Proteste
17 martie 2014 at 11:45 noradamian 10 comentarii
În fine, de ceva timp, au început durerile facerii- sau, mai bine zis, conştientizarea lor. Tot mai frecvente, contracţiile anunţă naşterea întârziată a mult aşteptatei societăţi civile. A societăţii cetăţenilor, intelectuali şi mai puţin intelectuali şi nu exclusiv a ONG-urilor. Şi, desigur, nu fără riscul unor complicaţii. Declanşat de atacul josnic al trustacilor varanului la adresa „băsistei” Andreea Pora, protestul din ianuarie contra practicilor degradante din presă, un demers firesc pentru apărarea standardelor jurnalistice, informarea corectă şi binele public, a scos din inerţie multă lume. Trecând peste convingeri politice şi ideologice şi peste opiniile critice personale, a generat un larg câmp de solidarizare în jurul valorilor civice fundamentale. Şi, aspect remarcabil, dincolo de perimetrul breslei. Odată cu apărarea libertăţii de exprimare şi a codului deontologic de valurile de huliganism şi dezinformare, implicit sunt apărate şi persoanele care, onorându-şi onest, statutul profesional, îşi asumă riscul confruntării cu atacurile forţelor politico-mediatice.
Mitingul de apărare a d-lui Pleşu însă, pare o copie personalizată, cam neinspirat dramatizată, a demersului jurnalistic din ianuarie. Toată stima pentru sutele de bucureşteni care au susţinut protestul dar nu ştiu cât ajută naşterii grele de care pomeneam. Cu tot dezgustul faţă de menajeria lui gâdea cred că atenţia acordată unor nimici, tot nimicilor le prieşte! E nevoie seriosă de presiune pe zgărdacii CNA, e caz de justiţie, dar ca repere intelectuale să se încaiere cu un canal imund e nedemn. Mă tem ca javrele cu zgardă să nu fie urcate astfel la rangul de pitbuli ai lui „dom. profesor, intelectualul naţional suprem contra intelectualilor lui Pleşu!” Atacul, previzibil, declanşat de grupuleţul insalubru din plastilină, putea fi neutralizat printr-o intervenţie personală a d-lui Pleşu în maniera inconfundabilă şi strălucit- imbatabilă cu care ne-a obişnuit, sau, mai simplu, neluându-i în seamă. Mai puţin reactive şi mai proactive, focalizate exclusiv pe instituţiile responsabile, protestele faţă de practicile cartierelor rău famate ale mediei ar avea alt impact. Apărarea unei celebrităţi victimizând-o pentru a produce emoţii în masă nu schimbă lumea. S-au adunat cauze mult mai grave în ultimii doi ani care n-au scos floarea intelectualilor în stradă. Nu era treaba lor! Poate, totuşi, de aici încolo… Îl admir pe dl. Pleşu şi nu-l pot percepe ca pe o victimă. Şi nici ca pe o statuie în pericol de a fi zgâriată! Tocmai din acest motiv nu m-ar încânta ca, apărat pe persoană fizică, să fie împins, cum se-ntâmplă pe la noi, într-o zonă conflictuală joasă.
Entry filed under: 7301634. Tags: "intelectualii lui Pleşu", grupuleţ insalubru din plastilină, victimă, zonă conflictuală joasă.
10 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
carat | 17 martie 2014 la 12:52
Subscriu in totalitate.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 17 martie 2014 la 13:30
Ziua bună! 🙂 Multzam, Carat! Nu m-astept să fie prea mulţi de acord cu opinia mea în chestiune.
ApreciazăApreciază
3.
Dan | 17 martie 2014 la 20:55
Îmi place optimismul tău, Nora. Din păcate nimic nu mă îndreptăţeşte să sper nici la faptul că aveam de-a face cu dureri ale facerii şi cu atât mai puţin la conştientizarea lor. Cred că e unul din periodicele exerciţii de indignare, lipsit şi de consistenţă şi de viabilitate.
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 17 martie 2014 la 22:50
Seara bună! Dan, iesirea jurnalistilor din ianuarie ca si „exerciţiul de indignare” ( bine spus) de ieri, plus cele atât de controversate miscări anti-RM sunt semnale încurajatoare, de constientizare a unor segmente sociale care au lipsit din peisaj în anii trecuţi. Tot pozitiv e si faptul că niste autostopisti ai SC pe drumul parvenirii (alde pârvulescu, alistar, weber) si-au mâncat creditul, s-ar putea să mai urmeze si alte false călăuze dar nu se poate spune că nu există un progres. Complicaţiile si dezamăgirile de pe parcurs au si ele un rost. Lumea se schimbă…
ApreciazăApreciază
5.
noradamian | 17 martie 2014 la 22:59
Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
6.
oldhashu | 18 martie 2014 la 00:32
Nora, mulțumesc! 🙂
O melodie care mi-a răscolit amintirile: «Radio Vacanța» din studenția mea o folosea drept cortină muzicală 😀
…toate instrumentele unplugeds într-o armonie celestă și fără vârstă!
ApreciazăApreciază
7.
oldhashu | 18 martie 2014 la 00:37
Nora, bine punctat!
Dl Pleșu pus în situația: «Să mă cobor până la tine sau să te ridic până la mine?!»
ApreciazăApreciază
8.
noradamian | 18 martie 2014 la 09:46
Ziua bună! 🙂 Da, Old, o piesă plină de armonie care-i păstrează farmecul în timp! bine ai zis „fără vârstă” 🙂
ApreciazăApreciază
9.
noradamian | 18 martie 2014 la 09:54
OldH, 7, exact! Apărarea, în cazul ăsta, e sub semn descendent…
ApreciazăApreciază
10.
noradamian | 20 martie 2014 la 15:09
postare nouă
ApreciazăApreciază