În căutarea electoratului pierdut
14 ianuarie 2014 at 07:57 noradamian 21 comentarii
Primul cincinal fără Ceauşescu şi primele dezamăgiri furioase care anunţau rupturi ireconciliabile: „numai un popor de cretini alege entuziasmat un criminal ca ilici”. Sursa naţională de bază pentru informarea societăţii era, să ne amintim, tvr 1, „liberă” de unde boborului îi zâmbea ca la o şedinţă foto permanantă, „salvatorul naţional”. Câţi ştiau că dincolo de rânjetul acela era în curs de punere pe picioare o şerpărie de stat mafiot cât orizontul securisto-moscovit? Şi că-n timp ce lumea era ameţită de avalanşa de impresii noi venind din toate părţile, economia era deja acaparată pe şest?
A fost din capul locului „cretină”, naţia, ori a luat-o razna, treptat, pe parcurs? Cum? Când? De ce? În afară de aportul recunoscut al antenei varanului şi a încă vreo două „ajutoare” de aceeaşi factură, ce anume a dus la cronicizarea unei stări sociale similare cu o boală? E vindecabilă maladia, sau ar trebui pus diagnosticul şi parafat cu scuipat?
În 1996 o majoritate electorală optimistă a adus Convenţia Democratică la putere. Bucurie mare dar repede retezată de constatarea nevolniciei noilor aleşi. După ce şi-a revenit din dezamăgirea furioasă de la finalul aventurii politice a bravului Milică, deşi cu ceva pierderi mai curând cantitative decât calitative, acelaşi electorat s-a remontat şi, în 2005, l-a adus la cârmă pe Băsescu &DA. N-a sucombat după stupefianta trădare a lui Tăriceanu&comp din 2007 rămânând încă suficient de vânjos ca să dejoace primul episod de suspendare a preşedintelui. Slăbit de pierderile de pe parcurs, a mai înghiţit o porţie de broaşte şi în anul următor când a adus PDL-ul la cârmă sperând că în fine, de data asta, cu noua garnitură de reformişti, aleşii vor fi capabili să modernizeze statul. Iar peste încă un an, în 2009, acelaşi electorat l-a trimis pe prostănacul (prezidenţiabilul) pesedeului direct la bostănărie, salvând la limită Cotroceniul de o nouă pesedizare.
Un electorat mereu ţepuit politic dar al cărui bun simţ civic uimitor a reuşit în momente extrem de critice să ferească ţara de cădere-n gol. Mulţime anonimă crescută ca bălăriile pe terenul fostelor CAP-uri fără ca nimeni să se obosească să se ocupe serios de mintea şi de sufletul ei. Şi cine s-o facă? Oengeurile cu arivişti-activişti puşi pe căpătuială? Politicieni îndrăgostiţi de ei înşişi aşteptându-şi de la înălţimea statuilor lor, adoratorii? Biserica, plină de portofele sub sutane? …Am uitat ceva ori pe cineva?
Calitatea unei societăţi ca şi a unei persoane e rezultatul unui proces de formare. Nu odată, un formabil (copil, adolescent sau chiar adult) cu un fond caracterial bun o ia pe alte cărări decât l-ar fi recomandat dotarea sa psihică şi mentală. Încercarea de a motiva mental-sociologic sau în obişnuitul registru băşcălios amplificarea „cretinismului” naţional în ultimii ani, nu face decât să accentueze tendinţa spre abandon ducând-o la limite periculoase. Negativismul intelectualizat e echivalent cu o sinucidere civică.
Electoratul de care vorbim a rezistat până la manevrele PDL din iarna-primăvara 2012 când a cedat. Pierderea de electorat cauzată de jocul la două capete al lui Blaga şi alor lui a decis victoria varanilor. Acceptată ca o fatalitate de unii, fofileala lui Blaga continuă. Falsa opoziţie a buldogului e elementul asigurator pe termen lung al dominaţiei pesedist/useliste. Anticipând reconfirmarea PDL în poziţia de lider al dreptei – ca mână moartă a stângii, la următoarele alegeri, individul vegetează liniştit. N-are de ce să-şi facă griji! Pe fondul diversiunilor mediei şi a dezbinării generale, are locul lui în facilitarea invazionismului politic infracţional în această societate nefericită.
