcat pe Ceaușescu dacă nu veneau evenimentele din dec…
În schimb , ce-au făcut, au trecut cu arme și bagaje de partea puciștilor.Îmi pare rău pentru cei care cred aștceva dar îmi par teribil de mărunți.
Și vorba lui Scorpy mai e și Vadim.
Pentru mine una, un om demn de respect a fost Vasile Paraschiv.
Vasile Paraschiv, COLD WAVES – YouTube
ApreciazăApreciază
4.
dictaturajustitiei | 6 ianuarie 2013 la 21:02
ApreciazăApreciază
5.
Nora Damian | 6 ianuarie 2013 la 22:16
Seara bună, dragilor! Mă-ntorsei de la teatru, adineaori! Am râs două ore la „Îmi place cum miroşi”, o comedie americană spumoasă jucată cu şarm de trei actori de la Radu Stanca.
Skorpion, si vadim face parte din specie, dar m-am referit doar la cei doi din vârf…
ApreciazăApreciază
6.
Nora Damian | 6 ianuarie 2013 la 22:24
Maria, bună analiza ta, ajută la înţelegerea lucrurilor. Întâmplare sau nu, cel care a cercetat magistral domeniul miturilor si le-a folosit genial în scrierile sale e românul Eliade. Iar creatorul umorului absurd e românul Eugen Ionescu. Ambii din ţara unde, pentru câteva zeci de ani, s-a instituit, monstruos, mitul ceausist, s-a contrafăcut o cultură originală cu efect dezastruos asupra valorilor autentice şi s-a înstăpânit o realitate de un absurd grotesc. Un umor fără nimic vesel. Nici măcar bancurile cu Bulă… 😉
ApreciazăApreciază
7.
Nora Damian | 6 ianuarie 2013 la 22:28
Carmen, da, asa stau lucrurile. Iar Vasile Paraschiv a fost, de fapt, excepţia care confirmă regula. Artificialitatea lucrăturii celor doi s-a transferat si în vieţile si în pesonalităţile lor. Au devenit propriile lor victime. Ale lăcomiei, ambiţiilor, narcisismului. Ale falsurilor pe care le-au preferat adevărurilor, ale artificiilor pe care le-au dat drept realităţi.
ApreciazăApreciază
8.
Nora Damian | 6 ianuarie 2013 la 23:38
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
9.
Maria | 7 ianuarie 2013 la 02:04
Noapte bună, Nora 🙂
ApreciazăApreciază
10.
blog de caine rau | 7 ianuarie 2013 la 14:39
Cum Nicolaescu scapase in ’89 de scuipatii in plina figura de care a avut parte „bardul de la Barca”, istoria s-a razbunat postum si i-a „aranjat” niste huiduieli la ceremonia funerara. Ce e interesant, este ca PSD nu a ezitat o clipa sa recupereze toata sleahta de cantatori ai ceausestilor si sa-i tina in Parlament cata viatza au avut.
ApreciazăApreciază
11.
Nora Damian | 7 ianuarie 2013 la 21:06
Seara bună 🙂 Mişu, corect! SN ar fi avut material din belsug să producă în toţi acesti ani serialul „recuperatori şi recuperaţi” cu „nemuritorul” ilici în rolul principal. Dar cum n-a făcut asta, istoria, răzbunătoare de bună seamă, o va face magistral când va veni momentul. Cu un deznodământ pe măsură.
ApreciazăApreciază
12.
skorpion | 7 ianuarie 2013 la 21:50
salve, salve,
se-mpute treaba la CSM.
atacuri impotriva lui Cristi Danilet, Alina Ghica, Haineala..
nasol!
ApreciazăApreciază
13.
Nora Damian | 7 ianuarie 2013 la 23:25
skorpion,salut, tocmai ascult(ce masochism!) versuri de vadim&alţii închinate coanei leana interpretate de Banciu. Umor mocirlos.O fi de râs dar parcă nu-mi vine.Mă gândesc că mulţi concetăţeni n-ar avea greţuri s-o slăvească si astăzi 😉
ApreciazăApreciază
14.
Nora Damian | 7 ianuarie 2013 la 23:27
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
15.
