În aşteptarea unui candidat la preşedinţie
11 ianuarie 2013 at 11:20 noradamian 60 comentarii
În Parlament, opoziţia pare pur şi simplu inexistentă. Uzurpatorilor instalaţi în primăvară-vară prin abuzuri în cascadă, reconfirmaţi în decembrie prin votul a nu mai mult de un sfert din cetăţeni nu le mai ţin stavilă prea mulţi: ici colo câte un nucleu civic, în general grupuri de pe facebook, câteva voci din media, nişte bloguri-puţine, şi, mai ales, segmentul sănătos din sistemul judiciar care se opune malversaţiunilor grupului din jurul Monei Pivniceru. Un război în care cei mai indiferenţi se dovedesc, cu unele excepţii, a fi chiar aşa-zişii opozanţi politici intraţi, în marea lor parte, prin redistribuire, şi tăcuţi ca nişte peşti în acvariu în privinţa invazionismului uselist asupra regulilor, legilor. Fără implicarea câtorva oameni responsabili asociaţi – în general, reformiştilor dreptei, ca opozanţi fermi- dar din exteriorul legislativului, useleul penalilor n-are reţineri în a-şi permite orice le-ar asigura protecţia reţelelor, cu maxim tupeu. Ca de pildă, în ajunul raportului pe justiţie, un nou puci ţintind de astă dată, direct partea nesubordonată a justiţiei.
Revenind la asediul uselist din infernala, pentru noi, vară 2012, scurtul anotimp al solidarităţii în jurul preşedintelui din garaj al liderilor fostului ARD, împreună cu un substanţial segment social, apărători cu toţii ai constituţiei şi instituţiilor statului s-a isprăvit brusc când a dat frigul. Liderii animatelor pieţe au îngheţat ca mamuţii-n Siberia cu câte un fir de iarbă-n dinţi. Şi, parcă n-ar fi ajuns toată parada asta conjuncturală, lipsită de temelia unor relaţii corecte între lideri, între formaţiunile lor, cu preşedintele şi chiar faţă de grupurile de susţinători, urmată de pierderea a sute de mii de votanţi în trei luni, nu vor nici acum să iasă din gheţuri! Se vede că n-au înţeles, că nu pot altfel, că se simt în largul lor în noul ianuarie uselist, etalând un antibăsescism de sezon în lipsă de alte politici. Şi ce mai poţi spune când însuşi MRU, speranţa dreptei de azi-vară, face această demonstraţie? …Dacă pe de o parte, deplânge desolidarizarea foştilor parteneri şi susţinători din vară iar pe de alta se manifestă-n direct ca opozant-soft al preşedintelui, solidar cu nucleul Blaga? O fi greu de priceput că proverbul „ia-te bine cu norodul până treci podul” ţine cât ţine, dar nu la orice electorat? E primăvară, se vede, pentru cei din parlament şi iarnă grea pentru ceilalţi- dar vremea curge, nu rămâne pe loc. Cum liderii de o vară şi-au dus formaţiunile la eşec acceptând, precum MRU, ca oamenii lor să joace la două capete comedia integrităţii candidaţilor în timp ce-şi protejau unii penali, toate astea nu mai pot ţine mult. Atitudine perdantă, inconsecvenţă, desolidarizare şi decepţie! Cu adevărul odată ieşit la iveală e limpede că-n acest fel nu se ajunge nicăieri. Mai curând e nevoie de alt drum, cu alte călăuze.
Entry filed under: 7301634. Tags: comedia integrităţii, călăuze, joc la două capete, nucleu civic, reformiştii dreptei, război inegal.
60 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Hannibal ante portes | Copacul din pădure | 11 ianuarie 2013 la 11:25
[…] și cu repercusiuni majore asupra sănătății Justiției române pentru anii care vor urma, dreapta românească se regăsește într-o luptă intestină care nu duce nicăieri. Mă refer în mod special la atacul fostului consilier prezidențial […]
ApreciazăApreciază
2.
dictaturajustitiei | 11 ianuarie 2013 la 11:42
Bună !
