Aventuri în grădina de hârtie

Martie în Israel (2)

25 iulie 2014 at 09:58 noradamian 10 comentarii

Breaking news, permanent news

Ora şapte dimineaţa, ştirile în limba română: masacru în Hebron, terorişti arabi au atacat în cursul nopţii nopţii… Cu aparatul de radio deschis, Miriam pregăteşte micul dejun: salată de avocado cu ceapă, ulei de măsline, ouă fierte şi lămâie. Încep să-mi dau seama că Miriam e ceea ce se cheamă, nu prea elegant, “speriată de bombe”. În general, ştiu ce se petrece aici, îi spun. Asta e situaţia. Dacă stai permanent cu spaima-n suflet fără să poţi interveni cumva pozitiv, nu-ţi faci doar rău?… Poate-l şi atragi! Miriam îmi întinde o felioară de pâine gata unsă. “Asta e teorie”. Şi ea ar gândi la fel dacă ar fi în locul meu. „Realitatea de zi cu zi, însă, te face„ …
– Ohhh, se porneşte Yael, dând buzna şi îndreptând spre maică-sa un tir torenţial într-o limbă zgrunţuroasă care pare a fi cu totul alta decât cea vorbită de părinţii ei. Am înţeles mai-nainte să-mi traducă. Dacă o să fac imprudenţa să o ascult pe maică-sa, mă avertizează Yael, o să-mi fac praf toată vacanţa. E mai rău ca o bombă.
– Aşa-i, zâmbeşte Miriam cu un fel de haz resemnat. Astea-s discuţiile obişnuite de la noi în casă. Când îşi dă ea drumul…
– O să te ţină-n casă, toată ziua, la radio şi la televizor, continuă Yael. Îşi soarbe cafeaua şi dispare.
– Exagerează, se-ncruntă puţintel jignită Miriam.Uite, azi o să ne plimbăm pe aici, prin Kiriat Bialik, o să te duc pe la magazine, pe nişte străduţe liniştite, în parc şi…
Miriam se repede şi dă radioul mai tare. Ora opt. Alte ştiri. De data asta în ivrit. Pe faţa ei citesc că sunt tot “breaking”. Nu mai spune nimic, însă. Dacă vine Leon mai repede acasă cum a promis, o să mergem la mall, la Kirion. “Doar n-o să stăm tot timpul în casă”.
Palmierii sunt feminini şi masculini, îmi explică Leon, într-o românească greoaie cu multe “asta nu ştiu cum se spune”. Leon are un fel special de a glumi, mai rar întâlnit: cu bunătate. Dacă n-aş şti că e microbiolog specializat în prepararea de membrane pentru filtrarea virusurilor şi în general bun cunoscător al ştiinţelor naturii şi istoriei, aş fi zis că şi asta e o glumă. Şi aşa nu sunt sigură că nu e vorba de o poantă. Aici, în “kiria”, orăşelele satelit de lîngă Haifa, s-au transplantat doar palmieri feminini peste tot: pe marginile şoselelor, în interiorul fiecărui rond cu flori, parcuri, grădini. Motivul, înţeleg, e că palmierii masculini sunt alergeni. Niciun un şantier din Israel nu sacrifică vreun arbore, mai aflu de la Leon. La nevoie e scos şi transplantat în altă parte. Roşcovi, acaccia, foioase cu ace lungi ca nişte sălcioare pline de ciorchini cu globuri gălbui, pomi complet desfrunziţi cu ramurile albicioase încărcate cu flori de un roşu aprins. Primarului din Kiriat Bialik îi plac tare florile, adaugă Miriam. Era sigură că luase-n seamă rugămintea ei de anul trecut de a pune şi panseluţe. Pentrucă ici colo, încă de la începutul lui februarie, le zărise, catifelate, multicolore şi vesele prin ronduri ori pe marginea aleilor. “O să mergem şi la Haifa„, mă asigură Miriam cu un oftat. Nu de mult când făcuse un drum mai lung cu treburi acolo, nimerise într-o piaţă plină de ambulanţe şi maşini ale poliţiei. Băiatul unor prieteni de familie, student la Tehnion, ieşise de la cursuri şi îşi găsise sfârşitul atunci în piaţă. Aflase mai târziu, după ce ajunsese acasă. De atunci şi splendida Haifa îşi pierdu farmecul pentru Miriam. Se iluzionase că oraşul ăsta e mai protejat de atentate decât restul ţării, poate din pricina mulţimii de localnici arabi. Muriseră şi dintre ei atunci. Acum trebuia să meargă la Haifa, avea o problemă legată de nişte acte. Ceva ce nu mai putea fi amânat.

din volumul  “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: breaking news, Haifa, Hebron, Kiriat Bialik, Kirion, Miriam, Tehnion, Yael.