Ce s-a ales de electoratul de care vorbim? Mai există? …Dacă se scad cei plecaţi din ţară sistematic împiedicaţi de USL să voteze, cei cantonaţi în iluzii perdante create anume în acest scop (precum monarhismul uselist de tip Duda) penelismul reşapat, otevismul- ca sursă de aprovizionare uselistă, ne putem face o idee. Sociologilor le revine rolul calculelor de acest fel. Eu încerc să atrag atenia asupra atitudinilor politice faţă de electorat, element care ar putea avea un rol esenţial pe ultima sută de metri, într-o cursă dramatică cu şanse reduse în acest moment. Să arăt că, indiferent de calităţile etalate pentru a capta electoratul, atitudinea e cea care atrage ori respinge categorii de electorat. Ce n-ar trebui făcut, măcar de aici înainte sau la ce ar fi util să se renunţe:
1. Iluzionarea că aşteptând pasivi compromiterea USL va ploua cu voturi în ograda lor.
2. Preferinţa pentru trăncăneala prin studiouri versus acţiuni politice cu impact public.
3. Ignorarea protestelor. Politic, inacceptabil. Susținerea lor onestă cu discernământul impus de motivația lor și de diversitatea situațiilor ar fi mult mai benefică.
4. Ciomăgelile doctrinare: în contextul actual par nişte dueluri ridicol-anacronice în costume cu lavalieră pe un front în care ţiuie obuze şi zboară bombe.
5. Zăgăzuirea pe criterii politicianiste a afirmării unor noi formațiuni în spațiul electoral de către partidele dominante, deloc favorabilă primenirii clasei politice.
6. Luptele personalizate, din categoria mahalagism politic. Energie consumată prosteşte. Mutarea accentului de pe confruntarea esenţială care interesează societatea pe diferende minore are impact doar la nivel de găști politice.
7. Demonizarea stângii ca doctrină. Există o parte consistentă a populaţiei care n-are o identitate doctrinară clară sau n-are nici o treabă cu asta, oameni care resping netrebnicia uselistă dar nu-s atraşi de o dreaptă înfumurată, uneori discriminatoare.
8. În fine, o fi modestia virtute moartă, dar nici lauda de sine ca abţibild politic nu cucereşte. În exces, plictiseşte. Iar plictisul alungă. Preferabilă, autoironia.
Entry filed under: 7301634. Tags: atitudini politice, aventuri politice, jocuri la două capete, monarhism uselist, otevism- sursă de aprovizionare pesede, penelism reşapat.
21 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Aventuri în grădina de hârtie 
1.
Dragos Gros | 14 ianuarie 2014 la 08:55
Servus, Nora! In politica romaneasca nu se poate vorbi despre doctrine. La psd, singurul care stie doctrina pcr e ilici, restul sunt complet pafaristi. Pnl e de stanga, dar se vrea de dreapta, desi niciodata un partid liberal n-a fost de dreapta. PDL e in PPE, dar e un partid fara doctrina. Nici PMP nu stie asa ceva. FC stie, dar eludeaza orice doctrina, asadar, criza e doctrinara, exact asa cum si-a dorit ilici.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 09:06
Ziua bună! 🙂 Dragoş, aşa e! „Doctrinăritul” e de fapt, un prilej de vorbă goală, de formă fără fond sau cu fond alterat. Iar asta face parte dintr-un mod superficial de a face politică- în care verbiajul „ca la carte” adică fad- pe o parte si stilul de galerie pe cealaltă, nu convinge. Un tip „original de comunicare” în numele electoratului dar în absenţa lui. A electoratului de care vorbeam…
ApreciazăApreciază
3.
theo | 14 ianuarie 2014 la 11:06
BUNÄ,
asa este ,nu au doctrinä, nu au pricipii.