Dragă Nora, mă întreb de câteva zile dacă nu cumva cei la care te referi tu , în citatul ales de mine,
„ Un război în care cei mai indiferenţi se dovedesc, cu unele excepţii, a fi chiar aşa-zişii opozanţi politici intraţi, în marea lor parte, prin redistribuire, şi tăcuţi ca nişte peşti în acvariu în privinţa invazionismului uselist asupra regulilor, legilor. ” n-au bătut palma cu puterea ca să ajungă în parlament.
Sunt de acord cu tine că sunt prea puțini cei ce se opun.
Sau poate nu-i cunoaștem noi, ce crezi ?
ApreciazăApreciază
3.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 11:51
Ziua bună 🙂 Carmen, o opoziţie care nu se face cunoscută public, ca opoziţie, nu există. Avem doar opoziţie extraparlamentară, nu prea viguroasă dar bine că există. Altfel am fi ca-n totalitarism.
ApreciazăApreciază
4.
blog de caine rau | 11 ianuarie 2013 la 11:53
Orgoliile lor marunte, grija pentru propriul scaunel, viziunea lor ce nu depaseste varful propriilor pantofi, ii indeamna la paruiala asta generala, in vreme ce USL trage incet si sigur presul de sub picioarele Justitiei.
ApreciazăApreciază
5.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 11:59
Normal ca asemenea spirite mărunte să pactizeze cu useleul sau , cel mult, când va creste dezamăgirea si nemulţumirea să facă o opoziţie formală de tip Blaga de ochii lumii. Asa cum s-a întâmplat mereu.
ApreciazăApreciază
6.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 12:04
Cristian Preda, Monica Macovei sunt europarlamentari. În jurul lor există singura opoziţie autentică dar care nu poate participa la procesul decizional. Faptul că prin ei şi cei din jurul lor se menţine o formă de rezistenţă civică şi că se poate spera la o miscare politică este însă foarte important.
ApreciazăApreciază
7.
saylor | 11 ianuarie 2013 la 12:12
De acord cu Nora Damian
ApreciazăApreciază
8.
Tiberiu Orasanu | 11 ianuarie 2013 la 12:59
Reblogged this on Tiberiuorasanu's Blog.
ApreciazăApreciază
9.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 17:59
Salut, prieteni! 🙂 Adevărul cifrelor:
http://sociollogica.blogspot.ro/2013/01/ard-fata-in-fata-cu-istoria.html
ApreciazăApreciază
10.
Maria | 11 ianuarie 2013 la 22:16
Bună seara 🙂
Textul tău mi-a adus aminte de un alt Purcărete eclatant, tot într-o montare la Teatrul Radu Stanca din Sibiu:
http://www.tnrs.ro/spectacole/asteptandu-l-pe-godot
Suntem în plin Beckett. 🙂 Aceleaşi personalităţi ambivalente – dar din punct de vedere politic -, aceeaşi umanitate trăind o continuă stare de aşteptare a liderului providenţial. Mai aşteptăm? 🙂
ApreciazăApreciază
11.
Maria | 11 ianuarie 2013 la 22:18
Nora, am uitat să scriu ,,Nora, textul tău mi-a adus aminte…”.
Sunt cam distrată şi neatentă. 🙂
ApreciazăApreciază
12.
Maria | 11 ianuarie 2013 la 22:22
Cred că-i cazul să mă duc urgent la culcare. 🙂 Mâine am mult de lucru.
Noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
13.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 22:32
Seara bunăăăă! Tocmai mă-ntorsei de la filarmonică 🙂 Maria, n-am văzut spectacolul lui Purcărete la teatru, am văzut piesa doar la televizor în altă distribuţie. Ai dreptate, trăim într-o asemena atmosferă ambivalentă 🙂
ApreciazăApreciază
14.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 22:34
12: minunat! Somn usor 🙂
ApreciazăApreciază
15.
skorpion | 11 ianuarie 2013 la 22:42
neata,
de acord si cu @blog de caine rau…
nu stiu daca asteptam vreun lider providential sau asteptam o mână de politicieni care sa se dedice țării din care provin…
nu cerem mai mult….
il vad pe papahagi ca posibil lider,
MRU? poate si el, daca devine mai sangvin..