Maria | 7 ianuarie 2013 la 23:32
Bună seara 🙂
De vreo două zile recitesc publicistica lui Eminescu în căutarea articolelor pe tema educaţiei, a instrucţiunii publice, a şcolii. E incredibil câte zeci, poate sute de pagini, a reuşit să scrie publicistul Eminescu, în numeroase articole despre acest domeniu. Despre învăţământul primar, secundar, universitar, despre condiţia deplorabilă a şcolilor rurale, despre lipsa de pregătire a unor dascăli, despre noile manuale concepute şi editate în vremea sa, despre proiectul legii lui Conta, pe care l-a cam contestat, inclusiv în articolele ce dădeau dreptul femeilor la obţinerea unor diplome universitare şi doctorale – hm, cam misogin – etc. În fine, altceva vreau să scriu aici. Am descoperit un fragment dintr-un articol din 24 iulie 1882 (!), care mi se pare extrem de actual. Ştiu că s-ar fi potrivit mai bine la articolul Norei despre educaţie, dar abia acum am dat despre el şi e prea savuroasă comparaţia ca să nu o fac:
,,Ceea ce nu se cere de la nimeni nu se ceară nici de la profesori. Şi ei sunt oameni ca toţi oamenii; când unul plagiază nu face decât să urmeze exemplul ministrului său; când e neglijent urmează pe cei mai iluştri dintre concetăţenii săi, c-un cuvânt ei sunt ca toţi şi toţi sunt ca dânşii. Dacă există excepţii lucrul să nu ne mire. E câte unul care a prins dragoste de ştiinţa lui, care, în sfera ei senină, găseşte un adevărat liman de scăpare din putrezirea şi mizeria ce-l înconjură; pentru care iubirea adevărului pentru el însuşi e un echivalent moral suficient al muncii lui.”
So, Eminescu dixit. SImplu, nu? Acum înţeleg mai bine replica unui prieten din studenţie. Îl tot vedeam iarna pe Aleea Studenţilor din complexul timişorean cu o căciuliţă îndesată bine pe cap şi urechi. În rest, era cam goluţ, nu prea se înfofolea cu haine groase de iarnă. L-am întrebat odată care-i raison-ul pentru care îşi protejează bine doar scăfârlia. Mi-a răspuns simplu: ,,Peştele de la cap se-mpute.” Aşa şi cu relaţia dintre funcţionarii de azi şi miniştrii în funcţie, ori cu directorii de pe la toate instituţiile publice. Mai avem un pic de lucru până când vom curăţa bine sistemul românesc de educaţie…
ApreciazăApreciază
16.
Maria | 7 ianuarie 2013 la 23:34
*abia acum am dat de el…
Îmi mai scapă la comentariile lungi scrise repede. 🙂
ApreciazăApreciază
17.
Maria | 7 ianuarie 2013 la 23:37
Nora, servus 🙂 Nu mă îndoiesc că au posibilitatea să o slăvească cât de mult vor, în toate hidoasele ei încarnări. 🙂
ApreciazăApreciază
18.
Maria | 8 ianuarie 2013 la 00:45
E liniştitoare chitara lui Baden Powell…
Vă spun şi eu ,,Noapte bună” pe o piesă ce mi-a fost semnalată aseară, iar de atunci o ascult fără oprire. O aduc aici să vă bucuraţi şi voi de ea. E demenţială. 🙂
ApreciazăApreciază
19.
clemycali | 8 ianuarie 2013 la 07:37
Buna dimineata. Atat Adrian Paunescu cat si Sergiu Nicolaescu si-au tradat nu doar constiinta dar si propriul talent. Pretul platit si de unul si de celalalt va fi in cele din urma uitarea. Sau cel putin asa sper ptr ca intr-o tara al carui mit national este balada Miorita orice tradare de constiinta isi gaseste explicatii si motive ptr iertare.
ApreciazăApreciază
20.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 16:31
Ziua bună! Maria, de luat în seamă observaţiile lui Eminescu referitoare la efectele corupţiei din istoricul „minister al Instrucţiunii publice de la acea vreme asupra întregului sistem până la ultimul elev! Fenomenul a continuat, din nefericire, s-a amplificat, în prezent ajuns o boală rusinoasă cu efecte nedorite pentru România de mâine… 😉
ApreciazăApreciază
21.
