Joia Mare
2 mai 2013 at 11:15 noradamian 26 comentarii
După zilele febrile şi pline de entuziasm în care mulţimile îl căutau şi-l slăveau, urmează declinul. Mai marii vremii şi locului hotărăsc exterminarea sa. O parte din ucenici îl părăsesc. Ceilalţi se simt nesiguri şi înspăimântaţi. După Cina cea de Taină, Isus se retrage în Grădina Ghetsemani pe Muntele Măslinilor împreună cu ucenicii cărora le ceruse să-i stea alături în ceasul încercării. Rămăseseră doar unsprezece. Rugându-se, Tatălui, în vreme ce ucenicii adormiseră, “sudoarea i se făcuse ca nişte picături mari de sânge” ( Luca, 22, 24) Medicul Luca, Evanghelistul va explica mai târziu că, din cauza tensiunii sufleteşti capilarele se sparg şi sângele se prelinge prin pori (fenomenul “Hematydrosa”). Se apropia miezul nopţii când îşi făcu apariţia şi al doisprezecelea ucenic, Iuda, împreună cu aprozii Templului, urmaţi de o gloată de oameni fără căpătâi. Iisus se lasă înconjurat, sărutat de Iuda, prins şi dus de oamenii Marelui Preot. Ucenicii se fac nevăzuţi. Procesiunea nocturnă intră-n Ierusalim pe Poarta Oilor numită astfel fiindcă pe aici erau aduse oile şi mieii de Paşti pentru a fi sacrificaţi de preoţi, dacă examinarea îi valida ca neavând nici un cusur. Urmează să fie judecat de Pilat şi Irod, în baza sistemului roman de drept civil şi penal, pentru implicaţiile politice ale acţiunilor sale. Înainte de al al treilea cântat al cocoşilor, se leapădă şi Petru de El. În următoarele opt ore, Hristos e târât în şapte sesiuni de judecată. Interogat de patru ori în cursul nopţii de Sinedriul iudeilor convocat în toiul nopţii (în mod ilegal, după Levitic ( 21, 10)) de marele preot Ana şi apoi de Caiafa, ginerele lui Ana( “te jur să ne spui dacă tu eşti Hristosul“) Isus alege să răspundă “ Da, sunt” ceea ce-i aduce acuzaţia de hulă şi sentinţa, imediat după răsăritul soarelui, legală, la ora 5, 30, de condamnare la moarte. Peste o jumătate de oră, trezit din somn de Sanhedrin, Pilat îl interoghează la rândul lui şi-l găseşte, politic, nevinovat. Cum furia de afară era mare, îl pasează judecăţii lui Irod. La ora 7, e chestionat de Irod ( care nu de mult îl ucisese pe Ioan Botezătorul). Isus nu-i răspunde la întrebări, aşa că Irod îl dă pe mâna soldaţilor care-şi bat joc de el (îi pun o mantie roşie pe umeri şi o cununa de spini pe cap). Îl biciuiesc. Este Vineri, ora 9 dimineaţa…
Entry filed under: Grădina de Hârtie. Tags: Ana, Caiafa, Cina cea de Taină, Ghetsemani Pilat, Irod., Isus, Sanhedrin.
26 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Mih | 2 mai 2013 la 11:56
Nora, multumiri!
ApreciazăApreciază
2.
dictaturajustitiei | 2 mai 2013 la 12:00
Bună!
Și astăzi, ca și atunci, sunt oameni care în anumite situații dramatice se spală pe mâini precum Pilat din Pont. 😦
ApreciazăApreciază
3.
noradamian | 2 mai 2013 la 12:26
Ziua bună 🙂 Mih, Carmen, vă mulţumesc.
Carmen, corectă observaţie! Pilat din Pont e un simbol al nepăsării- mai actual acum ca oricând.
ApreciazăApreciază
4.
fini | 2 mai 2013 la 13:41
Pontius Pilatus nu a fost nepasator.
Pilat in felul lui e sincer si incearca sa fie corect.
Argumenteaza cu evreii : de ce mi-l dati mie si nu-l judecati voi (pe Isus).
Incearca sa afle de la Isus in ce fel este regele evreilor. Nu i se pare exagerat faptul ca este un rege chiar daca regatul lui nu apartine acestei lumi.
Incearca sa-l scape de moarte doar cu bataia, sperand ca evreii se vor domoli. Incearca sa-l elibereze cum era datina: un osandit este eliberat de pasti, dar multimea il cere pe Barabas.
Se spala pe maini de crima. Nu vrea sa fie raspunzator moral.
(le spune evreilor in fata: eu nu vad nici o vina la acest om.)
A fost un proces in care s-a judecat sub presiunea politica. Poate ca Pilat, un obscur, a fost santajabil. Poate de asta a deliberat cum cerea opozitia.
ApreciazăApreciază
5.
