Martie în Israel (3)

26 iulie 2014 at 10:09 19 comentarii

Vreme rea

Tineri în uniforme kaki, băieţi şi fete, o parte dintre ei, cu arme. Pe un umăr, în epolet, au prinsă boneta. Îi vezi pretutindeni. În autobuze, pe străzi, în pieţe, muzee. De obicei în grup, par a fi în permanentă misiune. Yael e şi ea în armată. De vreo şapte luni de când a terminat liceul. Peste un an şi cinci luni o să se înscrie la facultate. Nu înainte de a vizita şi alte părţi ale lumii: India, Tibet şi mai vede ea pe unde. N-a fost decât în Anglia, imediat ce-a isprăvit cu şcoala. Zece zile la Londra împreună cu o colegă. Miriam se enervează şi acum cînd îşi aduce aminte. Nu, n-o finanţase „asta ar mai fi trebuit! ” Leon, da, îi dăduse ceva, dar nu pentru călătorie, ci aşa, un mic supliment. Când vrea ceva fata asta nu-i mai scoate nimeni din cap, bombăne Miriam în timp ce pregăteşte masa de vineri seara. Cu ce bani se plimbase? Bani? Bani avea din vacanţe de când se angaja la Kirion ca vânzătoare la bombonerie. O să-mi arate unde, zilele următoare, îmi spune cu mândrie Yael făcându-se că n-aude bombănelile maică-si. La Londra? I-a plăcut şi nu prea. “Bad weather. Bad”… Yael se opreşte cu ochii la televizor: ”Un soldat israelian împuşcat la graniţa cu Libanul”. O provocare, spune Leon. O provocare, spun şi crainicii de pe posturi. Dezbateri la cald. Revoltă generală. Se aude un tunet. Prin ferestrele fumurii, fulgerul doar se ghiceşte. Începe Sabatul. Ora aprinderii lumânărilor de vineri seara se anunţă-n mass-media în tot Israelul. E trecută şi-n calendare. Ostilităţile dintre Miriam şi Yael încetează aproape complet pe durata ceremoniei kiddush de la cină, unul din comandamentele legate de primirea zilei sfinte a sabatului (Shabath Kodesh în ivrit).
Miriam aprinde cele două lumânări din sfeşnicele de pe masă. Cu o kippa albă-n cap (pe care o pune numai în ocazii de astea, îmi precizează Miriam) după ce ne-am aşezat toţi la masă, Leon citeşte rugăciunea de binecuvântare a casei şi a mesei, de rememorare a Creaţiei şi de mulţumire pentru darul Sabatului. O masă mai specială decât în restul săptămânii, deşi simplă şi frugală: salate, peşte, brânzeturi, fructe. După ce încheie rugăciunea, Leon bea o înghiţitură dintr-un pahar cu vin roşu de Carmel din care beau câte puţin Miriam şi la urmă,Yael. Eu am un pahar separat plin cu acelaşi vin bun de Carmel, dens, cu aromă puternică de stafide. Simplu şi plăcut ceremonial! Pe cât de firesc li se pare lor pe atât de mult mă surprinde pe mine, venită dintr-o lume cu alt fel de rânduieli religioase (atunci când se ţin ca atare). Mai ales că acum, respectarea oficială a acestei străvechi tradiţii israeliene are loc “acasă” în propria ţară, într-un stat modern, cu o democraţie autentică. Îmi imaginez cum, în fiecare casă de evreu, la aceeaşi oră, în fiecare vineri seara, de sute de ani, are loc aceeaşi celebrare.
După masă ne reconectăm la ştiri. Reîncepe şi ciorovăiala dintre Miriam şi Yael. Cam surprinsă la început, încep treptat să mă obişnuiesc. Ba mai mult, să privesc spectacolul cu curiozitate şi înţelegere. Şi afecţiune. Deopotrivă pentru mamă şi pentru fiică. “Asta la noi înseamna comunicare”. Leon intervine din când în când ironizându-le delicat, când pe una, când pe cealaltă.
– În ţara asta se respectă o grămadă de reguli cu sfinţenie, care n-au nimic cu respectul şi nici cu sfinţenia, spune Leon. Disting în tonul lui o nuanţă de dezaprobare resemnată. Nu, nu legat de disputele care continuă în casă, ci de ceea ce-mi povesteşte cu un ochi la ştirile de la televizor. Tora nu-ngăduie nici să aprinzi focul la aragaz ca să-ţi încălzeşti mâncarea. “Prejudecăţi. Bigotism care nu face bine. Festivalul Sabatului” conchide ironic. Bombăneala lui Leon nu reuşeşte să-mi anihileze impresia plăcută a mesei. Leon exagerează, spune Miriam. Fără Talmud păstrarea legilor evreieşti transmise din generaţie în generaţie ar fi fost afectată conservarea spiritului iudaic. Iar din Tora, adică “ştiinţa religiei” pe lângă cele cinci cărţi ale lui Moise, istoriile profeţilor, scrierile, mai fac parte şi…
– Fata asta este foarte specială, schimbă registrul Leon privind-o pe Yael care, de vreo jumătate de oră, se întrerupsese din discuţiile cu Miriam ca să vorbească cu prietenii, pe mobil. De luni până vineri la prânz, Yael e într-o tabără militară de instrucţie. Sfârşitul de săptămână îl petrece acasă. Acuma se pregăteşte să se întâlnească cu prietenii. “E nebună” se revoltă Miriam. “Uită-te ce furtuna e afară.