mä uitam asearä la paiatza cretinä Crin, era fericit,
il declarase ponta presedinte, iar ponta ca un KGB-iat
instiga la urä contra presedinte si bäsistilor, ciar si CCR
erau intr-o armonie perfectä, unii se vand pt o gäleatä,
un ulei, altul precum Cäcäräu pt. un scaun, nici o diferentzä
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 11:13
Theo, cu toate astea, dacă opoziţia rămâne la nivelul de acţiune al ultimilor ani, oricâtă silă ar inspira ce fac useliştii acum, nu mai are cine să-i învingă
ApreciazăApreciază
5.
dictaturajustitiei | 14 ianuarie 2014 la 11:18
Bună!
Eu zic că electoratul timp de 50+24 ani a fost educat să creadă minciunile ce i se servesc.
De ce au scos comuniștii logica ? De ce numărul de ore pentru matematică s-au diminuat ? Ca să gândească alții pentru popor.
ApreciazăApreciază
6.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 11:21
Carmen, stiu că „educaţia de la bază” are un rol urias în comportamentul social dar cu toate astea electoratul ( o majoritate) e cel care a reusit aproape imposibilul în ciuda unor politicieni care l-au dezamăgit constant. Şi sper ca electoratul acelea să revină…
ApreciazăApreciază
7.
theo | 14 ianuarie 2014 la 11:35
sä potzi turuii, minciuni,injuriisi promisiuni cu miile pe zi
precum golanul ponta, itzi trebuie numai istructie stalinistä,
iar ponta a fost instruit de ilici-nästase si nu uitatzi, a fost
in multe campusuri rusesti si chinezesti.
ApreciazăApreciază
8.
Dragos Gros | 14 ianuarie 2014 la 11:53
Minciuna ordinara si ura au fost mereu instrumentele preferate ale comunistilor, nazistilor si ale fratilor lor ideologici – fascistii. Diferenta din zilele noastre e facuta de evidentul handicap mintal prezent la „noii” bolsevici. Sunt atat de inapoiati, incat nu vad ca orice ar face, tot nu vor da viitorul presedinte. Daca primul oligofren nu era un atat de bun „alergator”, cel mai probabil ca ar fi inteles asta.
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 12:16
Dragoş, am fost votant disciplinat de fiecare dată. Mă jenez acuma când mă gândesc că l-am votat pe unul ca milică, pe radu câmpeanu, peneleul lui tăriceanu. Ei erau ce găseam „mai bun” la vremea respectivă. Acum zic n-au fost demni de un electorat care încerca să evadeze din ceaţa comunistă.
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 12:33
Cu cicatricile astea încă vii în memorie, cu un Blaga care deşi le-a facilitat useleilor drumul la putere la ultimele alegeri e cel mai bine poziţionat pe dreapta, şansele de schimbare sunt tare mici. Iar a învinovăţi electoratul e calea de a le reduce şi mai mult. Totuşi, situaţia poate lua altă întorsătură dacă se găsesc politicienii care să resusciteze electoratul cel „dispărut”. Pentru că nimeni în afară de electorat nu poate schimba lucrurile. Iar electoratul ăsta -din care facem parte- a dovedit în câteva momente cruciale mai mult caracter decât cei care l-au trădat.
ApreciazăApreciază
11.
theo | 14 ianuarie 2014 la 13:57
asa este Nora,catä ipocrizie si pe Täriceanu; EL A DAT AFARÄ pd-UL, el a strans la piept PSD, ILESCU a fost unul din consilierii lui pe fatzä, el s-a intanlit cu Kondiakov, el
s-a delimitat de MRU , PMP si liberalii datzi afarä de CÄCÄRÄU, Täriceanu Ruseanu,Chitzoiu;etc s-au räsfätza la masa PSD, färä liberalism ,färä rusine
ApreciazăApreciază
12.
theo | 14 ianuarie 2014 la 14:01
panä si GUSE-CÄPUSE, securistul rusofil care nu-l simpatizeazä pe Presedinte, a recunoscut cä sigurul care
face opozitzie si tzine in frau USL, este BÄSESCU:
NU DORESC, DAR ROMANII; VOR REGRETA AMAR CÄ ACUM NU-L SUSTZIN PE PRESEDINTE.
