Miracole accesibile
19 octombrie 2013 at 17:40 noradamian 33 comentarii
„O oportunitate de a descoperi lumea şi, într-un fel, chiar pe noi înşine”, am răspuns (cam „standard”, mi se păruse) unei reporteriţe de la radio care ne chestiona ce anume ne atrage la AFF (Asta se-ntâmpla miercuri, în pauza dintre două documentare – „Un film fain” şi „Nebunia Facebook”.) Ajuns la a douăzecea ediţie, AstraFilmFest cu cele 150 de pelicule selecţionate din 70 de ţări, pune „sub lupă” nu numai România ci aspecte din cele mai semnificative ale lumii în care trăim. Structurat pe secţiuni, festivalul cuprinde filme realizate „pe viu”, cu tematică extrem de diversă. E aproape o regulă, mai cu seamă la filmele de succes, ca autorii să transpună pe peliculă experienţe de viaţă urmărite pe parcursul a ani de zile din care, nu odată, fac parte şi ei înşişi. La actuala ediţie, de un interes uriaş, văd, se bucură segmentul filmelor „eco”. Pe fondul asaltului pentru resurse al giganţilor economici ai planetei, discuţiile spectatorilor cu autorii producţiilor „eco” stârnesc discuţii adesea mai lungi decât filmele! Admirând profesionismul dublat de pasiune, viziunea formativ-culturală a film-makerilor prezenţi la discuţii nu poţi, ca spectator român, să n-ai o strângere de inimă comparând atitudinea spectatorilor din sală cu îndoctrinarea politizată, cu „bigotismul” subcultural contaminat cu ură al unor beligeranţi „eco” şi „„anti-eco”.
Reușesc să văd şi câteva filme de răsunet care mi-au scăpat la ediţiile trecute, prezente-n festival la categoria retro. Documentarul „Bogota Change, Astra Film Festival 2011”) povesteşte, în 53 de minute, istoria unui miracol: renaşterea capitalei Columbiei, un oraş cu 4 milioane de locuitori ajuns pe ultima treaptă de degradare, o capitală care figura pe primele locuri în toate topurile la criminalitate, trafic de droguri, corupţie generalizată. Asumându-şi misiunea de a transforma oraşul în momentul cel mai critic al existenţei lui, doi oameni, Antanas Mockus şi Enrique Penalosa, doi candidaţi independenţi ajunşi primari prin campanii nefinanţate, unul după celălalt, reuşesc în câţiva ani, începând din 1994, acest lucru (deja pare un miracol, nu-i aşa?) „Este povestea a doua personaje, a doua viziuni si a unei spectaculoase renasteri urbane. Niciuna din parti nu ar fi putut exista fara cealalta. Este si povestea unei Cenusarese a capitalelor sudamericane, mutilata de violenta, saracie, trafic infernal si haos urbanistic, transformata, aproape peste noapte, intr-o Printesa, inca modesta, ce-i drept, a bicicletelor, a parcurilor, a bibliotecilor si, mai ales, a sperantei„.
Renaşterea unui oraş poluat moral şi fizic peste orice limite are farmecul neasemuit al unei poveşti reale. (chiar se poate aşa ceva?) Starea oraşului Bogota din 1993 te duce cu gândul la Bucureşti, deşi lucrurile în capitala sud-americană stăteau mult mai rău. Despre cum au schimbat locul cei doi primari o idee vă puteți face și de aici:
Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: AstraFilmFest, Bogota- cenuşăreasa Americii Latine, secţiunea eco, secţiunea retro.
33 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
FeliKs | 20 octombrie 2013 la 03:49
Buna dimineata
„Admirând profesionismul dublat de pasiune, viziunea educativ-culturală, a film-makerilor prezenţi la discuţii nu poţi, ca spectator român, să n-ai o strângere de inimă comparând atitudinea spectatorilor din sală cu îndoctrinarea politizată, cu “bigotismul” subcultural contaminat cu ură al beligeranţilor “eco” şi “anti-eco”.”
Cata vreme politica din Ro va fi guvernata de ura ( agresivitatea campaniilor electorale- sloganul este „cat rau va fac aia” si nicidecum „cum vom rezolva problemele” ci „jos cu ei ca o sa fie mai bine”) este normal sa se manifeste ura intre categoriile antagonice.
Parerea mea 🙂
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 12:02
Bună ziua 🙂 Feliks, aşa cred si eu! Urmarea e că acest model politic însuşit cu zel de prea mulţi concetăţeni, ne duce la vale fără ca practicanţii lui să priceapă ce rol au ei înşişi, în decădere.
