Aventuri în grădina de hârtie

Ţara mistreţilor cu colţi de aur

28 octombrie 2013 at 14:34 noradamian 14 comentarii

A iubi natura si a o apăra, adică ecologia ca atitudine civică e cel mai firesc, mai necesar şi mai onorant lucru în orice comunitate liberă şi civilizată care-şi respectă valorile identitare, cetăţenii, drepturile şi proprietăţile lor. Atitudinea eco se formează prin educaţia permanentă a societăţii, fiind cu totul  altceva decât ecologia ideologizată, de interes pentru persoane şi grupuri politice, nu odată  împotriva binelui cetăţenilor. Am fost martori ai grijii ideologice pentru om şi natură în comunism: dispreţul faţă de proprietatea privată, exploatarea hei-rupist- distructivă a resurselor şi a mediului (natural şi uman). Am fost martori şi la efectele durabile-n timp: sărăcirea materială, morală şi spirituală a populaţiei. Politica ceauşistă de exterminare patrimonială a distrus nu numai Bucureştiul (mai mult decât cutremurele) şi satele României ci, în general, cele mai binecuvântate zone din ţară! De la sinistra Copşa Mică punctul întunecat vizibil din cosmos, „celebru” în toată lumea, până-n nordul otrăvit al Moldovei şi-n sud est, la Ciudanoviţa, ca şi la Năvodari, la Medgidia, la uzinele de clorosodice din Govora, peste tot. Ceauşescu a fost cel dintâi capitalist. Tata imperialiştilor de acum, dacă l-am evalua prin succesele urmaşilor. A intrat în capcana petrodolarilor cu care a înglodat ţara în datorii, a creat Vitrocinul şi l-a uns vătaf pe varanul noului regim capitalist, a pus pe roate exploatări ca-n Africa, întreprinderi de comerţ exterior prin care vindea la greu tot ce putea fi vândut. De la gazul ars pentru negru de fum până la aurul Apusenilor, tocmite pe o litră de dolari.

A continua susţinerea  jecmănelilor comuniste de pe poziţii capitaliste e tot ce poate decredibiliza mai  serios liberalismul în percepţia electoratului. Din calcule deliberate sau din pură prostie dogmatică, asta nu face decât să compromită orice exploatare necesară de resurse. Negoţul de tip african în domeniu practicat de post-comuniştii care au operat rocada doctrinară la fel de iute cum ar face-o şi în sens invers e în topul topului surselor capitalismului autohton de carton. Iar scuza cu câştigarea bunăvoinţei occidentale prin concesii oneroase pentru a ne pune la adăpost de expansionismul economic rusesc e o prosteală pe faţă. Bechtel, OMV, Lukoil etc. Mari investitori, ţepe cât cuprinde. Şi europenii şi ruşii şi americanii au cale liberă la exploatări de ani de zile, fără să dea socoteală cuiva. La bursa corupţiei s-a născut capitalismul românesc şi de corupţie are nevoie, ca de aur, ca să crească. Cât timp îl tolerăm, nici o putere a lumii nu ne va respecta şi nici nu vom fi mai bogaţi.  În privinţa asta n-a existat, în genere, opoziţie. Fiecare nou guvern a preluat treburile statului acuzând „greaua moştenire” pe care a avut grijă s-o facă şi mai grea (excepţia Boc confirmă regula!)  O cutumă corupţională, ca să zic aşa, care a mers ca unsă. Grajdanismul, adică delegarea treburilor murdare liotei de funcţionari şi consilieri fidelizaţi (bine unşi) de la curtea oricărui ministru şi, nu mai puţin, unor oengeuri, le-a fost pavăză. La fel şi clauzele securizate cu trei lacăte ale contractelor. Unii investitori străini au dat bir cu fugiţii din pricina corupţiei, alţii au venit atraşi de corupţie! În schimb, la proiectele cu bani europeni sub control UE, cutuma corupţională anexă a programelor politice a dat chix, ca urmare suntem pe ultimul loc în Europa la absorbţia fondurilor la care aveam tot dreptul. Clasa de mijloc a rămas la fel de subţire, şomerii se milogesc la uşa capitalismului de carton, binefăcătorul care oferă generos locuri de muncă. Noroc cu subsolul, aici n-ajunge Olaf! Poate fi răscolit la discreţie în dispreţul total al proprietăţii private, transparenţei clauzelor şi grijei pentru mediu. No man’s land!  Încuiaţi în boxe politic-ideologice, soldăţeii dogmatici sunt în stare să apere până şi raptul -„legalizat” pe şest şi armat cu clauze secrete, în numele capitalismului!

De ce politicienii de dreapta şi oengeurile specializate nu propun o lege de stopare a clauzelor secrete prin care se protejează legal furtul în cazul marilor privatizări? De ce nu cer transparentizarea legilor şi contractelor de interes naţional? A exploatărilor autorizate pe şest? Schimbarea legii minelor? De ce în loc să acuze manevrele abuzive menite să inducă confuzie şi ostilitate populaţiei în folosul unora ori a altora dintre căutătorii de resurse, mulţi aleg să trateze în batjocură, protestatarii ? Cu ce efect? De ce statul şi nu micii proprietari de terenuri n-ar fi şi proprietarii subsolului? (Stop, asta-i culmea! Ce suntem în America? Indignat, aici liberalismul de dreapta o dă-n stânga socialistă. „Ceauşescu n-a murit”, vorba Adei Milea) …Dacă acapararea politică a ecologismului civic duce inevitabil la pierderea valorii şi sensului lui, îl transformă  într-un simplu abţibild ideologic, în mod straniu la asta contribuie şi dogmatismul gărzilor dreptei. De vreme ce susţine un capitalism corupt, adică un extras de socialism ceauşist cu etichetă schimbată (un strâmbă -lume pus în operă  de moştenitorii lui care l-au întrecut de mult în rapacitate) nu poate fi decât o pseudo-dreaptă utilă milionarilor socialişti. Una care sabotează, inconştient, poate, liberalismul generator de prosperitate socială. De folos, în schimb, stângismului pro-moscovit.

Entry filed under: 7301634. Tags: Africa, Bechtel, Ceauşescu, concesii oneroase, Copsa Mică, ecologism civic, ecologism politic, extremism stângist, liberalism dogmatic, Lukoil, OMV.