ApreciazăApreciază
13.
theo | 14 ianuarie 2014 la 14:03
BOICOTUL REFERENDUMULUI ESTE O SOLUTZIE
SI
IESIREA IN STRADÄ; IERI PONTA A ATACAT CC
unde sunt sustzinätorii justitziei?????
ApreciazăApreciază
14.
theo | 14 ianuarie 2014 la 14:04
nici VÄ’LEAN SI DACIANA SARBU; nu trebuiesc votate
ApreciazăApreciază
15.
Dragos Gros | 14 ianuarie 2014 la 14:25
Curand va trebui sa iesim in strada, daca vrem sa mai avem o tara. E imperios necesar ca noi sa aparam corpul social, inconstient din pacate, de aceste lepre care, iata, sunt condamnate de toata lumea, inclusiv de socialisti (poate ca si aia au inteles ca in Romania sunt comunisti-fascisti, nu socialisti).
ApreciazăApreciază
16.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 14:28
Theo, asa e! Iar pedeleul poartă o răspundere enormă de care nu-l mai poate absolvi nimeni, pentru ce s-a întâmplat în 2012. Cezar Preda spune că au reusit să facă opoziţie si fără Traian Băsescu! E ori prost ori mincinos. Ba nu: e şi una şi alta!
Mircea Marian
Cezar Preda: „PDL a făcut tot ce trebuie, inclusiv mitinguri, luări de poziţie importante şi în mass-media şi atunci cred că numai cei rău intenţionaţi pot să spună că PDL nu face opoziţie”. Sigur, PDL a semnat, cot la cot cu USL, o lege care oferea parlamentarilor imunitate în fața ANI și a trimis, tot cot la cot cu USL, o scrisoare către Consiliul Europei în care spunea că în România e democrație și domnia legii (Cezar Preda a promovat-o!). Și tot PDL este cel care – cu sau fără intenție – a absentat de facto de la toate dezbaterile parlamentare importante: modificarea Constituției, modificările la codul penal care confereau o superimunitate parlamentarilor, legea amnistiei și cred că mai avem exemple. A, ca să nu uit: la mitingurile alea, invocate de Preda, dincolo de mobilizarea ridicolă, nu s-a dus nici un lider PDL. Nici unul.
ApreciazăApreciază
17.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 14:31
Dragoş, a zis asta ( cu mirare că încă mai asteptăm!!) şi Victoria Nuland.
ApreciazăApreciază
18.
Dragos Gros | 14 ianuarie 2014 la 14:36
Asa e, Nora! Trebuie sa ne revenim repede si sa facem asta! Ca sa nu se distruga economia. E limpede ca orice ar fi, urmatorul presedinte nu va fi de la usl.
ApreciazăApreciază
19.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 14:50
Sper să se-ntâmple asta, Dragoş! Lucrurile vor arăta altfel după europarlamentare. Iar până atunci nu trebuie făcută nici o asociere politică. Poate nici după aia, rămâne de văzut. As-ul e în continuare la TB. Iar decizia, în mâna electoratului.
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 14 ianuarie 2014 la 14:53
Nu ducem lipsă de ajutor din afară. Dar fără cel dinăuntru nu schimbăm situaţia.
http://www.ziare.com/fonduri/fonduri-europene-structurale/comisia-europeana-tarile-care-incalca-statul-de-drept-risca-inghetarea-fondurilor-ue-1277453
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 16 august 2016 la 06:17
Reblogged this on Gradina de hartie and commented:
se mai poate urni lumea noastră din blazare? pare că n-avem forța și determinarea să ieșim din cercul neputinței. cine știe, poate în al unșpelea ceas…
ApreciazăApreciază