🙂
ApreciazăApreciază
16.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 23:19
Skorpion, orice iesire publică, mai ales când vorbim de politicieni cu astfel de veleităţi trebuie să aibe un rost. Să anticipeze efectul fiecărei vorbe rostite-n public. papahagi tocmai a dat-o si el pe antibăsescism, în maniera amintită-n articol. La ce bun? Mai bine ar fi meditat si el si ceilalţi asupra rolului lor personal în tot ce s-a întâmplat, a cauzelor unui esec istoric. Dacă ai arunca un ochi asupra cifrelor din sociollogica (9) te-ai lua cu mâinile de cap.
ApreciazăApreciază
17.
Nora Damian | 11 ianuarie 2013 la 23:21
noapte bună 🙂
ApreciazăApreciază
18.
skorpion | 11 ianuarie 2013 la 23:48
am citit cifrele lui barbu mateescu.
foarte interesante si foarte explicabile.
in ce consta antibasescismul lui papahagi, ca vad ca f. multa lume il acuza de asa ceva?! Eu nu am vazut, te rog, sa-mi spui care este pasajul incriminator.
danke 🙂
Aceeasi vina i se aduce si lui MRU
ApreciazăApreciază
19.
skorpion | 11 ianuarie 2013 la 23:57
La adresa de mai jos veti gasi primul film pe 35 mm, realizat in 1906, in San Francisco, cu ajutorul unei camere montate pe un suport in fata “tramvaiului”.
Se pare ca pentru multi ani filmul a fost considerat a fi fost pierdut.
Impresioneaza “traficul” de atunci, unde erau de-a valma: tramvaie, masini, carute, trasuri, cai si calareti, pietoni, biciclisti.
Fiecare trecea pe unde vrea, cum vrea, cind vrea etc.
Sunt interesante de urmarit tinutele/vestimentatiile doamnelor si domnilor din imagini, tinutele politistilor sau ale vinzatorilor de ziare etc.
Se precizeaza ca filmarile au fost facute doar cu 4 zile inainte de Marele Cutremur de Pamint din California, care a avut loc pe 18 aprilie 1906, iar pelicula a apucat sa fie trimisa la New York, pentru procesare. Asa, filmul a scapat si poate fi considerat un adevarat document istoric.
un haos demential de simpatic
🙂
http://www.youtube.com/watch_popup?v=NINOxRxze9k
ApreciazăApreciază
20.
fini | 12 ianuarie 2013 la 00:02
Somn uşor! 🙂
ApreciazăApreciază
21.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 00:37
skorpion, nu antibăsescismul în sine e deranjant ci ideea de scuză ( spusă direct sau doar sugerată de unul si altul prin tocsouri) comună cu a lui Blaga&grupul său ( ce bine se-nţeleg la capitolul ăsta!!) că esecul lor ar avea drept cauză faptul sunt de-ai lui Băse (doar au si fost promovaţi de el, nu?) O scuză penibilă şi nedemnă.Un neadevăr.Cifrele din analiza Sociollogica si din alte analize serioase infirmă aceste speculaţii. Când apelezi la la subterfugii de astea nu ai stofă de om politic ci de luzăr.
Linkurile la emisiunile la care s-au auzit aceste lucruri au circulat şi azi pe FB.
simpatic filmuleţ, danke! 🙂
ApreciazăApreciază
22.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 00:39
Fini, multzam!
somn usor, dragilor 🙂
ApreciazăApreciază
23.
fini | 12 ianuarie 2013 la 06:07
Neaţa! 🙂
ApreciazăApreciază
24.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 13:06
Ziua bună! Si cafeaua la fel -mai ales după o plimbare prin parcul însorit si -nzăpezit 🙂 Fini, danke 🙂
ApreciazăApreciază
25.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 16:14
Bunăăăăă! 🙂
Nora, ce dor mi-e de peisajul înzăpezit şi însorit al parcului! Mmmmm! O superbie!!!!