Ovidiu | 2 mai 2013 la 15:49
Bună ziua tuturor,
Fini, corectă observația.
Să ne amintim cum poporul care cu doar câteva zile inainte îl primește pe Hristos in Ierusalim ca pe un rege strigând: Osana bine este cuvântat cel ce vine intru numele Domnului!, cere acum lui Pilat: ” noi lege avem și după legea noastră trebuie să moară”, ca apoi să ceară plini de furie (amenințându-l pe Pilat că nu este prieten al Cezarului de nu le împlinește cererea)- „sângele Lui asupra noastră si asupra copiilor noștri”. N-au știut ce-au cerut…
ApreciazăApreciază
6.
fini | 2 mai 2013 la 17:09
Ovidiu, te salut! 🙂
Pilat din Pont sunt convinsa ca trait o drama, drama ADEVARULUI.
Ce este sau care este adevărul?…
„Citeodata cind stau sezut ,o intrebare i-mi vine in minte:Ce este adevarul?”Aceasta este intrebarea cea mai importanta care poata sa-i vina cuiva in minte, dar care nu are un raspuns.Intrebarea cea mai importanta, intrebarea suprema,nu are cum sa aiba un raspuns;de asta este intrebarea suprema.Cind Pilat din Pont l-a intrebat pe Isus: Ce este adevarul? Isus ramase in tacere. Si nu numai,dar istoria spune caci in momentul in care Pilat puse intrebarea :Ce esteadevarul? el nu astepta raspunsul.Parasi camera si pleca.Este foarte ciudat.Pina si Pilat se gindise ca o asemenea intrebare nu are cum sa aiba raspuns, de aia nu astepta raspunsul.Isus ramase in tacere, pentru ca si el stia ca nu poate raspunde la o asemenea intrebare.Dar aceste doua moduri de intelegere nu sunt egale, pentru aceste doua persoane sunt diametral opuse.Pilat din Pont credea ca o asemnea intrebare nu poate avea raspuns pentru ca adevarul nu exista:cum ar putea raspunde?Aceasta este logica mintii,a mintii romane.
Isus ramase in tacere nu pentru ca adevarul nu exista , ci pentru ca adevarul este asa de vast incit nu poate fi definit.Adevarul este imens, enorm si nu poate fi restrins la un cuvint, sau la o explicatie lingvistica..Exista.Poti fi adevarul dar nu poti sa-l exprimi in cuvinte.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 2 mai 2013 la 19:14
Salut, prieteni 🙂 Fini, Ovidiu, pertinente comentarii! În fond „spălatul pe mâini” al lui Pilat poate fi analizat doar în conformitate cu legile imperiului Roman al cărui funcţionar era.Nu bănuia ce va urma, el şi-a făcut „datoria”. Nu putea să-şi depăsească condiţia. Cum nu şi-au depăsit-o nici mulţimile
🙄
Cruzimea la care erau supusi condamnaţii atunci, însă era teribilă.
ApreciazăApreciază
8.
theo | 2 mai 2013 la 20:18
cate de atancuri are adevärul si ce complex este omul,
si atunci cand e aproape sä-l prindä, dintr-un motiv s-au altul,se indepärteazä s-au se dizolvä ca in ceatzä.
ApreciazăApreciază
9.
theo | 2 mai 2013 la 20:19
bunä seara,
scuze , am fost luatä de valurile , frumoaselor postäri de mai sus.
ApreciazăApreciază
10.
theo | 2 mai 2013 la 21:05
adancuri…
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 2 mai 2013 la 21:06
Seara bună 🙂 Theo, da, toată viaţa e o căutare mai mult sau mai puţin constientă, a adevărului. Asa suntem programaţi, cred. 🙂
ApreciazăApreciază
12.
theo | 2 mai 2013 la 21:24
dragä Nora,
acum sunt stresatä si inganduratä, sotzul meu trebuie sä meargä din nou la operatie, pe 8, dar panä atunci umblu cu el , la diferite analize si radiografii.
cand mä linistesc un pic, itzi voi scrie niste intampläri, cele mai multe, dela paciente, cu ele träiam povestea fiecäruia.
desigur le voi scrie pe e-mail, poate vrei sä auzi prin ce trec special femeile, eu nu stiu sä le inpachetez frumos, sä iasä o povestioarä.
.
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 2 mai 2013 la 21:32
Theo, sper din toată inima să treceţi peste hopul ăsta, să iesiţi din necaz! Mă bucur mult că te-ai gândit să-mi povesteşti întâmplări reale, auzite de la paciente, cred că sunt impresionante. Mulţumesc, Theo.
ApreciazăApreciază
14.
theo | 2 mai 2013 la 21:45
da, de multe ori plangeam cu ele.par färä inportantzä dar fiecare avea amäräciunea,dorul,necazul lui
cand am inceput intr-un spital evanghelic, aveam o sefä
diaconisä, cum sunt maicile la ortodoxi. am fost ingrozitä
totzi o tzineau de rea, dar nu era asa, era severä, corectä
si cunostea meserie. a durat ceva panä m-a aceptat, apoi
a fost ingerul meu päzitor acolo si de multe ori mi-a povestit din viatza ei, o sä-tzi scriu candva.
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 2 mai 2013 la 22:29
Theo, cred că ai trecut prin multe experienţe memorabile acolo şi ai multe amintiri deosebite. Într-un loc al suferinţei lumea se vede diferit, timpul trece altfel, viaţa are altă importanţă. Oamenii sunt mai sensibili, îşi arată firesc- compasiunea iar gândirea şi sentimentele devin mai profunde.
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 2 mai 2013 la 22:38
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 2 mai 2013 la 22:40
ApreciazăApreciază
18.
theo | 2 mai 2013 la 22:41
asa este, mai ales cä am fäcut primii ani ,adicä 2o ani
de noapte, cä sä fiu ziua acasä, mä ingrozeam la gandul cä pleacä copii neglijentzi, cu cheia de gat, etc.nu a fost usor,
noptzile eram singurä pe statzion, mai veau pt. ceva, s-au nu puteau sä doarmä, se apropiau de st. zim. si intrau in vorbä
unele nu indräzneau, suna cate o vecinä de pat si imi
spunea, vedetzi ce are, säraca a plans toatä noaptea, etc.
vai doamne si mai cate.
ApreciazăApreciază
19.
theo | 2 mai 2013 la 22:43
noapte bunä.
ApreciazăApreciază
20.
ovidiu | 3 mai 2013 la 00:30
Bună seara tuturor,
Vorbeam despre adevăr și vreau să vă dau un citat din parintele Sophronie Saharov.
„Oamenii caută Adevărul; foarte mulți iubesc pe Hristos, dar mulți prea adesea încearcă a reduce Evanghelia la nivelul unei doctrine moralizante. Este uitată povața lui Hristos că numai cei ce păzesc cuvântul Său vor cunoaște de unde este El: dacă de la om sau de la Tatăl ceresc (cf. Io. 7:17). Pentru ca adevărat să pătrundem puterea îndumnezeitoare a bunăvestirii Evangheliei, trebuie să ne trudim cu mult mai mult decât pentru a dobândi cunoașteri lumesti, practice sau științifice. Nici citirea unui uriaș număr de cărți, nici cunoașterea istoriei Creștinismului și a celorlalte religii, nici studiul diferitelor sisteme theologice sau alte asemenea nu ne vor duce la țelul dorit: mântuirea prin cunoașterea ” Unuia adevăratului Dumnezeu, și a Celui pre Carele au trimis, Iisus Hristos” (cf. Io 17:3). Experiența de veacuri a theologiei academice a dovedit dincolo de tăgadă ca sânt cu putință cazuri când stăpânirea unei vaste erudiții in theologia științifică se însoțea de absența credinței vii, adică, in realitate, de o totală necunoaștere de Dumnezeu. In astfel de cazuri theologia devine o profesie intelectuală, asemenea jurisprudenței – diferită in fiecare țară, precum diferită este theologia in mulțimea confesiunilor dezbinate între ele”.
ApreciazăApreciază
21.
dora | 3 mai 2013 la 12:18
Va salut cu drag! 😆
Multumesc,nora!Mereu trebuie sa ne amintim de Patimile lui Isus Mantuitorul nostru.
fini,Ovidiu si eu asa interpretez gestul lui Pilat din Pont.Ca inalt functionar imperial a stiut ca nu interesele romanilor erau lezate si ale preotimii evreiesti.
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 3 mai 2013 la 13:24
Ziua bună, prieteni!
Ovidiu, înţelepte cuvinte! Nici o doctrină teologică şi nici o theologie academică nu-nseamnă nimic fărăc credinţa vie. Ba chiar pot deveni, pentru unii, „pricini de poticnire”.
…Şi nimic n-ajută mai mult în aflarea rostului nostru decât cuvintele lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”
ApreciazăApreciază
23.
noradamian | 3 mai 2013 la 13:27
Dora, servus! Da, asa gândesc si eu, că e bine să nu uităm ce-nseamnă sărbătorirea Pastelui, ce s-a petrecut, ceas de ceas, în acele zile unice.
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 3 mai 2013 la 13:29
postare nouă
ApreciazăApreciază
25.
theo | 3 mai 2013 la 13:43
uneori räzbate din biblie, intrigi si jocuri chiar in preotzimea evreiascä , pe timpul lui Jsus, nici acum nu este altfel in
diferite conclavuri, indiferent de religie.
manipulärile si trädärile se pare e in firea omului.din päcate.
ApreciazăApreciază
26.
ovidiu | 3 mai 2013 la 14:38
Corect!
ApreciazăApreciază