Maria | 8 ianuarie 2013 la 16:40
Servus, Nora 🙂 Analizând fenomenul în prezent, constat tot mai mult adevărul ilustrat de o afirmaţie pe care o voi repeta continuu, fără să obosesc vreodată: dacă ignorăm educaţia, nu vom avea viitor. Asta e. Câţi vom mai fi rămas integri în sistem, vom avea o luptă grea de tot de dus mai departe… Cu minciuna, corupţia, laşităţile şi compromisurile multora din jur.
ApreciazăApreciază
22.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 17:11
Clemy, miturile artificiale, cele dedicate scopurilor acaparatoare ale unor indivizi, odată instalate „programatic” sunt ca buruienile ori ciupercile toxice: iau locul celor naturale, denaturează si alterează. Nu m-am gândit la Mioriţa, dar dacă veni vorba, Balada Mioriţei, Toma Alimos (de care, de altfel, ca liceeni ne distram straşnic) si altele, laolaltă cu multe alte valori culturale, fac parte natural din patrimoniul acestor locuri. Felul în care au fost interpretate ori folosite, da, poate fi discutat, dar nu şi creaţiile în sine. Asta e tot un fel de politizare.După cum, nu „Mihai Viteazul” e vinovat de felul în care a fost folosit de acesti „mitomakeri” asa cum i-am numit. Malefic e faptul că un SN a photoshopat cinematografic personaje ale istoriei noastre -cu suportul istoricilor si culturnicilor de partid- pentru a-i transforma în suportul unui dictator odios.
ApreciazăApreciază
23.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 17:13
Maria, boala asta a existat demult, a progresat în funcţie de condiţii si factori favorizanţi, dar mai gravă ca acum, în postcomunism, parcă n-a fost nicicând… 🙄
ApreciazăApreciază
24.
Maria | 8 ianuarie 2013 la 17:48
Nora, de gravitatea situaţiei poate că nu-şi dă seama toată lumea. Dacă eu, acolo unde sunt, în vârf, mă mai înfoi la ei – şi pe bună dreptate, că merită! – îţi dai seama ce e mai jos, la licee teoretice, colegii tehnice, să nu mai vorbesc de grupuri şcolare. Am colegi la unele din aceste şcoli care merită onoruri publice pentru rezistenţă şi muncă în condiţii extreme. Îmi povestea o profă de mate de la unul din grupurile şcolare învecinate prin ce trece, iar la sfârşit m-a întrebat: ,,Tu te plângi?! Ai alergat vreodată prin şcoală cu nebunu’ după tine?!”
ApreciazăApreciază
25.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 19:37
Maria, păi de-aia scriem si noi si alţii! E o problemă a problemelor…
ApreciazăApreciază
26.
skorpion | 8 ianuarie 2013 la 20:11
Pentru ca inca nu mi-am revenit din stupoare si
pentru ca era cit pe ce sa cad de pe scaun, urlu peste tot despre ce am aflat ca a spus sartre in 1973
(via Patrasconiu/fb)
Jean-Paul Sartre, 1973:
“Cei care se opun comunismului trebuie lichidati.
Nu e suficient sa-i bagam în puscarii, pentru ca din puscarii mai pot sa iasa. Trebuie împuscati”.
habar nu am avut cit de ticalos a fost insul acesta….
noroc ca nu am putut niciodata sa-l citesc
🙂
ApreciazăApreciază
27.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 20:32
Skorpion, citeste „Spuma zilelor” de Boris Vian! O lectură mai mult decât agreabilă în care Sartre, filozof marxist- existenţialist în vogă la vremea aia e excelent satirizat! Asta nu-nseamnă că Sartre n-are locul lui în galeria personalităţilor culturale ale Franţei alături de celebra Simone de Bauvoir cu care forma un cuplu si de mulţi alţii cu bunele si cu hibele lor cu tot. Diferit de băscălia noastră agresiv-grosieră, umorul francez e mai curând, un îngrăsământ cultural natural, ca să rămân în temă … 🙂
ApreciazăApreciază
28.