ApreciazăApreciază
3.
theo | 20 octombrie 2013 la 12:09
bunä,
MORAL-un cuvant , pe care putzini il cunosc si respectä
ApreciazăApreciază
4.
theo | 20 octombrie 2013 la 12:15
totul a fost gandit, de ilici si haita rosie, au stiut cä o parte
din romani nu-i vor mai accepta,atunci au creeat un curent nou, punand in fatzä un (polagiator mitoman,)TANÄR ASA
ZIS CA NOU, dar din päcatä indoctrinat si pervertit.
are mucegaiul bolsevic cu scoala mafiotzilor securisti, un
exemplar de monstru cu tupeu, ce calcä pe capete si ucide färä milä. ASTA ESTE PONTA:
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 12:18
Am dezaprobat fără reţinere si cu toate costurile de popularitate asumate, cu orice prilej, denigrarea în masă fie că e vorba de sătenii din Pungeşti, de cei din Rosia şi de la Câmpeni, de manifestanţi, de societate, de propriul popor ori de altul…
Însfârşit găsesc ideea admirabil exprimată într-un răspuns dat de Dan Alexe lui Paul Dragoș Aligica ( v-amintiţi de expresia cu „idioţii utili”:
.
„Sigur că ai dreptate atunci când sugerezi că eu doar mă joc blând-manipulatoriu, însă comiți în același timp o uriașă eroare strategică de comunicare. Spui ‘plevușca‘ și “imbecilii“… nu contest că unii sînt imbecili, în gloată sau luați cu bucata, însă în acest discurs vituperatoriu al tău lipsește ceva elementar ce ține de psihologia comunicării, ceva unde ar fi de folos mai degrabă Canetti decât vreun studiu sociologic modern, cu grafice și înspăimântătoare curbe.
.
Plevușca are într-adevăr un IQ coborat atunci când se strânge intr-un banc compact, protestând fremătător (in româna s-a pierdut sensul lui banc, care in franceză trimite la școala de care au nevoie cei cu IQ coborât, sens vizibil însă mai bine in engleză, unde spunem : a school of fish), insă pe FB plevușca te citște individual. IQ-ul multora din ei urcă vertiginos când nu mai sint in haită.
.
Aici ai putea spune ca eu am un avantaj necinstit, pentru că am făcut atâția ani de radio și că am înțeles absurditatea lui “dragi ascultători“… In realitate, te adresezi întotdeauna unei singure persoane, care bea, sau e la volan, sau spală vasele. Nu biciuiești niciodată o gloată. La fel e și pe FB. Mulți comit și la microfon aceeași greșeală : cred că se adresează grandios unei mulțimi, uitând că rezultatul va fi doar suma unor aprecieri individuale.
.
Tu, virtuos, cu rigoare de Luther, muștruluiești si cerți o gloată. Ich kann nicht anders, cum despica Luther silabele, făcându-i pe toți să-și plece ochii. Așa fac oratorii, da, ca tine, iar mulțimea se rușinează. Oratorul invitat la radio comite insă această eroare fatală, frecventă și pe FB : pedepsește si rușinează gloata, “plevusca“… uitând că se adresează de fapt, întotdeauna, unei singure persoane și nu unei haite febrile. Cel care te citește pe FB, sau te asculta la radio, e in general singur. Bea o cafea, calm, cu IQ mediu. A fost aseară la manifestație, nu a spart nimic, nu a văzut mascarada cu luneta lui Barbu, dar citește că ii spui arogant “plevușcă“. Ii place fragmentul din Canetti, in care se recunoaște si nu e deloc convins(ă) că intră intr-un grafic. Acolo unde gloata plevuștii (genitiv abuziv – eu aș lăsa lumea să spună și plevușcăi) ar fi înfiorată de grozăvia graficelor si a evidenței cifrate a coborîtului IQ colectiv, citindu-te individual (re)devin persoane normale, cu indignare reală.
.
Sigur că Le Bon (pe care eu de altfel, avînd minte si lecturi mai grozave, nu îl citez) e în istoria sociologiei echivalentul lui Hippolyte Taine în critica literară. Doar că și Derrida poate suna tare pompos și agasant când i-l citezi cuiva care nu vrea decât să-ți arate încrezător primul său text scris.
Aici, așadar, comiți o mare, foarte mare eroare psihologică și strategică. Știi de ce? Pentru ca acea “plevușcă” e singurul tau public autentic… Altminteri, sicofanții și imitatorii din jurul tău nu fac decât să te împingă, unii chiar din calcul, spre hybris.…”
.
ApreciazăApreciază
6.
theo | 20 octombrie 2013 la 12:28
ASA ZISII TERORISTI; GRUPÄRI EXTREMISTE; SUNT CREEATE DE PONTA SI HAITA ROSIE:
ia folosit la alegeri, la mitinguri, le-a creeat ong-uri,i-a
cärat la UE, ia bägat in guvern,parlament si bine intzeles i-au folosit la puciul organizat.
nu este nimic intamplätor
ApreciazăApreciază
7.
theo | 20 octombrie 2013 la 12:29
perfect,
„IDIOTZII UTILI „
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 12:30
Theo, servus! Postarea asta (cam greoaie, fiindcă puţini au răbdare să deschidă linkurile si să le citească) vrea să arate că orice oraş -cenusăreasă sau chiar ţara, s-ar transforma ca prin miracol dacă ar ajunge pe mâna unor lideri îndrăzneţi, neconformişti chiar, cu viziune, competenţi, rezistenţi psihic, creativi, capabili să schimbe mentalităţi, să se facă ascultaţi de oameni si, mai ales, integri. Ţine si de şansă, însă, fiindcă asemenea persoane nu numai că sunt rare dar trebuie s-apară si la momentul si-n locul potrivit.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 12:36
Cei doi primari care au transformat Bogota n-au folosit, cu toate astea, referinţe jignitoare la adresa populaţiei orasului, chiar aşa plină de tare cum era. Altfel n-ar fi reusit să schimbe mentalitatea atâtor oameni: „Reeducarea culturală” prin mijloace nonconformiste, ăsta a fost secretul de la care a pornit miraculoasa schimbare. .
ApreciazăApreciază
10.
theo | 20 octombrie 2013 la 13:04
ASA ESTE; UN PRIMAR INTELIGENT SI CU MULTÄ DRAGOSTE PT: ORASUL LUI, poate face minuni.
tocmai am citit, Opärilä felcerul , are 4 milioane gaurä in buget,
färä acoperire, dar cei din primärie, cred cä ar fii 10 milioane,
dar este acoperit de USL, „pe care ii ajutä”.
ApreciazăApreciază
11.
tucu2 | 20 octombrie 2013 la 13:08
Nora, buna dimineata,
Cred ca nimeni nu si imagineaza ca Romania este o masa de cretini.Exista , ca in orice alt colt de lume si cretini si genii si mediocri.
In discutiile noastre insa nu putem tine cont de caracterul fiecaruia ci de atitudinea unei majoritati si consecintele acestei atitudini.
In al doilea rind prin termenii folositi -cretini , idioti , retrograzi etc , nimeni nu cred ca se refera la capacitatea intelectuala a grupului de indivizi ci la reactia fata de impulsul venit din exterior.
Mingierea pe crestet , deplingerea lipsei de informare , mutarea vinovatiei in poala „”cuiva”‘ care trebuia sa faca ceva ne va conduce inevitabil la situatii similare cu cea privind integrarea rromilor.Toata lumea sustine ideea dar nimeni nu stie cum se face.
Cel mai bun exemplu este cel de la Pungesti.Initial toata lumea a varsat o galeata de rahat in capul autoritatilor care nu au informat populatia .Ulterior am aflat ca de un an compania petroliera face propaganda in sat si explica cum este cu fracturarea hidraulica.Mai mult decit atit s a descoperit ca o parte dintre protestatari aveau complect alta agenda -teren cedat , fost primar , ONG platit de cine stie cine etc.
Ca sa inchei .Sunt convins ca exista si oameni care sustin sincer o idee.Problema este ca acestia se suprapun peste alti indivizi care sunt motivati de toatal alte interese.In conditiile astea cum mai judeci o manifestare , un protest? Este vointa majoritatii ?
ApreciazăApreciază
12.
theo | 20 octombrie 2013 la 13:15
recunosc nu citisem linkurile, mii de scuze.
Mockus, un temperament vioi, escentric si f.f.inteligent.
poate un candidat de-al dreptei citeste povestea, nu
neapäratä sä facä treaba cu pantalonii, dar contactul cu
oamenii, curajos,sincer……….unde este, care este ????
OAMENII AU NEVOIE DE UNICATE; ORIGINALE :
ApreciazăApreciază
13.
theo | 20 octombrie 2013 la 13:17
UN LUCRU NU PRICEP ROMANII,
cel ales trebuie sustzinut ,prin munca lor, dela Bäsescu
se cere ,si nu dau nimic.vor regreta.
ApreciazăApreciază
14.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 13:44
Tucu2, salut! Răspunsul tău completează ce spun si eu. Referinţele jignitoare în masă, generalizate pot fi puse pe seama supărării (ceva firesc) pot fi justificate (ceva obisnuit) dar nu pentru cine consideră reformarea socială ca unic drum pentru iesirea din marasm. Fiindcă tocmai efectele acestui tip de comportament reactiv devenit tot mai contaminant, combinat cu cele ale manipulării (întotdeauna favorizate de un mediu reactiv) au dus în 23 de ani la mediul sălbăticit în care trăim,
E exact ce NU fac cei doi primari din modelul columbian.
Altfel spus, când un profesor, ori un lider de organizaţie tratează constant, la grămadă, formabilii ori subalternii cu dispreţ (chiar dacă are motive) va produce reacţii adverse pe măsură, demotivare, lipsă de participare, rezultate tot mai proaste şi, în final, disoluţia propriei sale autorităţi.
ApreciazăApreciază
15.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 13:51
Theo, 12, „contactul cu oamenii, curajos,sincer……….unde este, care este ????”
Exact aici e problema noastră.
În 1994 mare parte din populaţia Bogotei era certată cu regulile si cu legile. Şi uite că Mockus şi Penalosa, cele două personalităţi unicat, cu totul opuse tipului obisnuit de politician (demagog, duplicitar, corupt) de care- ca si la noi- era plină Columbia atunci, au reusit să facă acolo un miracol!
Cei doi primari au „desălbăticit” mediul, ceea ce în sine a fost un miracol. Odată cu asta s-a schimbat destinul locului şi evoluţia a intrat în normal.
ApreciazăApreciază
16.
tucu2 | 20 octombrie 2013 la 14:21
Nora,
Reformarea sociala o sa fie in directia cunoscuta si dorita de noi? Cu aceleasi valori? Societatea s a reformat de citeva ori in decursul ultimului secol.De fiecare data vechea garda ( vorbesc de mine evident) a strimbat din nas.
Cit despre lideri nu stiu ce sa ti spun.Toti au tendinta de a discuta cu societatea la extreme -ori linguseala ori dispret.
Atitudine vine din faptul ca el liderul se simte reprezentanutul unui procentaj.Procentajul este tatal , procentajul este mama.Omul , ratacit intre aceste priocente nu reprezinta nimic.
Cit despre populatie as fi tentat sa ti dau dreptate daca nu as sesiza cita reavointa sau jmecherie de doi bani se ascunde de cele mai multe ori sub opiniile exprimate de manifestantul luat la intimplare.Cum poti sa crezi ca x sau y este condus de anumite convingeri atita timp cit el nu stie despre ce este vorba.
Rosia Montana este un exemplu izbitor.Toata lumea vorbeste despre acest loc dar nici 1% nu stie unde se afla si cu ce se maninca.Nimeni nu vrea sa stie ca iauzuri de decantare cu cianuri exista in Romania , cum nimeni nu vrea sa stie ca fracturarea hidraulica se practica de zeci de ani inclusiv in Romania.
Cum pot sa pling pe umarul unui asemenea manifestant?
Eu nu am pareri pro sau contra Rosia Montana .Sunt convins ca la gradul nostru de iresponsabilitate o lucrare cu 1% risc in Flnlanda are 50% risc in Romania.Ma intreb insa -din acest motiv nu mai facem nimic? Nu mai facem centrale nucleare?Nu mai ingrasam pamintul cu pesticide? Nu mai facem industrie chimica?Raminem o tara eminamente rurala?
ApreciazăApreciază
17.
theo | 20 octombrie 2013 la 14:50
cred cä avetzi dreptate, ei au indobitocit si sälbäticit
poporul, grav, f. grav.
ApreciazăApreciază
18.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 16:11
Tucu 2, ai citit cele două jumătăţi de reportaj? Sigur nu sunt la fel de percutante ca un film documentar dar mesajul rezultat dintr-o astfel de schimbare reală nu imaginară este că se poate iesi din orice fel de situaţie dacă fie si un singur om pentru început îşi asumă acest lucru, e în stare de asta şi, înainte de toate, reuseste să câştige încredere suficientă.
O mie de diagnostice despre o boală nu fac cât un singur tratament corect. La noi se pun la nesfârşit, diagnostice si se dau sentinţe. Colective… 😉
Cât priveste dilema ori Rosia Montană +Pungesti, ori decădere economică, nu-i realistă, cel puţin în momentul de faţă. Într-un mediu dominat de corupţie politico-economică, o asemenea ecuaţie n-are obiect. Fără elementul încredere din partea „plevustii”, nici o putere nu poate reface echilibrul politico-social, economia, etc.
ApreciazăApreciază
19.
tucu2 | 20 octombrie 2013 la 16:41
Nora, sigur ca nu exista retete comune oricarei situatii cum nu exista boli ci numai bolnavi.
Orice situatie gaseste pina la urma omul care aduce rezolvarea .Situatiile dramatice din Franta post revolutionara sau din Germania cazuta dupa primul razboi mondial si au gasit rezolvarea in Napoleon sau Hitler.Din nefericire rezolvarile nu sunt intotdeauna benefice.
Reportajul iti aduce in fata cazul frericit.
Are vre un rost sa citez cite cazuri nefericite exista sau au existat?
Majoritatea cazurilor nefericite au insa un numitor comun.
O populatie debusolata, saracita lipsita de valorile fundamentale.Prea seamana cu ce se intimpla acum in Romania .
Te rog nu mai vorbi de increderea maselor intr un om.Hitler se bucura de o incredere imensa si uite ce a iesit.
Increderea nu trebue canalizata spre un om ci spre valori.
ApreciazăApreciază
20.
theo | 20 octombrie 2013 la 17:54
am väzut o emisiune cu Opärilä, un golan bätran, cu smecherii si aruncäturi de maidan, este total deraiat.
in loc se ocupe de maidanezi si casele cu bulinä rosie,
a fäcut o trusä. si la 2 mari incrucisäri de drumuri,in bub, a pus
2 panouri ” pt. cei care scapä ” sä stie pe unde sä fugä.
ceva mai dement nu am auzit.
eu am auzit si väzut totul pt. preventzie, inainte de………..,
un stupid.
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 20 octombrie 2013 la 20:10
tucu 2, e logic ce spui si confirmat de istorie:
„Orice situatie gaseste pina la urma omul care aduce rezolvarea Situatiile dramatice din Franta post revolutionara sau din Germania cazuta dupa primul razboi mondial si au gasit rezolvarea in Napoleon sau Hitler”..
Logic: un copil abuzat în propria familie, lipsit de afecţiune, ori unul flămând pur si simplu, poate cădea pradă oricărui nebun pervers care-l păcăleste cu vorbe bune si cu un baton de ciocolată (astea fiind „valorile” de care are nevoie un copil în asemenea cazuri)
Sau, altfel: Nevoia de a iesi din situaţii nefericite a unei populaţii poate fi terenul cel mai bun pentru manipulare şi atragerea în capcana unui naţionalism sinistru cum s-a petrecut nu Germania, Cuba etc.. Cum a prins si pe aici, de altfel, şi încă mai ţine la anumite categorii cu sau fără bentiţă. (Naţionalismul de felul ăsta îmbată si ţine loc de toate valorile)
Situaţiile opuse sunt cele ( e drept, mult mai rare) în care o populaţie debusolată întâlneşte un lider care întruchipează gama de valori de care duce lipsă şi care are harul convingerii prin atitudine si comportament, mai mult decât prin vorbe (discurs) (Să nu uităm că toţi dictatorii au excelat în peroraţie si nu fapte bune)
Ne putem raporta la amândouă, posibilităţile teoretic ( din ce stim că s-a petrecut în istoria noastră de după ’89) si practic din ce vedem acum pe scena publică.
Un comentator de la reportajul cu miracolul columbian:
„Merg in medie o data pe an in Columbia, sotia mea fiind din Columbia. Istoria de mai sus este adevarata si o dovada a regenerarii morale nu numai a capitalei Bogota ci a intregii tari. Sa nu uitam ca anul acesta UNESCO punea Columbia pe locul noua (9!!!) intre cele mai curate tari din lume si v-o pot confirma eu. Cazul Bogota este extraordinar dar nu mai putin extraordinar decat alte mari orase Columbiene. Mergeti in Medellin si veti vedea ceva similar. De remarcat ca partenerul de camapanie a lui Mokus si posibil viitor vicepresedinte este D-nul Fajardo ce a fost pana anul trecut primarul Medellinului. Sunt multe lucruri de se pot invata din America Latina in general si din cazul Columbiei in special. Cateodata privim cu prea multa aroganta si superioritate alte tari fara sa vedem ca in multe aspecte sunt cu mult inaintea noastra si am putea invata enorm de la ele”.
Am povestit doar despre „Bogota change” dar am văzut si un documentar cu înfricosătorul „Medelin” în schimbare incredibilă şi el. Pare-se că în Columbia, de vreo zece ani încoace se petrece o „contaminare” cu moralitate. Moralitate aplicată, nu vorbită.Declansată de vizionarul Mockus.
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 21 octombrie 2013 la 00:03
Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
23.
neax | 21 octombrie 2013 la 14:17
Nora 5, Dan Alexe îmi pare destul de ceţos în ce priveşte motivaţiile în ultima vreme. Dar a surprins bine ideea, Curios e că ideea aia, oricât de străină le e oratorilor, e la îndemâna oricărui sergent major, pe care nu-l vei auzi niciodată vorbind plotonului cu vreun apelativ la plural, ci direct: soldat, încolonaaa-rea!
ApreciazăApreciază
24.
noradamian | 21 octombrie 2013 la 15:13
Ziua bună! Neax, bine ochit! se vede c-ai făcut armata 🙂
Îmi plac şi unul si altul, desi nu totdeauna sunt pe aceeasi lungime de undă, nici ei între ei, nici eu cu toate ideile lor. Îl prefer, într-un fel, pe Alexe- are un spirit creativ, nonconformist si nu pare influenţat de ideologii si doctrine.
ApreciazăApreciază
25.
theo | 21 octombrie 2013 la 18:26
bunä seara,
un avocat santajist si borfasi BONBO, vä stä la dispozitzie.
RUSINE MONUMENTALÄ !!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
26.
noradamian | 21 octombrie 2013 la 22:41
Theo, salut! Un avocat santajist dintr-un barou de avocaţi şantajisti stă la dispoziţia unor penali de toate soiurile.
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 21 octombrie 2013 la 22:54
Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
28.
lastnightmusic | 22 octombrie 2013 la 00:03
Pentru cine nu a adormit inca 🙂
ApreciazăApreciază
29.
noradamian | 22 octombrie 2013 la 08:06
Bună dimineaţa, Lnm, frumoasă piesă 🙂
ApreciazăApreciază
30.
noradamian | 22 octombrie 2013 la 12:18
postare nouă
ApreciazăApreciază
31.
theo | 22 octombrie 2013 la 21:12
bunä,
vagabondul plagiator, cu pofta lui de expunere si logoree,
a trantit numai mizerii, nu s-a abtzinut sä-l atace pe Presedinte.nici acolo.
este o lichea comunistä, mai räu decat ilici.
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 23 octombrie 2013 la 09:18
Bună dimineaţa :)! Theo, da, l-a-ntrecut pe ilici în parşivenie. Numai că americanii stiu tot ce a făcut, stiu cu cine au de-a face.
Poţi minţi toată lumea un timp, poţi minţi pe cineva tot timpul, dar nu poţi minţi pe toată lumea, tot timpul.
ApreciazăApreciază
33.
noradamian | 7 iunie 2016 la 19:03
Reblogged this on Gradina de hartie and commented:
Unul din ele, „Bogota Change, Astra Film Festival 2011”) povesteşte, în 53 de minute, istoria unui miracol: renaşterea capitalei Columbiei, un oraş cu 4 milioane de locuitori ajuns pe ultima treaptă de degradare, o capitală care figura pe primele locuri în toate topurile la criminalitate, trafic de droguri, corupţie generalizată. Asumându-şi misiunea de a transforma oraşul în momentul cel mai critic al existenţei lui, doi oameni, Antanas Mockus şi Enrique Penalosa, doi candidaţi independenţi ajunşi primari prin campanii nefinanţate, unul după celălalt, reuşesc în câţiva ani, începând din 1994, acest lucru (deja pare un miracol, nu-i aşa?) „Este povestea a doua personaje, a doua viziuni si a unei spectaculoase renasteri urbane. Niciuna din parti nu ar fi putut exista fara cealalta. Este si povestea unei Cenusarese a capitalelor sudamericane, mutilata de violenta, saracie, trafic infernal si haos urbanistic, transformata, aproape peste noapte, intr-o Printesa, inca modesta, ce-i drept, a bicicletelor, a parcurilor, a bibliotecilor si, mai ales, a sperantei„.
ApreciazăApreciază