din volumul  “Martie în Israel”
Nora Damian, 2009

Entry filed under: 7301634, Grădina de Hârtie. Tags: , , .

Martie în Israel (2) Martie în Israel (4)

19 comentarii Add your own

  • 1. theo  |  26 iulie 2014 la 15:24

    f. frumos, sper sä nu mä uitzi dacä o reeditezi.

    Apreciază

  • 2. theo  |  26 iulie 2014 la 15:26

    scuze cä mai adaug ceva, dar ,m-a ingrozit discursul lui J
    groaznic, un popä sectist.
    s-au un rinocer greoi , ce sfornäie iesind leners din apä,
    catastrofal

    Apreciază

  • 3. dora  |  26 iulie 2014 la 15:35

    Nu stiu ce reguli se respecta,dar stiu ca exista un spirit de solidaritate si ajutorare neconditionata pentru nevoiasi.La prima vedere pare un comportament ce tine de un sistem nemai agreat de noi,unul de tip apropiat de socialism,cu toate acestea eu nu-i condamn.Socializarea,ajutorul reciproc sunt mijloace prin care o natie se poate elibera din conditia mizera,suburbana si se poate ridica printre cele cu un stardard ridicat.Si evreii au reusit in buna masura.
    Nu ma intelegeti gresit.Am fost si raman adversara egalitarismului si sustinatoarea competitiei valorice si promovarea celui mai bun dintre buni.In niciun caz al acumularilor de capital/averi/pe cai ilicite si care nu apar peste noapte cum s-a intamplat in capitalismul salbatic de la noi.

    Apreciază

  • 4. theo  |  26 iulie 2014 la 15:43

    dora,
    de aia fac acum dosare si ii vor inscena mizerii presedintelui
    el este vinovat, cä a fost scutul Justitziei, nu vezi totzi se luptä
    cu regimul Bäsescu, nu spune nimeni de ticälosul Tärileanu de
    sacrificiul fäcut de dl. Boc, pt. a acoperii, visteria läsatä goalä
    de Täriceanu, de lupta lui de a nu cädea in präpastie romania
    eu nu-i intzeleg pe romani, nu-l intzeleg pe J, care nu are nevoie de Bäsescu, dar datoritä luptei lui Bäsescu s-a ajuns
    la niste mafiotzi ,niste securisti oligarhi:

    Apreciază

  • 5. dora  |  26 iulie 2014 la 15:44

    theo,
    nu stiu ce crezi tu,eu nu sunt chiar incantata de marea fuziune liberala.Topirea PDL in masa liberala mi se pare incorecta.Acest partid cu bune si rele a guvernat tara intr-o perioada de criza fara precedent,a pregatit terenul pentru instaurarea democratiei autentice,a dat un presedinte si un premier de mare anvergura,a trasat directia euroatlantica /sper ireversibila/,a eliberat justitia de interventia politicului ,fapte certe de necontestat.

    Iata de ce nu ma simt deloc intr-o stare confortabila ,acum cand acest partid isi pierde identitatea si istoria democrata.