skorpion | 8 ianuarie 2013 la 20:39
@nora,
am citit simone de beauvoir (toti oamenii sint muritori), am citit Vian, dar dupa ce am citit chestia asta a lui sartre pentru mine cu tot umorul lui fin….gata, terminat…este, efectiv, instigare la crima!
lucru facut in primavara si vara 2012 si de citiva politruci comunisto-uslinosi in Ro (olguta de la craiova, ca MRU trebuie impuscat, alt politruc din buzau sau vrancea – ca MRU va pati ca Aldo Moro…..
nu vezi, Nora, ca stilul este acelasi????
desi bag mina in foc ca nici olguta-primarita, nici celalalt imbecil pesedist nu l-au citit pe sartre….. ticalosia in schimb le curge identic prin vene pentru oameni care nu gindesc ca ei…
ApreciazăApreciază
29.
skorpion | 8 ianuarie 2013 la 21:18
în Japonia Partidul Democratic, fost de guvernământ, a avut nevoie de exact o săptămână pentru a-şi înlocui liderul după înfrângerea suferită la legislativele din decembrie.
cititi de 2 ori, pentru ca este vorba de Japonia si nu de Romania
🙂
ApreciazăApreciază
30.
skorpion | 8 ianuarie 2013 la 21:19
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/cautam-opozitie-rugam-seriozitate-289370.html
Tom Gallagher
ApreciazăApreciază
31.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 21:31
Mi-a zburat comentul… 😦 Reiau: Skorpion, ai auzit ca-n perioada de succes a celor doi să fi fost atentate din pricina lor si a altor „instigatori” :)? Acolo e democraţie normală, are loc toată lumea. Statul e (încă) puternic şi nu a iesit ieri dintr-un regim alienat schimbat cu altul tot alienat ca aici… În panteonul trancez sunt o mulţime de personaje care pot fi, pe această logică, intolerantă,(des)considerate.Iar intelectualitatea franceză, şi în general cea din vest, e tradiţional de stânga, o stângă normală care alternează normal şi necesar, cu dreapta. Nici o asemănare cu falsele doctrine de la noi, unde domneste tot pecereul si secu, în general, indiferent ce etichetă-şi lipesc… 🙄
ApreciazăApreciază
32.
skorpion | 8 ianuarie 2013 la 21:35
declaratia lui sartre numai normala nu este!
🙂
in rest absolut de acord cu tine!
ApreciazăApreciază
33.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 21:42
Păi n-am zis că-i normală, luată ca atare! Dar într-un climat normal asemenea atitudini nu stârnesc vijelii distructive. Au succes din partea unora, stârnesc polemici, de regulă juvenile, sunt satirizate inteligent de alţii. Şi se duc ca vaporaşele din hârtie igienică pe apa Senei…
Ca să fac o comparaţie, păstrând diferenţele, mai curând trimit la efectul unor declaraţii spumos-belicoase ale unora care beau bere 🙂
În mediul intelectual francez, studenţesc mai ales, de la ei, impetuos, fervent nu odată, dar nu primitiv şi nici fanatic. Spun asta desi, ca să fiu sinceră, nu-i idealizez şi nici măcar nu-i admir. Apreciez doar faptul că si-au construit o societate mult mai rezistentă la derapaje politice.
…La noi, sună altfel, de acord 🙂
ApreciazăApreciază
34.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 21:50
29, după modul de gândire, NORMAL, al politicienilor japonezi, toţi cei trei-patru LIDERI ai actualei opoziţii, ar fi trebuit să fie înlocuiţi până la trecutul Crăciun! Sau, hai, treacă de la noi, până-n 31 decembrie 2012 😆
ApreciazăApreciază
35.
luminita | 8 ianuarie 2013 la 22:20
Va salut si eu, cam tarziu!
Maria,
cu comentul de ieri, de la @23:32 , mi-ai amintit de profesorii mei, de dragii mei profesori de liceu, de la care am invatat mai mult, in cativa ani, decat mi-a luat apoi sa aprofundez si sa adaug intr-o viata…
Chiar si profesorul de mate ne spunea „cititi acum cat de mult puteti, ca mai incolo o sa va ia viata cu valul si nu o sa mai aveti timp….”
Apoi am traversat cu copiii mei degringolada din scoala romaneasca de dupa 89.
Din ce in ce mai accentuata.
Pacat.
Pacat ca inca ne mai zbatem intre „a vrea” si „a nu se putea”.
Desi s-ar putea, cred eu.
ApreciazăApreciază
36.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 22:31
Lumi, salut! Nu-i târziu 🙂 Cam asta simt si eu. Iar de la un timp, lipsa de siguranţă, incertitudinea, neputinţa, dărâmatul peste noapte a tot ce se face bine, ne fac tot mai sceptici…
ApreciazăApreciază
37.
luminita | 8 ianuarie 2013 la 22:32
skorpion,
ala cu „aldo moro” e un dobitoc din Barlad, deputat PSD-ist, el a declansat vara trecuta si niste proteste de strada impotriva exploatarii gazelor de sist in zona, cu participarea chiar si a unor preoti ❗ iar acum se declara de acord cu proiectul,
spre stupoarea imbecililor care l-au mai votat inca o data deputat in 9 decembrie.
(stiu asta pentru ca inca mai citesc presa locala, nu m-am dezbarat de naravul asta, dupa atata timp 🙄 )
Traim intr-o lume SF.
Romania nu e de fapt in Europa.
ApreciazăApreciază
38.
luminita | 8 ianuarie 2013 la 22:37
Maria,
mi-am mai amintit ceva,
despre filmuletul acela de 7 minute , al cineastului SN, de care a pomenit Nora si tot ii repeta numele in titlurile postarilor,
„Memoria trandafirului”.
L-am cautat pe you-tube dar nu e.
Dupa tot circul cu incinerarea si paltonul alb al vaduvei… poate dam si de filmul acesta sa terminam odata povestea.
ApreciazăApreciază
39.
Maria | 8 ianuarie 2013 la 23:13
Servus, Lumi! În şcoala românească încă se lucrează mult şi se lucrează bine. Condiţiile ştim care sunt, dar întotdeauna se poate mai mult, iar eu nu-mi pierd optimismul. Avem parte şi de multe bucurii, satisfacţii, şi încerc să le scot în faţă pe acestea.
E posibil să găseşti filmul aici. http://www.tracktvlinks.com/watch-memoria-trandafirului-1962
ApreciazăApreciază
40.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 23:45
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
41.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 23:51
ApreciazăApreciază
42.
Nora Damian | 8 ianuarie 2013 la 23:52
Somn usor 🙂
ApreciazăApreciază
43.
luminita | 8 ianuarie 2013 la 23:57
Noapte buna!
Multumesc, Maria!
ApreciazăApreciază
44.
Maria | 9 ianuarie 2013 la 00:05
N-ai de ce, Lumi. Cu plăcere! 🙂
Noapte bună tuturor!
ApreciazăApreciază
45.
fini | 9 ianuarie 2013 la 21:07
Bună seara! 🙂
ApreciazăApreciază
46.
Nora Damian | 9 ianuarie 2013 la 21:21
Seara bună, Fini! Plăcută muzică 🙂
ApreciazăApreciază
47.
fini | 10 ianuarie 2013 la 21:16
Bună seara, tuturor! 🙂
Grigore Moisil 10 ianuarie 1906
ApreciazăApreciază
48.
fini | 10 ianuarie 2013 la 21:19
In timpul unui curs profesorul începe să caute printre hârtiile pe care le avea pe masa. Nu găseşte însemnările de care are nevoie, se opreşte si spune: – Lăutarii cântă după ureche, muzicanţii, după note. Eu mi-am uitat notele acasă.
ApreciazăApreciază
49.
Nora Damian | 10 ianuarie 2013 la 23:12
Un „lăutar” genial cântând minunat Bach!
…Şi un Moisil, admirabil!
Fini, multzam!
🙂
ApreciazăApreciază
50.
skorpion | 11 ianuarie 2013 la 09:10
neata,
cine este lautarul genial?
🙂
ApreciazăApreciază
51.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 10:08
Salut! Cel care poate cânta superba „Badinerie” ca un lăutar „genial”. Sau un Moisil glumeţ capabil să interpreteze genial matematica si fără note.
ApreciazăApreciază
52.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 11:33
postare nouă!
ApreciazăApreciază