Am revăzut recent un film drag mie. Muzica de pe soundtrack-ul următor e compusă de James Last. Interpretează, la nai, George Zamfir. Katana e în mâinile Umei Thurman. Şi, când loveşte, loveşte bine. Drept la ţintă. 🙂
ApreciazăApreciază
26.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 16:18
Tehnicile de autoconcentrare şi de atac sunt învăţate de la japonezi. Dacă aş fi în locul duşmanilor ei, m-aş îngrozi. Este personajul meu preferat. Un adevărat model.
ApreciazăApreciază
27.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 16:22
O splendoare! ❤
Ştiu că repet piesa, dar o ador! 🙂 ❤
ApreciazăApreciază
28.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 16:48
Maria, 25, parcul de lângă noi e în orice anotimp o minunăţie! Să-mi fie rusine că nu mă duc mai des, asa, câte o fugă… 🙂
ApreciazăApreciază
29.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 16:50
… muzică bună, lupte pe măsură, fain! Iar piesa lui Ghe Zamfir e de ascultat si reascultat 🙂 Multzam 🙂
ApreciazăApreciază
30.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 16:55
Cu bucurie, Nora! 🙂 E o plăcere să urmăreşti cum şi-o iau unii pe cocoaşă. 🙂
Cred că mai sunt încă… prilejuri. Să vedem.
ApreciazăApreciază
31.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 16:57
…Si e si o invitaţie la filmul pe care nu l-am văzut. Am văzut, însă, zilele astea, un film al lui Quentin Tarantino perfect construit si jucat ( „Masina morţii”) – cumplit de fioros 🙂
ApreciazăApreciază
32.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 17:22
Se pare că acesta mi-a scăpat. Pun eu mâna pe o înregistrare, dacă zici că e aşa. 🙂 Oricum, un Tarantino este un must viewed, un don’t miss it. The great greatest! 🙂
,,Kill Bill” merită văzut, cu toate volumele. Pe al treilea trebuie să-l vizionez şi eu cândva. Oricum, am înţeles că primele două sunt cel mai bine realizate.
ApreciazăApreciază
33.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 17:56
Nora, 28, din nou mă ademeneşti cu parcul. 🙂 Vrei să dau o fugă înapoi?! 🙂
ApreciazăApreciază
34.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 18:52
Maria, acusi dă iarba verde 🙂
ApreciazăApreciază
35.
luminita | 12 ianuarie 2013 la 18:52
Maria, 16:22,
la melodia asta cu Zamfir am plans mereu.
(se da si aici la radioul national austriac, din cand in cand)
Dar e un plans care, paradoxal, imi face bine.
Ma incarca de amintiri duioase.
ApreciazăApreciază
36.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 19:00
ApreciazăApreciază
37.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 19:03
ApreciazăApreciază
38.
luminita | 12 ianuarie 2013 la 19:22
Nora,
cel mai frumos dans grecesc care mi-a ramas in minte:
ApreciazăApreciază
39.
Nora Damian | 12 ianuarie 2013 la 19:27
da, luminiţa 🙂 E ceva de neuitat. Are un merit important în asta şi inegalabilul Anthony Quinn
ApreciazăApreciază
40.
luminita | 12 ianuarie 2013 la 19:34
Nora,
asta e spiritul grecesc al dansului,
bucuria de a dansa
liber,
ca pasarile cerului ,
cu aripile deschise.
ApreciazăApreciază
41.
luminita | 12 ianuarie 2013 la 20:19
(nora, Anthony Quinn rade ca Base al nostru, hahahaha, sau mi se pare mie?)
ApreciazăApreciază
42.
fini | 12 ianuarie 2013 la 20:40
Bună seara! 🙂
Fanfare Ciocărlia este numele unei formații de 12 membri romi din satul Zece Prăjini, județul Iași. Fanfare Ciocărlia e cunoscuta ca cea mai rapidă fanfară din lume. Ei ajung chiar pâna la 200 bpm (beats per minute). În 6 octombrie 1996 au fost descoperiți de inginerul de sunet Henry Ernst din Berlin. De atunci ei concertează pe toate scenele lumii. În decembrie 2012 au cântat la concertul omagial al premiilor Nobel.
ApreciazăApreciază
43.
fini | 12 ianuarie 2013 la 20:41
ApreciazăApreciază
44.
fini | 12 ianuarie 2013 la 20:42
ApreciazăApreciază
45.
fini | 12 ianuarie 2013 la 20:44
ApreciazăApreciază
46.
fini | 12 ianuarie 2013 la 20:48
Un „Summertime” de zile mari. 🙂
ApreciazăApreciază
47.
luminita | 12 ianuarie 2013 la 22:11
Fini,
incredibil.
unde i-ai gasit?!?
summertime m-a dat pe spate!
I love you, honey! 😆
ApreciazăApreciază
48.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 22:39
Nora, 34, mai avem nevoie şi de iarbă 🙂 . Mai ales dacă e de acasă… Dar nu ştiu cât de repede o voi vedea. În primăvară îmi programez iar un drum prin ierburile de pe malul Dâmboviţei, mai încolo, aşa, pe lângă Biblioteca Naţională. 🙂
ApreciazăApreciază
49.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 22:44
Lumi, 35, mă bucur că-ţi place piesa! 🙂 Aceleaşi stări sufleteşti îmi provoacă şi mie: nostalgii dureroase, senzaţia irosirii definitive a unui timp unic, ivit din imprevizibilul destin ca o şansă ce nu se va mai dărui niciodată…
ApreciazăApreciază
50.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 22:46
Fini, dar ce ne-ai adus tu aici în seara aceasta? E rost de ros o trufanda muzicală şi… nobelistică, văd. 🙂
ApreciazăApreciază
51.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 23:29
Ha! Summertime en fanfare! Super! 🙂 Merge bine iarna. 🙂
ApreciazăApreciază
52.
Maria | 12 ianuarie 2013 la 23:33
Dacă tot e Summertime, cu iarbă şi cu toate alea, să ne amintim o piesă antrenantă. Se spune că înainte de ’89 tartorii ideologi comunişti nu se prinseseră ce tot cântă George pe aici. George Nicolescu. 🙂
ApreciazăApreciază
53.
fini | 13 ianuarie 2013 la 08:47
Luminoaso,
în trăistuţă (@ 47). 🙂
Gili Garaboi sună ca dracu! 👿
ApreciazăApreciază
54.
fini | 13 ianuarie 2013 la 08:48
Maria, 🙂
întru „mulţi ani trăiască!” sănătatea ierbii.
ApreciazăApreciază
55.
luminita | 13 ianuarie 2013 la 10:20
Buna dimineata!
cautam pe youtube un cantec italienesc drag mie, „Maria, Maria, Maria…..”
si nu l-am gasit.
Dar am dat peste altul:
ApreciazăApreciază
56.
Maria | 13 ianuarie 2013 la 11:39
Neaţa! 🙂
Fini, trăiască! 🙂
ApreciazăApreciază
57.
Maria | 13 ianuarie 2013 la 11:47
Lumi, pare a fi din folclorul sicilian. 🙂 Asta da, expresivitate! Numai bună de pus la colecţie.
ApreciazăApreciază
58.
Nora Damian | 13 ianuarie 2013 la 15:48
Ziua bună 🙂 S-a mărit ziua si mă gândesc si eu la „sănătatea ierbii” care va veni. Pân-atunci mai cultivăm si pe aici .. 🙂
ApreciazăApreciază
59.
Nora Damian | 13 ianuarie 2013 la 15:50
Fini, Luminiţa, Maria, faine muzici, multzam de bunătăţi 🙂
ApreciazăApreciază
60.
Nora Damian | 13 ianuarie 2013 la 16:02
Postare nouă
ApreciazăApreciază