    Apreciază

  • 6. theo  |  26 iulie 2014 la 15:46

    Bleaga este un mizerabil, Boc este cineva si dacä n-o sä fie primar, o sä fie prof la uni.dar ce poate fi BLEAGA:
    a avut dreptate presedintele, bänuiau multzi, complicitatea lui
    la multe trädäri:

    Apreciază

  • 7. dora  |  26 iulie 2014 la 15:47

    theo, 🙂

    ce mai,suntem pe aceiasi lungime de unda.Nu ma. indoiam de asta 🙂

    Apreciază

  • 8. dora  |  26 iulie 2014 la 15:55

    nora, 🙂
    in orice societate se petrec schimbari ,readaptari la nou,altfel intervine nu numai blazarea,dar si revolta.
    Confruntarea intre generatii va avea loc acum si in viitor.Depinde de ce pastram si ce inlocuim din comportamentul nostru cotidian.Asa cred eu.

    Apreciază

  • 9. neax  |  26 iulie 2014 la 16:20

    Dora 3, am văzut un documentar în care se zicea despre clasificarea faptelor de binefacere la evrei. Sunt vreo 8 trepte, nu le mai ştiam exact, dar sunt aici: http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/45907/jewish/Eight-Levels-of-Charity.htm

    Apreciază

  • 10. dora  |  26 iulie 2014 la 18:09

    neax,TKX! 🙂

    Citisem mai demult despre kibutz,am uitat insa esenta fenomenului despre care am amintit in comentariu.

    Apreciază

  • 11. theo  |  26 iulie 2014 la 21:25

    UITATZI-VÄ CE POTRIVEALA DRACULUI
    si ei au cantat imnul färä strofa cu Traian:;caUSL
    CAT DE MARE ESTE NEMERNICIA;URA.????

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  26 iulie 2014 la 21:43

    Seara bună, dragilor! Theo, 2, plastică prezentare! 🙂 N-am nici cel mai mic respect pentru liota asta de demagogi ipocriţi! Aşa cum o terfelesc jupânii în prezent, politica nu mai are nimic cu aspiraţiile şi nevoile unei societăţi normale.

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  26 iulie 2014 la 21:46

    Dora, lideri de mucava, politicieni de plastilină, partide care s-au format si au crescut prin efortul unor inşi de bună credinţă au fost vândute cu cinism ambalat în discursuri găunoase, sforăitoare, exclusiv pentru interesele „patronilor” lor.

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  26 iulie 2014 la 21:50

    Neax, 9, mulţumesc pentru link! Remarcabil textul, ne dezvăluie ceva din filozofia lor de viaţă comunitară- derivată din Tora, ceva esenţial, din care putem avea o explicaţie privind păstrarea legăturilor identitare în timp deşi erau risipiţi într-o lume ostilă ca şi construirea într-un timp record a unui stat viabil.

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  26 iulie 2014 la 22:14

    Noapte bună!

    Apreciază

  • 16. theo  |  27 iulie 2014 la 08:25

    bunä,
    asearä am avut o discutzie cu un politician gernan versat,
    imi spunea despre Johannis cu sondajul, este un joc plätit
    il tzine sus, pt. a induce in eroare, cu sigurantzä , este mai
    usor de invins. Johannis nu castigä, nici dacä in sondaje e primul.dacä sunt dobitoci si nu-si dau seama.
    ieri J, a fost deplorabil, un dino, ce a mugit de 2 0ri ,si
    cu lene , s-a dus spre usä.

    Apreciază

  • 17. neax  |  27 iulie 2014 la 09:11

    Dora, Nora, mi se pare remarcabil că pe primul plan vin acţiunile prin care îi ajuţi pe ceilalţi să stea pe picioarele proprii. Caritate fără pomană, fără umilinţă. Mă întreb pe ce treaptă a milosteniei se plasează pungile cu mălai electoral aruncate de politicienii noştri.

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  27 iulie 2014 la 13:49

    Ziua bună, prieteni! Theo, o mulţime de scandalizaţi de nesimţirea incompatibilului Mircea Diaconu fac zid în jurul lui Iohannis. Nu stiu, poate decizia din septembrie îl va face scăpat si de astă dată de cele 3 dosare de incompatibilităţi, dar oricum, te izbeste duplicitatea susţinătorilor săi care se declară adepţii integrităţii.

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  27 iulie 2014 la 13:54

    Neax, exact asta a fost impresia mea pe tot parcursul lunii petrecute acolo. E vorba de o conduită naţională legată de educaţie, larg împărtăşită de societatea de acolo.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 935.124 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.453 de urmăritori
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 935.124 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Fluxuri


%d blogeri au apreciat: