Cântarea şi descântarea României
22 octombrie 2013 at 12:06 noradamian 10 comentarii
Din toată ideologia cu care am fost bombardaţi în liceu, am rămas în minte cu o scenă interpretată magistral de un prof de socialism. Prilej, pentru noi, de mare distracţie (privată). …A trăi în plin socialism glorios, ne explica, ştiinţific, profu’, înseamnă c-avem datoria patriotică de a-i apăra cuceririle. De a lichida orice umbră a capitalismului putred. În acest moment (aşteptat de noi cu sufletul la gură) profu’ înşfăca cu stânga capitalismul putred, îl strângea în pumn, apoi afişând o faţă de halterofil chinuit îl ridica cu mare efort şi, triumfător, îl azvârlea marţial peste umăr la gunoiul istoriei.
La Crăciunul anului ’89, socialismul lichidase demult toate umbrele capitalismului. Ceauşescu era statul, statul era partidul şi partidul era ceauşescu. Exact ca-n hitul păunescian care anima până la delir stadioanele păzite de securişti: „partidul-ceauşescu-românia”. Odată cu împuşcarea dictatorului, a fost şi statul pus la zid. De către ai lui şi pentru ei. Cu aceleaşi gloanţe şi-au ciuruit conducătorul iubit ca şi patria la fel de iubită. Nu e doar o metaforă, urmele fizice încă există, iar cele mentale persistă. Peste noapte „cântarea româniei” a intrat şi ea în moarte clinică. Trecerea de la „ţara mea de dor” la „ţara mea de căcat” s-a făcut firesc, de-a-lungul a mai puţin de un sfert de veac. Două reprezentări „dujmane” care se susţin reciproc. Pisica albă, pisica neagră! Într-o parte, populismul pseudo-patriotismului (ne iubim pământul, ţara, tricolorul, îi iubim pe toţi românii, da’ fără pic de simpatie.) La capătul opus, rinocerizarea (noi, împotriva tuturor.) Perfectă pereche! Dovadă că funcţionează de ani de zile, în diverse forme, apărând democraţia (desigur, sub supraveghere.)
Oricum, şi unii şi alţii au dreptate. Iar dacă s-ar reprezenta toate astea prin curba lui Gauss, curba ar fi de fapt un zig-zag care oglindeşte o societate sărăcuţă tare în repere şi lideri. Când nuanţele dispar şi afectele necontrolate tind să preia controlul (!) raţiunea neînregimentată ideologic devine spectator. Pe scenă cartonagiii capitalismului glorios înşfacă cu dreapta socialismul putred, îl ridică până deasupra umărului ca să-l azvârle, marţiali, la gunoiul istoriei. Ca şi partidele politice, societatea ajunge o sumă nulă de tabere adverse. O situaţie bună doar pentru perpetuarea clasei politice actuale. Întreţinută, implică riscul răsturnării extremelor.
Entry filed under: 7301634. Tags: capitalism glorios, socialism putred, suma nula de tabere adverse, zig-zagul lui gauss.
10 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
theo | 23 octombrie 2013 la 11:57
ORE NU SUNT DE VINÄ CETÄTZENII???????
nu este cazul sä se trezeascä, sä fie educatzi, sä discearnä?
S-AU VIATA UNORA SE REZUMÄ NUMAI LA MATERIAL:
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 23 octombrie 2013 la 17:36
Seara bună 🙂 Theo, cine să-i educe? Societatea a devenit o sumă de contradicţii,de interese egoiste, exclusiv materiale, asa cum zici. Credinţa e boicotată chiar de popi. Capitalismul ca sursă de prosperitate nu poate reusi prin atitudini comuniste chiar dacă defilează cu alt conţinut doctrinar-ideologic.
ApreciazăApreciază
3.
dictaturajustitiei | 23 octombrie 2013 la 18:17
Bună !
Ieri seară, timp de oră, le-am citit părinților veniți la ședința lunară din regulamentul de ordine internă.
” Vă rog să fiți atenți pentru că la sfârșit o să semnați acordul de cooperare !” i-am atenționat de mai multe ori pe cei veniți.
La sfârșitul întâlnirii un părinte mi-a spus cu nonșalanță:
„N-am înțeles, pentru ce ne-ați chemat ? ”
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 23 octombrie 2013 la 19:14
Carmen, salut! Multzam pentru exemplu, e perfect edificator: Dezinteresul şi o oarecare aroganţă, nesimţire, mai bine zis, din răspunsul părintelui devine ceva tot mai obisnuit în societatea noastră care nu ia nimic în serios. De fapt, nu se ia în serios nici pe ea însăşi.
ApreciazăApreciază
5.
dictaturajustitiei | 23 octombrie 2013 la 19:21
Ce să facem Nora ? Acesta-i boborul !
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 23 octombrie 2013 la 20:44
Carmen, societatea în întregul ei, ca si orice om, are nevoie de modele şi repere. Cu „modelele” de succes din România, politice, din show-biz, etc, nu-i de mirare că tot mai mult bobor o ia pe arătură. A pune neîmplinirile sociale exclusiv pe seama plebei nu rezolvă nimic şi nici nu-i corect: cauzele sunt mult mai complexe.
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 23 octombrie 2013 la 22:57
Noapte bună!
ApreciazăApreciază
8.
theo | 23 octombrie 2013 la 23:44
eu uneori cred cä multzi nu cautä sä vadä lucrurile bune,
ale unui om, cautä ZEII cu o micä gresealä, il ingroapä
uitand absolut toate caltätzile, dacä trebuie sä-l sustzinä, atunci
chiar dispare, sunt multzi care vor ca fericirea, bunä starea sä-i fie servitä.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 24 octombrie 2013 la 11:07
Ziua bună! Theo, f. bună observaţia ta, vederea asta variabilă din spirit de gască, pentru a nu face pipi contra vântului- cum se zice, ori, mai rău, din motive de corupţie, poate fi un indicator al degradării sociale. Un sindrom care nu-nseamnă imparţialitate şi nici critică obiectivă ci doar slăbiciune de caracter.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 24 octombrie 2013 la 11:08
postare nouă
ApreciazăApreciază